550 matches
-
deplasare la Internaționala Socialistă din Brazilia, iar rezultatele s-au văzut: de-acum, năstăsioții s-au alăturat colegilor de pe întregul mapamond specializați în „redistribuirea echitabilă” a profitului realizat de nesocialiștii care muncesc după regulile capitalismului, și nu după fandacsiile unor profitori hrăniți cu bâiguielile lui Karl și cu delirurile teoretice ale lui Friedrich. În aceeași logică, la masa tratativelor cu studenții a fost trimisă ex-ministra educației, femeie de-o enormă rezistență pe scaun și briliantă meseriașă la împleticirea minților tinere. Experiența
România: andrisant necunoscut by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13393_a_14718]
-
din interesele precise și veroase ale unei categorii sociale clar definite, PUR nu se va da în lături de la nici un atentat la stabilitate. Ceea ce în limbaj pur-ist este "clasa medie", la o analiză atentă se dovedește a fi clasa profitorilor tranziției. Soluția alegerilor anticipate este, în aceste condiții, singura carte pe care echipa din jurul lui Băsescu ar trebui să meargă. Orice compromis, orice speranță că vor beneficia pe parcurs de sprijinul celor care acum îl joacă-n foi de viță
Ciorba de chimicale by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12148_a_13473]
-
țării nu erau altceva decât niște borfași lacomi, roind în jurul prăzii precum hienele în jurul stârvurilor. Că transcrierea ședințelor conducerii pesediste semăna ca două picături de apă cu pagini întregi din "Nașul" lui Mario Puzzo era demult știut. O bandă de profitori cinici, scufundați în murdărie până peste urechi, exersa vechile ritualuri mafiotice cu o virtuozitate care l-ar fi umplut de invidie și pe regizorul Coppola. Să recunoaștem, fluența replicilor dovedea nu doar un intens exercițiu, ci și un talent înnăscut
Gangsterii, în viață și în filme by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12227_a_13552]
-
că nu sunt decât niște coloși cu picioare de lut. Știu, totul e o mascaradă, un menuet grobian între vechi și indestructibili complici. Dar e totuși un pas înainte. Un fel de memento mori! adus la cunoștința unei bande de profitori ce se credeau infailibili. Probabil că trecerea acestor căpetenii prin faza "ciocul mic" e doar un tablou dintr-o piesă binecunoscută în partid. Pe vremuri, ea se numea "rotația cadrelor". Azi, "demisie de onoare": un tertip prin care dezonoarea temporară
Grobienii dansează menuet by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12691_a_14016]
-
împarte bugetul, tocmai s-a văzut din exemplul de mai sus. Dar că profesorii sunt opuși copiilor, întrece orice culme a nesimțirii. Adică despre ce lecție e vorba? Lecția capetelor plecate și a frunților scuipate cu cinism de banda de profitori care-și spun guvernanți? Lecția răbdării fără margini, a sărăciei ca virtute și-a prostiei ca formă de salvare a sufletului? Și toate acestea în timp ce mormolocii care dormitau în parlament ies la pensie cu sume uriașe. Iar profesorii să-și
Tâlhăria de partid by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12482_a_13807]
-
ALTAR, adică ,Asociația Luptătorilor Arestați în Revoluția din Decembrie 1989", a fost, o perioadă, unul din numeroșii tovarăși de drum ai partidului în care d-na Plumb a asigurat conducerea Mediului. Că o organizație revoluționară se poate gudura pe lângă principalii profitori ai revoluției - nu ne mai miră de mult. Dar ca un membru proeminent al partidului respectiv să n-aibă habar cu cine e aliat - e dincolo de bunul simț. Am spus ,bun simț"? Iar am comis o eroare capitală, având în
Fantomele nu au crampoane by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11576_a_12901]
-
trecut și trecem (criza ostatecilor din Irak, iritarea unor lideri europeni, în frunte cu etern antipaticul Chirac, la ideea că vor trebui să împartă fondurile europene cu niște coate-goale precum noi și bulgarii), pesedeii se dovedesc aceeași bandă cinică de profitori gata să jefuiască la drumul mare poștalionul vulnerabil ce transportă speranțele unei lumi normale. Micul episod ,Plumb - ALTAR" vorbește despre un anumit fel de a face politică în România. El nu e caracteristic doar politicienilor, ci și nenumăratelor organizații așa-
Fantomele nu au crampoane by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11576_a_12901]
-
te credeai mai curat, îți cerea, fără drept de refuz să faci ceva pentru el și constatai aproape de fiecare dată că trebuie să faci pentru el ceva ce scrupulele te-ar fi împiedicat să faci pentru tine însuți. Te numea "profitor ordinar" imediat ce ezitai o clipă, nu-ți recunoștea nici un argument și se plîngea, tocmai el, că e victima abuzurilor și lipsei noastre de recunoștință. Cămașa albă cu guler tare și cravata lui de mătase mi s-au părut atunci de
Arta fugii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11647_a_12972]
-
scandal, acum vreun an, decizia unui juriu al Ministerului Culturii de a nu premia scenariul care a fost laureat astăzi la Cannes. A fost nevoie de proteste, de revolta unor jurnaliști și-a opiniei publice pentru ca echipa perfect sudată a profitorilor de serviciu să accepte, cu o mărinimie de tip ciocoiesc, introducerea pe lista filmelor finanțate de la buget și a acestui scenariu. A fost un caz fericit, pentru că la fonduri au acces doar "noi și ai noștri". Regula e unanim valabilă
"Orient Express"-ul nu oprește la Cannes by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11665_a_12990]
-
al patrulea - semianalfabet și el - e ditamai acționarul la cele mai bine plasate firme din țară... Cu o tablă a valorilor răsturnată în felul descris mai sus, de ce să ne mirăm că niște pârlite de miliarde ajung la gașca eternilor profitori de ale căror filme nu are nevoie nici măcar arhiva ciudățeniilor din Patagonia? Faptul că lui Cristi Puiu i s-a acordat un premiu de primă importanță nu i-a determinat, însă, pe beneficiarii "reclamei de stat" să dea acestui eveniment
"Orient Express"-ul nu oprește la Cannes by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11665_a_12990]
-
și comunismului erau la el întotdeauna crispate; încerca să construiască ceva mai mult decît un omagiu, strecura mereu adevăruri incomode, dar lumea nici nu mai era atentă la asemenea detalii: în ochii opiniei publice, scriitorul fusese definitiv clasat printre colaboraționiștii profitori și irecuperabili. Prozatorul strălucit trebuie să fi citit cu o teribilă acuitate această sentință în privirile tuturor. Ce credea cu adevărat Titus Popovici despre Ceaușescu vedem cu toată claritatea din cărțile publicate după 1990, mai ales din micul roman Cutia
Doar talentul e de-ajuns? by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/11713_a_13038]
-
noi, nu are cea mai bună reputație. Credeți oare că este imposibil să fii bun, generos, drept, grijuliu cu soarta celor sărmani, apărător de minorități etc. fiind "de dreapta"? Sau, invers, că cei "de stânga" nu pot fi corupți, răi, profitori, demagogi etc? - Da, am observat că unii prieteni sau diverse cunoștințe de-ale mele care s-au refugiat în Suedia din diferite țări est-europene au optat de regulă pentru o poziție politică mai degrabă de dreapta. Cu alte cuvinte, cât
Jan Guillou - "Sunt deținătorul unei experiențe unice" by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/11732_a_13057]
-
nu stau nici acum. Dezbaterea continuă, "o dezbatere critică nesfârșită". Și iată că în marginea expoziției londoneze apare și contestarea calității de mare artist a lui Brâncuși. Acesta nu e mai mult decât un sculptor oarecare: " Brâncuși a fost un profitor supraevaluat al artei moderne. E deconcertant să aflăm că Brâncuși n-a însemnat mare lucru sau cel puțin nu a fost atât de bun precum a susținut lumea. El a fost considerat în mod obișnuit ca primul și cel mai
Brâncuși la Londra by Ion Igna () [Corola-journal/Journalistic/11823_a_13148]
-
susține ginerele lui Thrasea, "principele va fi informat pe cine apreciază senatul și față de cine are rezerve. Nu există un instrument mai bun al unei bune domnii decât să se sprijine pe consilieri de bună calitate". Helvidius nu cere pedepsirea profitorilor de pe urma regimului neronian, el este de acord ca aceștia să se bucure "de impunitate, dar să-l lase pe Vespasian în seama unor oameni de mai bună calitate decât ei". Cum se apără delatorul? El atrage atenția că intransigența ar
Epoca delatorilor by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/10285_a_11610]
-
Kamionka și Alessio Carbone (sinceri, candizi, dar și pătimași, ca la prima iubire), Jeremie Belingard, Kader Belarbi, Miteki Kudo și Wilfried Romoli (oarecum rutinieri, precum experții într-ale aventurilor amoroase). în rest, mai mulți sau mai puțini clevetitori, chibiți și profitori de ocazie. Și ce ocazie! Poate că după asemenea spectacole se va descoperi și râul subteran ce chipurile ar curge pe sub clădirea Operei și s-ar vărsa într-un lac la fel de subteran și de secret. Un lac pe care balerinii
Din Paris în Paradis by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10316_a_11641]
-
nevoite să suporte accesul de isterie al unei figuri sinistre, injurii ce ieșeau că un torent din gură noii locatare comuniste, beneficiara tuturor bunurilor, în mod gratuit, prin repartiție. În loc să fie mulțumită de cadoul substanțial, primit din partea noilor autorități totalitariste, profitoarea a început să țipe la dușmanii poporului, să le impute alungatelor că, din setul de lingurițe de argint, lipsește una! Gașca roșie depășise măsură. Se urcase scroafa în copac. Trecerea bruscă de la stadiul primitiv, cu privată amplasată pe groapă din
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
aservit lui Ceaușescu, dictaturii comuniste și un protocronist fanatic. Din “vastă” opera, maculatura a rușinii și minciunii, vezi Wikipedia “ Paul Anghel”, rețin cu lehamite și cu milă pentru spațiul sacrificat, doar un procent semnificativ al unuia dintre cei mai mari profitori ai regimului Ceaușescu și securității. Dețin indubitabile dovezi ale faptului că el a făcut poliție politică, eu numărându-mă printre cei ce au avut de suferit datorită lui, în cele patru dosare de la Arhivele fostei securității. Curpen, în munți la
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
Arheologul Vasile Boroneant, tânăr deținut pe-atunci, își amintește despre bunătatea doctorului-poet: „Se hrănea parcă din Duh Sfânt și era un creștin desăvârșit. Nu-l interesa prea mult hrană, împărțind-o cu ceilalți. Se crease în jurul lui un cerc de profitori, care uneori îi luau mâncarea fără ca măcar să-l întrebe. Într-o zi, un bolnav, desi operat, s-a repezit să-i ia mâncarea pe care i-o aduseseră deținuții de drept comun. Răspunsul lui la riposta colegilor a fost: „Lăsați
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
o doctrină politică ce poate fi pozitiv receptată sau ferm respinsă, la alegere în cazul fericit. Crimele sale sunt de competența tribunalelor și pot fi absolvite sau condamnate după punctul de vedere în care te situezi, al victimei sau al profitorului. în sine, o doctrină politică este realistă sau utopică, starea pură fiind rareori atinsă, odată ce aplicarea se izbește de multipli factori modelatori de o asemenea vivacitate, încât nici chiar părinții fondatori să n-o mai poată recunoaște. Mai cu seamă
Avem motive de îngrijorare by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10611_a_11936]
-
nevoite să suporte accesul de isterie al unei figuri sinistre, injurii ce ieșeau că un torent din gură noii locatare comuniste, beneficiara tuturor bunurilor, în mod gratuit, prin repartiție. În loc să fie mulțumită de cadoul substanțial, primit din partea noilor autorități totalitariste, profitoarea a început să țipe la dușmanii poporului, să le impute alungatelor că, din setul de lingurițe de argint, lipsește una! Gașca roșie depășise măsură. Se urcase scroafa în copac. Trecerea bruscă de la stadiul primitiv, cu privată amplasată pe groapă din
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
aservit lui Ceaușescu, dictaturii comuniste și un protocronist fanatic. Din “vastă” opera, maculatura a rușinii și minciunii, vezi Wikipedia “ Paul Anghel”, rețin cu lehamite și cu milă pentru spațiul sacrificat, doar un procent semnificativ al unuia dintre cei mai mari profitori ai regimului Ceaușescu și securității. Dețin indubitabile dovezi ale faptului că el a făcut poliție politică, eu numărându-mă printre cei ce au avut de suferit datorită lui, în cele patru dosare de la Arhivele fostei securității. Curpen, în munți la
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
Arheologul Vasile Boroneant, tânăr deținut pe-atunci, își amintește despre bunătatea doctorului-poet: „Se hrănea parcă din Duh Sfânt și era un creștin desăvârșit. Nu-l interesa prea mult hrană, împărțind-o cu ceilalți. Se crease în jurul lui un cerc de profitori, care uneori îi luau mâncarea fără ca măcar să-l întrebe. Într-o zi, un bolnav, desi operat, s-a repezit să-i ia mâncarea pe care i-o aduseseră deținuții de drept comun. Răspunsul lui la riposta colegilor a fost: „Lăsați
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
Cu cât mai rău, cu atât mai bine". Nevrozați, incapabili să funcționeze într-o lume bazată pe judecăți ferme și acțiuni limpezi, aceștia-și imaginau că starea de indeterminare, bălăceala voios-nevrotică le va asigura în eternitate statutul de protejați și profitori ai sistemului. Există, mai întâi, categoria scepticilor de serviciu. Pentru ei, în România nu se poate face nimic. Orice inițiativă e sortită eșecului. Ei sunt autorii axiomei potrivit căreia atunci când vrei să îngropi o problemă numești o comise și aștepți
Parastasul istericilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10087_a_11412]
-
al bogăției spirituale a multor indivizi declasați social, în orice regim politic, pe oricare scară a democrației ori a lipsei acesteia. Moraliști de profesie se scandalizează, încă din antichitate, de reușita scandaloasă a unor nonvalori, a unor vulgari parveniți, a profitorilor de catastrofe. Religiile, mai cu seamă, au dezbătut cu energie această temă, de unde, poate acel dobândit sentiment de culpabilitate ce-l determiă pe norocosul bogătan, incapabil să se despartă de prada lui, să devină odios, până și în proprii ochi
Meritocratia hotiei by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10113_a_11438]
-
Timișoara, în 16 și 17 decembrie 1989, crimele aparțin strictamente lui Ceaușescu și oamenilor săi de încredere - Stănculescu și Chitac, între alții. Dar la București? Receptez că pe o ironie a sorții declarația cu totul tembela a lui Ion Iliescu. Profitorul numărul unu de pe urma crimelor din decembrie are îndrăzneala să vorbească despre o "eroare judiciară". Gândindu-mă ceva mai mult, cred că dl Iliescu are totuși dreptate: poate el voia să spună că orice condamnare în cazul revoluției din decembrie '89
Piramida fără vârf by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17740_a_19065]