143 matches
-
în jurul lui Shake; îi lăsau loc maestrului să se desfășoare. Shake a cântat, alunecând în genunchi, lăsându-se pe spate, cu capul aproape să atingă podeaua, cu o expresie de extaz întipărită pe față, în timp ce degetele i se mișcau deasupra prohabului. Nu arată de parcă ar... lua-o... în mână? a murmurat mama. —Hmmm? — De parcă și-ar face-o cu mâna lui. Știți voi. Ești obsedată, a zis Helen. Ești mai rău decât noi toate la un loc. Capitolul 15tc "Capitolul 15
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
izbucnit într-un hohot sonor de râs. —Hugo! Te-ai înțepenit! — Am observat. Laura s-a lăsat în jos - cu dificultate, din cauza blugilor foarte strâmți. Respirând agitată prin decolteul adânc și lipindu-și, mai mult decât era nevoie, fața de prohabul lui Hugo, Laura a reușit să desfacă partea din spate a căruciorului și să-l elibereze. Țuguindu-și buzele și bătând din gene, s-a ridicat în picioare. —Mulțumesc, a spus Hugo înșfăcând mânerele căruciorului. Acum ar cam trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
ți-am salvat viața, a îmboldit-o Hugo. Nu-i plăcea deloc să-i forțeze mâna, dar scopul scuză mijloacele. Alice i-a surâs. Era un surâs deschis, sincer. Prins în raza lui catifelată, Hugo a simțit un fior în prohab. — Mi-ar face plăcere, a spus Alice. Dar nu pot acum. Însă, dacă vrei, ne-am putea întâlni peste câteva zile. Vineri? Capitolul 15tc " Capitolul 15" — Ce bem noi aici e apă deionizată prin osmoză inversă? —Redactorul-șef al revistei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
așa, din senin. Nici unul dintre ei nu trebuie să afle ce punem la cale. Nu până când nu vrem noi să afle. — Faci ca totul să sune simplu. Când Alice s-a întins, zâmbitoare, să-l sărute, Hugo a simțit cum prohabul i se trezește la viață. —Măi, măi, măi! Vocea care venea din spatele lor avea un ton răutăcios și, în același timp, victorios. Soțul și tatăl devotat, dacă nu mă înșel. Îngrozit, Hugo a ridicat ochii și a văzut-o pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
ăștia șmecheri pe care îi zăriți pe stradă - treceți pe lângă ei. Dacă vreți s-aveți o iubită, și în definitiv nu văd de ce nu, există atâtea fete cuminți din care să alegeți, genul care n-o să vă înhațe niciodată de prohab sau să vă lase să vă lălăiți pe lângă ele până la unu dimineața în pipăieli pe scările din fața casei“ - și așa mai departe, cu privirea aceea sinceră ațintită pe cei prezenți așezați în scaunele de voiaj. Era perfect pentru Dingbat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
de metal, în timp ce noi restul ni le țineam strânse pe lângă corp. I-am zărit fața când a aprins un muc de țigară cu un rânjet aproape nesănătos, i-am văzut cearcănele care semănau cu zalele unui lanț. Avea degetele pe prohab. Lângă el era un tânăr, aproape un copilandru. Cel de-al patrulea, după cum aveam să aflu de-abia când am fost dați jos din tren la Lorain, era negru. Nu i-am văzut decât trenciul galben în timp ce fugeam, dar când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
Ușurel, Șefu', ușurel, ți-ai vărsat cafeluța pe pantaloni și nici măcar n-ai gustat bunătatea, cât era caldă, încearcă Vieme să curme zbaterea oarbă a Avocatului, căutând să-i șteargă, în același timp, acestuia, lichidul și zațul fierbinți, din zona prohabului, direct cu mâneca hainei-pardesiu. Reîntors în matcă, Fratele se înfrânează pierit din zbierat și se uită cu o expresie hăituită la scundac, ca și când l-ar fi revăzut după o îndelungată și insuportabilă absență. Îndurerat, testându-și incredul propria-i aderență
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Viață Reală, nu, nici pe departe. Mâinile îngreunate de inele ale lui Brandy se deschid ca două flori complet înflorite și întind stofa fustei în față. — Încă mai am toată instalația originală, zice. Mâinile mari încă mai mângâie și netezesc prohabul lui Brandy când ea se întoarce pe-o parte în oglindă și-și privește profilul. — Trebuia să dispară după un an, dar apoi te-am cunoscut pe tine, zice. Mi-am ținut gențile făcute la hotelul Congress săptămâni întregi doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
va afla În direct ce anume vrea Energia de la noi. De fapt, pot să vă dezvălui că e vorba tot de niște extratereștri, dar de o natură ceva mai complicată. Colonelul Își desfăcu bretelele pantalonilor, iar după ce descheie și nasturii prohabului, se aplecă mult În față, sprijinindu-și resemnat coatele pe birou, În așteptarea intervenției asistentei, care Între timp intrase În cabinet, urmată de secretară. Cele două se apropiară prudent, pășind pe vîrfuri, ca și cum ar fi pregătit o ambuscadă. — Nici nu
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
știe, ne face poftă și ni se scoală vreo idee!”. Asta cu sculatul ideii Scurtul o auzise la școală, de la unul mai mare, care le arăta mucoșilor, după ce-l rugau Îndelung, ce de păr negru și cârlionțat avea el dincolo de prohab. Blondul râse și el și-i pofti pe ceilalți să-l pupe drept În curul cel alb, dacă-i stârnește așa de tare. Merseră către altă japșă, dar fără vreun folos. În cea de-a treia găsiră un șarpe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de praf, o batistă Înnodată la cele patru colțuri. Avea un mod anume de a depănușa: mânuia cotolanul În așa fel, Încât acela ieșea la iveală cu nemaivăzută porcie, ca un falus nerușinat ce izbucnește, zâmbăreț, la lumină dintr-un prohab ce până atunci Îl ascunsese cu sfioșenie. Îl mângâia apoi, Îl trecea prin palmă și prin cercul Închipuit de arătătorul și mijlociul cu vârfurile lipite, ca să-l curețe, vezi Doamne, de chica cea roșiatică. Îl azvârlea, apoi, spre spate, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și le-au oferit din belșug mâncare și băutură. La a cincea vizită - care avea să fie și ultima din acea noapte a iadului - Repetentu și Baronu erau atât de beți, Încât au intrat În curtea lui Vieru deschiși la prohaburi și cu socotelile În vânt, fără să țină cont că ar fi putut da cu ochii de ei nevasta, soacra și copiii gazdei. Trebuie spus că și distinsul domn Vieru era beat clampă, Își cânta singur pe la patru dimineața, bea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
De câte ori se Întorcea cu butea, tractoristul avea grijă să le vestească de departe, prin semne, celorlalți că Încă o dată se dovedise bărbat și domolise, chiar și vremelnic, pornirile de iapă nărăvașă și-n călduri ale apăresei: Își proptea palma pe prohab și-l mângâia cu porcie, făcând mișcări largi, spre a putea fi zărite și tălmăcite cum se cuvine. Peste câteva zile, Ectoraș schimbase greutatea sapei cu cea a scârbei pentru milioanele de omizi păroase, stropite cu albastru și roșu, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
o prinse ca un stăpân, o mână de la spate spre ușa ce dădea spre laborator și, știind bine că cei doi clienți se uitau, Îi mângâie cu o mișcare largă și posesivă desăvârșita alcătuire a șoldului drept și Își lipi prohabul de arcuirea celui stâng. După ce ușa batantă se Închisese În urma lor, se auzi mai Întâi un răcnet Înfundat, urmat de un plesnet greu de palmă pe obraz. Fără să-și spună vreo vorbă, Foiște și Repetentu Îi doriră În gând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
o problemă greu de rezolvat: lipsa echipamentului adecvat și, atunci, recurgeam la paliative. Pentru că chiloții nu erau, pentru noi, fiii de țărani un accesoriu vestimentar uzual la acea vreme, pentru a fi echipați corespunzător, retezam izmenele de deasupra genunchiului, prindeam prohabul cu două agrafe, încălțam tenișii personali sau de împrumut și încingeam niște meciuri de pomină. Eu nu eram nici foarte amator, nici prea priceput într-ale fotbalului dar, când nu se găsea altul mai bun, eram cooptat pe post de
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
Muzica mă înalță, mă electrizează și, în spatele meu, trupul masiv al lui Marc iradiază ca un cuptor. Spatele meu îl descifrează, îi simt sub omoplați stomacul musculos, catarama curelei pe coloana mea vertebrală și, în scobitura taliei, umflătura inocentă a prohabului, pe care-aș vrea să-l fac să plesnească... Mi-l amintesc de aseară, cu pula lui minunată care-l căuta pe Tristan, îl găsea, îl împungea... Oh! și eu m-aș lăsa luată așa, dacă el ar vrea... Acum
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
bine ridicați fiindcă are mâinile legate de spătar și s-o masturbez ușor ea încearcă să strângă picioarele dar le desface automat fiindcă începe să fie excitată de fapt o și ling ar merita să vezi asta apoi îmi desfac prohabul și-i bag sexul în gură". Le Roi des fées, pp. 111-112. Textul amintește discret caracterul fantasmatic al acestei enunțări, introducând o glosă în care ea se comentează pe sine ("ar merita să vezi asta"): cititorul nu poate ignora așadar
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
și-i cuprinde pieptul cu mâinile. Desfăcând ceva mai mult bluza, îi mângâie abdomenul și sânii. Deși își vede mai departe de treabă, L simte cum i se contractează vaginul. Apoi ea duce o mână la spate și-i desface prohabul care încă ascunde sexul deja întărit. Prinde pula și o freacă, în timp ce amantul ei continuă s-o mângâie [...]". Op. cit., p. 60. Caracterul abstract al termenilor prin care sunt desemnați cei doi protagoniști ("amantul ei", "L") îi permite cititorului să ocupe
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
a înlocuit tânărul Bânzaru care, pe un ton solemn ce îngheța inimile, anunța câte un „extemporal!” Igiena o controla în mai mare măsură decât o preda doctorul Bercovici, care, înșirând la tablă pe școlari, le cerea să se descheie la prohab ca să le constate inocența. Pocea întotdeauna numele, zicându-i, de pildă, șpanchiului Cozmanciuc, Cosmiciuc. Mister Motu - Astărostoaie - era cel mai plin de ticuri profesor: privea prin ochelari în sus și își sugea buza până când bărbia i se strângea în creți
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
fiziologic, ci și etica, morala, filosofia, religiile, ba chiar și politicul. Dovadă: reacția președintelui Johnson (1971) care, încolțit de câțiva reporteri ce-l zădărau cu întrebări privind motivele continuării războiului în Vietnam, n-a mai găsit alt argument decât descheierea prohabului și arătarea penisului gest însoțit de exclamația "uite, de-asta!" Cartea ziaristului de la "Vogue" n-are nimic comun cu deșucheatul val de producții porno, ilicit asociat (la noi) cu "modernitatea expresiei literare dezinhibate". E-o cercetare serioasă, documentată chiar în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
o problemă greu de rezolvat: lipsa echipamentului adecvat și, atunci, recurgeam la paliative. Pentru că chiloții nu erau, pentru noi, fiii de țărani un accesoriu vestimentar uzual la acea vreme, pentru a fi echipați corespunzător, retezam izmenele de deasupra genunchiului, prindeam prohabul cu două agrafe, încălțam tenișii personali sau de împrumut și încingeam niște meciuri de pomină. Eu nu eram nici foarte amator, nici prea priceput într-ale fotbalului dar, când nu se găsea altul mai bun, eram cooptat pe post de
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
știu ce dracu’ visam când m-au trezit câinii... Puloverul lui negru are piepții ciuruiți de stropi de sudură, iar blugii Îi sunt Înroșiți de rugină și cu fermoarul rupt, lăsând să se vadă șortul negru prin gaura căscată a prohabului. Da’ fă-te comod, prietene. Stai o secundă. Iese, se Întoarce numaidecât cu un ibric pe care-l pune pe godin, privirile ni se limpezesc În aroma tare a aburului de cafea și, după ce aduce două căni de undeva din spatele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
așteptat să se schimbe și ăsta, dar e tot În maioul lui negru anti-jeg și plin de urme de funingine și ulei pe umerii osoși, și tot În blugii Înroșiți de rugină și năclăiți de mizeriile de pe Buceag. Doar gaura prohabului e prinsă acum cu un ac de siguranță ce-i mai protejează din priveliștea șortului. Cu o voluptate curată și Îndreptățită, mă redescopeream orfanul de treizeci și cinci de ani care eram. Mă abțineam cu greu să n-o Încalec acolo pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
să scriu acum. Probabil, la el, de aici și nepotrivirea de adresare, inadecvarea de roman de secol al XIX-lea. „Domnu’ Palade.“ Tonul efeminat, solemn și prețios. Ca un baron simțit care, ca să-ți atragă atenția că ești descheiat la prohab, te ia pe departe, te amețește. Vorbea altfel, nu ca noi. Ca unul d-ăla care bea ceai fix la ora cinci și-și plimbă ogarii pe pajiștile domeniului. Vorbea altfel. Acum trebuie să te miști repede, ochii pe butelie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
iar prohibiția americană nu a diminuat numărul alcoolicilor. Și-apoi, chiar e mai de „Doamne ajută” să semnezi în gazetă că tot ce ți-a dat prin cap întrând în Biroul Oval a fost să vezi dacă ești închis la prohab decât haiosul îndemn electronic adresat editorialiștilor: „Bey, mataputzelor, mai tăceți dreak’ din gură!”? Sătul de sofisticăriile celor mai moderne teorii ale comunicației, mă întorc la limpedele Montaigne: „Cuvântul este jumătate al celui care-l rostește și jumătate al celui care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]