70 matches
-
și îndeplinește funcțiile, dar nu se pregătește în nici un fel pentru diviziune. Cea mai mare parte a celulelor organismului uman (adult) sunt în G0 și nu se vor divide niciodată. Unele dintre ele pot să revină în starea de celule proliferante dacă și numai dacă sunt supuse unor factori numiți „mitogeni”, care să le stimuleze proliferarea. In interfază nucleul celulelor animale are o membrană dublă, cea exterioară fiind practic o extensie a reticulului endoplasmic și făcând corp comun cu acesta. Cromatina
FIZIOLOGIE UMANA CELULA SI MEDIUL INTERN by Dragomir Nicolae Serban Ionela Lăcrămioara Serban Walther Bild () [Corola-publishinghouse/Science/1307_a_2105]
-
multiple condiții care certifică utilitatea și necesitatea proliferării celulare. Cel mai important din punctele de control este punctul R (restricție), situat la sfârșitul fazei G1, care odată depășit obligă celula să intre în diviziune. 3.2. Faza G1 În celulele proliferante G1 este perioada dintre apariția celulei și inițierea sintezei de ADN. La vertebrate celulele în G1 au un număr diploid de cromozomi (2n), câte unul moștenit de la fiecare părinte. După citokineză, celulele sunt de obicei la jumătatea dimensiunilor celulei-mamă, și
FIZIOLOGIE UMANA CELULA SI MEDIUL INTERN by Dragomir Nicolae Serban Ionela Lăcrămioara Serban Walther Bild () [Corola-publishinghouse/Science/1307_a_2105]
-
dintr-un singur loc. Există circa 150 x 106 perechi de baze pe un singur cromosom, ce trebuie replicate, și fiecare regiune a unui cromosom ce se dublează provenind de la un singur punct de origine se numește replicon. Celulele diploide proliferante trebuie să-și replice ADN ul o dată și numai o dată într-un ciclu. Pentru aceasta, în timpul fazei G1 se formează ceea ce se numește un complex de prereplicare (fenomen numit licențiere). Acest complex se dezactivează prin proteoliză imediat după inițierea replicării
FIZIOLOGIE UMANA CELULA SI MEDIUL INTERN by Dragomir Nicolae Serban Ionela Lăcrămioara Serban Walther Bild () [Corola-publishinghouse/Science/1307_a_2105]
-
Diminuarea numărului de gazete pariziene la patru, plus o fițuică per departament. Așa vom dormi liniștiți. Odată scurs primul răgaz al lipsei de griji, puterile instituite, Biserica și Regalitatea, s-au situat pe o poziție de legitimă apărare în fața agresiunii proliferante a tipăriturilor, amenințate cu rarefierea, filtrarea, asanarea. Puțin timp după afacerea "pancartelor" afișarea pe ușa de la camera regelui a unui pamflet împotriva transsubstanțierii și a consubstanțierii (18 octombrie 1534) -, Francisc I nu fusese oare, în 1535, la un pas de
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
1909), La masa calicului (1911), mai toate menținute în marginile anecdoticului, este cursivitatea, exprimată în relatarea fără artificii, în coeziunea articulației epice, în simplitatea compoziției. Lărgind teritoriul realismului mărunt cu aspecte de naturalism atenuat și cu mici erupții de romantism, proliferant în intervalul dintre agonia Junimii și cristalizarea direcției propuse de „Sburătorul”, proza scurtă a lui T. încetățenește literar noi ambianțe provinciale, cu alt fel de exemplare decât în scrisul lui Al. Vlahuță, B. Delavrancea, I. Al. Brătescu-Voinești, Mihail Sadoveanu, D.
THEODORIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290163_a_291492]
-
soarele - halucinant, într-un „tablou votiv” - „duios mâncat de furnici”. Este ordinea unei percepții de vârstă interioară, a „amiezii”, când sufletul „cu frig încercuindu-se, ca de piatră, tăcut/ pe trunchi așteaptă decapitarea/ la un semn nevăzut”. Semnele timpului apar proliferante, ca într-un irepresibil asediu: ,,Cosași și greieri/ fac salturi de-a dreptul în moarte”. Un perisabil resimțit acut, destinul fracturat, lecția morții cu firescu-i tragic („Eram mereu atrasă de pământul/ aproape locuit, aproape tânăr/ brusc înserat crescut la loc
MUSAT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288324_a_289653]
-
Frumusețea femeilor”. Începând cu versurile de-acum - în același an publică și Obiectele verii - lirismul capătă o notă de amărăciune, de oboseală, aproape hrănindu-se din cărțile anterioare, multe piese fiind doar preluate aici. Poemele cresc din aglomerări, ramificări, enumerații proliferante, sugerând anarhia, iar mișcarea finală, anticlimaxul, retează de obicei discursul, „fluviul” poematic care a adunat o materie uriașă numai ca să o facă să dispară la „vărsare”. Armurile timpului, un astfel de inventar de contrarietăți ale sufletului poetic împiedicat în magma
NICOARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288432_a_289761]
-
pentru a construi societatea bună: „mâna invizibilă” guvernează singură fără greș „societatea comercială”, antrenând și asanarea ei morală - stimulând probitatea și punctualitatea, în orice caz; din păcate, nu și elevația spirituală, eroismul, chiar educația (același, în Lectures on Jurisprudence); statul, proliferant prin însăși logica sa internă, trebuie limitat în mod consecvent, fiindcă, deși e indispensabil, poate fi nociv dacă e scăpat din frâul mecanismelor limitative intermediare (checks and balances). Potrivit multor anglo-saxoni, societatea bună se construiește pe baza unui problematic (și
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
de o exactitate aforistică și de o poezie sfâșietoare în ciuda unor ocazionale accente (auto)ironice, scrie Bloom, în continuarea cărții sale, despre: sine („substitutul modern al sufletului”, „mai mult sentiment decât rațiune”); „dezordinea intelectuală a lumii noastre”; cultură, de la subculturile proliferante - rock, droguri etc. - la „eșecul culturii”, care „e acum cultură”, de la separarea ei de politică, urmată de absorbția politicii în subpolitic (economie) și suprapolitic (cultură), la apariția antinomiei americane economie/cultură; valori, care „iau locul binelui și răului”; religie, înlocuită
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
scrie despre piesele lui Jean Cocteau și Joseph Delteil, despre romanul Le paysan de Paris al lui Louis Aragon, despre poezia lui Paul Éluard din Capitale de la douleur, despre afinitatea paradoxală dintre „poezia pură” a neoclasicului, intelectualizatului Valéry și cea „proliferantă” a lui Tzara, „antologhează” în Integral poezia modernisto-avangardistă a franței contemporane). Însă, deși „nu lipsește niciodată din dezbaterile care agită avangardele europene ale epocii”, el se plasează întotdeauna „în linia a doua”, în ariergarda avangardei, după cum observă același Michel Carassou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
este nici cugetare: „versurile șchioapătă ca un cal lînced, rămîn În gît...” Bolintineanu este, În fond, un „simțualist”, simțualismul fiind, dacă-i traducem bine formula, o manifestare liberă a emoțiilor. Heliade, Alexandrescu, Alecsandri vor să zăgăzuiască, prin retorică, dialectul nostru proliferant. Bolintineanu lasă simțurile să vorbească, nu meditează prea mult (ca să nu zicem deloc) la greutățile limbajului, prinde după ureche sun-urile divine și ochiul lui Întîrzie cu voluptate pe lucruri. Este primul poet cu o mentalitate integral romantică. Miturile clasice
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
controversat al unor manuale. 4 "Istoria timpului prezent poate fi definită, după o formulă a lui François Bédarida, în același timp ca perioadă și ca demers: demersul unui istoric implicat în Zeitgeist-ul său, care se confruntă cu o documentație insolită, proliferantă și lacunară, care este constrâns să se situeze în raport cu actorii și cu mecanismele memoriei". Vezi Michel Trebitsch, Statutul evenimentului în istoria timpului prezent, în Istoria recentă în Europa. Obiecte de studiu, surse, metode. Lucrările simpozionului internațional organizat de Colegiul Noua
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
internațională înțeleasă în aceiași termeni). Noțiunea de guvernanță este folosită în acest caz pentru a desemna un sistem de norme heterogene, plurale, care amestecă dreptul național și cel internațional, elemente de arbitraj, convenții, cutume care formează un întreg divers și proliferant, a cărui complexitate decurge din existența multiplicității instanțelor care participă la controlul fiecărui domeniu. Ceea ce se poate observa este faptul că deși este greu de clarificat acest concept, prin el se încearcă a se demonstra necesitatea apariției noii ordini economice
Politici publice şi guvernanța Uniunii Europene by LuminiȚa Gabriela POPESCU () [Corola-publishinghouse/Science/203_a_175]
-
ce bine era cînd era rău!... Mintea nu-i duce, săracii de ei și săracii de noi! să năzuiască la altceva. Nu-i de mirare că elanurile lui Octav eroul pur, intransigent, himeric se frîng. În confruntare cu energiile maligne, proliferante, idealistul își pierde la un moment dat forța de a spera. Interogațiile lui (despre adevărul și minciuna în care trăim, despre legitimitatea prezenței printre noi a strigoilor din trecutul nefast, și încă, și încă) se izbesc de un zid de
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
noastră, oare va anihila timpul: Noi n-am câștigat partea de izbândă/ și de viitor. Timpul pentru noi e/ Fără putere" ("Comuna de aur", 1960). De remarcat încercarea lui de a depăși formele exterioare ale poeziei, formele facile, versificațiile goale proliferante mai ales până în 1960, în poezia de după 1942. O anume sentință repede confirmată, definiții ale unor stări banale, tratarea cuminte, canonizată a unei teme promovate oficial dau sentimentul unei poezii "făcute" într-o imagistică comuna. Destul de frecvent simțim la acest
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
biblice, motive folclorice, evocă martirajul eroilor naționali, și prin "Judecata de apoi" rostește osânda celor care au săvârșit masacrul din 1907. Poemul "1907" este un model de căutare a unei autenticități lirice, de investigație și cizelare superioară, în contrast cu rudimentaritatea estetică proliferantă în anii 1955 1960. Arghezi dă din nou exemplul fuzionării "slovei de foc" și a "slovei făurite", chiar dacă astăzi avem rezerve față de unele tablouri panoramice, scene dialogate și evocări din cadrul poemului. Volumul a rămas deschis unui teren de forme ce
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
triviale. Personajul compune transparent tabloul unui spirit simplu, aruncat în cuibul de vipere al lumii. La început, aceasta se manifestă prin terminațiile ei atroce: oamenii subteranei, ai universului hoților și milogilor, escrocilor de drumul mare, răul fără nume în varianta proliferantă a unei întregi comunități underground. Rînd pe rînd, momentele de răscruce în călătoria lui Zahei, fie alături de Panteră, fie de Paraipan și țîncul care mînă caii, înseamnă un timp de popas lîngă sau o imersiune în apa, uriașă la rîndu-i
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
EPICE Dacă modernitatea se întemeia pe certitudinea unei ideologii a individului, a unei profesii, reședințe, clase sociale, în funcție de care acela conta ca o identitate, inclusiv etnică, religioasă, sexuală, eroii postmodernității dispun de o socialitate confuză, eterogenă, dinamică, pe măsura Babelului proliferant al diversității, diversiunii și subversiunii în care conviețuiesc, tinzând spre indiferență spirituală și ideologică (eclectism) și nomadism într-un spațiu devenit o formă de cristalizare a timpului. Pierzând audiența odată cu destrămarea viselor, idealurilor și certitudinilor, profeții rațiunii (ai desvrăjirii, în
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
și ermetice, alteori simplu, până la parodie și umor, neomodernismul sau etapa de tranziție, de început a postmodernismului își propune să desființeze, până la anihilare, orice canon. Nonconformiștii reprezentanți ai acestui curent anticipat într-o oarecare măsură de modernism reușesc, prin frenezia proliferantă a actului creator, să îmbogățească limbajul cu noi lexeme inventate sau reale, dar împrospătate cu noi înțelesuri precum și cu noi imagini, într-un cuvânt, cu o nouă retorică. Generația, marcată de nume precum: Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Ana Blandiana, Ioan
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
textele critice dedicate operei Anei Blandiana. Literatura română contemporană, I, Poezia 111 menționează că "Ana Blandiana debutează cu o retorică a lirismului, descinzând din patosul etic al lui Nicolae Labiș, în care elanurile temperamentale se structurează în ritmuri ample. Frenezia proliferantă a imaginii sugerând o consubstanțialitate senzorială cu lumea corespunde stării de perpetuă exaltare pasională, care caracterizează primul volum Persoana I plural (1964)"112. În completare, Dicționarul general al literaturii române subliniază, preluând cuvintele criticului Nicolae Manolescu, "jubilația intensă a descoperirii
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
eu înțeleg texte de Platon, Leibniz, Heidegger sau Husserl, ar trebui să înțeleg la fel de bine textele colegului meu X-ulescu, interdisciplinar de ultimă oră! Un asemenea autor a fost Drăgănescu, primul președinte postdecembrist al Academiei Române, prototip, după părerea mea, al imposturii proliferante astăzi. E.S.: Aveți dreptate în ceea ce privește acest amestec, lipsit de măsură, de tot felul de discipline și terminologii. Să știți că, de altfel, semiologia trebuie folosită în discursul literar-umanist cu mare măsură și cu prudență. Când apelezi la instrumentarul de acest
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
sine înțelese. Dintr-un anumit unghi de vedere, fiecare din noi este purtă torul propriilor topologii și geografii, ai unui anume climat și ale unei anumite societăți. Inventați pentru a fi parte dintr-o lume, inventăm la rândul nostru lumi proliferante și schimbătoare, în care numai unele arhetipuri și scheme funcționale, reflexe și gesturi subîntind mișcătoarele ansambluri. Chestiunea, cât se poate de serioasă, a fost, deocamdată, prea puțin studiată, deși ar merita întreaga atenție. Când pornim dimineața pe strada bătută de
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
atentă pentru apărarea teritoriilor"340. În arta și literatura postmodernistă există o invazie de limbaj pornografic de cea mai joasă speță. Revista focșăneană Oglinda literară are o rubrică permanentă intitulată Cele mai forjate versuri, în care a reprodus un material proliferant de subcultură "poetică", la care se dedau nu numai tineri dezorientați din ultimele generații, dar și nume sonore 341. Dacă postmodernismul respinge agresiv valorile naționale, spiritul transdisciplinar nu mai consideră națiunile ca anacronice: "Transnaționalul nu implică în nici un fel devalorizarea
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
dă „locului” un caracter unic, chiar dacă putem Întâlni și similitudini cu alte grupuri, vecine sau mai depărtate. Această unicitate stă la baza diversității multiplelor „locuri” care compun regiunile, țările, continentele și, până la urmă, ansamblul umanității. Astfel, diversitatea este omniprezentă și proliferantă, datorită schimburilor și schimbării neîncetate ce caracterizează toate mediile sociale. Umanitatea este una și diversă. O entitate singulară, deschisă și dinamică Orice loc este singular, deschis fiind În același timp către mediul său. Singularitatea sa este alimentată tocmai de diversitatea
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Șerban Cioculescu și Vladimir Streinu, se întâlnesc și se confruntă la acesta din urmă cu o evidentă preocupare de stil artistic.”3 Criticul a probat în peste patru decenii de activitate exegetică un mare scrupul față de cuvinte: „De viața neprevăzută, proliferantă, de foșnetul prea material al cuvintelor, de tot ceea ce agitația ascunsă a acestora rezervă prelungirilor inefabile ale operei literare, de vrajă, dar și de amenințarea lor, criticul se apără elaborând un întreg sistem strategic și consolidându-și pozițiile pe terenul
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]