375 matches
-
să evolueze, și autodistrugerea Civilizație umane. f e n o m e n s o c i a l e c o n o m i c , să treacă la construirea Sistemului În același timp trebuie să precizăm secvențialitatea și procesualitatea economic al viitorului. Sistem că Metoda scoaterii rapide a Țărilor și a apariției și dezvoltării ei) Biroul de descoperit de către noi, în cadrul Biroului Economiilor naționale din criza Mondială Viitorologie de la București afirmă de Viitorologie de la București, superior a anilor 2008-2012
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Ştefan Dumitrescu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_61]
-
în certitudini. De altfel, transpunsă în sfera cromaticului, această predilecție transpare cu claritate din formularea celui de-al doilea „subiect de meditație”: „BRUN, PENTRU CĂ BRUNUL ESTE ÎNTRE VERDE ȘI NEGRU PE DRUMUL CARBONIZĂRII”. Putem decripta în acest elogiu indirect al procesualității, al stărilor intermediare (care comportă încă „O FAPTĂ EPICĂ, ADICĂ EROAREA, PASUL GREȘIT ȘI TOATE NEÎNȚELEGERILE POSIBILE”) nu numai aplecarea către deconstruirea opozițiilor ireconciliabile, ci și nostalgia totalității, concepută ca o fuziune, deopotrivă ontologică și practică, a contrariilor. Din această
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
ceea ce ne-a făcut trecutul și nu putem extirpa, nici măcar în America, acea parte a noastră care e formată din relația cu fiecare stadiu formativ al istoriei noastre". (26, p. 147) Totodată, el redă în mod logic-conceptual timpul istoric și procesualitatea vieții sociale. Cu termenul de "stadiu" folosit și în citatul de mai sus, filosoful ne propune coordonata logică, conceptuală a înțelegerii vieții morale centrată pe valori și virtuți. El distinge trei stadii în evoluția logică a conceptului de virtute. Legăturile
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
metafizică a prezenței centrată asupra logosului în genere și asupra privilegierii cuvântului rostit în detrimentul scrierii), efortul lui Th. Codreanu de "mântuire a logosului nedegradat" are o doză de umor involuntar, egalată doar de echivalarea arhiurmei (în accepția filosofului francez pura procesualitate, relația înseși, anterioară oricărui element relaționat) cu "... glasul mamei" sau "cuvântul primordial al poveștii". Derrida, care deconstruiește mitul Logosului, mitul originii absolute, al arhé-ului, și care retrage orice privilegiu acordat "vocii" (inclusiv sau mai ales "cuvântului originar"), ajunge să patroneze
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
atestați, sau nu sunt răsfățați în cărțile de istorie. Multe personaje, situații și conflicte din universul epic, simbolic și spiritual al romanelor d-lui Mihail Diaconescu nu sunt atestate documentar. Sunt însă ușor de imaginat ca posibile și necesare în procesualitatea evenimentelor istorice, care evenimente se generează prin autenticitatea atitudinilor și a conflictelor exprimate în spectrul social-politic al epocilor. Fenomenologia conflictuală și dialectică narativă trasează cu exactitate principalele momente istorice, zonele liniștite de acumulare, dar și gurile vulcanice fierbinți, care marchează
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
fișe de lucru pentru clasa a VIII a, Pitești, Paralela 45, 2006, 143 p. [70] VASILIU, MARICICA; DĂNILĂ, MARIANA; VASILIU, ION, Suflet de copil: carte școlară de limba română: pentru clasele II-IV, Slatina, Cuart, 2006, 96 p. [71] ZLATE, ȘTEFANIA, Procesualitatea însușirii și dezvoltării conceptelor specifice literaturii române și teoriei literare, București, Bren, 2006, 238 p. 2007 [1] ALEXANDRU, MARIA, Aspecte actuale ale proiectării didactice, Slatina, Didactic Pres, 2007, 142 p. [2] ANGHEL, MARIA MAGDALENA, Bobocel de nota 10: caiet de
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
istorice temporalitatea lungă și medie avuseseră funcția unui cadru privilegiat de referință (anchetele de acest tip juxtapunând, de obicei, secțiuni cronologice de mărime egală, pentru a face, apoi, inventarul asemănărilor și al deosebirilor dintre ele și a deduce o anumită procesualitate), în sfera de preocupări a istoriei cotidianului mărunt fresca amplă a duratei nu mai are, practic, nici o relevanță. Exhaustivitatea reconstituirii și liniaritatea narațiunii nu mai fac parte dintre ambițiile ei. Nu continuumul temporal, ci înlănțuirea punctelor de vedere analitice și
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
profesionalismului prin divizarea cunoașterii în teritorii separate, fiecare cu metodele sale potrivite de investigație. Întrucât cunoașterea academică este specifică disciplinei (unei discipline), disciplinele - compuse din experți - sunt protejate de opiniile celor din afară, ale persoanelor nespecializate (nonexperții). Acest tip de procesualitate și dinamică disciplinară se petrece în spirală și implică: Figura 7. Procesualitatea disciplinară Disciplinaritatea presupune existența personalului specializat care activează într-un cadru instituțional bine definit și produce lucrări scrise, validate de critica de specialitate, exprimate într-un limbaj specializat
[Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
de investigație. Întrucât cunoașterea academică este specifică disciplinei (unei discipline), disciplinele - compuse din experți - sunt protejate de opiniile celor din afară, ale persoanelor nespecializate (nonexperții). Acest tip de procesualitate și dinamică disciplinară se petrece în spirală și implică: Figura 7. Procesualitatea disciplinară Disciplinaritatea presupune existența personalului specializat care activează într-un cadru instituțional bine definit și produce lucrări scrise, validate de critica de specialitate, exprimate într-un limbaj specializat, accesibil numai la nivelul comunității academice (interne) a disciplinei. Buna înțelegere a
[Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
activ la propria instruire. • Se acordă un rol central gândirii (critice), reflexivității și învățării cu sens. Am surprins anterior evoluția dinspre această perspectivă către cea a curriculumului ca praxis. Dacă ne oprim la una dintre modalitățile frecvente de ilustrare a procesualității curriculumului („optul curricular”), prezentată în figura 26, putem face unele considerații preliminare cu privire la fazele procesului curricular, din perspectiva abordării cross-curriculare. 1. Proiectare 2. Dezvoltare 3. Implementare 4. Evaluare 5. Revizuire Figura 26. Faze/etape ale procesului curricular 1. Proiectarea curriculumului
[Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
întrebării conceptul conform căruia toate cumpărăturile pe care le realizează consumatorii rezultă dintr-un proces analitic, atent. Unii autori au considerat că în multe cazuri consumatorii nu se angajează în nici o luare a deciziei înainte de a face o achiziție. Din procesualitatea luării deciziei descrisă mai sus putem spune că alegem în mod rațional, procesele implicate sunt de natură logică și nu emoțională. Cu toate acestea, autorii au ajuns la concluzia că OAMENII RAȚIONALIZEAZĂ DECIZIILE DE CUMPĂRARE PE BAZA FAPTELOR, DAR IAU
[Corola-publishinghouse/Science/2246_a_3571]
-
situațiilor anticipate, rezultatul potențial al deciziei, cantitatea de acord asupra scopurilor și mijloacelor de atingere a scopurilor precum și numărul de persoane implicate în procesul decizională. Sunt prezentate de asemenea și concepțiile diferiților autori cu privire la cele două modalități de abordare ale procesualității deciziei precum și principalele caracteristici ale acesteia. Ne sunt aduse astfel la cunoștința aspecte legate de durată, frecvență, specificul, natura relațiilor dintre persoanele implicate, sfera și extensia hotărârilor adoptate, profunzimea sau superficilalitatea lor cu un impact deosebit în procesualitatea deciziei.Toate
[Corola-publishinghouse/Science/2246_a_3571]
-
abordare ale procesualității deciziei precum și principalele caracteristici ale acesteia. Ne sunt aduse astfel la cunoștința aspecte legate de durată, frecvență, specificul, natura relațiilor dintre persoanele implicate, sfera și extensia hotărârilor adoptate, profunzimea sau superficilalitatea lor cu un impact deosebit în procesualitatea deciziei.Toate acestea sumpții sunt susținute prin prezentarea mai multor cercetări realizate de-a lungul timpului, cu scopul explicitării cât mai exacte a deciziei. Demersul continuă prin descrierea celor mai importante modele teoretice, explicativ-interpretative ale procesului decizional. Sunt prezentate astfel
[Corola-publishinghouse/Science/2246_a_3571]
-
indirectă, manifestă și latentă, stăruind apoi asupra câtorva dintre acestea: echipele de lucru, cercurile de calitate, managementul calității totale, procedeul celor 5 S, si comitetele de consultanță. Autorul propune un model sintetic al participării organizaționale cu următoarele acțiuni implicate de procesualitatea acesteia: necesitatea de a participa, evocarea și actualizarea formelor participaționale, decizia de participare, angajarea în activitatea participațională și monitorizarea efectelor participării. Sunt prezentate de asemenea o serie de cercetări cu privire la efectele participării membrilor organizației la luarea deciziilor. Această problematică a
[Corola-publishinghouse/Science/2246_a_3571]
-
i-phone-uri etc.) conectate concomitent la internet, ceea ce face ca datele din graficul de mai sus să devină fluide și mult mai dificil de interpretat decât în cazul cercetărilor statistice bazate pe cuantificarea genuină a subiecților individuali. Pentru a explica această procesualitate conform metodelor științelor complexității, în acest capitol al lucrării voi încerca să arăt în ce mod societatea informațională prezintă aspecte fractale, haotice, turbulente, catastrofice sau de structurări disipative. Acest capitol va cuprinde mai multe secțiuni în care încerc să evidențiez
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
pe zone întinse, din rândul cărora Emil Toroiman menționează: - să promoveze explicit obiective educaționale adecvate; - să cunoască ce teorii ale instruirii și învățării sunt adecvate pentru atingerea obiectivelor sau conținuturilor alese; - să cunoască principiile de planificare a învățării; - să cunoască procesualitatea învățării și să planifice unitățile de învățare prin corespondența lor cu cele de instruire; - să descifreze natura proceselor interne implicate într-un anumit tip de învățare; - să identifice comportamentele umane care pot fi modificare eficient prin învățarea dirijată sau nondirijată
Politici educaţionale de formare, evaluare şi atestare profesională a cadrelor didactice by PETROVICI CONSTANTIN () [Corola-publishinghouse/Science/91525_a_92853]
-
inconfortabil al pierderii reperelor existențiale, antrenează o activitate de legitimare care dobândește caracter permanent. Educația în postmodernitate este mai mult ca oricând preocupată de problemele valorii, de concilierea pluralității de valori cu universalitatea acestora, de ierarhizări, dar mai ales de procesualitatea valorii. Complexitatea care marchează cultura postmodernă se reflectă și în teoria și practicile educaționale. Așa cum în cultură nimeni nu mai susține crearea unui model unic, nici la nivelul sistemului educativ nu se mai caută o unică pedagogie. Nevoia de educație
Competenţa profesională în sistemul educaţional by Marin Pânzariu, Andrei Enoiu-Pânzariu () [Corola-publishinghouse/Science/734_a_1172]
-
gîndește: mai degrabă decât animal rațional, omul este un animal locvace.) Atât Heidegger, cât și Gadamer consideră că limba nu este un obiect opus subiectului, ci un orizont solidar cu subiectul în translație spre vitor, incluzând obiectivitatea în propria-i procesualitate. Relația om-limbă diferă de relația subiect-obiect. Limba nu e nici emergență a subiectivității: ea este o substanță coerent structurată a omului, care nu e centrată pe ego. Limba este fluxul efectiv al existenței umane. Totodată, Gadamer este mai aproape de hermeneutica
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
orizontul producerii operei sau evenimentului istoric. La Gadamer, intervalul are consistență. Hermeneutica trebuie să spună cum, împotriva acestui interval care separă situații și orizonturi, e posibilă înțelegerea. Hermeneutica veche îl reducea pe celălalt la noi înșine. La Gadamer există o procesualitate istorică ireversibilă, respectiv o diferență a celuilalt față de noi. Intervalul, distanțarea, sunt necesare pentru luciditatea noastră și pentru că procesele istorice sunt orientate și dobândesc semnificație prin efectele lor (Wirkungsgeschichte). Transpunerea empatică, transcenderea propriului orizont sunt imposibile. Istoria este orientată ireversibil
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
și dă și rezultatele ei. Experiența demonstrativă se execută atunci când o cere expunerea temei , nici înainte , nici după , pentru a asegura accesibilitatea celor predate. Experiența școlară trebuie să aibă un carácter cât mai intuitiv , pentru ca generalizarea să decurgă convingător din procesualitatea fenomenelor observate . Ea va fi simplă și accesibilă: nici un factor extern nu trebuie să acopere sau să complice esența fenomenului de demonstrat. Profesorul este obligat să asigure vizibilitatea perfectă a experienței pentru toți elevii. Pentru aceasta este necesar ca instalațiile
Abordarea ?tiin?ific? ?i metodic? a temei "Cuprul-propriet??i ?i combina?ii by Irina Ecsner () [Corola-publishinghouse/Science/83657_a_84982]
-
identificarea cu o cauză justă; motivarea acțiunii pentru schimbare și transmiterea încrederii în succesul schimbării („activity arousal”); demonstrarea dedicării pentru cauza respectivă; dezangajarea față de cauză după ce liderul a ajuns în situații de conducere; depersonalizarea și alienarea. Pentru a testa această procesualitate a fost construit un model de simulare pe calculator, pe baza unei serii de texte privind episoade din viața unor oameni carismatici, petrecute la diferite intervale de timp în evoluția lor ca lideri. Fiecare text corespundea unei faze din procesualitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
procesualitate a fost construit un model de simulare pe calculator, pe baza unei serii de texte privind episoade din viața unor oameni carismatici, petrecute la diferite intervale de timp în evoluția lor ca lideri. Fiecare text corespundea unei faze din procesualitatea unui lider carismatic. Subiecții trebuiau să identifice corect perspectiva temporală a acestora faze, astfel încât succesiunea celor șase faze să fie respectate. Modelul teoretizat va avea succes dacă cei mai mulți subiecți identifică corect textele asociate fiecărei faze în ordinea temporală corespunzătoare succesiunii
[Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
internațională, ci și puternic conservativă.24 Și pentru că am amintit de negocierea europeană ca proces, vom adăuga că Elgström și Smith se asociază autorilor care văd negocierea europeană ca o activitate continuă, permanentă, un maraton multilateral inter-birocratic și politic. Dar procesualitatea este dată și de faptul că negocierea europeană este "un proces de comunicare în care actorii transmit semnale unii către alții pentru a influența așteptările și/sau valorile altei părți" (cf. Christer Jönsson).25 Pe lângă aceste caracteristici, studiul celor doi
by Vasile Puşcaş [Corola-publishinghouse/Science/1093_a_2601]
-
de non-sens. Tot ce este ascuns se află sub semnul acestui non-sens, sub stigmatul ne-numitului, al anonimatului orfan. Fenomenul asunderii comportă însă o gradație de intensitate, gradație care poate fi foarte bine surprinsă în exemplul unei ascunderi remarcabile anume procesualitatea astrală a eclipsei, fenomen cosmic corelat, pentru perspectiva comună și profană, cu termenii de total și parțial. Astfel, spunem că astrului îi este opturată totalitatea imaginii și a luminii sau un fragment din acestea, urmând ca, ulterior, opturarea să fie
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
piscului de umbrire, nivelului maxim de opturare, procesul este răsturnat, invers proporționat prin survenirea dez-ascunderii, ieșirii din ascundere, depășirii perspectivei corpului celest eclipsat de către cel eclipsant. Fenomenul ascunderii unui astru ar deține, așadar un proto-început, urmat de un start al procesualității sale și de evoluția spre maximalizare. În cazul eclipsei, imaginea celui ascuns reapare fiind poate înnobilată de prospețimea ontică a unei noi perspective. Proto-începutul îl reprezintă, aici, însăși enunțarea existenței a ceea ce urmează să se ascundă, prezenței corpului celest ce
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]