32 matches
-
de la 25 în timpul lui Tiberiu (14-37 p.Chr.), au ajuns după Vespasian (69-79), la 29 și chiar la 30. În mod obișnuit: 8 erau în poziționate Orient, 2 în Capadocia, 4 în Siria și 2 în Egipt; 1 în Africa proconsulară; iar restul în Occident, în cea mai mare parte de-a lungul Rinului și Dunării. Un număr consistent de soldați creștini se afla prezent în: a) Legio XII Fulminata care, după ce a participat la cucerirea Ierusalimului (70 p.Chr.) alături de
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
și anticreștin, fapt evidențiat de cuvintele de dispreț ale acestuia față de episcopii creștini. Opinia unor istorici potrivit căreia soldații martiri aparțineau doar obiectorilor de conștiință, fără a aparține credinței pur creștine, este considerată neîntemeiată alții, în ciuda apartenenței lor la Africa proconsulară, unde se impusese doctrina antimilitaristă a lui Tertulian mai mult decât în alte provincii. Unii îi văd montaniști pe Maximilian, Marcellus, Tarachus, Probus și Andronicus, martirizați la Anazarb (Cilicia, 304); pe Tipasius, ucis la 304 la Cezareea (Mauritania) pentru că, fiind
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
străine celei de stat, care, prin răspândirea lor, acționau în detrimentul religiei romane și, chiar mai mult, tindeau să se universalizeze. Universalizarea creștinismului era un fapt împlinit, pe când cea a maniheilor se afla încă la începutul ascensiunii sale, pătrunsese în Africa Proconsulară, unde proconsulul acesteia, Iulian, a dat un rescript împotriva acesteia, căutând să o distrugă pe cea dintâi și să o oprească pe cea din urmă, considerate în antiteză cu universalitatea Imperiului roman. Preocuparea apărării religiei strămoșești, împotriva unor secte noi
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
nemenționând astfel martiriul lui Maximilianus, Marcellus și al altor soldați martiri citați acum, probabil fiind convins că aceștia erau uciși mai mult din motive de disciplină internă a armatei, decât din motive religioase. Dacă nu ne-ar fi rămas actele proconsulare și imnurile lui Prudentius nu am fi știut nimic despre acești martiri militari, considerați sfinți de către popor. În primele patru secole nu era sfânt martir numai cine murea pentru credința creștină, ci orice creștin care murea de mâna păgânilor. Pe
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
a cărui obiecție de conștiință pare maturată de anumite considerații morale, superioare motivațiilor potrivnice idolatriei, chiar dacă se poate vedea și prezența acestora din urmă. Evenimentul a avut loc pe 12 martie 295 în forumul din Tebessa, lângă Cartagina, în Africa Proconsulară, pe când provincia africană se confrunta cu rebeliunea mauritanilor împotriva Imperiului roman (287-297). Autoritatea romană nu putea să accepte nici cea mai mică nesupunere din partea provincialilor însetați de independență. Maximilianus, fiul temoniarius Fabius Victor, recrutat pentru serviciul militar este prezentat ca
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
prezenta ca semne clinice: distensia venelor toracice - 65%, distensia venelor gâtului - 55%, edem facial și cervical - 40-45%, edemul trunchiului și extermităților superioare - 10-40%, pletora feței și cianoză - 15%, paralizia corzilor vocale - 3%, sindrom Claude-Bernard-Horner - 3%, distensia venei antecubitale, gât gros (proconsular), paralizia nervului frenic, chilotorax, zgomote cardiace anormale, retinopatia maculară, edem lingual, laringian, papilar. Iar simptomele pe care le acuză pot fi: dispnee - 50%, senzație de presiune la nivelul gâtului, cefalee, durere toracică, tuse, disfagie, obnubilare, acufene, tulburări de vedere, amețeli
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by TEODOR HORVAT, CEZAR MOTAŞ () [Corola-publishinghouse/Science/92113_a_92608]
-
adenopatiilor (mărirea ganglionilor care în mod normal nu se palpează) și caracterele lor. În leucemia limfatică cronică adenopatia generalizată este semnul major de boală, în timp ce limfomul Hodgkin debutează cu adenopatie cervicală. Dacă este bilaterală apare un aspect sugestiv numit "gât proconsular". Hepatomegalia apare în anemiile însoțite de hemoliză (Biermer, anemii hemolitice) caz în care se însoțește de paloare, subiter/icter franc. În leucemii, limfoame, paraproteinemii apare prin activarea focarelor extramedulare de hematopoieză. Splenomegalia se depistează și se caracterizează prin palpare. Există
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]