78 matches
-
clandestini în vacanță, rătăcitori într-o Veneție deloc turistică, focalizată mai ales printr-o insulă-cimitir, cu pietre tombale, peisaje nocturne sau marine sugerând primejdia pierderii de sine. Uneori își povesteau visele turbulente, induse de spectacolul diurn al viermuielii vilegiaturiștilor, de profuziunea de clădiri monumentale, poduri, cheiuri și debarcadere, dar și de vulnerabilitatea lor psihică. De unde și balansul simțurilor și sentimentelor unuia pentru celălalt, de la indiferență la exaltare, de la adorație silențioasă și dăruire totală la uitare egolatră și scene litigioase. Fapt e
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
O întâlnire în pod). Ion Barbu, autorul Jocului secund, „mai pur”, este și mai ușor de recunoscut, cu inconfundabila sa amprentă (versuri esențializate la maximum, cu o tăietură topică neobișnuită), în poemele lui D. Se întâlnesc aici, de asemenea, o profuziune de termeni științifici, de cuvinte, în general, cu o sonoritate aparte: fie neologisme „proaspete”, încă uimite de limba în care au intrat („cerulee”, „bolemniți”, „proceleusmatic”), fie regionalisme verzi, pline de sevă („răvac”, „a sgârma”, „băsnaș”). Numeroase mostre din poezia lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286783_a_288112]
-
Codul creației literare va trebui să cuprindă un articol prevăzând suprimarea adjectivelor. În toate sferele existențiale sentimentalismul dispare, triumfă cerebralitatea. Însă V. este el însuși un incorigibil sentimental deghizat. Afectivitatea nu umple scrisul său de adjective, dar se exprimă în profuziuni de imagini chiar și în eseistica sa. Nu există în publicistica românească stil mai ornamentat. În articolele și cronicile poetului abundă formulări ca acestea: „Victor Brauner scormonește cu penelul lui toate penele gândului, agită în mâini toți clopoțeii extazului”; „La
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290646_a_291975]
-
fi discutată aici - deși include nume atât de diferite, de la literați interbelici, precum Tudor Arghezi (1880-1967), la universitari contemporani, precum Dan Hăulică (n. 1932), Marian Papahagi (1948-1999), Gabriel Liiceanu (n. 1942), Andrei Pleșu (n. 1948) sau Ioan Petru Culianu (1951-1991). Profuziunea inteligenței românești interbelice se datorează vitalității acestei instituții fundamentale care, de la jumătatea secolului al XIX-lea încoace, a fost revista culturală. Citite de magnați, educatori, funcționari sau chiar de țărani mai răsăriți, revistele au exercitat în cultura română o influență
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Curtea Veche capătă ferestre înalte și largi, cu rame de piatră în tăietură neogotică. La Antim, deasupra intrării, apare o rozadă în același stil, a cărui haină îmbracă integral lăcașul de la Radu-vodă. Biserica Sf. Spiridon-Nou, refăcută în 1852-1858, primește o profuziune de ornamente neogotice (turnuri octogonale neobișnuit de înalte, arcaturi, cloșetoane, pinacluri), care îi dau, după opinia lui Odobescu, „înfățișarea unui templu de cofetărie“. De relevat că influența în discuție se remarcă aici și în interior, la catapeteasmă și la strane
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
călătoriei pe care Bogdan a urmărit-o prin intermediul corespondențelor lui Andrei Bodiu din Observator cultural. Ghidul nostru se numește Martin. E un tânăr de vreo 30 de ani, aspect punk, foarte excentric, însă este o călăuză extraordinară: explicații exhaustive, o profuziune de detalii și o tehnică a prezentării dozată, ca semn al unei experiențe bine însușite. Ne spune câteva lucruri despre strada pe care locuim, Under den Linden, care înseamnă în traducere „de sub tei” - poetic, nimic de zis. Este un corso
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
glob l-ar privi cineva -, s-a scris și se scrie atât de mult încât, paradoxal, s-ar putea ajunge să reținem foarte puține lucruri despre ea, să o cunoaștem deci cu aproximație, din cauza desensibilizării și a neantizării provocate de profuziunea informațională, și să ne îndepărtăm, imperceptibil, de acea mirifică parte a lumii pe care am numit-o dintotdeauna Lumea Nouă. Deocamdată, nu există, undeva, un grup etnic, indiferent de dimensiunile lui, care să admită că America îi este străină și
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
deloc neglijabilă din publicul larg, sedus de accesibilitatea lecturii, acesta din urmă este un model complet autonom, funcționând independent de proza mainstream și beneficiind de o pletoră de poncifuri stilistice, de personaje favorite și de indicații de atmosferă. Cu toată profuziunea de apariții editoriale, persistă o discretă pudoare exegetică în privința recuperării acestora din unghiul restrictiv al beletristicii importante, astfel că autorii de texte senzaționaliste își selectează publicul mai degrabă din rândul adolescenților teribiliști decât din cel al profesioniștilor filologi. În ultimii
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
aceasta din urmă mi se pare a fi o adevărată capodoperă (în pofida rezistenței mele ironice la orice hiperbolă conceptuală din laboratorul romantic); de aceea am și selectat-o pentru o examinare mai atentă. Opțiunea mea se explică nu atât prin profuziunea de detalii oferite, cât, mai degrabă, prin economia de mijloace artistice puse în joc. În acest caz, terifiantul este nutrit nu de ce se spune, ci de ce rămâne trecut sub tăcere. Să ne amintim, de altfel, că Edmund Burke, într-un
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
o artă a construcției epice seducătoare. Nuvelele și romanele lui Cărtărescu pot fi citite la mai multe niveluri și pot fi interpretate din mai multe unghiuri, de la anecdotic la parabolic și de la erotic la autoscopic. Frapează, în cazul scriitorului român, profuziunea de detalii din cele mai diverse domenii ale cunoașterii, distilate în proporții variabile în diegeză și generând impresia că epicul se decantează lent, în urma unui proces de acumulare benedictină, grație căruia naratorul își selectează informațiile dintr-un tezaur de fișe
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
din 1920, regizată de John S. Robertson, cu John Barrymore, și filmul sonor din 1931, regizată de Rouben Mamoulian, cu Fredric March. 35 Spațiul restrâns pe care îl am la dispoziție nu îmi permite nici măcar o trecere în revistă a profuziunii de teme și motive prezente în opera autorului american. Pentru o bună prezentare a acestora, cf. Frank, Magistrale, 1997: passim. 36 De altfel, curente culturale întregi, precum simbolismul sau modernismul, rămân profund îndatorate contribuției intelectuale a lui Gautier. 37 Prozatorul
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
în chip creator datorită "stimulului" atributelor estetice, care nu sunt forme ce aparțin "hipotipozei" conceptului (hipotipoza în înțelesul kantian de "expunere, sujectio sub adspectum"), ci care provoacă, în condiția lor de reprezentări adiacente, indefinibilul reprezentării principale, se produce o asemenea profuziune de gânduri, încât nici o expresie nu le mai poate cuprinde. Nu spun mult, în precaritatea lor de conținut, aceste rânduri, dar sunt suficiente că repere de cercetare. Toți operăm, între anumite limite de flexibilitate ce nu ne obstaculizează comunicarea, cu
by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
premiat. Era timpul ca, în fața adevărului, ignoranța și îndoielile noastre să se spulbere. Exactă și fosforescentă este frazarea lui Octavian Soviany din prefața la A fi mereu în miezul realului. Atent să nu cadă în apologie, criticul vorbește despre o profuziune de măști ale omului baroc ce-ar fi Marin Mincu. Polemistul și creatorul aspiră la generalitatea ideilor formative. Fără a fi un resentimentar, autorul e un anxios heraclitian și totodată un cioranian ce veștejește cu predilecție provincialismul ca simptom devastator
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
Criza marilor narațiuni în favoarea micro-narațiunilor se dovedește a fi o mai generală criză a noțiunii de dimensiune "ca discurs de măsurare a unui real oferit la toți în mod vizibil". Universul mare și microuniversul se confundă dintr-o prea mare profuziune a datelor, într-o "criză a întregului, criză a unui spațiu substanțial (continuu și omogen), moștenit de la geometria arhaică, în beneficiul relativității unui spațiu accidental (discontinuu și eterogen) în care părțile, fracțiile (puncte și fragmente diverse) redevin esențiale". Principalul efect
Despre Cetate și timpurile ei by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15533_a_16858]
-
Elena Zottoviceanu În inima Alpilor, fericita îngemănare a naturii grandioase cu o arhitectură elegantă îndulcită de picturalitatea profuziunii de flori, rod al pământului binecuvântat al Tirolului împlinit de hărnicia și firea prietenoasă a locuitorilor, Innsbruck-ul este un loc miraculos în care te învăluie tihna orașului de provincie dar și animația tinerească a unui centru universitar. Pe lângă atracții sportive
Întâlnirea de la Innsbruck by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/16917_a_18242]
-
cu fior de stîncă Un zbor de vechi priviri plutește încă [...] Pe drumuri care vin din Nicăieri, Din toamna primăverilor de ieri. (Astralis). Simbolismul găsea în Aur sterp și alt mod de manifestare: tradiționala muzică se revărsa acolo sub forma profuziunii de figuri fonetice de mare subtilitate. În ciuda vîrstei, viitorul mare poet se afla deja în posesia unei tehnici remarcabile. Nicăieri seria procedeelor muzicale nu va mai atinge varietatea aproape demonstrativă din Aur sterp; plurimetria simbolistă, jonglarea cu prozodia se cuplau
Alexandru Philippide, astăzi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3225_a_4550]
-
În fine, de la originalitatea care nu înseamnă implicit incorectitudine, la incorectitudinea care indică nemijlocit originalitatea. 10. Varietatea sangvină atrage, culturalmente, exhibarea unei retorici raționale, logice, cea melancolică inflamează zonele crepusculare, tainice, dar și resorturile pasionale, ardente; specia colerică favorizează desfrâul, profuziunea, iar cea flegmatică divertismentul, deriziunea și anodinul. 11. Totodată, fiecăreia dintre aceste cicluri culturale i se poate lipi o etichetă preluată din sertarul categoriilor estetice: ciclul de tip sanguin cultivă cu predilecție sublimul; ciclul de tip melancolic exersează preponderent grațiosul
Un model sonor temperamental by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12141_a_13466]
-
Dostoievski) etc. etc. Finalul cărții nu putea să nu fie în aceeași notă cu restul: în ciuda abundenței de romane contemporane, în ciuda faptului că secolul al XX-lea a fost considerat „secolul romanului” (faptul în sine este perfect valabil, dacă examinăm profuziunea romanescă din ultimele decenii), La pensée du roman constată decăderea speciei în secolul care tocmai s-a încheiat. Modernismul exacerbat, apropierea expresă a romanului de poezie, experimentele de toate tipurile (de la cel al lui Joyce la „noul roman” francez) i-
Meditații asupra romanului by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/13517_a_14842]
-
e alunecoasă. Nu chiar demult, Andrei Oișteanu publica și el o carte despre Narcotice în cultura română. Dincolo de merite (pe care le-am semnalat în cronică), exista acolo o pletoră de derapaje flagrante (pe care de asemenea le-am semnalat): profuziunile florale eminesciene erau citite în cheie soporifică; două metafore camilpetresciene, referitoare, ambele, la sevraj, beneficiau de lecturi literale; titlul volumului Aer cu diamante împrumuta nu numai o aluzie la muzica lui John Lennon & Co., dar și întregul eșafodaj de trimiteri
Știință inefabilă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2784_a_4109]
-
toată căldura și recunoștința întregului public. Un covor de flori era așternut pe tot parcursul meu, iar pe scenă era o adevărată grădină de plante. Între pauze mi se ținură discursuri de recunoștință din partea „Musikvereinului” și Frauen Verein-ului și o profuziune de flori îmi acoperi pianul și scaunul meu de la pian. Era un moment foarte emoționant. Locuiam peste drum la prietena mea Maria, de care mă despărții foarte greu a doua zi, spre a pleca spre casă. O fire extrem de nervoasă
Amintiri(III) by Aurelia Cionca () [Corola-journal/Journalistic/83673_a_84998]
-
din splendoarea unei vizualități himerice, aceea proprie poveștilor arabe din O mie si una de nopti. Luăm cu noi, citindu-l, luciri fără seamăn - Muntele Qaf, de pildă, și orizontul unde totul, de la cetăți la unduirea nisipului, iradiază smarald, cu profuziune ireală. Însă Geneza biblică, repovestită în termenii lui Tabari, respectuos și totodată vivace, poartă un sigiliu de originalitate complexă, admite modulări semnificative, care atribuie umanului o dimensiune impresionantă, cantitativ dar și psihologic. Întîiul om a cunoscut o talie originar imensă
În simbolismul corpului by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5666_a_6991]
-
a și generat polemici imediate). Pe scurt, Fish se arată surprins de incalculabila eterogenitate a interpelărilor operei lui Milton. Nu numai în chestiuni majore, dar și la nivelul detaliilor, în variantele de lecțiune, opiniile avansate de exegeți sunt, uneori, ireconciliabile. Profuziunea lor dizolvă pur și simplu, în chip paradoxal, credința că am avea de-a face cu un text originar. Este teza lui Fish, pe care, spre finalul articolului, ajunge s-o nuanțeze. Chiar și amănuntele mult mai stabile în aparență
Câte ceva despre cenacluri by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3161_a_4486]
-
exilat a încetat din viață, după cum se știe, în hotelul Alla Trinacria, al cărui nume reprezintă chiar vechea denominație a Siciliei, legată de forma sa aproape triunghiulară. Simbolul heraldic al insulei, de obârșie antică, păstrat până astăzi și popularizat prin profuziunea de obiecte comerciale, înfățișează tocmai "Trinacria", adică trei picioare feminine orientate în sensul acelor de ceasornic. O primă observație pe care mi-a prilejuit-o vizitarea acelor locuri este că, spre deosebire de imaginea larg răspândită a istoricului sărac și marginalizat, hotelul
Căutându-l pe Bălcescu la Palermo by Mihai Sorin Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/7623_a_8948]
-
al cărei cuier mai păstrează încă bastonul de drumeție al stăpînului, și terminînd cu odăițele slujnicelor, totul emană în mic aerul irecuperabil al unei țări cîndva binecuvîntate. E, peste tot, o abundență de lucruri grele, scumpe, durabile iată, dar și profuziunea de piese de o finețe orientală/ extrem orientală, marcînd fidel comuniunea fericită a celor două ființe: artistul și boieroaica. Artistul aristocrat, rafinata boieroaică. Altceva. Încăperile ei sînt neîntrerupte puneri în scenă. Dezordonat-spontane, ca într-un încă necunoscut teatru al absurdului
Artistul și boieroaica by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/13849_a_15174]
-
bagheta lui Horia Andreescu ne-a purtat în alte teritorii emoționale demonstrând că în orice repertoriu Madrigalul își păstrează incredibila puritate sonoră și luminozitatea. Tot la muzică a recurs ca element de fast și încălzire a atmosferei - pe lângă solemnitatea și profuziunea de flori - o altă festivitate recentă, decernarea Premiului pentru Excelență în Cultura Românească. Chiar și prezentarea, atât de frumos rostită de Ștefan Iordache, s-ar putea defini ca un adevărat imn închinat muzicii: "limbaj universal", "putere de transcendere a cuvântului
Sărbătoriri by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17218_a_18543]