109 matches
-
în stare, n-aș fi fost la înălțimea artei sale complexe și originale, de poet al cărui limbaj este îmbogățit de dexteritățile și expresivitatea unui pictor, de dubla lui posibilitate de a se exprima uimitor. Nu l-aș acuza de prolixitate, căci scrie mult și divers, în avalanșe succesive. De aceea nu m-am simțit omul potrivit, îndestul priceput să-i fac o selecție și să-l prezint. De aceea spun că Nino ar fi fost poate singurul capabil de o
Poemul Și scrisoarea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8198_a_9523]
-
fără talent din prima jumătate a secolului XIX: „Revino, nobilă făptură, / Întoarce-te, mai dă-mi o gură: / Să-mi stingi iar dorul ce ai aprins / De când în vraja-ți m-ai cuprins.“ (Chemare) Iar noi suntem în secolul XXI... Prolixitate D.R. Popescu a cunoscut succesul înainte de 1989, un succes explicabil prin dramatismul romanelor sale, dar și prin funcțiile înalte pe care le deținea. În prezent însă, este aproape complet ignorat, deși continuă să publice noi și noi cărți, de câte
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
efervescentă. Amintiri, idei fulgurante, referințe culturale, impresii de o clipă se succed torențial și imprevizibil, într-un text care pare să aibă drept model romanul Ulise al lui James Joyce. Din nefericire fluxul de cuvinte din CFR este de o prolixitate monotonă, astfel încât cititorul rămâne nerăsplătit după ce face efortul descifrării lui (operație care, oricum, nu-i reușește decât parțial). Foarte rar apare câte o adiere de poezie în acest discurs obositor: „Ora 7,30, în rapidul Suceava - Mangalia, la Roman am
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
nefavorabilă pe care o autoritate critică a vremii, Johan Ludvig Heiberg, a scris-o pe marginea ei. Heiberg îi reproșa lui Kierkegaard că nu știuse să găsească o formă de expunere mai laconică și mai sistematică. Pe scurt, îi imputa prolixitatea și fuga de idei. Kierkegaard a fost atît de lezat de aceste constatări că i-a purtat ranchiună lui Heiberg pentru tot restul vieții. Tocmai teoreticianul celor trei stadii ale evoluției spirituale - estetic, etic și religios - nu putea să separe
Un răstignit pe crucea căinței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7865_a_9190]
-
într-un sistem din care nu pot să iasă. Anumite tentative de evadare sînt individuale... Z.T: În tot ceea ce ați scris, frapează extraordinara concentrare: nici un cuvînt de prisos. Nu există descrieri, cum găsim la unii scriitori ce ajung la prolixitate. Cred că lucrați mult pe text. A.E.: Recitesc la diferite intervale de timp. De regulă, scot, rareori adaug. Z.T.: Cînd vă simțiți mulțumit de randamentul unei zile de scris? După două, trei pagini? Cinci? A.E.: Uneori sînt
Alexandru Ecovoiu: „Orice om caută, într-un fel sau altul, să-și schimbe destinul, atunci când nu-i este prielnic“ by Zoltan TERNER () [Corola-journal/Journalistic/6846_a_8171]
-
insolit al situației, discuția despre rosturile unui viitor Papă, pe trendurile de dezvoltare ale lumii contemporane merită purtată. Scrisul lui Dan Stanca a înregistrat un foarte vizibil progres în vremea din urmă. Dacă în romanele mai vechi deranja o anumită prolixitate, un verbiaj scăpat de sub control care, fără să ajute cu ceva în economia romanului, sporea semnificativ numărul de pagini și cota de plictiseală a cititorilor, acum fraza este limpede, semnificațiile sunt bine puse în evidență, cartea are cursivitate și se
Fețele profane ale sacrului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7955_a_9280]
-
dragule, nu contează că ești prost, minte-ți vine după post.ť" Era pe vremuri, la Radio, o emisiune cu titlul "De toate pentru toți". Ceva de genul acesta ar fi vrut Mihai Fotache să fie romanul său. Dar, din cauza prolixității textului, a prozaismului său iremediabil, ca și caracterului jucăuș-pueril al considerațiilor asupra vieții care pot fi întâlnite în aproape fiecare pagină, formula care i s-ar potrivi ar fi mai degrabă "De toate pentru nimeni". Poeta Gabriela Volumul de versuri
Tichia de mărgăritar by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/7265_a_8590]
-
prinsă de elice, până la istovire! Ce artă a repetiției, ce revărsare de cuvinte! Aici Dinu Flămând își vădește și cunoașterea poeziei americane (din care a și tradus); mai ales lecturile din Walt Whitman i-au fost de folos în deslușirea prolixității exaltate a „inginerului”, pentru care, în viața-călătorie, „totul e peisaj - câmpurile, orașele, casele, uzinele, luminile, barurile, femeile.... Ca să pot profita de această călătorie” - se explică Álvaro de Campos - „vreau să pun un număr cât mai mare de lucruri în cel
Cum traduce un scriitor. Pessoa în limba română by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/5157_a_6482]
-
lui cordiale și nuanțate, dar categorice, cu Vladimir Tismăneanu sau Andrei Pleșu - plus neînțelegerile tacite cu Gabriel Liiceanu, taxat drept „un anticomunist visceral” - l-au păstrat pe Ion Ianoși într-o dezbatere de idei necesară în inflamatele decenii postrevoluționare. Dincolo de prolixitate și de deficiențele de compoziție, Internaționala mea rămâne, de aceea, o probă convingătoare (lecție deloc programatică, întrucât lui Ion Ianoși îi repugnă afirmațiile peremptorii și autoeroizările) că am avut intelectuali veritabili de stânga chiar sub totalitarism și că nu toți
O frescă autobiografică by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4388_a_5713]
-
viață, care mi-a fost profesoară de compoziție la Chicago acum vreo 60 de ani, dansa în fața clasei, bătea din palme și intona (pe o melodie împrumutată din corul Aleluia! al lui Händel): La o-biect!” Domnișoara Ferguson nu accepta redundanța, prolixitatea, perifrazele sau stilul bombastic. Ne învăța să ne limităm la ceea ce era necesar și să evităm superfluul. Ei bine, am ținut sau nu cont de avertismentele ei, i-am urmat oare sfatul?” Cartea de față este o ilustrare perfectă a
Micro-romane à clef din interbelicul american by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/5512_a_6837]
-
barbar scrii, lucrează pentru „salvarea” ei, folosind-o în starea ei ingenuă. Mărturisea că scrie „ca într-o meserie”, meseria ei a fost viața: „Scriu ca să nu mor.” Comensualismul dintre viață și cuvânt este miza acestei poezii, de unde prospețimea și prolixitatea izvorâte din bogăția momentului. Datoria ei de poetă este de a ajuta cuvântul să-și ducă la îndeplinire misiunea lui biblică, „la început a fost cuvântul”: „Cred în miracolul cuvântului care dă lumii un trup.” Oare îl va fi citit
Rose Ausländer în „grădina visului fără somn“ by Horațiu Stamatin () [Corola-journal/Journalistic/3817_a_5142]
-
profunzime viața poporului, tablourile sale moralizatoare nu au nimic artificial sau forțat. Este ca un tată care glumește cu copiii săi și care, făcându-se că îi părăsește, îi instruiește, îi corectează, îi încurajează 12. Hrisostom are deja ceva din prolixitatea asiatică. Aceasta ține de bogăția vervei sale oratorice și de genul adoptat în discursurile sale. Nu este posibil să nu evidențiem măcar claritatea clasică a limbii și a stilului și care mai poate fi regăsită la Demostene, copia spontană, fără
Câteva consideraţii pe marginea scrisorilor Sfântului Ioan Hrisostom. In: Nr. 1-6, ianuarie-iunie, 2008 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Memoirs/124_a_100]
-
mai profunde, se întreabă în legătură cu "miracolul Creangă", răspunsul fiind aproape inclus în interogație: "Ce învățătură i-a dat știința de a organiza strâns și definitiv în adevărate frumuseți sferice, narațiunile poporului? De unde îi vine simțul cu care le scutură de prolixități și le scapă de schematism?" Analiza lui Vladimir Streinu conține o serie de observații fundamentale: tendința spre enorm și marele simț al limbii, culminând cu "crengismele", viziunea homerică pe care o mai semnalaseră și alții (N. Iorga, G. Ibrăileanu), humuleșteanul
Centenar Vladimir Streinu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/15173_a_16498]
-
e o atingere a lumescului de supranatural și „de altfel zînele au plecat / într-un cosmos irigat / cu ape subtile”. „Fagii prelungi” - concret, arbori de circa 40 de metri, la maturitate, metaforic, copaci „neconciși” (adică nu „scurți”) - aduc a parabolă, prolixitatea fiind aproape de enigmatic. Un angajament ieșit din ordinea firii („pact ciudat”) se încheie între lumea naturală codificată în „trunchiuri” și cea nonperceptibilă - lumea „rășinii”, semn al nemuririi. Și-apoi enclava duratei („patru nopți”) în infinit („paradis”), în spațio-timpul în care
SIMION SUSTIC de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 88 din 29 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366990_a_368319]
-
grădina arsă pînă la lacrimi / după răceala mîinilor toți știau / că se făcuse noapte în odaia lăuzei / de culoarea florii palide de prun / darul cocorilor / Cît de frumoși eram dinspre Toamnă,/ încăpeam amîndoi sub aripile unui / fluture !” (Sublim de Samara). Prolixitatea, desigur, stă mereu la pîndă, cu atît mai abitir cu cît astfel de însăilări se prelungesc mai mult, parcă verificînd pe de-a-ndoaselea clasica scuză horațiană a imposibilei concizii. Oricît ți-ai bate însă capul cu agregarea acestor mozaicuri, cert este
HIMERE DE PHAROS de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 272 din 29 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355919_a_357248]
-
vitregiilor și hazardului, prinși cu nepăsare în jocul de-a viața și de-a moartea (Furtuna, Cum a căpătat Sarichioiul vie). Un personaj cu o psihologie ceva mai complicată apare în Spirca, deși prin amploare nuvela lasă la vedere inegalitatea, prolixitatea epicului, ca și mediocritatea stilului. Atunci când aduce în prim-plan mărunte existențe citadine, schița de moravuri eșuează în anecdotic și melodramatic, autorul simplificând tipologia în chip naiv, moralizator. Și în povestirile pentru și despre copii, majoritatea scrise după 1890, C.
CRASESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286478_a_287807]
-
nu le suportă. Un cioplitor de litere nu glumește. Nu poți să lungești vorba ori să faci o digresiune cu o daltă de fier și o bucată de marmură. Teama de naivitățile deterministe nu trebuie să ne împiedice să raportăm prolixitatea societăților noastre logoreice la abundența suporturilor, la miniaturizarea lor și la costurile lor din ce în ce mai mici. Sau, mai mult, promovarea procedeelor de colaj și de deturnare spre o artă politică universală (comună tuturor genurilor de expresie, de la cinematograf la arhitectură) la
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
Eu, meseria de călău și melancolica regină (1997), Felipe și Margherita (2000), Casa Verdi (2001), Măcelul cămătarilor (2002) -, precar sangvinizată epic, poate fi descrisă ca un flux discursiv, fărâmițat, influențat de neaderența logică în regim suprarealist, cultivând bizareria și neevitând prolixitatea, chiar pe spații mici. SCRIERI: Starea de grație, București, 1971; Călătorie în natură, București, 1973; Pământ sub zăpadă, București, 1976; O piatră albă pe o piatră neagră, București, 1978; Floarea care merge, București, 1983; Îngerul coborât în stradă, București, 1997
MALAMEN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287967_a_289296]
-
și un demers analitic. În tentativa de a-și valida aserțiunile, criticul invocă opinii din toate timpurile și din diferite culturi înainte de a-și expune propriile opinii, nu întotdeauna articulate fără cusur, uneori totuși incitante. Ceea ce îl dezavantajează este superfetația, prolixitatea. SCRIERI: Sala oglinzilor, București, 1984; Atac la persoană, Videle, 1991; Aventura dimineților cuminți, Pitești, 1993; Gloria memoriei, Videle, 1995; Purtătorul de cuvinte, Videle, 1996; Lirica lui Constant Tonegaru, Videle, 1997; Ordinea mirabilă sau Viața și cărțile, Videle, 1997; Proba transparenței
MARINESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288035_a_289364]
-
pământului natal” (Eugen Barbu). Nu este vorba aici de percepția eronată a criticilor, ci de continua schimbare de tehnici literare sau, în orice caz, de o deliberată încercare a lui D. de a o face. De aici diversitatea, dar și prolixitatea creației sale. Placheta de debut, Iadeș (1967), cuprinde poezii scrise la o vârstă aproape infantilă (14-17 ani), dar pericolele debutului precoce - sentimentalismul, banalitatea exprimării - sunt evitate abil. Originalitatea, nu doar căutată, ci și afișată ostentativ, nu duce însă totdeauna la
DUMITRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286917_a_288246]
-
oprimă pe om, cu greu își păstrează forța în angrenajul eteroclit al comunicării fără frontiere, cu atât mai mult cu cât aceasta se combină cu o arguție ce îl definește (sensibilitatea ideatică a poeziei-eseu, îi spune M.) și sfârșește în prolixitate. În schimb, Cocktail, „superromanul” în cinci sute de pagini, și el polifonic, se salvează de împotmolirea ideatică prin intervenția unei regii comic-parodice. Aceasta sparge convenția genului și, odată cu infiltrarea elementului oniric și grotesc, creează cadrul unei neobișnuite confruntări a autorului
MARTINESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288046_a_289375]
-
în această lume grație proiectului providenței divine; oamenii dintr-o cetate nu sunt altfel decât oamenii din cealaltă: ei trăiesc împreună, dar nu în același mod și nu au aceleași țeluri. O operă atât de întinsă nu e lipsită de prolixitate, de lungimi, de digresiuni și demonstrații greoaie; autorul încearcă să găsească răspuns în același timp pentru prea multe probleme; rezultatul este, în esență, nesistematic, chiar în mai mare măsură decât în alte opere ale epsicopului din Hippona. Cu toate acestea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
ori în acorduri și tratate. Limba folosită, deși are unele întorsături de frază populare tipice vorbirii comune, este aceea a păturilor culte cartagineze din secolul al cincilea. Scriitorul, chiar dacă e tarat de un exces de emfază retorică și cade în prolixitate, reușește totuși să fie un narator eficace. Bibliografie. Ediții: CSEL 7, 1891 (M. Petschenig); MGH Auct. Antiq. III, 1, 1879 (C. Halm); Victor din Vita, Historia persecutionis Africanae provinciae, libro I, introd., text și traducere sub îngrijirea lui S. Costanza
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
analiza cu acuzația, disputatio cu obiurgatio, și prin aceasta se deosebește de literații galici din vremea sa a căror atitudine era mai detașată și care se exprimau într-un stil limpede sau elegant; această violență se transformă însă adesea în prolixitate și emfază. Educația sa retorică cu siguranță foarte îngrijită, a evoluat așadar într-o direcție diferită de cea agreată de mediul cultural al vremii sale. Bibliografie. Ediții: CSEL 8, 1883 (F. Pauly); SChr 176, 1971; 220, 1975 (G. Lagarrigue). Traduceri
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
curent în slujbele bisericești. Pellegrino judecă poezia lui Venantius destul de sever, subliniind abilitatea și ușurința cu care poetul compune, care îl îndepărtează însă de adevărata sinceritate poetică; gustul pentru descriere sufocă prin masa detaliilor exagerate în mod deliberat și prin prolixitate capacitatea narativă: „puținele lucruri inspirate din poemele sale se pierd aproape cu totul într-o masă de compoziții frivole, găunoase și convenționale”. Totuși, Venantius reușește uneori să înnoiască prin modificări profunde unele genuri literare cum este, de exemplu, epitaful. De
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]