78 matches
-
în cele ce urmează: (99) XP NEGP XP MOODP TP ASPP a. să nu i-l daui ti ti b. nu i l- am dati ti 3.2 Cliticele pronominale Distribuția generală a cliticelor pronominale în română este următoarea: − configurații proclitice(100):pronumele clitice precedă verbul sintetic / auxiliarul (auxiliarele) în structuri perifrastice și sunt precedate de negație și de complementizatorii să și a (100) a. îlvăd/îlvedeam/îlvăzusem b. l-am văzut /îlvoi vedea /l-oi fi văzut c. nuîl văd
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
aceeași formă apare în contexte sintactice diferite și are proprietăți diferite. În exemplul (145a), gerunziul apare în structura prezumtivului prezent și se ridică până la [Spec, TP]; în structura acestei forme, negația propozițională se realizează prin nu, iar pronumele clitice sunt proclitice. În exemplul (145b), gerunziul proiectează o propoziție nonfinită și se ridică la [Spec, FINP]; negația este afixală, iar pronumele clitice sunt enclitice. Cele două forme nu au deci aceeași sintaxă, în ciuda aceleiași realizări morfofonologice. (145) a. Nul-o fi văzând
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
vs V-la-C). Rămân însă de discutat două probleme ridicate de distribuția pronumelor clitice în limba veche: (i) structurile cu encliză pronominală la dreapta negației (v. (18) supra) sau a auxiliarului verbal (25); (ii) structurile cu dublă realizare a cliticului pronominal (proclitică și enclitică) pe lângă același centru verbal 11 (25) (foarte rar asociate cu dublarea auxiliarului verbal, e.g. (26a) (=(15) supra))12. (25) a. cela ce va spunre-seție (PH.1500−10: 64v) b. deaca vei căuta asupră de rugăciunea noastră, veicurăți-ne sufletele
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
din domeniul lexical vP, unde se generează argumentele, în domeniul flexionar IP), Hill și Alboiu (2016) interpretează dubla realizare a pronumelor clitice ca rezultând din dubla lexicalizare a acestora, în poziția de bază (lexicalizarea enclitică) și în poziția derivată (lexicalizarea proclitică) (interpretare avansată și de Nicolae și Niculescu 2014): (174) că toțmă vor ști-mă(DPar.1683: III.62r) Explicația oferită de Hill și Alboiu (2016) este solidă teoretic și presupune că dubla realizare a cliticului pronominal este un fenomen propriu
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
0, să în FIN0), a infinitival amalgamează centrele FORCE 0 și FIN0 (un efect, între altele, imposibilitatea propoziției infinitivale de a proiecta periferia stângă). 46V., de exemplu, remarca din Alboiu, Hill și Sitaridou (2014: 8): "[c]litic pronouns, be they proclitic or enclitic, cannot be separated from the verb (or auxiliary) at any time", deși există atestări ale dislocării inclusiv în cronicile moldovenești:așa s-au adaos și Moldova, carea mai apoi de alte țări s-au descălecat, de s-aude
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
de familie: „Rămâneți în umbră sfântă, Basarabi și voi Mușatini,/Descălecători de țară, dătători de legi și datini.” (M. Eminescu, I, 149) În realizarea opoziției cazuale, substantivele proprii masculine și substantivele proprii feminine invariabile dezinențial exprimă genitiv-dativul prin morfemul lui proclitic: G.D.: (al) lui Andrei/lui Gabi. Observații: În limbajul popular, modalitatea aceasta intervine și în flexiunea substantivelor feminine declinabile: lui Maria, lui Ioana. Când realizează funcția de complement direct, substantivele, proprii sau comune, exprimă cazul acuzativ prin morfemul pe: „Am
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în primul rând, substantivul, centrul ei. Când substantivul este determinat de adjective pronominale: acestei studente, oricărei studente etc., determinarea se realizează prin intermediul adjectivului pronominal: această studentă = studenta din vecinătatea locutorului. Determinarea minimă se exprimă prin articolul nehotărât, morfem liber, totdeauna proclitic, variabil în funcție de gen, număr și caz; variabilitatea după genul substantivului caracterizează numai singularul: Singular Masculin + Neutru Feminin N.Ac. - un student, popor o studentă G.D. - unui student, popor unei studente Plural N.Ac. - niște studenți, popoare niște studente G.D. - unor
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
întrebuințării substantivului ca singularia tantum din perspectiva subiectului vorbitor: tata = tatăl meu. În limbajul popular, morfemul de determinare rămâne în mod frecvent invariabil în funcție de caz, la substantivele mamă, tată, bunică etc., întrucât acestea exprimă cazurile genitiv și dativ prin morfemul proclitic, numai de caz, lui: „I-am dat lui mama (tata, bunicul etc.).” Substantivele masculine și neutre cu dezinența -e la singular primesc morfemul determinării -le: rege-le, nume-le. La substantivele feminine și masculine cu dezinența -ă, la singular, sau
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
două: nominativ-acuzativ: sg.: un, -l: un student, studentu-l pl.: niște, -i: niște studenți, studenți-i genitiv-dativ: sg.: un-ui, -lui: unui student, studentu-lui pl.: un-or, -lor: unor studenți, studenți-lor Observații: La substantivele proprii denumind ființe, articolul hotărât este, la genitiv-dativ, proclitic: lui Andrei, lui Mihai. La feminin, singular, articolul accentuează distincția dintre cele două serii de forme cazuale, diferențiate în primul rând prin dezinență: 1. nominativ-acuzativ: o, -a: o studentă, student-a 2. genitiv-dativ: un-ei, -i: unei student-e, studente-i Observații
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
un prieten al colegului meu a plecat la Roma.” Articolul definit -l, -a, exprimă opoziția cazuală, prin variabilitatea sa, în flexiunea substantivelor proprii: N.Ac.: Oltul, Dunărea G.D.: Oltului, Dunării Morfem, în general conjunct, enclitic, articolul definit este morfem liber proclitic la genitiv-dativul substantivelor masculine (ori feminine neologice) antroponomastice: G.D.: lui Andrei, lui Gabi etc. În limbajul popular are poziție proclitică și în fața substantivelor mama, tata, bunica, bunicu’; lui bunicu’, lui mama. Observații: Substantivele feminine terminate la singular în -ie sau
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
flexiunea substantivelor proprii: N.Ac.: Oltul, Dunărea G.D.: Oltului, Dunării Morfem, în general conjunct, enclitic, articolul definit este morfem liber proclitic la genitiv-dativul substantivelor masculine (ori feminine neologice) antroponomastice: G.D.: lui Andrei, lui Gabi etc. În limbajul popular are poziție proclitică și în fața substantivelor mama, tata, bunica, bunicu’; lui bunicu’, lui mama. Observații: Substantivele feminine terminate la singular în -ie sau -ia, când sunt determinate prin articol hotărât nu mai prezintă dezinențe omonime pentru genitiv-dativ, singular - nominativ-acuzativ-genitiv-dativ, plural; prin acțiunea funcției
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
âmi fluier bucuriile” (L. Blaga, p. 63), „Cu ochii tăi de înger mă mângâi și mă minți” (M. Eminescu, IV, p. 442) sau conjuncte, enclitic: „Las’să mă uit în ochii-ți ucizător de dulci.” (Ibidem, I, p. 95) sau proclitic: „Când aș iubi,/mi-aș întinde spre cer toate mările.” (L. Blaga, p. 62) sau concomitent proclitic și enclitic: „- Ia ad-o-ncoace la moșul, s-o drămăluiască.” (I. Creangă, p. 37) Întrebuințarea cazurilor prezintă unele caracteristici în funcție de persoană: Nominativul are numai
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
M. Eminescu, IV, p. 442) sau conjuncte, enclitic: „Las’să mă uit în ochii-ți ucizător de dulci.” (Ibidem, I, p. 95) sau proclitic: „Când aș iubi,/mi-aș întinde spre cer toate mările.” (L. Blaga, p. 62) sau concomitent proclitic și enclitic: „- Ia ad-o-ncoace la moșul, s-o drămăluiască.” (I. Creangă, p. 37) Întrebuințarea cazurilor prezintă unele caracteristici în funcție de persoană: Nominativul are numai forme accentuate, iar întrebuințarea acestora, dată fiind bogăția flexionară a verbului românesc, este, mai ales la persoanele
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ideea celui de-al doilea ( G.)/ Am dat celui de al doilea albumul. (D.), Sunt împotriva celui de al doilea.( G.)/Datorită celui de al doilea am câștigat concursul. (D.) Observații: În limbajul popular, dativul se exprimă uneori prin morfemul proclitic lui: Am dat lui al doilea un măr. Pronumele simple întâiul, primul, secundul, ultimul realizează flexiunea cazuală la nivelul morfemului determinării (înscris organic în structura lor internă) și la nivelul dezinenței, înscrisă în flexiune internă, ambele variabile totodată și în funcție de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
după conținut și formă, următoarele tipuri de articole: * articol hotărât care individualizează în mare măsură referentul către care trimite substantivul însoțit: copilul, fetița, fetiței, copiii, copiilor, fetelor, lui Alex etc.; în funcție de plasarea sa față de substantivul însoțit, articolul hotărât poate fi proclitic (lui Alex) sau enclitic (aglutinat substativului: fetiței); * articol nehotărât care individualizează într-o măsură mai mică referentul către care trimite substantivul însoțit, față de care se plasează întotdeauna proclitic: un copil, o fetiță, niște copii, unui coleg, unei colege, unor colegi
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
Alex etc.; în funcție de plasarea sa față de substantivul însoțit, articolul hotărât poate fi proclitic (lui Alex) sau enclitic (aglutinat substativului: fetiței); * articol nehotărât care individualizează într-o măsură mai mică referentul către care trimite substantivul însoțit, față de care se plasează întotdeauna proclitic: un copil, o fetiță, niște copii, unui coleg, unei colege, unor colegi; * articol posesiv-genitival care marchează cazul genitiv al posesorului și "substituie" obiectul posedat, indicând genul, numărul și cazul acestuia: [tată] al copilului, [mamă] a copilului, ai fiilor, ale rudelor
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
fetiță, niște copii, unui coleg, unei colege, unor colegi; * articol posesiv-genitival care marchează cazul genitiv al posesorului și "substituie" obiectul posedat, indicând genul, numărul și cazul acestuia: [tată] al copilului, [mamă] a copilului, ai fiilor, ale rudelor (întotdeauna cu valoare proclitică); * articol demonstrativ-adjectival care marchează, în principiu, relația substantiv determinat adjectiv determinant, fiind plasat între acestea: fata cea cuminte, fetele cele cuminți, fetei celei cuminți, fetelor celor cuminți. Alte valori funcționale ale articolelor: * se constituie în elemente formative în cadrul unor numerale
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
generală: TLG (Tratat de lingvistică generală, 1971) etc. 170 Formă verbală care expriumă o acțiune limitată la stadiul său inițial. 171 Preluat din Reinhard Sternemann și Karl Gutschmidt, Einführung în die vergleichende Sprachwissenschaft, Akademie-Verlag, Berlin, 1989, p. 86. 172 Cliticele (proclitice sau enclitice) sînt o "clasa de forme, prezența numai în unele limbi, caracterizată prin capacitatea de a manifesta simultan trăsături de cuvinte autonome și de forme lipsite de autonomie; ocupă o poziție intermediară între morfemele mobile și cuvintele de sine
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
deosebit de eficace, deoarece fiecare cuvânt nu are decât un accent (accentele secundare nefiind accente propriu-zise, ci fenomene de respirație), în timp ce în engleză, întocmirea unei bune statistici ar fi destul de anevoioasă având în vedere accentele secundare și numeroasele cuvinte enclitice și proclitice. Specialiștii ruși care se ocupă de metrică acordă mare importanță faptului că diferitele școli și diferiții autori respectă în mod diferit modelele metrice ideale, că fiecare școală și uneori fiecare autor își are propria normă metrică și subliniază că ar
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
marcată de contextul de comunicare, general - în primul enunț, particular - în al doilea, ca și de mărcile "subiective" de opoziție utilizate de cei doi jurnaliști: impersonal/ neparticipativ (contraatac, substantiv comun, nearticulat), personal/ participativ (contraatacul, substantiv comun, articulat cu alticol hotărât proclitic). În deplin acord cu contextul referențial, extralingvistic (politic, de natură socio-umană, culturală) echivalența "contraatac"= "ripostă politică" impune o atitudine, este corelată contextual, cu toponime/ antroponime etc. elemente fundamentale în fixarea imaginii persoanei publice. Seria de metafore ale persuasiunii - "atac", "contraatac
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
dezvoltat din ille, iar, în sardă, în graiurile din insula Mallorca (arhipelagul Baleare) și într-o parte a dialectului gascon din sud-vestul Franței, din ipse. În afară de română, unde este enclitic (urmează substantivului) și conjunct (se atașează substantivului), articolul hotărît este proclitic și independent ca formă, dar dependent ca funcție. Ca atare, la fel ca în familia limbilor germanice, și în familia romanică există două tipuri din punctul de vedere al poziției articolului hotărît: unul reprezentat de română și altul reprezentat de
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
există, căci, de exemplu, în vreme ce în bokmål genul comun este omogen (ca în daneză), în nynorsk se poate face distincția dintre masculin și feminin uzînd de articol, care are forme deosebite pentru feminin singular: art. hot. enclitic -a, art. neh. proclitic ei. S-au făcut unele încercări de unificare a lor (de exemplu, în 1939, prin propunerea unei limbi standard comune, denumite sam-norsk "norvegiana comună"), dar ele nu avut succes. Între limbile nordice, norvegiana este cea mai mobilă și mai deschisă
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
acesta este o vocală, un diftong sau o consoană sonoră (consoanele surde nu cunosc fenomenul). Nu are flexiune cazuală, în afară de -s la cazul genitiv, relațiile cazuale fiind exprimate cu ajutorul prepozițiilor. Articolul hotărît este enclitic, dacă substantivul este nedeterminat, dar devine proclitic, dacă are o determinare adjectivală (skib "navă", skibet "nava", det store skib "nava mare"). Diateza pasivă se poate exprima, la fel ca în suedeză, atît sintetic, cît și analitic, cu desinența -s sau cu auxiliarul blive [bli:ə / bli / ΄bli
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
lîngă care apare este determinat de un adjectiv. Astfel, dacă în daneză substantivul skib "navă" are forma articulată skibet "nava" (cu articolul enclitic -et), pentru a reda formularea nava (cea) mare se folosește o formă specială a articolului hotărît, plasată proclitic: det store skib53 (la fel: hus "casă", huset "casa", det store hus "casa (cea) mare"). În norvegiană și în suedeză, dacă substantivul este precedat de un adjectiv, articolul se dublează, fiind antepus adjectivului și postpus substantivului, fenomen care poartă numele
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
skepp "navă", skeppet "nava", det stora skeppet "nava mare"; stad "oraș", staden "orașul", den stora staden "orașul mare"; norv. gutt "băiat", gutten "băiatul", den snille guten "băiatul frumos"; hus "casă", huset "casa", det fine huset "casa frumoasă". Forma articolului devenit proclitic în limbile nordice reflectă în modul cel mai evident înrudirea cu articolul hotărît din celelalte limbi germanice (engleza, neerlandeza, germana). Pe de altă parte, se poate observa că, în toate limbile germanice, formele proclitice relevă relația genetică cu pronumele demonstrative
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]