9,981 matches
-
ne vom consola invocând "nenorocul românesc" și alte bazaconii care-au făcut faima lui Cioran și Noica, dar total lipsite de substanță. Zecile de organizații non-guvernamentale care storc bani frumoși de la donatori occidentali ar trebui să renunțe la tot mai pronunțata lor aroganță și să se dedice scopurilor pentru care au fost create și în numele cărora sunt finanțate. în loc să risipească sume colosale în seminarii ce gravitează în jurul buricului cutărui "expert" de la Consiliul Europei, ar fi în avantajul general să-și folosească
Inșii-petardă stau la umbra palmierilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15165_a_16490]
-
inconștiență: „Dacă sunt intelectuali, discută despre anumiți autori sau opere, acordă prioritate unor citate, revin mereu la aceleași teme și obsesii... Treptat, toate acestea le mulează pe chip o mască. Ea le imprimă o originalitate mai mult sau mai puțin pronunțată. Această mască exprimă, nu ascunde. Ea transformă pe orice ins dintr-o persoană într-un personaj”. Întreaga semnificație a romanului este ilustrată de opoziția dintre Marea Bibliotecă și Biblioteca lui Noe. Prima este un simbol al cenzurii comuniste care consideră
Ce merită Ion D. Sârbu by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/13432_a_14757]
-
Paris Marcel Iancu și devine un modernist oarecum rezonabil. Maxy se întoarce din Berlin, unde participase la expoziția internațională a constructivismului și face parte din grupul care publică revista „Contimporanul”. În acești ani, Victor Brauner, după o expoziție personală, mai pronunțat avangardistă, colaborează la organizarea expoziției internaționale din 1924 de la București, momentul de vârf al avangardei românești. Nici printre participanții români, nici printre cei străini nu există însă vreun suprarealist. Orfiști, constructiviști, expresioniști, dadaiști cuminți. Printre expozanții străini se află și
Centenar Victor Brauner by Amelia Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13461_a_14786]
-
rusească, cîntată de Valentina Panamariova, aceeași voce care cîntă și romanța din spectacolul nostru cu „Unchiul Vanea”. - Textul romanței completează reușit textul lui Gogol, parcă ar fi scris anume pentru această piesă. Începutul și finalul spectacolului au o încărcătură spirituală pronunțată și foarte pătrunzătoare, aș spune. - Ceea ce ține de personaje - dragostea, speranța, căsătoria, binecuvîntarea în genunchi - se întîmplă ca în fața a ceva divin. Presupune o responsabilitate, o greutate și, atunci, săritura pe fereastră devine nu numai o fugă de laș în
Interviu cu regizorul rus Yuri Kordonski by Maria Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/13600_a_14925]
-
evaporat din România cu totul. E inimaginabil câte idei și câtă ingeniozitate practică poți descoperi citind conversațiile ciberspațiale dintre tinerii români din țară și din străinătate. Inutil să spun că frecventarea acestor veritabile oaze de inteligență și bun-simț are un pronunțat aer de irealitate: cum, îți vine să exclami, dacă tinerii români sunt atât de patetici în dorința lor de schimbare, de ce nu-i ia nimeni în seamă? Și iar ne întoarcem la păcatul originar al României postcomuniste, la marea minciună
A sufoca, sufocare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13610_a_14935]
-
regăsește intactă în ele sensibilitatea și căldura confesivă din Orbitor), cronici literare, articole de atitudine, analize politice și chiar o proză scurtă ( Zaraza). Trebuie spus de la bun început că Mircea Cărtărescu este cu adevărat Mircea Cărtărescu doar în textele cu pronunțată tentă artistică. Eforturile omului ajuns la maturitate de a recupera experiențele inițiatice din primii ani ai copilăriei prilejuiesc scrierea unor pagini de proză de cea mai bună calitate. Autorul ajuns la maturitate se plimbă pe străzi în căutarea casei în
De la Camus la Nuova Guardia by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13765_a_15090]
-
După cîteva pagini ce par ficțiune literară cititorul află că pe fiul acestei țărănci venite la Paris, îl chema Maurice. E evidentă distanța dintre devoțiunea față de scriitori și tonul pieziș, sec, cu care trasează portretul mamei. Un tu, altfel rareori pronunțat, e imediat semn al autorului disociat de narator, nuanță în plus, vorbind despre cel care se așează acum pe scenă, în chip de peronaj privilegiat. I s-a reproșat lui Nadeau lipsa de stil. Nadeau recunoaște „Sunt obișnuit să scriu
Binecuvîntarea amintirii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13949_a_15274]
-
nu mai este valorizat ca posedînd sensurile ultime ale cunoașterii, ci devine o poveste între altele, ba chiar de același tip cu povestirile fantastice din relatările de călătorie. Singurul lucru care ne provoacă o vagă strîngere de inimă este parfumul pronunțat eminescian (și luciferian) al unora dintre versuri: "Un glas din marea carapace/ trecu prin turn cu sunet blînd:/ cînd va fi rău veniți încoace/ cum v-ați născut, alunecînd// căci eu v-am dat luminii grele/ s-o stăpîniți din
Glasuri dulci de la nadir by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14032_a_15357]
-
New York im Museum von Amsterdam (Cerul din New York în Muzeul din Amsterdam). Cum s-a născut această carte? R.W.: Am fost de mai multe ori la Amsterdam, era pe-atunci pentru mine un oraș foarte interesant prin caracterul său pronunțat internațional. Berlinul, unde m-am stabilit după plecarea din România, are și el o anumită internaționalitate, una europeană... Amsterdam este însă internațional în- tr-un mod extra-european. Mă simțeam acolo ca și cum aș fi cutreierat lumea din Indonezia pînă în Caraibe. Pe
Richard Wagner - Vămuiala unui ,geamantan literar" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/10380_a_11705]
-
intra în zona utilității publice; că muzica nouă românească s-a văzut adnotată în paginile unor prestigioase reviste de cultură; sau că opusuri de ultimă oră și-au inaugurat zborul în instantțe intens populate de spirite curioase, mânate de un pronunțat simț critic. Iar odată ajuns la Paris și înfășurat în veșmintele unui creator de opinie, mintea sa ageră, scormonitoare s-a plasat, prevestitor, în aceeași alertă dâmbovițeană, în plus căpătând finețea scanerului. Astfel a pozat cam tot ce mișca pe la
La Paris printre muzicieni (2) by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10397_a_11722]
-
cel mai adesea percepută literatura basarabeană, Vladimir Beșleagă consolidează de unul singur un reper al epicii reflexive, conectate la sensurile modernității. De cealaltă parte, Ion Druță a perseverat în direcția prozei de inspirație rurală și de viziune tradiționalistă, îmbinând o pronunțată apetență lirică și sentimentală cu o evocare epopeică a colectivității. Individualitățile lui Vladimir Beșleagă, excepții insolite, personaje labirintice în narațiuni labirintice, străbat anevoios un proces de conștiință morală și existențială, pentru a ieși epuizate la limanul eșecului și pentru a
Scriitura unei agonii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10410_a_11735]
-
lui IPS Nicolae Corneanu a aparut, de-a lungul timpului, în mai multe scandaluri, în anul 2008 solicitându-se chiar caterisirea mitropolitului. Astfel, imediat după Revoluția din Decembrie 1989, în unele cercuri, în special ale revoluționarilor, se vorbea tot mai pronunțat că din ordinul său ar fi fost închise porțile Catedralei Mitropolitane în decembrie ’89, iar din această cauză zeci de tineri au murit împușcați pe scările acesteia. Aceste speculații au fost, însă, respinse în mai multe rânduri de IPS Nicolae
Mitropolitul Banatului, IPS Nicolae Corneanu, a murit [Corola-blog/BlogPost/94346_a_95638]
-
nihilismului ( veritabilă radiografie a ideilor filosofice pornind de la Nietzsche, Heidegger și ajungând la Camus și Jünger), Titus Bărbulescu se preocupa de dimensiunea balcanică a lui Ion Barbu, iar I.Cristu va scrie elogios despre Rinocerii lui Eugen Ionescu. Dezbateri cu pronunțată alură filosofică sunt de remarcat și în „Fapta” („Foaie de luptă românească pentru ziua de azi și de mâine”), creștin-națională cu caracter evident anticomunist. Aparea în 1964 la Madrid avându-l redactor-șef pe Horia Stamatu. Mai trebuiesc amintite, ca
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94317_a_95609]
-
Matei Vișniec Eram însărcinat să culeg de pe buzele soldaților morți ultimele lor cuvinte cuvintele pronunțate înainte de moarte acele cuvinte care rămîn încremenite în gură sau în gîtlej și care se solidifică în momentul morții nu era o misiune ușoară trebuia să iau cadavru cu cadavru să-i caut în gură să le descleștez uneori gura
Ultimele lor cuvinte by Matei Vișniec () [Corola-journal/Imaginative/6255_a_7580]
-
Place de Clichy, cu obiecte made în Chină, arătau exact precum cele din Crângași; * berea de cidru din Montmartre seamănă la gust cu livejul de mere din zona Horezului; * o clătita cât shaworma din Grozăvești costă 12 euro; * în ciuda antiamericanismului pronunțat, francezii merg la McDonald’s și au chiar un lanț de restaurante fast-food propriu, numit... Quick; * am întâlnit cele mai frumoase și mai haioase nume de restaurante (Au soleil Levant, Leș voyages de pharaon, La mule du pape), bistrouri (Comme
Parisul by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13243_a_14568]
-
perspectivă nepartizană ceea ce s-ar putea numi „viața literară în vremea proletcultismului”. Văzută cu onestitate prin ochii unui tînăr de 20 de ani din epocă, realitatea anilor ’50 arată puțin altfel decît este ea reprodusă în manualele de istorie cu pronunțat iz ideologic. Gabriel Dimisianu își amintește astăzi că ea nu a fost una liniară în teroare așa cum lasă să se înțeleagă sintagma „obsedantul deceniu”. Terorii inițiale i-au urmat ușoara relaxare din perioada hrusciovistă și, mai apoi, după zdrobirea revoluției
Melancolii de critic literar by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13278_a_14603]
-
construcția devine inoperantă, neputând fi implementată din motive de incompatibilitate. Mai mult, speța respectivă frizează absurdul, tocmai pentru că opusul muzical savant e întemeietor, prin urmare, imprevizibil și de neîngrădit, defectiv de acel vector inaugural dezmembrător. Dezechilibrarea ordinii macrostructurale (de o pronunțată implacabilitate) ori deșirarea cusăturilor microstructurale (la fel de neiertătoare în varianta ideală) nu numai că nu garantează sensul, dar poate eroda însăși semnificația opusului. Tehnicile de-constructiviste au făcut ochi în clipa în care structura sonoră a devenit însuși obiectul creației componistice
Festin al silogismelor by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12686_a_14011]
-
de orice menajamente, în câmpul de manifestare al literaturii române contemporane. Doar discreția prevenitoare îl face pe Lovinescu să nu dorească a-și publica însemnările încă din timpul vieții, rezervându-le posterității. Numai că, pe parcurs, ele capătă tot mai pronunțat " deși cu intermitențe " un caracter ce nu se vrea avuabil, nici sub raportul elementelor de conținut, nici sub cel al formelor de exprimare stilistică, cu toate că acestea din urmă își atenuează întrucâtva corozivitatea, pe măsura înaintării în timp. Este evident că
Agendele literare ale lui E. Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12703_a_14028]
-
e folosit atît în expresii populare, în care substituie sinonimul hoție - "Furăciune ca-n codru. Sunteți niște nesimțiți" (sportplus.ro), cît și în contexte culte, în alăturări contrastante destul de stridente: "descoperim o poveste similară, dar cu elemente de furăciune mai pronunțate" (revistapresei.ro). Cred că impunerea lui furăciune a fost favorizată și de existența adjectivului furăcios "care are obiceiul să fure". Mi se pare destul de surprinzător faptul că acest adjectiv lipsește din dicționarele noastre. Mai vechi, apărut probabil în limbajul copiilor
„Furăciune” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12758_a_14083]
-
întâmplări ascunse, de false interpretări, de secrete pentru totdeauna nedezlegabile, de intrigi multiplu întrețesute încât te rătăcești în ele, buimăcit și consternat, are vreo importanță? Oare în viața noastră de toate zilele lucrurile se prezintă altfel? Similitudinea e atât de pronunțată încât evocările și mărturisirile din Agende câștigă în percutanță și forță de persuasiune, supunându-te la o "integrare" într-o așa măsură de imediată încât te suspendă din timp, confundându-te cu trecutul. Un trecut care devine prezent. Pentru asta
Agendele literare ale lui Eugen Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12722_a_14047]
-
nu lipsite de un anumit pitoresc al întâmplării. Astfel, tâmplarul bibliotecii lui Lovinescu avea să fie, într-un viitor destul de apropiat (1947) și meșterul propriei mele biblioteci, incomparabil mai modeste, dar executată la fel de solid. Era un evreu cu numele Bentzin (pronunțat fonetic "Bențin", probabil o transcriere deformată a patronimicului originar "Ben-Zion"), excelent meseriaș, care nu cerea prețuri exagerate și lucra foarte conștiincios. Nu mai știu cine mi l-a recomandat și cum a apărut în calea mea, patru ani după moartea
Agendele literare ale lui Eugen Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12722_a_14047]
-
întotdeauna o ținută austeră, refuzând cutele, faldurile, broderiile, într-un cuvânt, ornamentica de orice sorginte ar fi fost ea. Mai mult, se purta ca o robă ce visa fastuos, dar care trăia fastidios. 4. Muzica de gabardină a Renașterii, cu pronunțate nervuri oblice aplicate și pe față și pe dos, s-a purtat, paradoxal, cu lejeritate, în ciuda buzunarelor cusute cu ață albă, în care se ascundeau cheile centurilor de castitate migălos securizate. 5. Muzica de brocart a Barocului s-a distins
Muzică și vestimentație by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12478_a_13803]
-
unison. O altă coregrafă afirmată în ultimii ani, Cătălina Gubandru, a prezentat o variantă a lucrării sale Punct și de la capăt, pe care am văzut-o nu de mult, pe scena Teatrului Nottara. Secvențele unei relații mereu reluate, cu o pronunțată tentă de straniu și inadecvare, au fost interpretate de Valentina de Piante Niculae și de Ionuț Pascu. Din păcate, finalul neatent cizelat al acestei variante a lăsat impresia unei piese neterminate. Ultima lucrare, a Mădălinei Dan, Iulia + Emil = Love, excelent
Explore Dance Festival by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/11547_a_12872]
-
mașina deschisă. La cererea lui Keyserling, capota a rămas ridicată. Stăteam astfel unul lângă celălalt, în această atât de particulară izolare și apropriere reciprocă creată de invenția automobilului, apropiere care avea să vădească atât de multiple urmări. Simpatie între noi? Pronunțată, în același timp o stare de vagă așteptare, din partea filosofului alternând preț de secunde cu unde de vădită plăcere. Peisajului pe lângă care treceam, satelor, orașelor, grădinilor, nu le acorda nici o atenție. Era vizibil bucuros să călătorească, să lase totul în
Carl J. Burckhardt: Contele Hermann Keyserling by Mihnea Moroianu () [Corola-journal/Journalistic/11615_a_12940]
-
neglijență, sau "delicatețea" de-a nu-ți păsa de treaba altuia ne face, pe fiecare, să le tolerăm vinovat. Cum să stea altfel lucrurile cu "stăpînii" în casa lor, cărora (aproape) totul le este permis? Două relatări, nu de pe poziții pronunțat feministe, ci pur și simplu cu intuiția normalității în relațiile "din casă" scriu Bianca Felseghi și Anamaria Ștețco. Stilul este acela de "anchetă" socială, cu ace de ironie ascunse sub covor. Tot acolo rămîn, în "pîsla" unei lașe "adaptări", și
Firesc, despre ceilalți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11717_a_13042]