559 matches
-
folos. Încă nu știu cum ar trebui să procedez - de aceea aș avea rugămintea să le citiți integral. Mie îmi e greu să le rezum. În ceea ce mă privește, tot ce vreau e să deleg, cumva, responsabilitatea documentului, care, din unghiul unui profan, pare că trimite spre fratele dumneavoastră. Vă mulțumesc și aștept un semn, O cititoare 1. Alex. Câte ceva despre mine Îi admir foarte mult pe oamenii cu blog. Sunt ca nudiștii de la mare. Corpurile lor emoționale, imperfecte, cărnoase, schiloade, ciumpăvite, noduroase
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
te aceast? clip? de gra?ie, este de aceea, „nalt", „sfânt" sau „vechi" „nalt" pentru c? une?te micro ?i macrocosm În axa generatoare de echilibru a lumii, „sfânt" pentru c?, prin mit, fiin?a uman? se elibereaz? de timpul „profan", cronologic, ?? trunzând În timpul „sacru", „deopotriv? primordial ?i recuperabil la infinit" (M. Eliade) ?i „vechi" pentru c?, exprimând ideea de durat?, de tr?inicie, transcende timpul, materializându-1 În ve?nicie: „Putem Întocmi o harț? a teiului, ?i ea s-a f
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
Noua Europă." O remarcă specială se cuvinte episodului al doilea din studiul "Camuflarea sacrului la Mircea Eliade" de Moshe Idel: "Grupajele de termeni în cadrul cărora misterul însoțește camuflajul și dialectica se asociază misterului, în care este descrisă prezența sacrului în profan, în care se pune accentul pe "dialectica hierofaniei" și în care conceptul de camuflare este utilizat într-un mod paradoxal rămîn oarecum ambigue și nu păcătuiesc printr-un exces de claritate. Adesea Eliade vorbește de ambivalență, ambiguitate și paradox în
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8718_a_10043]
-
neant, sau nimb profan, cum sugerează Deleuze?). Adesea, trupurile roz-vineții ale morților sunt mâncate, descompuse, erodate de neantul negru din care vin (sau pleacă). Deși Bacon (în interviurile cu Sylvester) se declară ateu convins, arta sa abundă în simbolurile unui profan sacralizat, ce par să actualizeze un cult arhaic al morților. Nimic din toate acestea la Picasso: ușa cabinei rămâne ferecată, iar senina Bagneuse nu-i trece pragul pentru a rătăci în lumea umbrelor. 3. Crucificări Crucificarea din 1932 expusă la
Viața imaginilor, dialogul imaginilor (pe marginea unei expoziții Bacon - Picasso) by Marina Debattista () [Corola-journal/Journalistic/9712_a_11037]
-
pare ciudat. N-am fost obișnuit cu asemenea lucruri. Cred că soluția cea mai bună ar fi să mă spînzurați. — Da, cazul dumitale este dintre cele mai interesante, rosti domnul Prentice cu Însuflețire, și adăugă, adoptînd un limbaj surprinzător de profan: Îmi dau seama că pentru dumneata viața asta e o porcărie. Noi, Însă, am fost nevoiți să ne adaptăm. — Ceea ce mă Îngrozește este gîndul că nu știu cum m-am adaptat la viața asta Înainte de a-mi fi pierdut memoria. Astăzi, cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
asta la mine, în Tătărași. Ți-i atît de rău aici? Nu, Russ, dar am nevoie de cercurile mele. Tace, resemnat. S-a întîmplat că Tico n-a vrut și n-a vrut să pornească. Mașinația mașinii contra omului. Mai profan la șurubărit ca Rusalin doar Tano mai este. N-a putut face altceva decît să urce-n șaretă cu Șichy și să plece după un mecanic. Urmăresc sunetul potcoavelor lui Franz Marc, zgomotul pietrișului aruncat de copite. Se depărtează, calul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
doi luau atitudine, sfidând toate privirile prin îmbrățișări mai fierbinți și mângâieri mai dulci. Singurul lucru pe care Hugo n-a reușit să-l picteze vreodată a fost secretul! Nu putea și pace! Îl divulga fie prin crochiu, de unde orice profan putea ghici substanța ascunsă, fie prin abstractizarea ideii, ușor decodificată de tractoriștii cu 7 clase plus 3 profesionale. Adică nu avea priceperea acelor confrați într-ale meseriei de a mușamaliza, de a îmbrăca în cumințenie, de a-i pune feregea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
altul îl conduce prin Alpi. în ansamblu, "urmărirea unui cervideu are ca rezultat o schimbare radicală a situației, sau a felului de a fi al vînătorului. Este vorba de o Ťruptură de nivelť se trece de la viață la moarte, de la profan la sacru, de la condiția obișnuită la suveranitate. ș...ț în toate aceste cezuri ruptura de nivel fondează un nou mod de a exista (și asta e adevărat și pentru variantele în care eroul moare sau pătrunde în altă lume)." O
Epistolă către Odobescu (III) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/8073_a_9398]
-
superficiale, a moștenirilor derizorii, ca a muribundului îngrijorat de legatarul unui gramofon, decît un manual liric de dezvățare de viață? Un acvariu, precum acela zărit de Emanuel în casa radiologului, cu peștii lui leneși, paralizați de îndelungă captivitate, părîndu-i unui profan aproape fericiți. Nu există, în fond, lume dincolo de pereți, de ghipsuri, de închisori. Fiindcă, odată trecute niște praguri de durere, readaptarea devine tot atît de improbabilă, de imposibilă ca și întoarcerea din Infern: "lumea continuă să existe, dar cineva a
Ape grele by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7673_a_8998]
-
canavaua mizerabilistă a cotidianului, cel psihologic din ce în ce mai complex pe măsură ce jocul Anei evoluează și unul care ne plasează la limita cu fantasticul, un fantastic de altă factură decât realismul magic, și fără funcție parabolică, un fantastic eliadesc al sacrului camuflat în profan. Cine este această fată care apare și dispare, un posibil înec al ei în lac fără ca Mihai să intervină ambiguizează și mai mult situația, sau doar o simulare așa cum simulată este și amnezia ei în urma accidentului? Cui aparține privirea care
Cârligul și peștele by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7579_a_8904]
-
ajuns să pună la contribuție acel auxiliar tot-deauna folositor când genul acesta de scriitor vrea să redea lucruri cu adevărat întâmplate, anume: fantezia și deci să apropie de logică o disparitate de întâmplări și de figuri umane cu care un profan niciodată nu s-ar întâlni. Dar eu l-am rupt din povestea mea pe colegul lui Victor și l-am lăsat în afară, căci firul vieții lui mi se părea despărțit de cel care plecase din țară pentru cel puțin
În umbra unei crime by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7523_a_8848]
-
Updike nu pledează pentru posibilitatea transcendenței, ci la fel ca Norman Mailer în manifestul existențialismului american, pentru "Curajul de a fi" (titlul cărții lui Tillich), care la Updike înseamnă "pentru descoperirea urmelor grației divine în universul material, a sacrului în profan". Cele patru romane din seria Rabbit avându-l drept protagonist pe Harry Angstrom (sublinierea mea), poreclit Rabbit (Iepure), cândva campion de baschet, oferă o perfectă ilustrare a modului în care Updike face radiografia Americii contemporane, transformând romanul de moravuri în
John Updike și „mijlocul“ dilematic by Rodica Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/7630_a_8955]
-
și se manifestă la nivel ființial în forme ludice și bizare. Denaturarea lor adolescentină este semnul nedesăvârșirii lui Urmuz și neaccederii sale la glosele și dezambiguizările semantice pe care le oferă practica masonică. De altfel, ritualul masonic rămâne pentru orice profan care nu are acces la glosele lui explicative o bizarerie și o scenetă absurdă. Ne-am folosit de „cazul Urmuz" și pentru a ilustra încă o dată temerea expusă în varii ocazii de regulamentele masonice, anume că apropierea de misterele oculte
Noi argumente pentru redeschiderea „cazului Urmuz” by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/6181_a_7506]
-
impostor, de criminal prin culpă medicală și de falsificator al rezultatelor terapeutice? Își vede liniștit de treabă, căci tot Onfray ne divulgă cele trei stratageme prin care psihanaliștii resping orice critică la adresa religiei lor: 1) o critică venită de la un profan care nu a trecut printr-o analiză abisală e neavenită; 2) critica psihanalizei se hrănește din motivații secrete de ordin antisemit; 3) cine critică psihanaliza o face dintr-o patologie ascunsă de natură erotică. Pînă cînd dosarul psihanalizei va căpăta
Omul cu canapeaua by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5363_a_6688]
-
Nero megaloman, este silit, căpătând treptat alt chip între zidirile Vaticanului și riscând să devină de nerecunoscut și arestat precum un intrus în locul "adevăratului" Pontif, să fugă într-un pelerinaj fără de sfârșit precum Jidovul rătăcitor....Sacrul s-a camuflat în profan. Nu Domnul va fi răstignit de data asta, ci omul, "o răstignire prin anonimizare, nu te mai știe nimeni și în cele din urmă nici tu nu mai știi cine ești. E ca un Alzheimer spiritual..." . Cartea lui Dan Stanca
Ultimul Papă by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/6718_a_8043]
-
acel paragraf trei al capitolului VIII, de cînd deasupra și în miezul pădurii montane vibrează o nedeslușită transcendență, romanul deviază de la previzibila și îndestul de banala traiectorie inițială, căci textul capătă, de la sine, un dublu registru: nibelungic (sacru) și săsesc (profan). Nu exagerez, susținînd asta. Căci muntele și pădurea își păstrează, natural, o sacralitate originară. După cum cabana de basm a lui Gunther, ascunsă în adîncul pădurii, provine tot dintr-un străvechi scenariu legendar. Atîta doar că „amabilul” romancier se ferește, din
"Grodek". A treia variantă by Ion Vartic () [Corola-journal/Journalistic/5841_a_7166]
-
abil, aduse din condei pentru a lua ochii după principiul iuțeala noastră de mână și nebăgarea dumneavoastră de seamă. Cum adică fascism liberal? Ce va să zică fascism? Puriștii politologiei (prietenul meu din Elveția se numără printre ei) se revoltă atunci când un profan care folosește noțiunea fără rigoarea considerată obligatorie de ei îi califică drept fasciști pe adepții unor totalitarisme, fundamentalisme, extremisme, nelegate organic de regimul mussolinian sau când spune „X e un rasist și un fascist” sau „fascistul de Bin Laden (numele
Ca musca-n lapte by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5817_a_7142]
-
noi, având în vedere doar contribuțiile lui Eugen Simion (din București) și Gh. Glodeanu, de la Univ. de Nord (din Baia Mare). Ei bine, Mircea Eliade, după periplul indian, atât de savuros în înțelegerea orizonturilor vieții, care, în Europa, apasă mereu pe profan, și-a adăugat, pentru restul existenței sale, conceptul de sacru. De aici înainte, lumea a început să fie văzută numai pentru și în sine, înlăturându-se limitele strâmte ale acestui univers. Irepetabilul de aici, intrat în mentalul de cerc, de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
aceeași invitație la empatie și reflecție asupra condiției umane, în era plină de paradoxuri a digitalului, programul de competiție Searching for Transcendence propune o incursiune fascinantă în subconștientul nostru individual și colectiv, la granița ambiguă dintre real și virtual, dintre profan și metafizic - duminică, de la 15:00, la Cinema Muzeul Țăranului. De asemenea, la Cinema Muzeul Țăranului mai puteți prinde reluările popularelor programe de competiție You Are Another Me (sold out acum două zile la Cinema Elvire Popesco)vineri de la orele
Festivalul Internațional de Film Experimental București BIEFF [Corola-blog/BlogPost/96611_a_97903]
-
azvârlă Vorbirii apei. Pietrele de moară Cu timp și fără timp plinesc sudoare. Unde-înnoptezi? La nunta de la Cana Din Galileea Pânea ta și Vinul Sunt la pământ. Degeaba cerți asinul Și hățul. îi îndeamnă neprihana Spre crucile naintemergătoare. Mirungere între profan și sacru dus de mână Apare pe la margini de cetate întru a doua grea zidire bate Vestigii dintr-o epocă bătrână Fără psalmistul David. înnoptate La nordul pleoapei rune-adânci îngână Agava aurorei de țărână: Veșmântul suprarealist a toate. Subt pașii
Horia Zilieru by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/10638_a_11963]
-
unor pseudo-ceremonii sacre. Dacă destinul final al lumii, eshatologia universală se diluează, dispare, atunci nu metafizica, ci economia are ultimul cuvânt și sensul vieții se degradează. Să ne reamintim că democrația a apărut ca urmare a departajării sferei sacrului de profan în Sfântul Imperiu, a luptei dintre Papa și Împărat și a revoluției papale din sec. XI-XIII. De aceea nu-i de mirare (după filozoful Giorgio Agamben) că o degradare a bisericii papale atrage după sine și pervertirea democrației, a întregii
INVAZIA BARBARILOR – 10 TEZE de VIOREL ROMAN în ediţia nr. 1768 din 03 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373777_a_375106]
-
Te-am curățit de tină și de zgură Și te-am remodelat, așa cum ești. Mi-a luat un timp să te dezbar de pizmă, Cenușa ochilor să-ți limpezesc, Să te conving că-n tine nu-i o schismă, Între profan și chipul îngeresc. Și peste gânduri mi te-am uns regină Cu mirul dragostei - aprins și sfânt - Și te păzesc atent, ca o felină, Că astăzi pleci, că mâine nu mai sînt. Dacă mi-ai luat iubirea într-o doară
MAI BINE de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1770 din 05 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384719_a_386048]
-
goană scrâșnită, acerbă. Tabloul unsprezece Surprinși de verde încremenesc unde sunt, pentru a nu pierde din lut un cuvânt. Tabloul doisprezece Se preling orbește cei trei șerpuit, în șir indian, omule iubește și-admiră de vrei ăst tablou înglodat în profan! Tabloul treisprezece Și recunoște că-ți place demnitatea-i semeață ce ostentativ tace zâmbind cu fața-i de lut în viață. Tabloul paisprezece Cele trei trupuri nude în alb s-au regăsit cu organele ude de lut însângerat, năclăit. Tabloul
POEME (2) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382483_a_383812]
-
ale conștiintei individuale și colective. Odată scăpată din cușca leului însă ființă individualistă, subiectivă, necontrolată, se rătăcește în jungla fără de reguli și fără de stăpân a babilonului lingvistic și cultural global. Trăim așadar în mijlocul unei masive transformări culturale cu privire la „sine”, la profan și la sacru, a unei avalanșe de curente spirituale, dar de un etos nu în perspectiva tradițională ci o orientare aparte, în sens individualist, subiectiv, pragmatic, utilitar. Fiecare își este sieși lampa și lumina, autoritate morală; o morală dincolo de bine
ISPITELE NOULUI EON POST-CREŞTIN de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382930_a_384259]
-
în sensul ideii unei apropieri față de ” răi”, chiar dacă acest lucru nu este scop în sine în lumea în care trăim. Simbolistică Centrului, atât de importantă în mitologie, se regăsește și în cazul omului preocupat de sacru dar și a celui profan/laic. Axa centrală a lumii, în trecut centrul existenței, se regăsește astăzi pentru noi, undeva, în locul pe care il ocupăm în spașiul profan. Supraviețuirea în societatea contemporană, ideea de a construi, eternă de altfel, devine mai importantă decât ideea de
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92942_a_94234]