203 matches
-
Însemnele sale erau: ciocanul, cleștele fierarului și nicovala. Purta o bonetă și o haină scurtă care îi lăsa liber brațul drept. În mitologia greacă era cunoscut drept Hefaistos. Este o divinitate agrară de origine latină. Patrona belșugul, bogăția, abundența. Era propagatorul viței de vie și îngrășătorul ogoarelor. Zeiță cunoscută la etrusci și la greci. Minerva era patroana înțelepciunii, a artelor și a meșteșugurilor de tot felul. Împreună cu Jupiter și cu Junona formau o triadă divină. O are corespondentă în mitologia greacă
Roma Antică () [Corola-website/Science/299887_a_301216]
-
Imperiului Roman era atrăgătoare pentru mulți peninsulari. În Japonia, naționalismul, în sensul datoriei față de împărat și onoarei, era bine încetățenit de secole. Naziștii considerau că germanii erau "de rasă aeriană", rasă superioară. Naziștii au devenit cei mai ferveți susținători și propagatori ai antisemitismului, atitudine folosită în lupta pentru putere. Rasismul nazist s-a manifestat și față de "bastarzii din Rhineland", copii ai militarilor din trupele coloniale franceze staționate în Rhineland. Războaiele mondiale au fost la apogeul unui proces de amestec între germani
Cauzele celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/303903_a_305232]
-
din Iași. Timp de mai bine de trei decenii, Gavriil Musicescu, cu competență și exigență, a îndrumat generațiile de discipoli, instaurând o tradiție de seriozitate și de autentică trăire emoțională artistică în lucrările elaborate. La catedră a fost un zelos propagator al cântecului popular, stăruind neîncetat a arăta studenților calea dezvoltării muzicii românești prin axarea ei pe creația populară. Ca director al Conservatorului din Iași (1901-1903), Gavriil Musicescu a inițiat acțiuni menite să contribuie la educarea muzicală a publicului larg. Dezvoltarea
Gavriil Musicescu () [Corola-website/Science/302591_a_303920]
-
formula 16 sunt operatori de anihilare, respectiv creare, a unui foton cu vector de undă formula 17 și frecvență formula 18 întrucât formula 19 pentru formula 20 și formula 21 aceste roluri sunt inversate. Corespunzător, sunt satisfăcute relațiile de comutare unde funcția invariantă formula 23 se numește "propagatorul" câmpului de radiație liber. Electronii și pozitronii liberi sunt descriși de un bispinor cu patru componente care satisface ecuația lui Dirac unde formula 26 e masa electronului; formula 27 sunt matrici hermitice 4 × 4 care satisfac relațiile de anticomutare formula 28 Densitatea lagrangiană
Electrodinamică cuantică () [Corola-website/Science/318918_a_320247]
-
formula 40 și formula 41 ca operatori de anihilare, respectiv creare, de electroni, iar mărimile formula 42 și formula 43 ca operatori de anihilare, respectiv creare, de pozitroni. Pentru aceasta, sunt impuse regulile de anticomutare Relația de anticomutare corespunzătoare definește funcția matricială invariantă formula 47 "propagatorul" câmpului de materie liber. Un câmp de radiație și un câmp de materie, libere și independente unul de celălalt, nu există în realitatea fizică: fenomenele radiative se produc în urma interacției dintre cele două sisteme. Ecuațiile câmpurilor trebuie completate cu termeni
Electrodinamică cuantică () [Corola-website/Science/318918_a_320247]
-
din dezvoltarea câmpurilor și un factor „extern” provenit din starea inițială sau finală, se „contractă” pe baza relațiilor de tipul formula 80 lăsând în urmă bispinori de stare electron sau pozitron și unde electromagnetice plane polarizate. Factorii necontractați se exprimă în funcție de "propagatorii cauzali" în spațiul impulsurilor: formula 81 pentru câmpul de materie sau formula 82 pentru câmpul de radiație. Calculul direct al matricii S este anevoios și devine impracticabil în ordine superioare, când numărul termenilor rezultați explodează exponențial. Wick a detaliat structura analitică a
Electrodinamică cuantică () [Corola-website/Science/318918_a_320247]
-
al matricii S este anevoios și devine impracticabil în ordine superioare, când numărul termenilor rezultați explodează exponențial. Wick a detaliat structura analitică a acestor termeni, iar diagramele Feynman le dau o expresie grafică, în care stările reale și stările virtuale (propagatorii) sunt reprezentate prin linii continue orientate pentru electroni sau pozitroni și prin linii ondulate pentru fotoni. Matricea S în ordinul "întâi" ar reprezenta interacția punctuală a trei particule: fie anihilarea (sau crearea) unei perechi electron-pozitron cu emisia (sau absorbția) unui
Electrodinamică cuantică () [Corola-website/Science/318918_a_320247]
-
electroni, pozitroni și fotoni în această aproximație au fost calculate, pe baza teoriei lui Dirac, înainte de formularea relativist covariantă a QED. Elementul de matrice S pentru procesul formula 83 numit și împrăștiere Møller (1932), conține bispinorii formula 84 pentru stările electronice și propagatorul fotonic formula 85: formula 86 formula 87 formula 88 În procesul fermion-antifermion formula 89, sau împrăștiere Bhabha (1936), matricea S conține bispinorii de stare formula 84 și formula 91 pentru frecvențe pozitive și negative: formula 92 formula 93 formula 94 La împrăștierea Compton formula 95, calculată de Klein și Nishina (1929
Electrodinamică cuantică () [Corola-website/Science/318918_a_320247]
-
formula 89, sau împrăștiere Bhabha (1936), matricea S conține bispinorii de stare formula 84 și formula 91 pentru frecvențe pozitive și negative: formula 92 formula 93 formula 94 La împrăștierea Compton formula 95, calculată de Klein și Nishina (1929), apar vectorii de polarizare formula 96 ai fotonilor și propagatorul fermionic formula 97: formula 98 formula 99 formula 100 Afirmația că expresia formula 68 reprezintă probabilitatea tranziției formula 102 trebuie precizată. Elementul de matrice calculat se referă la un proces idealizat care are loc în întregul spațiu și durează un timp infinit, pe când procesul fizic real
Electrodinamică cuantică () [Corola-website/Science/318918_a_320247]
-
contrară orientării impulsului respectiv. O linie externă (cu un capăt pe un vertex și celălalt capăt liber) reprezintă funcția de stare a unei particule incidente sau emergente în/din procesul considerat. O linie internă (care unește două vertexuri) reprezintă un propagator, fermionic sau fotonic. Se integrează asupra variabilelor ce corespund buclelor interne. Pentru a calcula elementul de matrice formula 119 se construiesc toate diagramele Feynman cu formula 117 vertexuri, topologic distincte și cu liniile externe corespunzătoare stărilor inițială și finală. Contribuțiile lor se
Electrodinamică cuantică () [Corola-website/Science/318918_a_320247]
-
de seară și an de an, în "Săptămâna mare", un text scris în graiul muntean, care a stat la baza limbii române literare, înseamnă a favoriza răspândirea termenilor celor mai aleși ai epocii, fixându-i în vorbirea oamenilor. Rolul de propagator de limbă românească al popii Luca și cărții copiate de el merită deci toată considerația. Copierea s-a făcut cu mare exactitate, utilizându-se chiar cerneala roșie pentru indicațiile tipicorale. Popa Luca n-a fost însă doar un copist mecanic
Biserica de lemn din Răstoci () [Corola-website/Science/309844_a_311173]
-
Mai general, transformând o undă plană: obținem o undă transformată de forma: Transformând împrăștierea Gaussiană a pachetului de unde: producem o mișcare Gaussiană: care se împrăștie în același fel ca pachetul de unde inițial. Lățimea minimă a pachetului de unde Gaussian se numește propagator K. Pentru alte ecuații diferențiale, aceasta este numită uneori funcția lui Green, dar în mecanica cuantică, tradițional, se rezervă denumirea de funcție Green pentru transformata Fourier în funcție de timp a lui K. Când a este o cantitate infinitezimală formula 182, condiția inițială
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
tradițional, se rezervă denumirea de funcție Green pentru transformata Fourier în funcție de timp a lui K. Când a este o cantitate infinitezimală formula 182, condiția inițială Gaussiană, este recalibrată astfel încât integrala ei: devine o funcție delta, iar evoluția ei în timp dă propagatorul: De notat că, un pachet de unde inițial foarte mic devine instantaneu infinit de mare, cu o fază care oscilează foarte rapid la valori mari ale lui x. Acest lucru pare ciudat - soluția care inițial era concentrată într-un punct, câteva
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
K devine pur oscilator, integrala lui K nefiind absolut convergentă. În restul acestei secțiuni, aceasta va fi setată la zero, dar pentru ca toate integrările asupra stărilor intermediare să fie bine condiționate, limita formula 187, trebuie luată doar după calculul starii finale. Propagatorul este de fapt amplitudinea necesară pentru atingerea punctului x la timpul t, când se pornește din origine. Datorită invarianței translației, amplitudinea de a ajunge într-un punct x când se porneste din punctul y este aceeași funcție, doar translatată: Când
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
amplitudinea necesară pentru atingerea punctului x la timpul t, când se pornește din origine. Datorită invarianței translației, amplitudinea de a ajunge într-un punct x când se porneste din punctul y este aceeași funcție, doar translatată: Când t este mic, propagatorul converge către o funcție delta: dar numai în sensul distribuțiilor. Integrala acestei cantități multiplicată cu o funcție test diferențiabilă arbitrară dă valoarea funcției test în zero. Pentru a vedea acest lucru, să notăm că, integrala peste întregul spațiu al lui
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
derivata spațială diferită de zero cu excepția originii, astfel încât, atunci când timpul este mic există o rapidă anulare a fazei peste tot cu excepția unui punct. Acest lucru este riguros adevărat când limita formula 191, este luată după ce se fac toate calculele. Deci, nucleul propagatorului este evoluția în timp a funcției delta, continuă și convergentă catre funcția inițială delta la timpi mici. Dacă funcția de undă inițială este o țintă infinit îngustă în poziția formula 192, atunci: devine o undă oscilatoare: Deoarece fiecare funcție poate fi
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
Dacă funcția de undă inițială este o țintă infinit îngustă în poziția formula 192, atunci: devine o undă oscilatoare: Deoarece fiecare funcție poate fi scrisă ca o sumă de ținte înguste: evoluția în timp a fiecărei funcții este determinată de nucleul propagatorului: Iar acesta este alt mod de exprimare a soluției generale. Interpretarea acestei expresii este aceea că, amplitudinea unei particule de a se găsi în punctul x la timpul t este amplitudinea de start din formula 192 înmulțită cu amplitudinea de trecere
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
la x, sumarea făcându-se pentru toate punctele de start posibile. Cu alte cuvinte, este convoluția nucleului K cu condiții inițiale. Deoarece amplitudinea de a călătorii de la x la y, dupa un timp formula 200, poate fi considerată în doi pași, propagatorul se subordonează identității: care poate fi interpretată în felul următor: amplitudinea de a călătorii de la x la z în timpul formula 200 este suma amplitudinii de a călătorii de la x la y în timpul t multiplicată cu amplitudinea de a călătorii de la y
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
în sensul de distribuție, astfel că: pentru orice funcție test netedă f. Împrăștierea gaussiană este nucleul de propagare pentru ecuația de difuziune și se subordonează identității de convoluție: care premite ca difuziunea să fie exprimată ca o integrală de drum. Propagatorul este exponențiala unui operator H: care este operatorul de difuziune infinitezimal: O matrice are doi indici care în spațiul continuu este funcție de x și x’. În acest caz, datorită invarianței translației, elementele matricii K depind numai de diferența de poziție
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
interval de timp t, care include valori complexe, atâta timp cât integrala asupra nucleului de propagare rămâne convergentă. Atâta timp cât partea reală a lui z este pozitivă, pentru valori mare ale lui x, K descrește exponențial, iar integrala peste K este absolut convergentă. Propagatorul Schrödinger este limita acestei expresii când z se apropie de axa imaginară, adică: și acest lucru dă o explicație mai abstractă pentru evoluția în timp a împrăștierii gaussiane. Din identitatea fundamentală exponențială, sau integrala de drum, formula: este valabilă pentru
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
fost un admirator înfocat al scrierilor lui Auguste Comte chiar înainte de a-l întâlni personal. A început prin a coresponda cu acesta pentru ca mai apoi, peste câțiva ani, să devină un reprezentant marcant al pozitivismul sociologic, afirmându-se ca un propagator al ideilor comtiste în Anglia, în confruntarea cu doctrina organicistă promovată de Herbert Spencer. Începând cu anul 1842, Mill introduce termenul de sociologie în circuitul sociologic din Anglia. În logică a dezvoltat o teorie a inducției și procedee de experimentare
John Stuart Mill () [Corola-website/Science/298814_a_300143]
-
în drept,Rector al "Institutului de Științe Penale și Criminologie Aplicată" (Institutul de Criminologie din Chișinău, Republica Moldova), Președinte al Asociației Criminologilor din Republica Moldova, este o personalitate bine cunoscută în învățământul juridic și în știința juridică, fiind unul din întemeietorii și propagatorii activi ai criminologiei autohtone și primul deținător al diplomei de jurist-cercetător în criminologie din Republica Moldova.Pe plan științific aportul dlui constă în completarea substanțială a conceptului de violență criminală, criminologia penitenciară, criminalitatea în grup și organizată, conceptul securității criminologice. Însă
Valeriu Bujor () [Corola-website/Science/323403_a_324732]
-
discipoli, care s-au afirmat drept criminologi și cercetători atât în țară, cît și peste hotarele Republicii Moldova. Sub îndrumarea științifică a acestuia au fost susținute 5 teze de doctorat și peste 50 teze de masterat. Dl Bujor este un activ propagator al științei penale și criminologice peste hotarele Republicii Moldova prin participări la foruri științifice internaționale. Publicațiile sale științifice sunt editate în culegeri științifice internaționale și difuzate, în limba rusă în țările CSI. În activitatea sa dl Bujor s-a manifestat ca
Valeriu Bujor () [Corola-website/Science/323403_a_324732]
-
Gavarni, Forain, Saul Steinberg. Belgianul Franz Masseerel (1889-1971), grafician de excepție, și-a desfășurat activitatea atât în țara sa cât și în Germania, Tunisia și Elveția. În perioada războiului, Masseerel este un critic neobosit, demascator al ororilor războiului și al propagatorilor lui. Fiind mai degrabă un moralist decât un caricaturist, Masseerel a reprezentat o importantă sursă de inspirație pentru graficienii de presă prin claritatea expresiei și tensiunea dramatică realizată pe puternice contraste de alb-negru. Kathe Kollwitz (1867-1945) a făcut deopotrivă pictură
Caricatură () [Corola-website/Science/299381_a_300710]
-
pe când al celor trei surori, mai tinere, este "Pop", ceea ce înseamnă că era doar fiu vitreg al preotului Ioan Pop din Bezded. Amănuntul este important, pentru că acest „tată vitreg” își va sacrifica viața în Revoluția de la 1848-1849, fiind unul dintre propagatorii fervenți ai ideilor naționale profesate de viitorul ideolog, om de cultură și savant, Al. Papiu Ilarian. Ulterior, preotul Ioan Pop a primit parohia greco-catolică Budiu de Câmpie, astfel încât întreaga familie s-a stabilit în această comună, în apropiere de Târgu
Alexandru Papiu-Ilarian () [Corola-website/Science/303096_a_304425]