419 matches
-
termina Elegiile duineze. Și, mai ales, mormântul poetului, din Rarogne. Un pelerinaj la acest mormânt nu poate să nu fie impresionant, chiar și pentru cineva care nu are sensibilitatea unui Paul Celan. Din vechiul burg urcă un drumeag spre un promontoriu stâncos unde se înalță o fortăreață medievală; la începutul sec. al XVI-lea, una dintre clădirile ei a fost transformată în biserică. Trecând prin fața cavoului rezervat familiei von Roten, stăpânii locului, vizitatorul este condus în mod natural către fațada sudică
Elegie valaisană a lui Paul Celan și România by Marieva Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/4883_a_6208]
-
West Side Story" (1961), "Walk on the Wild Side" (1962), "The Victors (1963), "O lume nebună, nebună, nebună/ It's a Mad, Mad, Mad, Mad World" (1963), "Războiul familiei Roșe/ The War of the Roses" (1989), "Băieți buni/ Goodfellas" (1990), "Promontoriul groazei/ Cape Fear" (1991), "Vârstă inocentei/ The Age of Innocence" (1993). A creat unele dintre cele mai celebre logouri de companii din America de Nord, precum cel al Bell Telephone (1969) și al succesorului acestuia, AT&Ț (1983). Lor li se alătură
Saul Bass, 40 de ani de carieră la Hollywood. Google îl omagiază by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/64393_a_65718]
-
dar n-au fost niciodată sistematizate. Nu e târziu (sau, în orice caz, nu e prea târziu) s-o facem acum. E vorba, întâi și-ntâi, de componență. În 1982, când apăreau Aer cu diamante și Cinci, generația optzeci (și promontoriul ei teoretic, reprezentat de Cenaclul de Luni) era deja o realitate sonoră în poezia românească a momentului. Cărtărescu, Coșovei, Iaru și Stratan debutaseră deja și erau recunoscuți, de criticii care contau, drept certitudini ale noului val. Ca și, din celălalt
Pact de neagresiune by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4419_a_5744]
-
trompetele tembele./ Dar unde-s visurile-albaslre./ Rănite vechi violoncele/ Care cîntau în sufletele noastre?[...] Și-acum destul!/ De-aici se-ntinde Tărâmul țărilor necercetate,/ Terra incognita. Mari spații albe./ Pe harta sufletului meu din acest an/ Pe cel mai sudic promontoriu/ Stă ultimul tasmanian“ (Promontoriu) Se află aici concentrate cîteva dintre procedeele pe care se bazează poezia „philippină“. Deși fără frecvența și ingeniozitatea din primele poezii, figurile fonetice rămîn prezente, în special aliterațiile (trompetele tembele, vechi violoncele), dar nu numai ele
Alexandru Philippide – pentru totdeauna by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3140_a_4465]
-
-s visurile-albaslre./ Rănite vechi violoncele/ Care cîntau în sufletele noastre?[...] Și-acum destul!/ De-aici se-ntinde Tărâmul țărilor necercetate,/ Terra incognita. Mari spații albe./ Pe harta sufletului meu din acest an/ Pe cel mai sudic promontoriu/ Stă ultimul tasmanian“ (Promontoriu) Se află aici concentrate cîteva dintre procedeele pe care se bazează poezia „philippină“. Deși fără frecvența și ingeniozitatea din primele poezii, figurile fonetice rămîn prezente, în special aliterațiile (trompetele tembele, vechi violoncele), dar nu numai ele: figura fonetică a rimei
Alexandru Philippide – pentru totdeauna by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3140_a_4465]
-
figură fonetică decisivă: rime ingenioase și agramaticale (tembele - violoncele, noastre - albastre, an - tasmanian) stau alături de rime identice (noastre - noastre), utilizate în permanență de Philippide fără nici un complex; unele versuri nici nu se mai supun exigențelor rimei (Pe cel mai sudic promontoriu). Rimele înglobează și alte semnificații: în mijlocul strofei, noastre rimează cu visurile-albastre, sintagmă ce reunește cuvintele-cheie din întreaga poezie a lui Philippide. Vis (a visa, visare) posedă cea mai înaltă frecvență din poezia autorului și constituie emblema acesteia; albastru apare și
Alexandru Philippide – pentru totdeauna by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3140_a_4465]
-
izolarea absolută la marginea lumii; „ultimul tasmanian“ devine cel din urmă om, postură în care Philippide s-a văzut pe el însuși în cele mai impresionante poezii autoscopice, adresîndu-se neantului în postură de ultim reprezentant lucid al umanității. Nici în Promontoriu, poezie închinată definirii poeziei, autorul nu se poate detașa de obsesia sa majoră, dispariția. Ea există încă din primele piese sumbre cuprinse în Aur sterp, continuă cu gravitate sporită în Stînci fulgerate, pentru a se instala definitiv în ultimele două
Alexandru Philippide – pentru totdeauna by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3140_a_4465]
-
Visurile... are aerul unui manifest: „Silită poezie-a vremii noastre, Într-adevăr prea mult a vremii noastre Și prea puțin a vremurilor toate, Rugină nefolositoare Sufletelor viitoare, Te văd în timpuri foarte-apropiate Zăcînd printre unelte demodate, Mașină cu-ntrebuințări uitate...” (Promontoriu). Refuzul modernității se întinde, de exemplu, și asupra orașului, produs tipic al secolului XX. Mai departe de ruralism decît oricare alt poet român, Philippide detesta în egală măsură mica așezare și marele oraș; Parisul, vis al românilor timp de un
Alexandru Philippide, astăzi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3225_a_4550]
-
se rostogolesc unduitor pe solul bolovănos, „spărgându-se în mii de valuri spumegoase, ca să se prăbușească apoi bolborosind pe sub poduri și viaducte”. Ni-l imaginăm pe Rossmann reeditând, la Oklahoma, uimirea copilărească a lui Gatsby față cu luminița verzuie de pe promontoriul vilei lui Daisy. Oricât de lung ar fi drumul deja străbătut, visul, faimosul vis american i se va părea atât de tangibil, încât nu-i va veni să creadă că nu l-ar putea atinge dacă și-ar întinde brațul
Portret de grup cu Statuia Libertății by Corina Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3992_a_5317]
-
o fosilă. Odată cu venirea verii, marea liniștită învăluia orașul, iar plaja care se întindea de la răsărit la apus sclipea auriu. Zidurile părăginite ale castelului, care se iveau din apă doar la reflux, și dealurile verzi, care se întindeau până la baza promontoriului, dădeau țărmului un farmec aparte. Străzile erau înțesate de oameni veniți în vacanță. Umbrelele de soare se deschideau, dușurile porneau, dopurile de la sticlele de șampanie zburau, artificiile umpleau văzduhul. Restaurantele, barurile, hotelurile, vapoarele de agrement, magazinele de suveniruri, debarcaderul și
Yōko Ogawa Hotel Iris by Iuliana Oprina () [Corola-journal/Journalistic/2840_a_4165]
-
unul dintre cele trei sedii ale Uniunii Europene. Încă din anii 1960 s-a dezvoltat aici un adevărat cartier european unde își desfășoară activitatea nu mai puțin de 8 000 de oficiali europeni. În anul 963, Contele Siegfried a ales promontoriul Bock pentru a construi ceea ce avea să devină fortăreața sa, precum și prima piață, în apropiere de Biserica Sf. Mihai, și care era înconjurată de o simplă fortificație. În decursul anilor a apărut și a doua, apoi a treia fortificație, în
Agenda2005-18-05-turistic () [Corola-journal/Journalistic/283649_a_284978]
-
dintre cele mai puternice așezări din lume, motiv pentru care a fost denumit și „Gibraltarul Nordului”. Urmele acestui trecut istoric zbuciumat s-au păstrat până în prezent, iar turiștii care pășesc pe acest pământ rămân impresionați de cazematele din Luxemburg, de Promontoriul Bock, de Bastionul Beck, Fortul Thüngen, Citadela „Sf. Duh” ș.a.m.d. Meterezele fortăreței și impresionantul oraș vechi din Luxemburg se bucură de popularitate internațională, iar din 1994 sunt incluse în patrimoniul mondial al UNESCO. Vizitatorul nu trebuie să părăsească
Agenda2005-18-05-turistic () [Corola-journal/Journalistic/283649_a_284978]
-
includă și vizitarea orașului Constanța, atrăgător pentru turiști nu doar pentru că este pe mare, ci și datorită numeroaselor obiective turistice și a trecutului său istoric. Mărturii documentare de natură arheologică atestă existența orașului Tomis încă din secolul VI î.Hr., pe promontoriul care reprezintă vatra Constanței de astăzi. Gazdă a exilului impus poetului roman Publius Ovidius Naso, Tomisul a fost întemeiat în cadrul unui amplu proces de colonizări grecești pe țărmul Pontului Euxin, importanța sa crescând considerabil în vremea împăratului Constantin cel Mare
Agenda2005-23-05-turistica () [Corola-journal/Journalistic/283789_a_285118]
-
se schimbă în oftat, Las streșinile ochilor să plângă. De-nfrigurare, îți visez căldura, Suavul zâmbet ‒ cadoul îngeresc, Cu palmele avide-ți prind făptura, Cu giulgiul ei de fum să mă-nvelesc. Cum stau acolo,singur, în pustie ‒ Străjer pe promontoriul fericirii, Mă lupt să îți păstrez lumina vie, Să țin aprinsă flacăra iubirii. Referință Bibliografică: EU, FĂRĂ TINE... / Nicolaie Dincă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1960, Anul VI, 13 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Nicolaie Dincă : Toate
EU, FĂRĂ TINE… de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1960 din 13 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/384932_a_386261]
-
Dinaintea ochilor săi se Întindea orizontul, o linie cenușie care separa două mase Întunecate Într-un chip diferit. Exista oare cu adevărat al cincilea pământ, dincolo de punctul acela, cu aurul și cu splendorile sale? Și exista oare Într-adevăr Înfricoșătorul promontoriu de stâncă despre care povestise Veniero, care asemenea unui uriaș se ridica din ape În fața navigatorilor, spre a le tăia calea, cu alaiul său de monștri? Un munte la antipozi, În mijlocul unei mări clocotitoare. Cine știe căror locuitori le hărăzise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cercetate parțial prin săpături la Văleni, Epureni, Fălciu, Bogdănești în județul Vaslui la Spineni și Roșiești, același județ, la Prodanca Bârlad, unele cu mai multe niveluri de locuire. Așezările întărite, mai rare, apar în secolul al VIII-lea, așezate pe promontorii înalte, cu pante abrupte. Dintre aceste așezări întărite mai bine structurată a fost FunduHerței, județul Botoșani, pe lângă cele cercetate parțial: Baranga-Hudești, Ibănești, Cobâla, Dersca, Horodiștea și Tudora (jud. Botoșani).43 Aceste așezări întărite arată un anumit grad de organizare politică
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
de expresie, de o vigoare de notație și putere coloristică indiscutabile. Dar nici la această "manieră" pitorească și orientală, plină de sevă folcloristică, poetul nu s-a oprit mult, ci a ancorat în formula ermetică a Jocului secund, al doilea promontoriu al modernismului liric românesc, cel dintâi fiind poezia lui Tudor Arghezi, ce nu-și răspund numai prin valoare și putere de contagiune literară, ci și prin tendințele lor contrare. Pe când originalitatea poeziei argheziene stă într-o viziune esențial plastică, poezia
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
5. DUPĂ UN TUR DE ORIZONT prin întregul mall, fata îl luă pe Sinu de mână și-l trase după ea ca pe un fel de ușă de incendiu, în direcția Sauna. Intrară în primul pavilion de sub mall, dotat un promontoriu pe mijloc, înalt până la tavan. Se urcară pe vârful movilei de unde trebuiră să coboare printr-un orificiu de la a cărei buză începea o scară în spirală brumată, apoi un tobogan din plastic prăfuit, multicolor, pentru copii. Foarte ușor alunecară pe
ULTIMELE LECTURI ALE LUI SINU de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362805_a_364134]
-
dar acesta era un lucru minor care nu mă putea împiedica să explorez acest teren necunoscut. La un moment dat am ajuns la capătul cărării obosit din cauza urcușului și al vârstei (să nu uităm că aveam 68 ani), deasupra unui promontoriu de unde se întindea o panoramă de domeniul fantasticului. În zare se vedea poarta spre Oceanul Atlantic, apoi spre Polul Nord. Pe malul celălalt munți înzăpeziți, iar în laterale fiordul cu malurile sale înalte, din stâncă dură, pe care creșteau pini rămuroși, sau
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363272_a_364601]
-
doi tineri mulinau de zor, încercând să prindă pește. Curiozitatea și nerăbdarea pescarului din mine, bolnav după pescuit și pește, m-a determinat să ajung lângă ei, dar erau pe cealaltă parte a înălțimii pe care mă aflam. Cercetând minuțios promontoriul, am descoperit că printre pomi exista o cărăruie marcată cu stinghii din lemn de brad, vopsite la partea superioară cu roșu. Însemna că era o cărare marcată, așa că ținându-mă de crengile copacilor, am început coborâșul spre o zonă necunoscută
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363272_a_364601]
-
nr. 1252 din 05 iunie 2014 Toate Articolele Autorului Curiozitatea și nerăbdarea pescarului din mine, bolnav după pescuit și pește, m-a determinat să ajung lângă ei, dar erau pe cealaltă parte a înălțimii pe care mă aflam. Cercetând minuțios promontoriul, am descoperit că printre pomi există o cărăruie marcată cu stinghii din lemn de brad, vopsite la partea superioară cu roșu. Însemna că era o cărare marcată, așa că ținându-mă de crengile copacilor, am început coborâșul spre o zonă necunoscută
NOUL EL DORADO PENTRU ROMANI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1252 din 05 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360960_a_362289]
-
cocoșilor. Te așteptăm, n-am uitat că azi se-mplinește un an de la întâiul nostru sărut. Știu cu precizie că în micul tău geamantan e o sticlă cu vin din acela pe care anul trecut l-am băut împreună pe promontoriu. Și mai știu ca-n el e un mesaj de înfiorare și dor pe care orice mare din lume ar fi fericită să-l legene. Fără-ndoială, bluză ta, aceea cu fluturi, pe care o purtai când ți-am atins
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/368252_a_369581]
-
al treilea cântatal cocoșilor.Te așteptăm,n-am uitat că azi se-mplinește un an de laîntâiul nostru sărut.Știu cu precizie că în micul tău geamantane o sticlă cu vin din acela pe careanul trecut l-am băut împreunăpe promontoriu. Și mai știucă-n el e un mesaj de înfiorare și dorpe care orice mare din lume ar fi fericităsă-l legene.Fără-ndoială, bluză ta, aceea cu fluturi,pe care o purtai când ți-am atins pentru întâia oarăsânii zbătându
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/368252_a_369581]
-
unui metronom stricat, emoția îmi pulsa nu doar în vinele jugularei gâtâindu-mă de-a dreptul ci răvășindu-mă în toate ungherele plăpânzimii mele trupești, sporită cumva și de peisagistica insolită care leagă peninsulele San Francisco și Marin - de fapt două promontorii majestuoase, la poalele cărora tălăzuiesc valurile Pacificului și ale golfului, frângând curenții oceanici și “aruncându-i” dincolo de pod ca pe niște jerbe-cununi de stropi lucitori și de ceață - când, deodată, măreția și complexitatea arhitectonică a podului se “desfoliază”, tăindu-mi
GOLDEN GATE ŞI COYOŢII OCEANULUI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 178 din 27 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367254_a_368583]
-
parcat pe o “uliță” din apropierea toll-ului, am plătit taxa de acces de 20 de dolari (cinci de căciulă) și am pornit-o cu pași neîncrezători spre...Pod! Panorama grandioasei construcții peste ape se poate vedea doar dinspre înălțimile laterale ale promontoriilor de nord și de sud, luăm în piept rafalele de vânt uscat ce bate cu cerbicie, ziua este luminoasă și totuși calmă iar curenții oceanului și ai golfului se “înghiforeazâ” vâlvoi exact deasupra podului, parcă amenințându-ne cu învăluirea, ne
GOLDEN GATE ŞI COYOŢII OCEANULUI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 178 din 27 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367254_a_368583]