112 matches
-
Toți, fără excepție, au fost acceptați. Printre ei s-a numărat și ministrul de Război, Constantin Vasiliu-Rășcanu, considerat de Emil Bodnăraș a fi "foarte atașat de noi" și cu "multă considerație și respect față de partid". Astfel se explică atitudinea vădit procomunista a generalului pe întregul său mandat la Ministerul de Război (7 martie 1945-29 noiembrie 1946) și grabă cu care a urgentat trimiterea în închisoare a colegilor de arme." Constantin Vasiliu Rășcanu, căsătorit cu o rudă a Anei Pauker, care avea
Constantin Vasiliu-Rășcanu () [Corola-website/Science/304810_a_306139]
-
având cinci frați. S-a căsătorit cu fata unui avocat bucovinean, fost comandant legionar și a avut un copil. După 23 august 1944 a început să cocheteze cu comuniștii și se pare că s-a înscris într-o asociație studențească procomunistă, precum și în Partidul Muncitoresc Român. Una dintre victimele sale și-l amintește ca pe un ""bărbat frumos, ieșit din comun ... cu părul castaniu spre blond ... când se încrunta, te înspăimanta ... corpul bine proporționat părea corpul unui atlet de performanță. Când
Eugen Țurcanu () [Corola-website/Science/311225_a_312554]
-
contra Germaniei naziste, Armata Română a participat, în toamna anului 1944, alături de trupele sovietice, la luptele pentru eliberarea Transilvaniei de Nord. Uniunea Sovietică a acceptat ca Transilvania de Nord să revină României, cu condiția instaurării la București a unui guvern procomunist. Administrația civilă română a revenit în Transilvania abia în martie 1945, după formarea guvernului condus de Petru Groza. În decursul Conferinței de Pace de la Paris, guvernul Ungariei a urmărit să păstreze o parte a teritoriului primit prin Dictatul de la Viena
Frontiera între România și Ungaria () [Corola-website/Science/319135_a_320464]
-
în cele din urmă la pierderea sprijinului politic și millitar din partea Aliaților occidentali. După o scurtă perioadă de cooperare, cele două facțiuni au început să se lupte între ele. Treptat, cetnicii au ajuns să lupte în principal doar cu partizanii procomuniști neglijând lupta cu forțele de ocupație. Mai mult, cetnicii au început să coopereze cu forțele de ocupație în încercarea de distrugere a forțelor lui Tito. Cetnicii au primit treptat ajutoare logistice tot mai substanțiale, în special din partea Italiei Fasciste. Pe
Războiul de eliberare națională a Iugoslaviei () [Corola-website/Science/313272_a_314601]
-
legală de niciunul dintre statele din ziua de azi sau de ONU). Încă de la începutul, forțele de rezistență au fost formate din două facțiuni: una condusă de comuniști - partizanii iugoslavi - și a doua a regaliștilor naționaliști - mișcarea cetnicilor. Partizanii iugoslavi procomuniști au beneficiat de recunoașterea tuturor Aliaților doar după Conferința de la Teheran din 1943, după ce gradul de colaborare a cetnicilor cu ocupantul german a crescut treptat. Partizanii iugoslavi („Armata Populară de Eliberare și Detașamentele de Partizani din Iugoslavia”, NOV i POJ
Războiul de eliberare națională a Iugoslaviei () [Corola-website/Science/313272_a_314601]
-
iugoslav că singura forță legitimă de eliberare a țarii. Efectivele și forță partizanilor iugoslavi au crescut treptat până la 800.000 de luptători organizați în patru armate - cea mai mare mișcare de rezistență din Europa ocupată. În cele din urmă, parizanii procomuniști au căpătat un statut privilegiat în fața oricăror oponenți politici ai lor, devenind armata oficială a noului stat „Iugoslavia Democrată Federală” - viitoarea RSF Iugoslavă. Armata Iugoslavă a Patriei (JVUO - cetnicii), sub comanda generalului Draža Mihailović, a fost constitută la început din
Războiul de eliberare națională a Iugoslaviei () [Corola-website/Science/313272_a_314601]
-
1944, Comitetul Polonez de Eliberare Națională (Polski Komitet Wyzwolenia Narodowego), sprijinit de sovietici, a emis un decret prin care acceptă că Ordinul Vîrtuți Militari să fie cea mai înaltă decorație a Armatei I poloneze din cadrul Armatei Roșii și a mișcări procomuniste de rezistență Armia Ludowa. Deși decretul Comitetului Polonez de Eliberare Națională (PKWN) era bazat pe legea Seimului din 1933, dreptul exclusiv pentru decorarea soldaților era asigurat Radei Naționale de Stat (Krajowa Radă Narodowa - corpul legiuitor al guvernării comuniste poloneze formate
Virtuti Militari () [Corola-website/Science/312501_a_313830]
-
îi asigura Italiei controlul asupra Mării Adriatice, fiind împlinirea primei faze a politicii fasciste de constituire a "Mare Nostrum". Ustașii s-au dovedit aliați extrem de folositori italienilor și germanilor, fiind o forță importantă de luptă împotriva cetnicilor și partizanilor iugoslavi procomuniști. În 1940, Italia a atacat Egiptul sub control britanic, dar a fost rapid respinsă spre bazele de plecare din Libia de contraatacurile forțelor Commonwealthului. Germanii au trimis în Africa de nord în sprijinul italienilor unitățile militare cunoscute ca Afrika Korps
Regatul Italiei (1861-1946) () [Corola-website/Science/310881_a_312210]
-
Iași, activează în calitate de preot slujitor (1945), apoi Mare Eclesiarh la Catedrala Mitropolitană din Iași și Exarh al mănăstirilor din Arhiepiscopia Iașilor. La începutul anului 1947 Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române i-a retras rangul de arhimandrit, din cauza poziției sale procomuniste. Decizia Sfântului Sinod este publicată în periodicul oficial al Patriarhiei Române, revista "Biserica Ortodoxă Română", nr. 1-3 din ianuarie-martie 1947. Raportul spune că s-a asociat cu arhiereul-vicar Justinian Marina, prelat perceput de asemenea ca procomunist, care-și submina superiorul
Teoctist Arăpașu () [Corola-website/Science/298933_a_300262]
-
arhimandrit, din cauza poziției sale procomuniste. Decizia Sfântului Sinod este publicată în periodicul oficial al Patriarhiei Române, revista "Biserica Ortodoxă Română", nr. 1-3 din ianuarie-martie 1947. Raportul spune că s-a asociat cu arhiereul-vicar Justinian Marina, prelat perceput de asemenea ca procomunist, care-și submina superiorul, mitropolitul Irineu Mihălcescu al Moldovei, prin atacuri în presa cotidiană. Autoritățile comuniste au organizat în paralel scoaterea lui Irineu Mihălcescu din scaunul de mitropolit și înlocuirea sa cu Justinian Marina, fapt care a facilitat ascensiunea lui
Teoctist Arăpașu () [Corola-website/Science/298933_a_300262]
-
hotărâri s-au publicat în numărul pe primul trimestru 1947 al oficiosului „Biserica Ortodoxă Română”. Este vorba de decăderea din treapta de arhimandrit a lui Teoctist Arăpașu, „care s-a asociat cu arhiereul-vicar Justinian Marina, prelat perceput de asemenea ca procomunist, care-și submina superiorul, mitropolitul Irineu Mihălcescu al Moldovei” după cum scrie Eugen Miron in ziarul „Crișana”. Această retrogradare fiind o avertizare împotriva oamenilor impuși de regim, devenea evidentă și pentru Justinian Marina, forțat adus vicar la Iași, ca eparhia cea
Editura Destine Literare by Corneliu Leu () [Corola-journal/Journalistic/95_a_382]
-
fi și, nu în ultimul rînd, acel NU categoric și permanent în contra celor care au comunizat România, desfigurîndu-i chipul și identitatea. Semnificativă pentru felul de a fi al lui Virgil Ierunca este împrejurarea, narată de autor, prin care revista "Lumea" procomunistă (condusă de George Călinescu, în 1946) va fi suprimată de cenzura comunistă, în urma publicării unei recenzii elogioase, semnată de el, la romanul lui Mihail Villara, Frunzele nu mai sînt aceleași. Profitînd de neștiința responsabilului "politic", va strecura această cronică, culmea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
prin munții împăduriți”. În Capitală, în Palatul regal, „fără rege”, i s-a oferit o recepție „că niciodată de sonoră, încununată de strălucire și fast, stropita din belșug nu numai cu șampanie, dar și cu toasturile cele mai exaltate”. Autoritățile procomuniste au dorit să-i facă și un dar pe măsură, optându-se, după interminabile discuții, pentru un tablou de I. Andreescu, „modestul, austerul, nefericitul, cel ce trăise pe la sferturile secolului al XIXlea și - ros de tuberculoză - închisese ochii la numai
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
probleme. La Moldova Veche, relativ aproape de Gorj, a luat naștere prin 1945 Frontul Antifascist Slav din România, integrat Frontului Național Democrat. Prin atitudinile sale revizioniste - cum am consatat deja - organizația a devenit la un momentdat o piedică în evoluția stângii procomuniste românești, fiind dizolvată de autorități. Oricum, gradual se contura o anume rezervă față de comunitatea sârbă din România, ce se va accentua după 1948. Îmbrățișam opinia, conform căreia Stalin a realizat suficient de repede că Partidul Comunist Român era mult mai
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
Mărturii recente plasează într-o oarecare măsură și țara noastră în derularea acestiu episod. Este vorba mai degrabă, cum se întâmplă de multe ori în istorie, de rolul întâmplării. Precizam anterior, în cadrul prezenței lucrări, ca la vizita din 1947, autoritățile procomuniste de la București l-au „cadonat” pe Tito cu un tablou de mare valoare, operă a pictorului I. Andreescu. Conflictul dintre Uniunea Sovietică și Iugoslavia, excluderea liderului de la Belgrad din contactele cu România ia determinat pe specialițti să creadă lucrarea definitiv
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
și câțiva dintre ierarhii Bisericii ortodoxe au protestat în mod indirect împotriva regimului comunist care a separat Biserica de Stat, ignorând circulara venită de la Ministerul Cultelor care le cerea tuturor preoților să se înscrie în Frontul patriotic, o organizație politică procomunistă. În luna septembrie a aceluiași an, 1948, exarhul Ștafan a fost obligat să demisioneze, iar Sfântul Sinod a aprobat cererea venită din partea Ministerului Cultelor. O altă lovitură dată de guvernul comunist Bisericii a fost adoptarea, în 1949, a unei Legi
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
cunoscute. Toate aceste valențe ale confruntării Își găsesc corespondent În motivațiile sau cauzele rezistenței anticomuniste din România, aspect ce conturează și asamblează reactivitatea complexă a societății românești la instalarea sistemului comunist. Intrarea armatei sovietice În 1944 În România, instalarea guvernului procomunist și prosovietic condus de dr. Petru Groza În 1945, falsificarea flagrantă a rezultatului alegerilor din 1946 ce marca „legitimarea” impenitentă, din interior, a comuniștilor la conducerea țării, anularea brutală a activității PNȚ, autosuspendarea PNL și „absorbția” PSD de către Partidul Comunist
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
a remarcat activitatea organizației „Haiducii lui Avram Iancu, Divizia Sumanele Negre”, formată la Început În Transilvania din militari, ofițeri, voluntari civili, fără nici o coloratură politică, ea având un profund caracter național Îndreptat Împotriva sovietizării și comunizării țării promovate de guvernul procomunist al lui Petru Groza. Această organizație se structurează În unități și subunități, cele mai mici cuprinzând Între 50 și 100 de luptători, iar cele mai mari ajungând până la 2.000 de combatanți. Ele s-au grupat În cele trei provincii
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
s-a Învățat tehnica autocriticii tradusă, În mod imperfect, cu termenul spovedanie, termen cu mireasmă clericală”40. Deși este evident că mărturisitorul nu se reeducă de bunăvoie, ci poate chiar dorește să Își păcălească reeducatorii, totuși discursul său e unul procomunist, fiind legat și de faptul că Pandrea era și rămăsese un gânditor de stânga. De aceea, el vede În reeducarea de la Aiud o „umanizare a pușcăriei”41: deținuții primesc lenjerie de pat, nu mai sunt numiți „bandiți”, li se dau
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
5 aprilie 1996, p. 25, și un buletin al Reuters News Service din 14 noiembrie 1996 - care după toate aparențele nu au la bază cercetări sistematice privind proporțiile persecuției Împotriva personalului de cult. Încă din primele luni de la instalare, guvernul procomunist a operat numeroase arestări În rândurile clerului, după principiul „mai bine arestăm zece nevinovați decât să scăpăm un bandit”9, și chiar premierul Petru Groza, altminteri un obedient executant al directivelor venite dinspre PCR, și-a exprimat rezervele față de modul
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
la Mitropolie Între IPS Irineu Mihălcescu și vicarul său, Justinian Vasluianul, susținut de guvern. Mai mulți clerici din eparhie s-au solidarizat cu mitropolitul Irineu: În Iași a circulat chiar un manifest În care era denunțată campania dusă de presa procomunistă Împotriva mitropolitului Irineu al Moldovei 13. Din cauza mizei extraordinare - era În joc inclusiv succesiunea În demnitatea de patriarh -, autoritățile au recurs la măsuri de intimidare. SSI raporta la 7 mai 1947 că: „În cercurile clericale se spune că un număr
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
și asupra elitei maghiare protestante (calvină, luterană și unitariană), dar cele trei culte au avut mai puțin de suferit de pe urma represiunii comuniste. Conducerea Bisericii Reformate Maghiare, În contrast cu poziția prelatului catolic Áron Márton, a menținut o relație mai bună cu regimul procomunist instalat la 6 martie 1945. Vásárhely János, episcopul reformat de Cluj, era apreciat de guvernanți pentru faptul că În 16-17 octombrie 1945 a delegat un reprezentant la Congresul general al cultelor, „spre deosebire de catolici, care au trimis niște simpli observatori-spioni”49
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
Potrivit altor materiale informative, câteva săptămâni mai târziu, În zilele de 3-4 noiembrie 1945, În cadrul unor conferințe la care au participat fruntașii Bisericii maghiare, În vederea adoptării unui punct de vedere față de alegerile generale, Vásárhely s-ar fi manifestat În favoarea regimului procomunist, spre deosebire de ceilalți conducători ecleziastici 50. Richard Wurmbrand, pastor luteran, este un caz special, fiind unul dintre puținii clerici care au cutezat să Înfrunte deschis puterea comunistă Într-un cadru public, la pomenitul congres al cultelor din toamna lui 1945, plătind
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
despre complicitatea SUA la desfășurarea unor activități antiindoneziene”1. În anii ’60, Washingtonul a fost obsedat de așa-zisele amenințări sovietice și chineze pentru noile state din Africa. Prin acțiuni clandestine și războaie prin intermediari, Statele Unite au combătut grupările considerate procomuniste, dar identificate de africani ca fiind proindependență. Asasinarea lui Patrice Lumumba în 1960, un erou naționalist în Congo, le este încă atribuită americanilor. Ascensiunea lui Mobutu Sésé-Séko la putere în Kinshasa a devenit un prim exemplu al disponibilității americane de
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
controlul cărora se bazează. Ca urmare, băncile ca instituții și bancherii ca personaje devin extrem de importanți. Cu cât mai radicală este tranziția, cu atât mai importante sunt băncile și bancherii. Cum tranziția postcomunistă este mai radicală decât altele - doar tranziția procomunistă a mai fost la fel de radicală -, căci presupune schimbarea simultană a sistemului politic, a sistemului economic și al structurilor sociale, rareori băncile și bancherii au fost atât de importanți ca în acest tip de tranziție. Și-au dovedit importanța și importanți
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]