33 matches
-
ar vrea (spuse el ca pentru sine), de mult n-ar mai interesa-o mizeriile astea. Dar, în sfîrșit! Ei bine, cucoana Aglae, condusă de Stănică ăsta, care e un escroc (să nu te superi, domnișoară Otilia) și umblă după procopseală, e capabilă să declare că Costache s-a smintit și e iresponsabil, aducând mărturia doctorului. Pentru bani, capeți orice declarație. Costache pus sub interdicție înseamnă scoaterea din casă a domnișoarei Otilia. - Vai! se înspăimîntă Otilia de raționamentul dur al moșierului
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
doao mijloace îndreptătoare;...întâi: ucenicii până nu-și vor plini șase ani, cel mai puțin, din școală să nu lipsească ca cu necurmata...împlinirea anilor, acestora, să poată ucenicul a ajunge la priceperea învățăturii și la scara cea căzută a procopselii; al doile: acele de pre de laturi școale... de vreme ce sânt dovedite a fi de stricăciunea și risipa școalei cei mari domnești...de tot să lipsească, și numai la școala cea mare să fie adunarea și învățătura ucenicilor tuturor. Însă dascălii
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
adjunctul primului secretar, unul Adumitresei, deschise mai întâi o firmă de taxiuri, cu bani cică luați de la Brandaburlea ăl Bătrân și p-ormă a făcut-o de transport internațional și a legat Europa de noi, că toți care pleacă la procopseală, de muncește în afară, el îi transportă. Rozica, cu care mai discutam povești de-astea, că se mai putea discuta p-atunci cu ea, încă nu căzuse la alcoolizare și nu avea vedenii sau leșinuri, mă duceam chiar și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
spune Dumitrache, a regulat-o de mai mare dragul; în comedia proiectată va fi indicat cu numele Sotirescu (gr. sotir) adevărat vestitor al unei noi etape a capitalismului românesc; despre Spiridon este foarte important ce spune chiar autorul: băiat de procopseală în casa lui Titircă; această îndeterminare a originilor poate sugera un spirit malefic travestit, o postură de Hermes care era și zeul hoților și pungașilor domenii pentru care are certe aptitudini. Rică diminutiv de la Andrei, sfînt pe care personajul îl
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
faptul că Chiriac își înlocuiește stăpânul, în patul consoartei, în lipsa acestuia, nu este doar un detaliu picant, ci un semn de coeziune a acestui nucleu uman. Apoi, Spiridon nu este doar mesagerul prin excelență al acestui clan, ci băiat de procopseală în casa lui Titircă, probabil o rudă mai îndepărtată ori copilul vreunei vechi cunoștințe, care are nevoie de adăpost și creștere. Tratamentul dur și aspru la care este supus trădează strânsa familiaritate, după vechiul proverb că „bătaia e ruptă din
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
de frica urmăritorilor, puțin feștelit în costumul său de dandy de mahala. Limbajul personajului hrănește comicul, aducându-l la un nivel la care nu reușește nici un alt erou al piesei, nici Zița, nici Jupân Dumitrache. În sfârșit, Spiridon, băiat de procopseală în casa soților Titircă, se adaptează încet, dar sigur la mediul în care trăiește: duce biletele Ziței lui Rică și fumează pe ascuns. Referindu-se la Spiridon, Mircea Tomuș (Teatrul lui Caragiale dincolo de mimesis, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2002, p. 12
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
act Conul Leonida față cu reacțiunea (1880). Sunt înfățișate aici doar două personaje - pensionarul Leonida și cea de-a doua soție a lui, Efimița -, dar se configurează un (micro)univers întreg, acela al mic-burghezului mărginit și spăimos, amator, cum-necum, de procopseală. Bătrânelul, de un farmec comic irezistibil, perorează ca un atotștiutor, cu un aer foarte savant, în fața consoartei, care îl ascultă uimită, dar și cu un secret umor, Leonida având despre toți și toate câte o stupefiantă teorie. În mintea încâlcită
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
a covârșit, și am purtat-o în mine din anii tinereții până în anii bătrâneții, ca o licoare prețioasă amestecată în sângele ființei mele morale, îndemn, flacără sfântă, mângâiere și paladiu (s.a.) împotriva imensului dezgust al vieții și al spiritului de procopseală măruntă"104. Care va să zică, pentru amfitrionul de la Sburătorul Eminescu reprezintă, mai presus de orice altceva, un model moral. Abia după aceea, cumva ca o consecință firească, poezia sa va fi celebrată drept o realizare estetică de excepție, ce a educat sensibilitatea
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]