295 matches
-
mai puțin revelate și relevate, uneori estompate dar prezente, în cazul instrumentiștilor ce populează ansamblurile din spațiul spiritual neolatin. Excepțiile, în anume cazuri notabile, nu fac decât să probeze această constatare. Alte aspecte? Publicul meloman dispune de un caiet program prolix, haotic întocmit, nepotrivit redactat. În deschidere, cuvântul de întâmpinare rostit de directorul artistic al festivalului, intervenția citită a domniei-sale, nu a dispus de prestanța solicitată de un astfel de eveniment... a fost lăudat George Enescu... o dată în plus!; a fost
Recepții și concerte by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/15877_a_17202]
-
nici o relevanță ' amestecul valorilor face indistinctă orice afirmație critică. Geo Vasile dorește să readucă în prim-plan critica de identificare. Criticul se autocaracterizează extrem de generos: 'cu o floretă empatic-iscoditoare și totodată incredibil de crudă cu grafomania, amatorismul patentat su impostura prolixă'. Grafomani, prolicși, amatori, mulți de tot în cartea lui Geo Vasile și nimeni nu pățește nimic. Resuscitarea criticii empatice este unul din sloganele de tip 'Să ne întoarcem la Maiorescu!' Un țipăt de disperare în lipsă de unelte și de
Critica insuficientă by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15603_a_16928]
-
amestecul valorilor face indistinctă orice afirmație critică. Geo Vasile dorește să readucă în prim-plan critica de identificare. Criticul se autocaracterizează extrem de generos: 'cu o floretă empatic-iscoditoare și totodată incredibil de crudă cu grafomania, amatorismul patentat su impostura prolixă'. Grafomani, prolicși, amatori, mulți de tot în cartea lui Geo Vasile și nimeni nu pățește nimic. Resuscitarea criticii empatice este unul din sloganele de tip 'Să ne întoarcem la Maiorescu!' Un țipăt de disperare în lipsă de unelte și de orientare. ' Așadar
Critica insuficientă by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15603_a_16928]
-
la Cow and Chicken); de altfel narațiunea însăși capătă pe alocuri un ritm accelerat, de cartoon, dar din dorința de a cuprinde prea multe detalii șocante și mai cu seamă din cauza inflației de aluzii culturale, politice, economice, riscă să devină prolixă. Mult mai interesante mi se par următoarele două povestiri Chinezii papă copii? și Întîlnirea. Prima este un fel de parabolă a supraviețuirii, cu atît mai percutantă cu cît faptele sunt camuflate inițial sub aparența unui joc lingvistic inofensiv. De la explicațiile
Femeile mănîncă bărbați? by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15672_a_16997]
-
Întorcîndu-ne la Almanahul 2001 al Academiei Cațavencu, cele mai reușite pagini ni s-au părut cele datorate scriitorilor din redacție, Ștefan Agopian, Tudor Octavian și, parțial, Cornel Ivanciuc (acesta din urmă indecis între reportajul senzațional și proză și de aceea prolix). Despre ei, știam din bibliografie ce pot. Surpriza a fost secțiunea ultimă din cuprins - o selecție din textele trimise de cititori pentru concursul literar cu tema România viitoare. Academicienii cațavenci ne îndeamnă să votăm pentru unul din cei cinci premiați
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16516_a_17841]
-
și mai puțin o amprentă nativă. Scrisul său e de cele mai multe ori aspru, încrîncenat, cu sincope și fraze eliptice, alteori stufoase, cu sintaxe complicate ce eșuează în prolixitate. Acest aspect e sesizabil mai ales în penultima sa carte, Întîmplare..., caracterul prolix al textului dincolo de sintaxă, manifestîndu-se printr-o acumulare amețitoare de fapte și digresiuni și mai ales de personaje superficial schițate, prezentate într-o ordine arbitrară ce angajează inconfortant colaborarea cititorului. În ultima carte, Nikephoros Strede, autorul e mai clar în
Forță și prolixitate by Dorin Măran () [Corola-journal/Journalistic/16522_a_17847]
-
se mulțumește doar să asiste. Cu alte cuvinte, Duhul Sfânt inspiră capodopera, dar "pune la propriu mâna" în facerea unei icoane. De aceea este o mare eroare să se vorbească despre icoană în termenii capodoperei. În domeniul imaginii, atât de prolix astăzi, icoana reprezintă din ce în ce mai vizibil cuvântul ultim. Fiind altceva decât capodopera, ea este reperul absolut al capodoperelor. Structura tainic revelată a icoanei reprezintă soclul criteriului teologic, unicul în stare să înlocuiască relativismul ideologiilor estetice fără a deveni discreționar. Prin simpla
La început a fost colecția by Sorin Dumitrescu () [Corola-journal/Journalistic/11959_a_13284]
-
mai curînd de ideea fixă a damnațiunii (să nu uităm că Infernul discutabil se încheie în chip destul de explicit cu poemul Iov). Spun "idee fixă" pentru că ea nu izvorăște dintr-o reală trăire poetică, ci este rezultatul unui expozeu exterior, prolix, aluvionar, cu inserții naturaliste uneori. Programul, îndeajuns de vizibil și de schematic, sărăcește puterea emoțională a unor versuri luate separat". Despre Marin Sorescu ni se arată: "Demitizarea de care s-a vorbit atîta sau, mai nou, deconstructivismul poetului din Bulzești
O antologie recuperatoare (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16031_a_17356]
-
se petrece de obicei inconștient, ca parte a unui complex de factori interdependenți funcțional, ale cărui resorturi interacționează în afara conștiinței actanților. Voința componistică (formativă) se aplică sintetic asupra acestui proces, coordonând conștient (decizional) evoluția anumitor elemente subsidiare ale acestui fenomen prolix, neomogen al comunicării, și care, în funcție de, și prin concretețea gestului asigură automat coerența întregului mecanism conform structurii fenomenologice a domeniului. În programul VAGUES, discutat în Logica Lumilor Posibile VII (Rev. Muzica 3/2010) am înfățișat modul în care schimbările de
Logica Lumilor Posibile (XVI) by Nicolae Br?ndu? () [Corola-journal/Journalistic/83171_a_84496]
-
pe care orice cititor atent al lui Eliade a făcut-o singur: din cele trei chipuri pe care le arată publicului interbelic - eruditul, prozatorul și eseistul - cel mai viu și mai convingător e cel de-al treilea. Eruditul Eliade e prolix, sufocant și plicticos. Îl urmărești cu resemnarea celui care privește un convoi de înmormîntare: savantlîcuri defilînd inerte din nevoia de a satisface exigențele rafinate ale domeniului. În schimb, prozatorul Eliade e scremut și nefiresc: o voință de a scrie frumos
Feminizarea democratică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8461_a_9786]
-
decît de idei la care a luat parte trăindu-le, iar nu examinîndu-le conceptual. De aici și succesul lui. Elocvența sa, deși nu e savantă în expresie, e remarcabil de sugestivă. Dacă ar fi fost erudit, sfîrșea prin a fi prolix. Așa însă, e direct și expresiv. Iar expresivitatea lui ține de emoție, și nu de forma pe care o dă emoției. De aceea, indiferent despre ce vorbește, Dan Puric transmite ceva. Ceva se propagă de la tine la el, de aici
Mogîldeața by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8394_a_9719]
-
Topârceanu, care doar incidental era critic, cum că Hogaș ar fi un "talent barbar", este menționată cu condescendența cuvenită, fără a mai fi în mod explicit amendată. În schimb Ov. Papadima, cu studiul său din 1942, este respins, fiindcă "ideologizează prolix, exagerând (...) în direcția etnicismului" (p. 39) și tot astfel P. Constantinescu, pentru că îl considera pe Hogaș "un mare primitiv", când de fapt el "nu e un instinctual (...), ci dimpotrivă un calculat" (p. 42). Nici cu opiniile formulate de Ș. Cioculescu
Actualitatea unui "scriitor uitat" by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/8406_a_9731]
-
salon ,iar pe planul structurilor sonore, trecerea de la construcția de fugă la cea de sonată. Procesul durează câteva decenii și presupune adoptarea unui discurs cantabil, o ornamentică foarte elaborată, o expresie a bunei cuviințe mai presus de forță, abandonarea aspectului prolix, stufos. Se cere un nou gen de melodie, un alt fel de textură, simplificarea conținuturilor. În zorii noii epoci, muzica era chemată să ofere cu claritate și adecvare un conținut elegant, grațios și delicat, mai degrabă decât furia furtunoasă a
Pianofortele, o crea?ie a geniului italian, la dou? secole de la descoperire by Lavinia Coman () [Corola-journal/Journalistic/84197_a_85522]
-
care se întrepătrund complex energii formative de diferite ordini. Fluxul comunicării muzicale este o infinită pendulare între straturi formative cu accente și detente în și între ele, constituind un anume tip de comunicare original, încărcat de energie vitală. Un univers prolix, multifuncțional, în care se impune voința creatoare stilizată, crescută în libertate În sensul unei reașezări a practicii interpretative, și anume, al unui raport redefinit între text și „rostire”, ne vom imagina un punct de plecare de tip relativist în ce privește enunțul
Logica Lumilor Posibile by Nicolae Brânduș () [Corola-journal/Journalistic/84323_a_85648]
-
adevărata față, culminând cu pușcăria. Cartea lui Pandrea, conchide C. Coroiu, se încarcă azi "de un nou conținut - să-l numim generic postdecembrist - ca o replică menită să potențeze parcă avant la lettre un apel către lichele, partizan și cam prolix (!?), fără efectul scontat, probabil și din cauza rampei de pe care a fost lansat..." Ceea ce autorul nostru dă cu o mână, ia cu două: apelul de care vorbește este cel cunoscut, al lui Gabriel Liiceanu, deloc prolix, și n-ar fi putut
Un comentator colocvial by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8135_a_9460]
-
către lichele, partizan și cam prolix (!?), fără efectul scontat, probabil și din cauza rampei de pe care a fost lansat..." Ceea ce autorul nostru dă cu o mână, ia cu două: apelul de care vorbește este cel cunoscut, al lui Gabriel Liiceanu, deloc prolix, și n-ar fi putut fi lansat de pe o altă rampă decât firește, cea anticomunistă. Entuziasmat este C. Coroiu de jurnalul, de fapt, jurnalul de creație, al lui Marin Preda, o carte sugestiv caracterizată încă din titlu "care crestează sufletul
Un comentator colocvial by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8135_a_9460]
-
un autor al cărui exterior livresc a lucrat sistematic împotriva interiorului ideatic. De aceea, diluarea incorigibilă de care-i suferă scrisul nu trebuie să se răsfrîngă asupra judecății de ansamblu. Cine are răbdare să-l citească va descoperi în masa prolixă a divagațiilor fulgurații uimitoare sau întorsături de aleasă tăietură stilistică. Volumul apărut la Editura Art, intitulat Despre secret și societatea secretă, reprezintă un capitol din masiva Sociologie pe care Simmel a publicat-o în 1908. Pesemne că soluția editorială aleasă
Binefacerile secretului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8159_a_9484]
-
Mihai Zamfir Ca Și Ion Codru-Drăgușanu, Dimitrie Ralet e autorul unei singure cărți, formată tot din însemnări de călătorie: dacă n-ar fi scris Suvenire și impresii de călătorie în România, Bulgaria, Constantinopole, publicate în 1858, cu titlu prolix și neinspirat, nimic nu ne-ar fi obligat să reținem numele acestui boier moldovean extrem de cultivat, un fel de frate geamăn al lui Costache Negri, ca traseu biografic și generozitate sufletească. Reeditarea, în 1979, a cărții lui Ralet a însemnat
îndrăgostitul de Stambul: Dimitrie Ralet by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8095_a_9420]
-
Moldovei, imediat după înfrîngerea Revoluției), totul la un nivel literar plat, chiar și în raport cu media pașoptistă a acelor ani. Ca și alți moldoveni, el schițează în proză cîteva "fiziologii", înrudite ca spirit cu cele ale lui Negruzzi ori Kogălniceanu, dar prolixe și fără darul notației concrete (Provincialii și ieșenii, Vînătoria). Singurele pagini care mai pot prezenta astăzi oarecare interes sunt cele în care Ralet își arată veritabila sa vocație - aceea de moralist discret: într-adevăr, ce-i rămîne individului cultivat, lipsit
îndrăgostitul de Stambul: Dimitrie Ralet by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8095_a_9420]
-
acest expansionist domeniu dubios. Or, cea dintâi constatare pe care o impune această nouă Istorie a României este soliditatea ei științifică. E o lucrare temeinică, sobră și așezată ca arhitectură, academică fără a fi greoaie și doctă fără a fi prolixă. O carte, totodată, bogată în formulări memorabile, dar prin justețea severă a expresiei, nu prin efecte de pirotehnie verbală. Proiectul însuși este unul de factură auster clasică, de prezentare a unei istorii naționale urcînd cronologic din preistorie pînă în zilele
O istorie a României apărută la Paris by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/8110_a_9435]
-
farmec și politețe imensa disperare, a fost iubit cu pasiune de Violette Leduc, pe care a încurajat-o să se apuce de scris, după cum se vede din volumul ei autobiografic Bastarda, carte cu frumuseți amețitoare, deși inegală și pe alocuri prolixă. E memorabilă întîlnirea a doi dintre ciudații, marginalii literaturii franceze. "Un homosexual. Un bărbat care nu este nici călugăr, nici castrat, nici bătrîn. Un bărbat care este mai mult și mai puțin decît atît. Un homosexual: un pașaport pentru imposibil
Mult chinuitul Maurice Sachs by Mircea Lăzăroniu () [Corola-journal/Journalistic/6959_a_8284]
-
usturoi în mâl” (p. 351). Să nu uităm însă că lirica universală datorează ritmul sincopat și configurația totalmente inovatoare a poemului artei geniale de redactor a nefericitului poet Ezra Pound, generosul descoperitor de talente și șlefuitor al materialului eliotesc inițial, prolix și uneori înclinat spre conservatorism. Meritul uriaș al acestui creator de modernitate ocultat este scos în evidență de însuși Eliot, prin dedicația către „il miglior fabbro”. Ca eminent doctorand la Harvard, prins însă, la propriu, în vârtejul european al Primului Război Mondial
T.S. Eliot sau aventura poetică totală by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/4252_a_5577]
-
Doctrina substanței după o prealabilă prezentare a surselor filozofiei camilpetresciene: Descartes, Hegel, Bergson, Husserl și Kant sunt predecesorii de care Camil e legat prin tributul de a le fi împrumutat ideile. Pe de altă parte, dacă ne amintim cît de prolix și de confuz e Camil în Doctrina substanței, putem spune că Anton Adămuț a făcut tot ce putea face ca să povestească inteligibil o carte anevoie de străbătut. Din păcate, pe măsură ce înaintează în conținutul Doctrinei substanței, exegetul împrumută ceva din prolixitatea
Eșecul lui Camil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8746_a_10071]
-
stadiu dominat de o conștiință magică de sorginte electrică etc. Puse dintr-odată pe hîrtie, expresiile acestea nu ne spun mai nimic, și în plus stranietatea lor ne îndeamnă să dăm dreptate acelora care văd în McLuhan un autor alambicat, prolix și pe alocuri ininteligibil. În realitate, opera acestui lucid observator, deși dificilă în literă, e foarte simplă în spiritul ei. Dacă e s-o înfățișăm schematic, ea arată astfel: potrivit lui McLuhan, evoluția omenirii nu se măsoară în epoci istorice și
Tribul electric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9266_a_10591]
-
italian, Giovanni Sartori, care se cheamă Homo videns, având următorul subtitlu: „Imbecilizarea prin televiziune și postgândirea”. Recunoașteți că „post-gândirea” e o etichetă admirabilă pentru vremea (și lumea) În care trăim! Ea spune limpede și tăios ceea ce eu Încerc să spun, prolix și cu multe ocoluri, Într-una din „conferințele ne rostite” pe care le voi aduna În Calomnii mitologice. Și care se va intitula „Cu melancolie, despre barbari”. Când barbarii veneau din afara Romei și amenințau porțile lumii civilizate, ei galopau, Îmbărăcați
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]