42 matches
-
ei nu este altul decât Penia (pauperitatea). Un al doilea model interpretează universul nevoilor multiplicate ca dezlănțuire a principiului hedonist, ca exacerbare a simțurilor, ca prevalență a dorințelor de satisfacere deplină, aici și acum. În opoziție cu vechile norme ale productivismului burghez, epoca se caracterizează prin promovarea clipei trăite, printr-o cultură centrată pe ludismul cărnii, pe efervescențele festive, pe căutarea senzațiilor și a extazelor de tot felul. Laboriosul Prometeu este epuizat: timpurile care vin îl propulsează pe Dionysos, mânat de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
costurilor. Piețele se câștigă tot mai mult prin privilegierea calității, mass customization, nivelul serviciilor, reactivitate maximă la evoluțiile cererii, reducerea termenelor, ameliorarea neîntreruptă. Pentru a ajunge aici, discursurile manageriale privilegiază scheme axate pe potențialele individului. Concepției mecaniciste sau impersonale a productivismului de modă veche îi urmează odele închinate autonomiei și inițiativei, flexibilității și creativității. Fiecare e invitat să-și evalueze și să-și perfecționeze competențele, dar și să-și aducă o contribuție personală, să se angajeze într-un progres continuu, să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
recordurilor ce pot fi omologate, măsurate, un hedonism cantitativ și obligatoriu care reușește mai curând să complexeze oamenii decât să-i dezinhibe. Astfel încât dreptul la plăcere proslăvit de generația rebelă a devenit o somație, o „corvoadă”47, un fel de productivism al plăcerii asemănător, în principiu, celui care organizează domeniul industriei. Și tot așa cum economia liberală dă naștere stresului rezultatelor și angoasei șomajului, noua economie libidinală generează, în mare, panica eșecurilor și a fiascoului, frica de a fi un subdotat al
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
diversificând și fragmentând modurile de consum, obligându-i pe industriași să dezvolte și mai mult politica de segmentare a piețelor, alterconsumerismul nu face decât să desăvârșească esența societății de hiperconsum. Fericire și frugalitatetc " Fericire și frugalitate" Repunerea în cauză a productivismului și a consumaționismului sălbatic nu este considerată doar un imperativ pentru asigurarea supraviețuirii planetei: ea este adesea apreciată ca singura soluție socialmente justă și cea mai potrivită pentru idealul de fericire și de trai mai bun. Conform adversarilor mondializării liberale
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
Sondaj Le Monde - Médias PA, „L’élite des grandes écoles est fatiguée”, Le Monde, 23 octombrie 1991. 6. Roger Sue, Temps et ordre social, PUF, Paris, 1994, pp. 198-200. 7. Philippe Askenazy, Les désordres du travail. Enquête sur le nouveau productivisme, Seuil, Paris, 2004. 8. În 2002, aproape un muncitor european din trei recunoaște că este afectat de stres la locul de muncă. 10% dintre salariați suferă de depresie sau de anxietate; 9% dintre europeni declară că au fost ținta unei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
Danemarcii. ■ Criza din 1968 repune în discuție o societate creată de dezvoltare. După Statele Unite și Japonia, revoltele studențești și muncitorești zguduie Regatul Unit, Germania, Franța și Italia. Acestea contestă capitalismul tehnocratic, societatea de consum și condamnă "alienarea" individului provocată de productivism și birocrație. După o perioadă de incertitudine, în care alternează cu rapiditate crizele (Suez, Berlin, Cuba) și intervalele de destindere începînd din 1963, lumea se instalează într-o relativă epocă de liniște de care profită în primul rînd continentul european
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
de care modelul occidental recent de econo-mie a uitat cel mai mult este repartiția. Deși analizată intens de Ricardo, Say, Stuart Mill, Marx și alți corifei ai gîndirii economice, ulterior ea a fost parțial abandonată, cel mai adesea în favoarea unui productivism cu orice preț iar mai nou și în favoarea unui consumatorism excesiv. Schimbul s-a intensificat și el continuu, dar mai cu seamă odată cu "noua economie", făcînd legătura între celelalte două. Rățușca cea urîtă a rămas repartiția, adică distribuția și redistribuția
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
Simion! Nu știu. Dar de ce ți-a plăcut? — Era singurul din toată adunarea care avea un punct de vedere ecologist. Și nu ecologie de doi bani de domnișoare bătrâne care vor să protejeze animalele. Ecologism radical! Europa trebuie să refuze productivismul de tip american, ne-a îndemnat el. Și nu-i era frică să afirme necesitatea unei încetiniri a progresului tehnic, a progresului de dragul progresului. Atunci am profitat și am tras și eu o tiradă antiamericană. E drept că era cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
văzut, „exportatori” de revoluție artistică). Influența constructivistă le vine pe mai multe filiere, cele mai importante fiind cea germană și cea elvețiană (prin Marcel Iancu, Milița Petrașcu și Max Hermann Maxy — elev, la Berlin, al ex-dadaistului Artur Segal), contactele cu productivismul și realismul rus/sovietic fiind mai tîrzii și indirecte. Mai interesantă rămîne situarea constructivismului de la Contimporanul „în continuitatea lui Dada”, pe linia fuziunii „sincretice” a artelor noi. Se știe că lansarea europeană a mișcării dadaiste, petrecută în 1916 la Cabaret
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Maxy („mobilă modernă de boudoir”, perne, covoare). Obiectele artistice expuse sînt dintre cele mai diverse: pictură, litografie, gravuri în lemn, sculptură, desen, obiecte de artă decorativă, cristaluri, ceramică modernă ș.a.m.d. Indiferent de modelul asumat (Bauhaus-ul german, realismul și productivismul rus, „purismul” francez al lui Ozenfant și Jeanneret, De Stijl ș.a.), avangarda constructivistă europeană își are cîmpul predilect de manifestare în arhitectură și sculptură (prin Hans Richter, Theo van Doesburg, Piet Mondrian, Wiking Eggeling, Le Corbusier, V. Tatlin, Naum Gabo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în vagonul de bagaje dar totuși scrie cu cretă albă pe tablă der blauer reiter camden town group section d’or orfismul suprematismul grupul celor șapte deutsche werkbund mișcarea dada neoplastismul purismul pittura metafizica societatea arta română constructivismul școala bauhaus productivismul atenție se închid ușile de piatră hamalii adună aripile de fluturi în cupe de argint laureații premiului nobel sunt eliberați conferențiarul este primit în audiență lupanarul este deschis până la orele zero zero urmează stația anii douăzeci cu peronul pe partea
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
ar fi libertare, egalitare și participative. Acest fapt reflectă un set întreg de asumpții asupra originilor crizei ecologice; nu este vorba despre "tragedia bunurilor comune" (care naturalizează lăcomia umană), ci despre apariția relațiilor sociale ierarhice și canalizarea energiilor umane înspre productivism și consumism (Bookchin 1982). Sociețile participative ar trebui să asigure posibilitatea realizării umane, fără să depindă de un nivel ridicat de consum. În al doilea rând, aceste comunități, deși se bazează pe ele însele, sunt privite ca având orientări internaționaliste
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
119, 204 postcolonialism, 147 postmodernism, 35, 40, 147, 179-206, 233, 263 poststructuralism, 179, 278, 279 pozitivism, 16, 43, 159, 168, 207, 278 predicții structurale, 54, 55 preocupări normative, 65, 278 principiul non-intervenției, 111, 113 privatizare, 92 "problematica anarhiei", 188, 189 Productivism, 266 Producție, 40, 84, 88, 95, 128-137, 145, 153 Proletariat, 127, 130, 134, 137, 138, 139, 142 proprietate privată, 75, 149, 166, 267 proprietate comună, 149 prostituție, 238, 240 protecționism, 87, 89, 92 psihologie, 33 purificare etnică, 119 putere putere
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
mai este aceasta cunoscută a sintetizat câteva principii de acțiune politică pentru atenuarea eroziunii ecologice, principii a căror comparație cu cele ale altor orientări politice evidențiază diferențele existente, după cum reiese din tabelul următor 39: Temele doctrinelor tradiționale Temele ecologiei politice Productivismul nelimitat Productivismul în limitele de suportabilitate ale naturii Încurajarea consumului nelimitat Consumul în limitele necesităților reale ale oamenilor Primatul valorilor materiale și al banului Primatul valorilor spirituale prin dezvoltarea personalității umane Stimularea concurenței Stimularea concurenței pentru produse nepoluante Individualismul Convivialismul
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
aceasta cunoscută a sintetizat câteva principii de acțiune politică pentru atenuarea eroziunii ecologice, principii a căror comparație cu cele ale altor orientări politice evidențiază diferențele existente, după cum reiese din tabelul următor 39: Temele doctrinelor tradiționale Temele ecologiei politice Productivismul nelimitat Productivismul în limitele de suportabilitate ale naturii Încurajarea consumului nelimitat Consumul în limitele necesităților reale ale oamenilor Primatul valorilor materiale și al banului Primatul valorilor spirituale prin dezvoltarea personalității umane Stimularea concurenței Stimularea concurenței pentru produse nepoluante Individualismul Convivialismul și solidaritatea
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
garanteze un loc de muncă tuturor celor care ar fi trebuit să muncească. În acest context, rata de ocupare era foarte mare, iar șomajul era absent cel puțin din statisticile oficiale. Acest sistem se situa undeva, între workfare-ul american și productivismul scandinav. Conform lui Esping-Anderson (1990), workfare-ul american presupune condiționarea beneficiilor sociale de acceptarea muncii, în timp ce productivismul scandinav implică faptul că statul bunăstării trebuie să garanteze că toți cetățenii au resursele necesare și motivația pentru a munci și că acea muncă
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
rata de ocupare era foarte mare, iar șomajul era absent cel puțin din statisticile oficiale. Acest sistem se situa undeva, între workfare-ul american și productivismul scandinav. Conform lui Esping-Anderson (1990), workfare-ul american presupune condiționarea beneficiilor sociale de acceptarea muncii, în timp ce productivismul scandinav implică faptul că statul bunăstării trebuie să garanteze că toți cetățenii au resursele necesare și motivația pentru a munci și că acea muncă este disponibilă (p. 81). În regimul socialist, individul era cel responsabil pentru propria bunăstare, fiind obligat
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]