109 matches
-
curent în slujbele bisericești. Pellegrino judecă poezia lui Venantius destul de sever, subliniind abilitatea și ușurința cu care poetul compune, dar care îl îndepărtează de adevărata sinceritate poetică; gustul pentru descriere sufocă prin masa detaliilor exagerate în mod deliberat și prin prolixitate capacitatea narativă: „Puținele lucruri inspirate din poemele sale se pierd aproape cu totul într-o masă de compoziții frivole, găunoase și convenționale”. Totuși, Venantius reușește uneori să înnoiască prin modificări profunde unele genuri literare, de exemplu epitaful. De altfel, necesitățile
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
în tehnica metaforei și chiar în tematică. Treptat, poetul izbutește să-și personalizeze limbajul, nutrit acum și de regionalisme bihorene, pe fondul unei asumări a dorurilor comunității. O evoluție se constată și în modalitatea lirică, poemul discursiv, cu repetiții și prolixități, făcând loc peisajului spiritualizat, oarecum expresionist. Dubla înfățișare, de poet subiectiv, introvertit, și de poet al colectivității, persistă și după 1935. Cioplitorul de vedenii grupează mai multe „arte poetice” și confesiuni lirice. B. se reprezintă pe sine ca modelator, el
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285820_a_287149]
-
Engels, care îl cunoșteau bine pe autor, au fost șocați. În Ideologia germană (Die deutsche Ideologie, 1845-1846), aceștia i-au dedicat lui Stirner o critică de peste trei sute de pagini, considerându-l "confuz", "incongruent", "stângaci", "repetitiv", "greoi", "superficial", "ignorant", "penibil": o prolixitate care pare să derive mai puțin din abundența de cuvinte decât din carența de argumente împotriva acestui individualist atât de radical. Originar din Bayreuth, Stirner a studiat la Berlin, unde a asistat printre altele, la cursurile lui Hegel și Schleiermacher
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
Eu, meseria de călău și melancolica regină (1997), Felipe și Margherita (2000), Casa Verdi (2001), Măcelul cămătarilor (2002) -, precar sangvinizată epic, poate fi descrisă ca un flux discursiv, fărâmițat, influențat de neaderența logică în regim suprarealist, cultivând bizareria și neevitând prolixitatea, chiar pe spații mici. SCRIERI: Starea de grație, București, 1971; Călătorie în natură, București, 1973; Pământ sub zăpadă, București, 1976; O piatră albă pe o piatră neagră, București, 1978; Floarea care merge, București, 1983; Îngerul coborât în stradă, București, 1997
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287967_a_289296]
-
scopul comunicării și intențiile emițătorului, prin selectarea celor mai potrivite mijloace lingvistice (cuvinte, sensuri, forme, structuri). Precizia vizează coeziunea textului, realizată prin selectarea mijloacelor lingvistice adecvate pentru exprimarea cu acuratețe a ideilor sau a sentimentelor. Lipsa preciziei are ca rezultat prolixitatea (enunțuri complicate, greu de înțeles) ori digresiunea (divagații). Puritatea se referă la corectitudinea idiomatică, realizată prin utilizarea mijloacelor lingvistice admise de limba literară, consacrate prin uz/prin tradiție literară. Absența pu rității generează erori fonetice (a scoborî, ‘coperiș, indentitate, deli
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
comunistă și va subscrie, de pildă, intervenției sovietice în Ungaria, în noiembrie 1956. TOTALITARISM ALIANȚA MONSTRUOASĂ îNTRE IDEOLOGIE șI INDUSTRIALISM Totalitarism! Rare sunt conceptele mai parazitate de ideologie și care, în consecință, să pătimească mai mult în a-și proba prolixitatea de explicații. Trebuie, în primul rând, să respingem fără ocolișuri ipoteza larg-agreată, conform căreia noțiunea de „totalitarism” s-ar fi născut în SUA, în perioada Războiului Rece, în scopul exclusiv de a discredita URSS și de a valoriza, în schimb
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
1995; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; DSL 2001; VARO - LINARES 2004. IO SOFISM. Cînd paralogismul este construit intenționat, pentru a induce în eroare, el devine sofism. Cel care recurge la sofism poate uza de aspecte ce țin de limbă (precum echiovocul, prolixitatea sau parataxa) ori de elemente extralingvistice, precum premisele false și încălcarea regulilor de derivare ce țin de exigențele silogismului. Prin urmare, dacă paralogismul propriu-zis ține de eroare sau de ignoranță, sofismul servește unor interese, unor scopuri sau unor pasiuni, fiind
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
în această lume grație proiectului providenței divine; oamenii dintr-o cetate nu sunt altfel decât oamenii din cealaltă: ei trăiesc împreună, dar nu în același mod și nu au aceleași țeluri. O operă atât de întinsă nu e lipsită de prolixitate, de lungimi, de digresiuni și demonstrații greoaie; autorul încearcă să găsească răspuns în același timp pentru prea multe probleme; rezultatul este, în esență, nesistematic, chiar în mai mare măsură decât în alte opere ale epsicopului din Hippona. Cu toate acestea
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
ori în acorduri și tratate. Limba folosită, deși are unele întorsături de frază populare tipice vorbirii comune, este aceea a păturilor culte cartagineze din secolul al cincilea. Scriitorul, chiar dacă e tarat de un exces de emfază retorică și cade în prolixitate, reușește totuși să fie un narator eficace. Bibliografie. Ediții: CSEL 7, 1891 (M. Petschenig); MGH Auct. Antiq. III, 1, 1879 (C. Halm); Victor din Vita, Historia persecutionis Africanae provinciae, libro I, introd., text și traducere sub îngrijirea lui S. Costanza
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
analiza cu acuzația, disputatio cu obiurgatio, și prin aceasta se deosebește de literații galici din vremea sa a căror atitudine era mai detașată și care se exprimau într-un stil limpede sau elegant; această violență se transformă însă adesea în prolixitate și emfază. Educația sa retorică cu siguranță foarte îngrijită, a evoluat așadar într-o direcție diferită de cea agreată de mediul cultural al vremii sale. Bibliografie. Ediții: CSEL 8, 1883 (F. Pauly); SChr 176, 1971; 220, 1975 (G. Lagarrigue). Traduceri
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
curent în slujbele bisericești. Pellegrino judecă poezia lui Venantius destul de sever, subliniind abilitatea și ușurința cu care poetul compune, care îl îndepărtează însă de adevărata sinceritate poetică; gustul pentru descriere sufocă prin masa detaliilor exagerate în mod deliberat și prin prolixitate capacitatea narativă: „puținele lucruri inspirate din poemele sale se pierd aproape cu totul într-o masă de compoziții frivole, găunoase și convenționale”. Totuși, Venantius reușește uneori să înnoiască prin modificări profunde unele genuri literare cum este, de exemplu, epitaful. De
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
noastre, și șiretenie, și frică. A fi echilibrat nu înseamnă a sta sub ocrotirea unor zicale populare: capul plecat, sabia nu-1 taie; cu răbdarea treci și marea etc. A fi echilibrat nu înseamnă a naviga liniștit în apele călduțe ale prolixității, ocolind conjunctural adevărul și sporind stratul și așa gros al unei confuzii generale (inclusiv o confuzie a valorilor culturale și morale). A fi echilibrat nu înseamnă a nu avea atitudine, ci a avea o atitudine cumpătată. A fi echilibrat, nemuncit
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
îndemânarea cu care sunt folosite dă o structură robustă romanului, pregătind logica și verosimila iluminare finală a eroului. În schimb, Romanul furnicei, adresat tineretului întru demonstrarea complementarității modurilor de viață simbolizate prin greiere și furnică, e artificios și conține multe prolixități. Segmente pur literare, adesea veritabile nuvele și povestiri, sunt cuprinse în numeroasele scrieri de edificare morală și religioasă, destinate îndeosebi sătenilor. Ceea ce le distinge e profunda credință a scriitorului, precum și o veritabilă conștiință de misionar. Acesteia i se datorează și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287749_a_289078]
-
și un demers analitic. În tentativa de a-și valida aserțiunile, criticul invocă opinii din toate timpurile și din diferite culturi înainte de a-și expune propriile opinii, nu întotdeauna articulate fără cusur, uneori totuși incitante. Ceea ce îl dezavantajează este superfetația, prolixitatea. SCRIERI: Sala oglinzilor, București, 1984; Atac la persoană, Videle, 1991; Aventura dimineților cuminți, Pitești, 1993; Gloria memoriei, Videle, 1995; Purtătorul de cuvinte, Videle, 1996; Lirica lui Constant Tonegaru, Videle, 1997; Ordinea mirabilă sau Viața și cărțile, Videle, 1997; Proba transparenței
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288035_a_289364]
-
un volum de cinci sute de pagini, o critică generală a modernității rămâne, astăzi, o sarcină imposibilă 1. Temeritatea autorului trebuie așadar salutată. Totuși, acolo unde argumentul câștigă în extensie, el pierde din precizie. Acolo unde dobândește complexitate, gândul altoiește prolixitatea. De ce? Pentru că „lumea modernă” este un subiect chiar enorm, iar abordarea lui poate fi sistematică și convingătoare doar dintr-o poziție explicit asumată din punct de vedere teologico-politic. H.-R. Patapievici pare să ezite în fața acestei chemări la transparență, ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
distanțarea ironică - toate acestea definesc o narațiune insolită. Descrierile, portretele ample, prezentările, rezumatele și dialogurile se nasc din alăturări de propoziții scurte, sincopate și gâfâite, cu o topică și o ritmică puțin obișnuite. Abundența și raritatea informației convocate se sustrag prolixității tocmai prin această originală orchestrare. Spectacolul lexical este și aici grandios. Romanul realizează o savuroasă promiscuitate: între neologismul (nobil și îndrăzneț), luxul de citate în mari limbi europene și vorbirea familiară, populară sau argotică, prin care uneori se traduc concepte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288433_a_289762]
-
alți confrați de la „Tribuna” și „Luceafărul”, S. dovedește în instantaneele lui epice sau lirice un spirit de observație fin, vervă, spontaneitate, alteori sensibilitate și discreție, dar mai cu seamă ușurința de a scrie fără asperități, ferit în bună măsură de prolixitate jurnalistică. Calul de tramvai, Romeo și Julieta, Sonata Kreutzer sunt narațiuni inteligente, echilibrate, ca și amintirile nostalgice din Primăvara (subtitlul e Trilogie impresionistă) sau însemnările de călătorie în Orient. Acestea din urmă au rămas în presa vremii, alături de traduceri și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289602_a_290931]
-
reper ce poate da sens și autenticitate într-o lume în continuă decădere. Evocările vremurilor de altădată, descrierile urbei și imaginea naturii au o vagă și desuetă poezie moldovenească, palidă imitație după M. Sadoveanu și frații Teodoreanu. În ciuda digresiunilor și prolixității, a fragilității suportului epic, textul are oarecare pregnanță, un umor moderat, un ton șăgalnic, reușind să evite căderea în melodramă. Lăudat de unii, contestat de alții, D. rămâne un colecționar de fapte omenești, pe care le povestește fără discernământ, confundând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286740_a_288069]
-
din Arta poetică a lui Paul Verlaine. Logosul său (îndatorat, totuși, prefacerilor determinate de mișcarea simbolistă prin aceea că își poate și, uneori, chiar își permite abateri de la anumite canoane prozodice) nu evită sentimentalismul, oralitatea, diluția verbală, lungimile excesive, retorismul, prolixitatea, inconsistența, platitudinea, prozaismul. Nu le evită și nici nu le încredințează, antifrastic, funcții estetice. Le acordă drept de cetățenie nu dintr-un nonconformism estetic, din spirit de frondă față de codurile puriste, ci sub impulsul temperamentului, al temperaturii afective de moment
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288731_a_290060]
-
Filimon. Dar despre marii scriitori sunt inserțiate adevărate microeseuri critice. Se rețin, cu deosebire, capitolele sau pasajele ample despre Richardson, Diderot, Flaubert, Lev Tolstoi, demne de interes și dacă sunt considerate independent de context. Oportun eclectică, arborescentă uneori până la marginea prolixității spre a nu lăsa neexploatate asociații, analogii și sugestii provenind din toate zonele exegezei de specialitate și, în general, al științelor omului și al științelor limbii, cercetarea comparatistă promovată de O. se distinge ca o realizare notabilă. SCRIERI: Morfologia romanului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288527_a_289856]
-
nu le suportă. Un cioplitor de litere nu glumește. Nu poți să lungești vorba ori să faci o digresiune cu o daltă de fier și o bucată de marmură. Teama de naivitățile deterministe nu trebuie să ne împiedice să raportăm prolixitatea societăților noastre logoreice la abundența suporturilor, la miniaturizarea lor și la costurile lor din ce în ce mai mici. Sau, mai mult, promovarea procedeelor de colaj și de deturnare spre o artă politică universală (comună tuturor genurilor de expresie, de la cinematograf la arhitectură) la
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
pierde acea simplitate și inocență care îi marcaseră debutul, conferind liricii sale, chiar dacă nu una foarte personală, o muzicalitate plină de farmec. Un elan epopeic, combinat cu tentația experimentării discursului poetic extins, compus din secvențe narative, îl împinge către o prolixitate opacă și obositoare. Narația respectă un fel de traseu inițiatic, trece însă prin registre și modalități foarte diferite - narație simbolică, poezie abstractă, cerebrală, cu miză filosofică, limbaj oracular, apoi poezie a cotidianului, limbaj colocvial, neologic etc. -, încât ansamblul este hibrid
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289674_a_291003]
-
cu efectul disoluției personajelor și oricărei organizări compoziționale, teză pe care tânărul dinamitard o respinge afirmând categoric contrariul : „Unde era la Proust unitate, este la d. Camil Petrescu lipsă de unitate ; unde era construcție și arhitectură (zic : construcție), este relaxare, prolixitate și lipsă de construcție ; la Proust, așadar, facilitatea, hazardul erau dezmințite de însăși epuizarea tuturor posibilităților hazardului”. Lăsând la o parte cele privitoare la Camil Petrescu - ele fac parte din program -, să le reținem pe cele spuse în treacăt despre
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
aceeași măsură în care este caragialian (și pintilian, firește !), De ce trag clopotele, Mitică ? este, deloc surprinzător, mai prizat de literați decât de cineaști : prinși pe picior greșit de modernitatea propunerii lui Pintilie, aceștia reproșează filmului exact ceea ce face geniul lui : prolixitatea (asumată). A doua este la antipodul acesteia : sobrul Iacob al lui Mircea Daneliuc, din 1988, este transpunerea vizionară și îndrăzneață a unor pagini de Geo Bogza. Daneliuc păstrează decorul interbelic, dar tonul și atmosfera sunt clar contemporane. Mai mult, filmul
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
alte volume. Defavorabil s-au răsfrânt asupra scrierilor lui supunerea față de dogma ideologică, notația publicistică, exaltarea patetică, limbajul simplist și folosirea mecanică a antitezei. O anumită înnoire a liricii sale se înregistrează în anii ’60. Dorind să se elibereze de prolixitate, C. apelează la forma fixă a decastihului și la alte forme lirice de mici dimensiuni. SCRIERI: În razele vieții, Tiraspol, 1939; Brazde proaspete, Chișinău, 1948; Diminețile noastre, Chișinău, 1949; Cuvântul mamei, Chișinău, 1951; Pașii primăverii, Chișinău, 1951; Fiii noștri, Chișinău
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286539_a_287868]