54 matches
-
să se multiplice până la șase. Lungimea corpului (strobilul) diferă, în funcție de specie, de la câțiva milimetri până la 12 metri. Proglotele nu se formează întotdeauna în regiunea gâtului, unde zona de creștere poate lipsi; ele se pot forma și prin diviziunea secundară a proglotelor. Ciclul evolutiv are în cele mai dese cazuri au trei gazde, una definitivă și două intermediare; rareori au trei gazde intermediare și foarte rar au o singură gazdă intermediară. Prima gazdă intermediară este un crustaceu, iar a doua este un
Pseudofilide () [Corola-website/Science/333623_a_334952]
-
Proglota sau proglotul (din greaca "pro" = înainte, în fața + "glottis" = glotă, limbă - datorită formei) reprezintă fiecare din "segmentele" corpului (strobilul) la diferite cestode. Proglotele sunt dispuse cap la cap, în ordine liniară sub formă de panglică. Fiecare proglotă conține atât aparatul genital
Proglotă () [Corola-website/Science/333632_a_334961]
-
Proglota sau proglotul (din greaca "pro" = înainte, în fața + "glottis" = glotă, limbă - datorită formei) reprezintă fiecare din "segmentele" corpului (strobilul) la diferite cestode. Proglotele sunt dispuse cap la cap, în ordine liniară sub formă de panglică. Fiecare proglotă conține atât aparatul genital mascul, cât și pe cel femel. După fecundație, fiecare proglotă devine un adevărat "sac cu ouă". Numărul proglotelor este foarte variabil de la
Proglotă () [Corola-website/Science/333632_a_334961]
-
Proglota sau proglotul (din greaca "pro" = înainte, în fața + "glottis" = glotă, limbă - datorită formei) reprezintă fiecare din "segmentele" corpului (strobilul) la diferite cestode. Proglotele sunt dispuse cap la cap, în ordine liniară sub formă de panglică. Fiecare proglotă conține atât aparatul genital mascul, cât și pe cel femel. După fecundație, fiecare proglotă devine un adevărat "sac cu ouă". Numărul proglotelor este foarte variabil de la specie la specie, între 3 și 4500. La "Taenia solium", numărul proglotelor poate ajunge
Proglotă () [Corola-website/Science/333632_a_334961]
-
limbă - datorită formei) reprezintă fiecare din "segmentele" corpului (strobilul) la diferite cestode. Proglotele sunt dispuse cap la cap, în ordine liniară sub formă de panglică. Fiecare proglotă conține atât aparatul genital mascul, cât și pe cel femel. După fecundație, fiecare proglotă devine un adevărat "sac cu ouă". Numărul proglotelor este foarte variabil de la specie la specie, între 3 și 4500. La "Taenia solium", numărul proglotelor poate ajunge până la aproximativ 900, iar la "Taenia saginata", care este, de obicei, mai lungă, numărul
Proglotă () [Corola-website/Science/333632_a_334961]
-
strobilul) la diferite cestode. Proglotele sunt dispuse cap la cap, în ordine liniară sub formă de panglică. Fiecare proglotă conține atât aparatul genital mascul, cât și pe cel femel. După fecundație, fiecare proglotă devine un adevărat "sac cu ouă". Numărul proglotelor este foarte variabil de la specie la specie, între 3 și 4500. La "Taenia solium", numărul proglotelor poate ajunge până la aproximativ 900, iar la "Taenia saginata", care este, de obicei, mai lungă, numărul lor poate trece de 1200. Dimpotrivă, la "Taenia
Proglotă () [Corola-website/Science/333632_a_334961]
-
panglică. Fiecare proglotă conține atât aparatul genital mascul, cât și pe cel femel. După fecundație, fiecare proglotă devine un adevărat "sac cu ouă". Numărul proglotelor este foarte variabil de la specie la specie, între 3 și 4500. La "Taenia solium", numărul proglotelor poate ajunge până la aproximativ 900, iar la "Taenia saginata", care este, de obicei, mai lungă, numărul lor poate trece de 1200. Dimpotrivă, la "Taenia echinococcus", corpul este format din 3-4 proglote. Unele specii inferioare de cestode sunt constituite dintr-o
Proglotă () [Corola-website/Science/333632_a_334961]
-
specie, între 3 și 4500. La "Taenia solium", numărul proglotelor poate ajunge până la aproximativ 900, iar la "Taenia saginata", care este, de obicei, mai lungă, numărul lor poate trece de 1200. Dimpotrivă, la "Taenia echinococcus", corpul este format din 3-4 proglote. Unele specii inferioare de cestode sunt constituite dintr-o singură bucată, deci nu au proglote. Proglotele se formează în urma scolexului, în regiunea "gâtului", care funcționează ca o zonă de creștere continuă; procesul de formare a proglotelor se numește "strobilație". Pe măsură ce
Proglotă () [Corola-website/Science/333632_a_334961]
-
iar la "Taenia saginata", care este, de obicei, mai lungă, numărul lor poate trece de 1200. Dimpotrivă, la "Taenia echinococcus", corpul este format din 3-4 proglote. Unele specii inferioare de cestode sunt constituite dintr-o singură bucată, deci nu au proglote. Proglotele se formează în urma scolexului, în regiunea "gâtului", care funcționează ca o zonă de creștere continuă; procesul de formare a proglotelor se numește "strobilație". Pe măsură ce se dezvoltă, proglotele se maturează și apoi se rup la extremitatea posterioară a strobilului. Astfel
Proglotă () [Corola-website/Science/333632_a_334961]
-
la "Taenia saginata", care este, de obicei, mai lungă, numărul lor poate trece de 1200. Dimpotrivă, la "Taenia echinococcus", corpul este format din 3-4 proglote. Unele specii inferioare de cestode sunt constituite dintr-o singură bucată, deci nu au proglote. Proglotele se formează în urma scolexului, în regiunea "gâtului", care funcționează ca o zonă de creștere continuă; procesul de formare a proglotelor se numește "strobilație". Pe măsură ce se dezvoltă, proglotele se maturează și apoi se rup la extremitatea posterioară a strobilului. Astfel, strobilul
Proglotă () [Corola-website/Science/333632_a_334961]
-
este format din 3-4 proglote. Unele specii inferioare de cestode sunt constituite dintr-o singură bucată, deci nu au proglote. Proglotele se formează în urma scolexului, în regiunea "gâtului", care funcționează ca o zonă de creștere continuă; procesul de formare a proglotelor se numește "strobilație". Pe măsură ce se dezvoltă, proglotele se maturează și apoi se rup la extremitatea posterioară a strobilului. Astfel, strobilul se regenerează mereu, păstrându-și dimensiunea specifică. Pe baza constituției corpului, cu sau fără proglote, clasa cestodelor se împarte în
Proglotă () [Corola-website/Science/333632_a_334961]
-
inferioare de cestode sunt constituite dintr-o singură bucată, deci nu au proglote. Proglotele se formează în urma scolexului, în regiunea "gâtului", care funcționează ca o zonă de creștere continuă; procesul de formare a proglotelor se numește "strobilație". Pe măsură ce se dezvoltă, proglotele se maturează și apoi se rup la extremitatea posterioară a strobilului. Astfel, strobilul se regenerează mereu, păstrându-și dimensiunea specifică. Pe baza constituției corpului, cu sau fără proglote, clasa cestodelor se împarte în două subclase: La "Taenia solium" proglotele sunt
Proglotă () [Corola-website/Science/333632_a_334961]
-
continuă; procesul de formare a proglotelor se numește "strobilație". Pe măsură ce se dezvoltă, proglotele se maturează și apoi se rup la extremitatea posterioară a strobilului. Astfel, strobilul se regenerează mereu, păstrându-și dimensiunea specifică. Pe baza constituției corpului, cu sau fără proglote, clasa cestodelor se împarte în două subclase: La "Taenia solium" proglotele sunt foarte scurte, mult mai scurte decât late în spatele gâtului. Mai departe, proglotele cresc în lățime, dar mai mult în lungime. Astfel, pe o anumită porțiune, ele ajung să
Proglotă () [Corola-website/Science/333632_a_334961]
-
dezvoltă, proglotele se maturează și apoi se rup la extremitatea posterioară a strobilului. Astfel, strobilul se regenerează mereu, păstrându-și dimensiunea specifică. Pe baza constituției corpului, cu sau fără proglote, clasa cestodelor se împarte în două subclase: La "Taenia solium" proglotele sunt foarte scurte, mult mai scurte decât late în spatele gâtului. Mai departe, proglotele cresc în lățime, dar mai mult în lungime. Astfel, pe o anumită porțiune, ele ajung să fie pătrate, iar apoi lungimea depășește lățimea. Proglotele cele mai dezvoltate
Proglotă () [Corola-website/Science/333632_a_334961]
-
Astfel, strobilul se regenerează mereu, păstrându-și dimensiunea specifică. Pe baza constituției corpului, cu sau fără proglote, clasa cestodelor se împarte în două subclase: La "Taenia solium" proglotele sunt foarte scurte, mult mai scurte decât late în spatele gâtului. Mai departe, proglotele cresc în lățime, dar mai mult în lungime. Astfel, pe o anumită porțiune, ele ajung să fie pătrate, iar apoi lungimea depășește lățimea. Proglotele cele mai dezvoltate au lungimea cam de 15 mm, iar lățimea de 7—10 mm. Singurele
Proglotă () [Corola-website/Science/333632_a_334961]
-
La "Taenia solium" proglotele sunt foarte scurte, mult mai scurte decât late în spatele gâtului. Mai departe, proglotele cresc în lățime, dar mai mult în lungime. Astfel, pe o anumită porțiune, ele ajung să fie pătrate, iar apoi lungimea depășește lățimea. Proglotele cele mai dezvoltate au lungimea cam de 15 mm, iar lățimea de 7—10 mm. Singurele particularități morfologice externe ale proglotelor este prezența unei "papile genitale", situată pe una din marginile laterale, puțin mai în urmă jumătății lungimii sale. Papile
Proglotă () [Corola-website/Science/333632_a_334961]
-
mai mult în lungime. Astfel, pe o anumită porțiune, ele ajung să fie pătrate, iar apoi lungimea depășește lățimea. Proglotele cele mai dezvoltate au lungimea cam de 15 mm, iar lățimea de 7—10 mm. Singurele particularități morfologice externe ale proglotelor este prezența unei "papile genitale", situată pe una din marginile laterale, puțin mai în urmă jumătății lungimii sale. Papile genitale alternează de la un proglot la altul, adică una se găsește pe o parte, următoarea pe cealaltă parte, însă nu regulat
Proglotă () [Corola-website/Science/333632_a_334961]
-
un proglot la altul, adică una se găsește pe o parte, următoarea pe cealaltă parte, însă nu regulat. Pe ele se găsesc "orificiile genitale", mascul și femel. Aceste papile apar numai o dată cu formarea organelor genitale. Papile genitale nu există pe proglotele prea tinere și nu se pot vedea bine decât pe proglotele mature. În interiorul proglotelor se află fibre musculare, cordoane nervoase, vase colectoare longitudinale ale sistemului excretor și organele de reproducere mascul și femel. Proglotele sunt străbătute de numeroase fascicule de
Proglotă () [Corola-website/Science/333632_a_334961]
-
următoarea pe cealaltă parte, însă nu regulat. Pe ele se găsesc "orificiile genitale", mascul și femel. Aceste papile apar numai o dată cu formarea organelor genitale. Papile genitale nu există pe proglotele prea tinere și nu se pot vedea bine decât pe proglotele mature. În interiorul proglotelor se află fibre musculare, cordoane nervoase, vase colectoare longitudinale ale sistemului excretor și organele de reproducere mascul și femel. Proglotele sunt străbătute de numeroase fascicule de fibre musculare dorsoventrale de la o față la alta. Datorită acestei musculaturi
Proglotă () [Corola-website/Science/333632_a_334961]
-
parte, însă nu regulat. Pe ele se găsesc "orificiile genitale", mascul și femel. Aceste papile apar numai o dată cu formarea organelor genitale. Papile genitale nu există pe proglotele prea tinere și nu se pot vedea bine decât pe proglotele mature. În interiorul proglotelor se află fibre musculare, cordoane nervoase, vase colectoare longitudinale ale sistemului excretor și organele de reproducere mascul și femel. Proglotele sunt străbătute de numeroase fascicule de fibre musculare dorsoventrale de la o față la alta. Datorită acestei musculaturi, la multe specii
Proglotă () [Corola-website/Science/333632_a_334961]
-
genitale. Papile genitale nu există pe proglotele prea tinere și nu se pot vedea bine decât pe proglotele mature. În interiorul proglotelor se află fibre musculare, cordoane nervoase, vase colectoare longitudinale ale sistemului excretor și organele de reproducere mascul și femel. Proglotele sunt străbătute de numeroase fascicule de fibre musculare dorsoventrale de la o față la alta. Datorită acestei musculaturi, la multe specii, ca de exemplu la "Taenia saginata", proglotele mature, rupte de strobil, se pot mișca singure și pot ieși chiar prin
Proglotă () [Corola-website/Science/333632_a_334961]
-
vase colectoare longitudinale ale sistemului excretor și organele de reproducere mascul și femel. Proglotele sunt străbătute de numeroase fascicule de fibre musculare dorsoventrale de la o față la alta. Datorită acestei musculaturi, la multe specii, ca de exemplu la "Taenia saginata", proglotele mature, rupte de strobil, se pot mișca singure și pot ieși chiar prin orificiul anal, târându-se pe corpul gazdei și în așternut, până se usucă. Pe marginile laterale a proglotei se află "cordoane nervoase laterale principale". La marginea posterioară
Proglotă () [Corola-website/Science/333632_a_334961]
-
la multe specii, ca de exemplu la "Taenia saginata", proglotele mature, rupte de strobil, se pot mișca singure și pot ieși chiar prin orificiul anal, târându-se pe corpul gazdei și în așternut, până se usucă. Pe marginile laterale a proglotei se află "cordoane nervoase laterale principale". La marginea posterioară a fiecărui proglot, o "anastomoză nervoasă" transversală, circulară, leagă toate cele zece cordoane nervoase între ele. Sistemul excretor este format din numeroase organe terminale, ale căror capilare se adună în două
Proglotă () [Corola-website/Science/333632_a_334961]
-
proglot, o "anastomoză nervoasă" transversală, circulară, leagă toate cele zece cordoane nervoase între ele. Sistemul excretor este format din numeroase organe terminale, ale căror capilare se adună în două perechi de "vase colectoare longitudinale (canale excretoare laterale)", situate la marginea proglotelor, o pereche spre fața ventrală și o pereche spre fața dorsală. "Vasele ventrale" sunt mai groase decât vasele dorsale. Ele se reunesc între ele, în fiecare proglot, prin câte un "canal excretor transversal" care trece prin marginea posterioară a proglotului
Proglotă () [Corola-website/Science/333632_a_334961]
-
într-o "veziculă urinară". Când primul proglot se maturează, îmbătrânește și se rupe, vezicula urinară nu se mai reface și canalele rămân mereu deschise separat. "Organele de reproducere". Mergând de la gât spre extremitatea posterioară a panglicii, se constată că în proglotele foarte tinere nu există organe genitale. Ele însă apar la un moment dat și se constituie din ce în ce mai complet, până când ajung la maturitate. Mai departe are loc o regresie a părților generatoare și a conductelor, în proglotele bătrâne ne mai rămânând
Proglotă () [Corola-website/Science/333632_a_334961]