73 matches
-
cineva trebuia să fie acolo, în viața ei, în hainele ei, în zâmbetul sigur, în inelul de aur alb cu perlă roz de pe degetul mijlociu. Cineva puternic, un lord al tranziției de care fantasmele, dorințele și puloverele mele lăbărțate de profesoraș se loveau și ricoșau penibile și descusute. Ne-am mai întâlnit o dată, în vacanța de iarnă, la târgul de carte de la Romexpo. De data asta nu mai puteam da vina pe întâmplare: fusesem urmărit, provocat să iau repede o decizie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de ani și nici o dorință împlinită. Timpul și spațiul o luaseră razna, nu reușeam să mă așez în ele. O dată în viață, puteam să fiu sincer cu mine, așa cum dumneavoastră n-o să fiți nici la optzeci de ani: eram un profesoraș stingher, megaloman, invidios; un bărbat necăsătorit, fără familie și copii, făcând sex pasional, de trei ori pe săptămână; un ins fără griji și fără conștiință, capabil să ascundă orice lucru bun ca să mimeze toate lucrurile rele. Examenul apărea spontan, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
un CD Panzer General; numai că, pe măsura trecerii timpului, lupta-ncepea să semene cu cea dintre un pluton și-o companie, iar rolurile se distribuiau după un algoritm înscris în zâmbetul iubitei mele: eu eram Rommel, ea Patton; eu profesorașul local, ea Prima Doamnă a Americii. „OK.“, a zis Mihnea. „Ăsta-i un pasaj. Comentarii, vă rog.“ Îmi plăcea ideea să forfotim prin calculatorul lui Paul. Îi violam corespondența, jurnalele, intimitatea: erau toate călduțe, fragede, nevinovate. Sărmanul nu bănuia nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
fi descoperit biografia invadată de turma de prieteni ai Adinei, etern dispuși să recomande păstrarea purității rurale și sexuale a familiei Gheorghe. I-aș fi văzut pe toți la treabă, sugerându-i iubitei mele că, între figura unui pârlit de profesoraș și barba cu filigran a lui Iorga, cea din urmă-i singura de neînlocuit. Nu mai conta. Eram singur și fericit: încă n-aveam de gând să mă prăbușesc, iar negriciosului îi purtam o simpatie vecină cu recunoștința pentru faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de proza lui Filimon, și de variantele Odei lui Eminescu, și de sintaxa lui Cantemir, cu Istoria lui trucată și indigestă. Pe scurt, făceam toată treaba puțin spectaculoasă, munca de jos, spălatul podelelor literaturii. De-aici și până „pârlitul de profesoraș“, era însă o distanță mare, pe care nu-mi amintesc s-o fi parcurs cineva: nimeni n-ar fi îndrăznit să mi-o spună-n față. Apoi, nu-mi aminteam de Adina Gheorghe sau Cyrile Collard. Dacă de Sommerville auzisem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cărbune copilașul cel isteț/Purceluși cu coada sfredel și cu bețe-n loc de labă.” (Idem, I, p. 84); • atribut circumstanțial (rar): Ion, țăran, la origine, e drept, înțelegea, totuși, mai mult decât alții.; • complement predicativ: L-am lăsat un profesoraș oarecare și l-am regăsit șef cu aere de savant. În desfășurarea relației de apoziție, substantivul poate ocupa deopotrivă poziția termenului-bază: „Și lângă ea-n genunche e Arald, mândrul rege.” (M. Eminescu, I, p. 88) sau a termenului secund: „Iar
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
față și am dat mâna cu dânsul, cu această mare personalitate. În ziua aia nu m-am mai spălat pe mână! - Ce a însemnat Parisul pentru dumneavoastră? - A fost, poate, șansa mea de a nu mă pierde așa, ca un profesoraș de desen și caligrafie prin vreun orășel de provincie. După asta am început să expun des și să primesc diferite premii, care mi-au permis să mă dezvolt ca artist. Acolo m-am recules, mi-am pus ordine în gânduri
Ion Irimescu “Cine va vrea să mă cunoască să stea de vorbă cu sculpturile mele” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13442_a_14767]
-
noi termenului! Apoi, cartea e ilizibila tocmai pentru acel cititor căruia Bloom pretinde a-i adresa pledoaria să: cititorul obișnuit, the common reader, cel pentru care literatura e importantă prin capodopere, nu prin giumbușlucurile teoretice scornite de tot soiul de profesorași în criză de inspirație. Pentru acei cititori care se cufunda în fotoliu cu un volum de versuri de Wordsworth (oare există asemenea cititori?) sau cu un roman de Kafka, nu cu ultima novela feministă a lui Alice Walker. Pentru acest
Canoneli pe tema canonului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18144_a_19469]
-
ajutorul acestuia, Kat, un ins cu morbul cercetării pe cont propriu (scenele cu el încercând să măsoare cotele apelor se rețin cu ușurință). Și Alexandru Rogozan, activistul cu față umană, înșelat de soție și înșelând la rândul lui. Și Pompiliu, profesorașul venetic fără prea mari merite, care întreprinde totuși investigația asupra crimelor din deceniul al șaselea. Și altele, multe. Toate, de fapt. Fiecare primind, în capitole distincte, cuvântul și, din nou, fiecare devenind obiect al vorbelor celorlalți. Încarnându-se și descărnându-se
Tradiții și talent personal by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4929_a_6254]
-
distincția nu funcționează eficient. Cu alte cuvinte, în economia romanului acest personaj e oarecum inutil. Dar protagoniștii pe care Bradbury îi introduce în poveste grație acestui palier contemporan al romanului sînt cît se poate de utili: un pitoresc alai de profesorași și critici, toți fani Diderot, obsedați nu atît de o descoperire autentică a unei opere filozofice, cît de aflarea unui debușeu pentru metode și teorii pe care nu mai știu unde să le expună. Personajele acestea, deși apariții fulgurante care
Semnul unei disperări by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16476_a_17801]
-
Traian Filip, supralicitându-l (îi era bun prieten), dar este insensibil la umorul lui G. Topârceanu; îl credea inferior, ca poet, Otiliei Cazimir. Pe G. Călinescu îl detestă, iar E. Lovinescu n-ar fi fost decât "puritanul și sofisticatul, moralistul profesoraș de liceu". Un portret "grosolan", așa cum îl numește el însuși, îi desenează lui Pompiliu Constantinescu. Acesta era "un om prea ponderat, rezervat, cam mediocru și lipsit de viață, fără strălucire și pasiune, dar nu opac totuși, deși limitat și prea
Un jurnal pe sărite by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12606_a_13931]
-
anilor '30. Asteptîndu-si soția, Masenka, pe care nu a mai văzut-o de patru ani, Alfiorov trăiește o săptămînă în care tot fragilul sau echilibru de nesimțit deliberat, de insensibil cu ștaif, se dărîma. La cîteva ore înainte de sosirea ei, profesorașul e o epavă: speriat, fericit, tulburat, panicat. El e pe cale de a-si întîmpină în Masenka trecutul, pe care se străduise atît să îl uite, dosindu-l în caragialești politicarde comentarii despre maica Rusie aflată pe moarte, despre soarta rusului
Nostalgia by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18188_a_19513]
-
lexicul semantic rămîne sau nu valoros? Ori devine el astfel mai inteligibil? Acestea sînt întrebările importante și grele, la care naiv am sperat să aflu un răspuns citind Impostura intelectuală. Cineva i-a comparat pe cei doi autori cu doi profesorași năpustiți cu creionul roșu asupra lucrărilor elevilor, într-un fel de exces de zel periculos de asemănător cu un fel de vendetta sau defulare dubioasă. Citind fragmentele din Lacan ori Kristeva, de pildă, demontate lexical de cei doi, am avut
Un pacifism suspect by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17220_a_18545]
-
conta peste 500 de ani, să zicem (iertați-mi nebunia!), dacă poezia unui Nichita Stănescu, care reia tiparul modernității interbelice, rămîne prin ea însăși, dincolo de context, dincolo de metabolismul poeziei românești, de care puțini vor mai ști, iar aceștia vor fi profesorașii din biblioteci, vie? Cu toate acestea, "avansarea" discursului rămîne, totuși, o problemă de maximă importanță, și este posibil ca ceea ce rezistă peste ani să nu fie, de fapt, decît ceea ce impune prin alteritate. Oricum, în acest caz, revizuirea redevine procesul
Revizuiri și... revizuiri by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/15825_a_17150]
-
tanar cum să facă și ce să nu facă, Aurel Dumitrașcu se ia ca exemplu și se analizează cu o acuitate impresionantă. Scrisorile sale devin confesiuni, dincolo de pragul intimității, excluzând orice calcul de imagine și chiar sentimentul de pudoare. Sinceritatea profesorașului din Borca este violență, ea colorând cu sânge cele mai uzuale, măi plate contexte. De la orice subiect ar porni: literatura, reviste culturale, autori provinciali sau "centrali", femei "dulci" și fetițe de școală, biserica și Dumnezeu, Pavese și Daniel Corbu, Aurel
Doi poeți by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7593_a_8918]
-
pierdut casa fiindcă actele achiziționării nu au fost în regulă. Protestul său, desfășurat în proximitatea Senatului, nu are nici un efect, până când nu anunță că a intrat în greva foamei. Sintagma, oferită de un bătrân și straniu boschetar, are impact - și profesorașul începe să fie luat în seamă de aleșii Patriei. Autorul nu este interesat de o secțiune în socio-politicul românesc și nu urmărește ridiculizarea figurilor exponențiale din (noul) sistem. Accentele povestirii se mută pe întâlnirea cu misteriosul boschetar, care pare a
Timpuri noi by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11651_a_12976]
-
a noastră". Ori, cu ton concluziv: Deci cam acestea ar fi condițiile în care un al treilea discurs în România ar fi și este necesar; nici autohtoniști, naționaliști, troglodiți, etniciști și așa mai departe, nici imitatori, discipoli eterni ai oricărui profesoraș francez venit aici în service civil". Aprobînd, natural, asemenea deziderate și aprecieri, nu putem a nu observa caracterul lor "cuminte", rezonabil pentru mai toată lumea (inclusiv pentru destui demagogi restauraționiști!), factura lor de medie, de, pentru a utiliza o sintagmă heliadescă
Adrian Marino între lumini și umbre (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15763_a_17088]
-
acest „altceva”. El pune în locul realității standardizate, nivelatoare, ucigătoare prin mediocritate și conformism lumea lui proprie, imaginarul său, un univers, așa-zicînd, cărtărescian. Și astfel, prăpastia dintre statutul de poet care promisese, la debut, să fie unul mare și cel de profesoraș obscur la o școală obscură dintr-o Capitală tot mai periferică în raport cu civilizația europeană va fi umplută, din interiorul literaturii și cu instrumentele acesteia, cu o materie a viziunii poetice, stratificată și supraînălțată. Mircea Cărtărescu în anii ‘80, ca și
Altceva by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3054_a_4379]
-
pîine se dădeau conform identității, dacă erai angajat la mină aveai o cartelă roșie, ceea ce îți dădea voie să cumperi un kil și jumătate de pîine pe zi iar dacă era galbenă însemna că ești un pîrlit de intelectual, adică profesoraș ori conțopist la vreo instituție. Aceasta era o identitate. Dar mai exista încă o identitate care se lega de numele pe care îl purtai, de felul în care vorbeai, de gesturi și chiar de un fel de a fi care
Strînsoarea de oțel a fricii by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/7451_a_8776]
-
de securitate Goncea, devenit între timp general, conduce din umbră întregul județ. El numește, în noul regim democratic, parlamentarii; el stabilește, taciturn, prefectul; el face ca, din rândurile prăfuitei familii Brandaburlea, să se aleagă necesarii capitaliști; el inventează, reciclând câțiva profesorași palizi, disidenții și transfugii locului. Galeria de nume e impresionantă, pe măsura complicațiilor etice la care se pretează purtătorii lor: Afinoghiu (Tilică) Băcănel-Obănceanu (primul președinte al reînființatului partid istoric), Mantinela Brandaburlea (fiica lui Girevengu și a Fărmăcatei), Emilian }ongu (un
Arta programării textuale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7122_a_8447]
-
e puțin probabil să-l salveze cineva. Nu se adaptează noilor condiții, fapt care îi complică teribil viața. Timofei Pnin devine sinonimul confuziei. În plan amoros, singurul lucru unde nu dă greș este rateul. Profesional, nu va depăși condiția unui profesoraș de provincie. Tocmai aceste „calități“ îl fac pe Pnin pretext pentru un roman care-i poartă numele. Vladimir Nabokov: Pnin. Editura Humanitas, București, 2004. Preț: 170 000/17 lei.
Agenda2005-11-05-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/283492_a_284821]
-
din București, mi-a dus geamantanul, însoțindu-mă pe jos pînă acasă, pe strada Morilor, undeva pe lîngă Cibin, fără să scoatem o vorbă... simpla lui prezență îi trăda înălțimea gîndului. Din cel mai bun germanist devenise peste noapte un profesoraș de Constituție la Școala generală nr. 1, unde predam, culmea, eu, o începătoare speriată, germana. Era în vizorul Securității pentru idei de dreapta. Aș vrea să știe că ni-l readuci în memorie, e și ăsta un fel de înviere
Cînd numele se-mbracă în chipuri by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/6696_a_8021]
-
fi fost, dacă nu l-ar fi schimbat pe primar, adică pe Dumbrăveanu. Au adus tot un bețivan, un fost învățător care fusese dat afară din învățământ. De ce? De bun ce era! La două-trei zile după Crăciun, Chetraru, adică acel profesoraș în rezervă, a adunat oamenii la o ședință ad-hoc. A vrut să o țină la primărie, dar femeia de serviciu nu i-a dat voie. L-a amenințat că-i rupe picioarele și l-a trimis la bufet. El a
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
la Combinat, acum sunt șef de secție... Nu mi-am pus niciodată întrebarea câți oameni mă cunosc în județ... vedeți, eu sunt din Oltenia. În schimb... în combinat, câteva sute mă cunosc... Clar, o sută-două, câți îl cunosc pe un profesoraș la țară, care este liberal sau țărănist, căci cel de la oraș... Greșesc? Îngrijorarea, vecină cu teama, se putea citi pe chipurile tuturor. Drăgulescu, om cu experiență, păru a sesiza imediat situația și rupse, cumva împăciuitor, tăcerea care se lăsase. Dar
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
crezut că glumește, dar tâmpita vorbea serios. Iam tras două palme gospodărești și am plecat la București. Noaptea eram la hotel în brațele Soniei, care până atunci trăise cu un udemerist, că și ea săraca avea un tâmpit acasă. Un profesoraș de matematică, care nu a vrut să renunțe la catedră și la copiii săi. Era acum cel puțin secretar de stat, că Sonia e dată dracului ! Cunoaște oameni grei, cu mulți cred că s-a și culcat; e frumoasă și
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]