77 matches
-
schematic și univoc, fără abundența detaliilor care-i făceau farmecul. Ceea ce însuflețește versurile din Cetatea lui Bucur, (despre care Cosmin Ciotloș a scris în numărul nr. 19/2006) placheta lui Ștefan Baciu reeditată după 66 de ani, este tocmai această profuziune a amănuntelor urban-existențiale. Poetul, precoce artistic și editorial, era suficient de matur pentru ca picturile lui impresioniste să fie realizate nu numai cu grație lirică, dar și cu exactitate documentară. Împărțit pe cicluri cu titluri relevante (Peisagii, Vin, frișcă și tutun
Versuri metropolitane by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10197_a_11522]
-
mărirea volumetriei sânilor și feselor, vopsirea părului în culori nenaturale, machierea extrem de pronunțată a chipului, ca o mască de carnaval. Chiar dacă încarnarea frumuseții poate fi o chestiune arbitrară, de receptare subiectivă, artistul contemporan, pictor sau fotograf, compensează capriciile gustului prin profuziunea modelelor, așa cum industria pornografică se bazează pe un număr enorm de persoane dispuse să joace toate rolurile și expresiile seducției. Mai mult, în ultima vreme, în spectacolele „pentru adulți”, observăm cum „frumusețile” de azi sunt imagini mai degrabă de prostituate
FRUMUSEŢE ŞI FARMEC de DAN CARAGEA în ediţia nr. 951 din 08 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364317_a_365646]
-
dintre acestea (istorică) ar fi reîntoarcerea la înțelepciune, la lecție, așa cum se obișnuia în pictura europeană la începutul Renașterii, dominată de acea insolubilă confruntare între conștiința critică și existența tragică. A doua problemă (formală) ține de ispita nebuniei, de o profuziune a sensurilor, a unei țesături de semnificații care riscă să-și piardă figura printr-un exces referențial, și care implică o privire mijlocită, răbdătoare, de analist. A treia problemă (epistemică) se leagă de recursul la știință, vădit în opera niramiană
LECŢIA LUI BRÂNCUŞI de DAN CARAGEA în ediţia nr. 866 din 15 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350408_a_351737]
-
dintre acestea (istorică) ar fi reîntoarcerea la înțelepciune, la lecție, așa cum se obișnuia în pictura europeană la începutul Renașterii, dominată de acea insolubilă confruntare între conștiința critică și existența tragică. A doua problemă (formală) ține de ispita nebuniei, de o profuziune a sensurilor, a unei țesături de semnificații care riscă să-și piardă figura printr-un exces referențial, și care implică o privire mijlocită, răbdătoare, de analist. A treia problemă (epistemică) se leagă de recursul la știință, vădit în opera niramiană
LECŢIA LUI NIRAM de DAN CARAGEA în ediţia nr. 849 din 28 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366500_a_367829]
-
dintre acestea (istorică) ar fi reîntoarcerea la înțelepciune, la lecție, așa cum se obișnuia în pictura europeană la începutul Renașterii, dominată de acea insolubilă confruntare între conștiința critică și existența tragică. A doua problemă (formală) ține de ispita nebuniei, de o profuziune a sensurilor, a unei țesături de semnificații care riscă să-și piardă figura printr-un exces referențial, și care implică o privire mijlocită, răbdătoare, de analist. A treia problemă (epistemică) se leagă de recursul la știință, vădit în opera niramiană
LECŢIA LUI EINSTEIN de DAN CARAGEA în ediţia nr. 862 din 11 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354316_a_355645]
-
dintre acestea (istorică) ar fi reîntoarcerea la înțelepciune, la lecție, așa cum se obișnuia în pictura europeană la începutul Renașterii, dominată de acea insolubilă confruntare între conștiința critică și existența tragică. A doua problemă (formală) ține de ispita nebuniei, de o profuziune a sensurilor, a unei țesături de semnificații care riscă să-și piardă figura printr-un exces referențial, și care implică o privire mijlocită, răbdătoare, de analist. A treia problemă (epistemică) se leagă de recursul la știință, vădit în opera niramiană
FORMULA LUI DUMNEZEU de DAN CARAGEA în ediţia nr. 886 din 04 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346239_a_347568]
-
al cărei cuier mai păstrează încă bastonul de drumeție al stăpînului, și terminînd cu odăițele slujnicelor, totul emană în mic aerul irecuperabil al unei țări cîndva binecuvîntate. E, peste tot, o abundență de lucruri grele, scumpe, durabile iată, dar și profuziunea de piese de o finețe orientală/ extrem orientală, marcînd fidel comuniunea fericită a celor două ființe: artistul și boieroaica. Artistul aristocrat, rafinata boieroaică. Încăperile ei sînt neîntrerupte puneri în scenă. Dezordonat-spontane, ca într-un încă necunoscut teatru al absurdului. În
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ilustrul Fundescu bunăoară. Ne pare rău că foaia din Strada Doamnei își tăgăduiește atât de lesne adepții ei naturali, căci acei oameni, Oricât de răi să fi fost, nu erau decât fructe ale creșterii pe care "Romînul" o dădea cu profuziune cititorilor săi înainte de-a ajunge un jurnal oficios și cu resurse mai calmante. Actul convenit între barbații politici conservatori și sinceri liberali nu este un manifest și nici poate fi numit astfel. Pornind din inițiativa conducătorilor cunoscuți ai amîndoror
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
glob l-ar privi cineva -, s-a scris și se scrie atît de mult Încît, paradoxal, s-ar putea ajunge să reținem foarte puține lucruri despre ea, să o cunoaștem deci cu aproximație, din cauza desensibilizării și a neantizării provocate de profuziunea informațională, și să ne Îndepărtăm, imperceptibil, de acea mirifică parte a lumii pe care am numit-o dintotdeauna Lumea Nouă. Deocamdată, nu există, undeva, un grup etnic, indiferent de dimensiunile lui, care să admită că America Îi este străină și
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Codul creației literare va trebui să cuprindă un articol prevăzând suprimarea adjectivelor. În toate sferele existențiale sentimentalismul dispare, triumfă cerebralitatea. Însă V. este el însuși un incorigibil sentimental deghizat. Afectivitatea nu umple scrisul său de adjective, dar se exprimă în profuziuni de imagini chiar și în eseistica sa. Nu există în publicistica românească stil mai ornamentat. În articolele și cronicile poetului abundă formulări ca acestea: „Victor Brauner scormonește cu penelul lui toate penele gândului, agită în mâini toți clopoțeii extazului”; „La
VORONCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290646_a_291975]
-
traducerea în franceză a volumului de poezii Oră fântânilor a lui Ion Vinea (1982) i s-a decernat Premiul Uniunii Scriitorilor. Volumul Căderea zilei, situat sub semnul lui Saint-John Perșe, reunește poezii cerebrale și ceremonioase, ce supun unei cenzuri riguroase profuziunea imagistică și tind spre o dematerializare a lirismului. Aici, nicăieri apelează la intertextualitate, plasând totodată spațiul cultural sub semnul derizoriului: saturația livresca pare să impună întoarcerea la real, dar demersul liric rămâne mai degrabă controlat decât spontan. Postmodernist prin gustul
NASTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288356_a_289685]
-
fi discutată aici - deși include nume atât de diferite, de la literați interbelici, precum Tudor Arghezi (1880-1967), la universitari contemporani, precum Dan Hăulică (n. 1932), Marian Papahagi (1948-1999), Gabriel Liiceanu (n. 1942), Andrei Pleșu (n. 1948) sau Ioan Petru Culianu (1951-1991). Profuziunea inteligenței românești interbelice se datorează vitalității acestei instituții fundamentale care, de la jumătatea secolului al XIX-lea încoace, a fost revista culturală. Citite de magnați, educatori, funcționari sau chiar de țărani mai răsăriți, revistele au exercitat în cultura română o influență
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Lună, Ileana Cosânzeana va fi urmărită în veșnicie de dorul înflăcărat al Soarelui, restituit menirii sale prin blestemul despărțirii. Ideea concepției vinovate, constitutivă momentului cosmogonic originar, este revelată și retrăită prin ritualul dramatic din Soarele și Luna. Dramaturgul dezvoltă o profuziune de sensuri, topind într-o construcție demnă de un mare poet elemente și sugestii din orfism și gnoză, teologie hermetică și creștină, regăsite ca latențe în eposul popular românesc, în care i-a plăcut să caute „chipul nostalgic al Thraciei
BOTTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
și lucioși ca de ceară. Otilia sună apăsat soneria electrică. Se auziră pași grăbiți și grei, și Pascalopol însuși deschise ușa, îmbrăcat într-un halat larg de mătase fină, legat la mijloc cu un mare cordon, pomădat și parfumat cu profuziune. Un fecior cu vesta dungată aștepta cuviincios îndărătul lui. Pascalopol îi făcu un semn, și acesta dispăru, în vreme ce el însuși conducea pe tinerii oaspeți prin apartamentul lui. Interiorul i se păru lui Felix cu mult mai rafinat decât și-ar
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
e vast și sumbru în melancolie? Cu Ruysdael în față, gândești tot atât de mult ca după lectura lui Schopenhauer. Cine s-a oprit însă prea mult cu gândul la cultura olandeză? Culturile mesianice sânt flori rare ale devenirii. Să mai amintim profuziunea de genii ale Norvegiei și Suediei? Ne-am izbit cu toții de Strindberg, de Ibsen, de Hamsun și de celelalte figuri nordice. Dar în viața spiritului european cultura norvegiană sau suedeză n-au putut constitui nici măcar un moment istoric. Ele au
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
care te face să crezi că întregul tablou a crescut în piatră și nu ar fi făcut de mâni omenești. Difficiles nugae. A înfige o singură țintă colorată pe răbdătoarea hârtie nu e nimic, dar a le așeza cu acea profuziune cu care o face autorul cărții Pseudokynegetikos, cu vremea devin nimicuri foarte grele. Epistolă, menită a fi precuvântarea cărții "Manualul vânătorului ", ea a crescut sub mînile autorului ei într-un volum de observații, aluziuni, descrieri, ironii și pagine de erudiție
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
EminescuOpIX 352} prin nimerite scrieri dramatice. Noul product al penei sale poartă titlul " Cucoana Nastasia Hodoronc " și este o comedie cu cântece în trei acte. Ariile originale și frumoase, datorite, după cât auzim, d-lui E. Caudela, sunt presărate cu atâta profuziune încît noul vodevil are aproape bogăția muzicală a unei operete. Piesele naționale fiind în genere bine jucate pe scena noastră, din cauză că se petrec în sfere cunoscute actorilor, putem spera că și de astă dată compania dramatică ne va procura o
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
mai devreme de cum s-a spus. Să se observe în postumele sale că versurile inspirate de întîlnirile cu fata, îmbolnăvirea ei, moartea și înmormîntarea ei sunt scrise la timpul prezent, deci ele au fost concepute cînd poetul trăia cu mare profuziune sufletească fiecare din acele momente, deși cu vîrsta era de-abia în al paisprezecelea an! Se mai observă în acele versuri o fantezie foarte bogată, unele figuri de stil îndrăznețe, cu multă prospețime și noutate poetică și eforturi susținute de
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
clipă, avem revelația esenței pure a artei teatrale, căci personajele sunt „văzute din unghiul aspectului halucinatoriu propriu oricărui personaj de teatru”. Starea spectrală nu are însă nimic de-a face cu evanescența, spectacolul balinez remarcându-se, dimpotrivă, printr-o incredibilă profuziune a materiei, printr-o abundență a elementului material, care, de altfel, favorizează nașterea dublului. Actorul-dansator, căruia i se datorează, așadar, apariția dublurilor și care se înscrie într-o materialitate sonoră și vizuală rar întâlnită, domină scena cu densitatea lui de
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
premiat. Era timpul ca, în fața adevărului, ignoranța și îndoielile noastre să se spulbere. Exactă și fosforescentă este frazarea lui Octavian Soviany din prefața la A fi mereu în miezul realului. Atent să nu cadă în apologie, criticul vorbește despre o profuziune de măști ale omului baroc ce-ar fi Marin Mincu. Polemistul și creatorul aspiră la generalitatea ideilor formative. Fără a fi un resentimentar, autorul e un anxios heraclitian și totodată un cioranian ce veștejește cu predilecție provincialismul ca simptom devastator
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
stupefacția mea, numai pentru el, următoarele: 30 de mici, 4 fripturi, 2 omlete, 2 salate, două sticle de vin, două sifoane, un sfert kilogram de măsline, jumătate de telemea și o cafea dublă. Eu n-am putut mînca, uluit, de profuziunea meniului: iar șoferul n-a îndrăznit să se atingă nici el de nimic deoarece știa ce l-ar fi așteptat. În concluzie, legendarul muzician a hăpăit totul singur, într-o viteză incredibilă, spre disperarea mea care-mi vedeam deja articolul
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
o realitate trangresivă, inumană, menită să se reproducă pe sine haotic și la nesfârșit. Purtându-și echipa de exploratori de-a lungul fluviului stihinic de piatră Sambatyon, până la vărsare, Eco nu-și poate reprima desfătări semantice și cromatice oferite de profuziunea mineralogică deslănțuită. Abundă inventarele faunistice, petrografice, caricaturile umanoide, dar și detaliile grozave despre boli, torturi, morți atroce, cu un picior în istoria trecută și viitoare, cu celălalt în oceanul invenției. Fapt e că cei 12 crai își irosesc ceva ani
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
clandestini în vacanță, rătăcitori într-o Veneție deloc turistică, focalizată mai ales printr-o insulă-cimitir, cu pietre tombale, peisaje nocturne sau marine sugerând primejdia pierderii de sine. Uneori își povesteau visele turbulente, induse de spectacolul diurn al viermuielii vilegiaturiștilor, de profuziunea de clădiri monumentale, poduri, cheiuri și debarcadere, dar și de vulnerabilitatea lor psihică. De unde și balansul simțurilor și sentimentelor unuia pentru celălalt, de la indiferență la exaltare, de la adorație silențioasă și dăruire totală la uitare egolatră și scene litigioase. Fapt e
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
deloc neglijabilă din publicul larg, sedus de accesibilitatea lecturii, acesta din urmă este un model complet autonom, funcționând independent de proza mainstream și beneficiind de o pletoră de poncifuri stilistice, de personaje favorite și de indicații de atmosferă. Cu toată profuziunea de apariții editoriale, persistă o discretă pudoare exegetică în privința recuperării acestora din unghiul restrictiv al beletristicii importante, astfel că autorii de texte senzaționaliste își selectează publicul mai degrabă din rândul adolescenților teribiliști decât din cel al profesioniștilor filologi. În ultimii
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
aceasta din urmă mi se pare a fi o adevărată capodoperă (în pofida rezistenței mele ironice la orice hiperbolă conceptuală din laboratorul romantic); de aceea am și selectat-o pentru o examinare mai atentă. Opțiunea mea se explică nu atât prin profuziunea de detalii oferite, cât, mai degrabă, prin economia de mijloace artistice puse în joc. În acest caz, terifiantul este nutrit nu de ce se spune, ci de ce rămâne trecut sub tăcere. Să ne amintim, de altfel, că Edmund Burke, într-un
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]