40 matches
-
al mustății În timp ce-i susținea celuilalt privirea, Încruntat și cu tălpile bine Înfipte În dușumea, hotărât să nu se lase impresionat nici de o Excelență, nici de Pontifex Maximus. Nu-i plăcea să primească banii În rate, nici să fie probozit, noaptea și la lumina unui felinar, de doi necunoscuți care se ascundeau după niște măști și nici măcar nu plăteau peșin. Însă colegul lui cu fața ciupită de vărsat, mai puțin exigent, părea interesat de cu totul alte chestiuni: — Cum rămâne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
șarjele de artilerie ale mercenarilor corectitudinii politice, menite să stopeze din start orice încercare de analiză obiectivă. Știu că am mai ținut pledoaria asta în zeci de contexte, din 1990 încoace, când am prefațat volumul lui Cioran Revelațiile durerii și probozeam „maniheita“ în rubrica din Luceafărul, dar mai cu seamă de la articolul „Jocul deviației cu simetriile“, tipărit în iulie 1991 în suplimentul LA & I al Cotidianului și reluat în secțiunea „La școala gene rației ’27“ din volumul Îndreptări de stânga. Fac
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
A N E L E ANA, MUȚI, BIBI, MĂTUȘA] [I] [ANA] Povestește chiar din capăt, să te văd daca o știi... [MUȚI] E! Achil și Agamemnon își spunea grobienii Și atunci bătrânul Nestor prinde-a spune la povești, Pe-amîndoi îi probozește cu cuvinte bătrânești. Împrejur stă toți elenii, stăteau preoții și regii, Iară Nestor ține una... știi mata cumu-s moșnegii. Iar Achil, pe Agamemnon suduindu-l, zice: "Cîne! Mi-i lua tu pe Brizeis, dar uitită nu-ți rămâne. Las' tu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
-i asmută la trecători; doar ce-l auzeai sâsâind : „î-s’ sa ! î-s’ sa !” și, cutezătoare, javrele se năpusteau la aceștia. Cu atâta nevinovată curiozitate urmărea Neculai desfășurarea isprăvii, încât victimelor nici nu le da prin cap să-l probozească. El însuși nu se temea de nimic. Odată și-a tras haina peste cap și, ca un arici, s-a rostogolit între labele unui dulău furios. Mârâind, câinele dansa pe picioare și, după ce încercase în zadar să-l apuce în
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
teorie la practică, de la glosele ușurele la derularea unei activități propriu-zise se dovedește, adesea, prea dificilă pentru numeroasele noastre spirite contemplative. Atât de dificilă, încât nici nu mai merită încercată. Mai bine stăm la gard, răsucim o țigară și-l probozim pe vecinul care se chinuie să facă ceva. Altă treabă n-are? În ce mă privește, cu cât am mai multe de făcut, cu atât mă simt mai bine. Mai motivat și mai împlinit. Ar fi culmea ca, la atâția
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
de asediu împreună cu caii, lucrul se schimbă așa încît ciobanii și porcarii români, cărora le lipsiseră și arme și cai, se prefăcură acuma în năvălitori și, alungând pe romeii puși pe fugă, recuceriră lesne orașul Serrae. Aprins de mânie, împăratul probozi rău pe cei doi strategi mișei și pe ostașii lor, poruncindu-le să năvălească din nou, dar și acest atac nu izbuti la nimic. {EminescuOpXIV 125} Progresele și cuceririle romeilor în anii 1257 și 1258. Dificultate și mai mare a
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
moș’lui când explica moșu băi’țălului? Înainte de a ne așterne pe lucru, ne omeneam: Moș Iacob făcea focul Într-o poiană; scotea din traista lui cea mare și grea cât un ciuhal: o mână de cartoafe (iar o să-l probozească Mătușa Domnica pentru că stricase cel puțin zece cuiburi - nu erau mai mari decât nucile), patru-cinci ciocălăie de păp’șoi de lapte, ciupit, din mers, prin porumbiștile străbătute. Și, bine-nțeles, șâpu’ - În fapt, o butelcă de-un litru - cu vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Cu var și cu lut! Albește în părul tău, mamă, Varul acel de demult. Cât am plâns eu Strâns în al foamei clește ! Stăteai noaptea ca la priveghi. În părul tău, mamă, albește Sarea lacrimilor mele vechi. Seara eu îți probozesc nepotul Că ți se urcă în cap și‐i rău. Dar el se mută la tine cu totul și plânge tot În părul tău. PÂINEA MAMEI Este o împărăție dulce cu nouă împărătese surori rumene și aburite ca sfântul soare
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
leac, iubită, La inima-mi tu vină ". {EminescuOpIV 532} III ANA: Povestește chiar din capăt să te văd dacă o știi... MUȚI: E! Achill și Agamemnon își spunea grobienii. Și atunci bătrânul Nestor prinde-a spune la povești, Pe-amîndoi îi probozește cu cuvinte bătrânești. Împrejur sta toți Elinii, steteau preoții și regii Iară Nestor ține una... știi mata cumu-s moșnegii. Iar Achil pe Agamemnon suduindu-l zice "Cîne!, Mi-i lua tu pe Brizeis, dar uitată nu-ți rămâne. Las-tu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
noi, copiii, ne jucam prin uliță și apărea el, se oprea și începea să ne pună fel de fel de întrebări din fizică, chimie, biologie, matematică ș.a., la care noi nu puteam răspunde. Atunci el ne spunea răspunsurile și ne probozea, chipurile ce fel de carte mai făceam și noi la școală... Își găsise o fată bună și deveniră prieteni. Se gândea să se căsătorească cu ea, dar, într-o seară, fiind amețit, o lovise pe biata fată cu palma peste
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
căutat-o, dar n-au găsit-o. - Părinte, am văzut-o cu ochii noștri când a intrat, se îndreptățeau ei. - Și unde e acuma, dacă ați văzut-o? îi întrebă starețul. Plecați și să nu mai repetați acest lucru, îi probozi el. Frații ieșiră rușinați. Starețul mai așteptă puțin, apoi privindu-l în ochi pe cel cu pricina, care tremura de frică, îi zise: - Și nici tu să nu mai faci! Să vii să te mărturisești! De ce nu a descoperit păcatul
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
bine și, negăsind ascultare de bunăvoie, îl înșfăcă de ceafă și-l tăvăli puțin, ca să-l învețe minte, iar pe urmă se apucă de mâncare, fără să se sinchisească de chelălăiturile tovarășului mai mic și nici de baba care îl probozea: "Nu vă învoiți, ai, fire-ați ai dracului!" Copilul lui Vasile se hățănea mereu pe portiță, parcă nici n-ar fi vorbit cu el adineaori baba Ioana. ― N-auzi tu, măi drace, că-mi rupi țîțînile? strigă baba mai mânioasă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
aceeași întrebare: ― Oare n-o fi poruncit despre pământuri, măi oameni? Primarul Ion Pravilă, după ce ascultă în dreapta și-n stânga, strigă în batjocură: ― Măi, nu cumva or fi cai verzi pe pereți călăreții voștri? Nu râse nimeni. Un bătrân îl probozi: ― Degeaba batjocorești, don' primar, că astea nu-s de batjocorit! Că nici strâmbătatea nu poate stăpâni mereu și trebuie să vie vremea dreptății! ― Apoi dreptatea nu vine călare, moșule! făcu Pravilă cu alt glas. ― Vine cum poate și bine că
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
blestemățiile? Vorbind, se aprindea și nu se mai putea domina, deși își dădea seama că merge prea departe și riscă să provoace tocmai efectul contrar celui scontat. Într-adevăr, cineva îl întrerupse obraznic: ― Da ce, noi am venit să ne probozești matale ori să te probozim noi pe mata? Miron Iuga ezită o fracțiune de clipă dacă să rețină obrăznicia ori să n-o audă. Continuă cu același glas: ― La mine nu merge cu boieria, băieți, că eu muncesc ca și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
nu se mai putea domina, deși își dădea seama că merge prea departe și riscă să provoace tocmai efectul contrar celui scontat. Într-adevăr, cineva îl întrerupse obraznic: ― Da ce, noi am venit să ne probozești matale ori să te probozim noi pe mata? Miron Iuga ezită o fracțiune de clipă dacă să rețină obrăznicia ori să n-o audă. Continuă cu același glas: ― La mine nu merge cu boieria, băieți, că eu muncesc ca și voi și cu voi împreună
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]