KorAP: Find »[drukola/base=propedeutică & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 2 3 4 5 >

113 matches

Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579

constructivismul 364 15.4.3.6. Ghidul proiectării pedagogice postmoderne 365 Note și referințe bibliografice 371 În loc de încheiere. Gânduri despre designul curricular ultramodern și teoria generală a curriculumului 397 Note și referințe bibliografice 407 Bibliografie selectivă 409 Precizare propedeuticătc "Precizare propedeutică" Prevenim cititorul că în paginile care urmează este prezentată o problematică pe cât de fabuloasă și de tulburătoare în plan teoretic, pe atât de importantă și de stringentă în plan practic. Ea îi interesează în primul rând pe educatori, dar într-

Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor (2008) [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
a exprimat concepția despre curriculumul propedeutic în Legile și Republica. Recomanda chiar un fel de „educație preșcolară” înainte de vârsta de 7 ani: primii ani de viață ai copilului trebuiau ocupați cu jocuri educative, practicate în comun sub supravegherea pedagogilor. Educația propedeutică propriu-zisă ar trebui să vizeze fortifierea și călirea corporală, prin gimnastică, și cultivarea sufletului, prin muzică. Dar prin muzică, Platon, ca și Pitagora, înțelegea „discipline inspirate de muze”, nu doar studiul armoniilor acustice. Altfel, Platon a conferit conceptului de paideia

Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor (2008) [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
Platon îi plăcea acest joc de cuvinte și îl repeta adesea: „Copilăria se dăruiește frumuseții jocului”. Vârsta a II-a (6-10 ani), a copilului mare (paidion), era dedicată educației fizice (igienă, gimnastică militară etc.) și era considerată prima etapa a propedeuticii; era ciclul primar. Vârsta a III-a (10-13 ani), a preadolescentului (proevfhbo"), era dedicată studiului gramatical/leterax și era socotită primul ciclu secundar. Vârsta a IV-a (13-17 ani), a adolescentului (evfhbo"), era dedicată educației muzicale și era socotită al

Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor (2008) [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
și educație igienică: - regim de viață; - regim alimentar; - vindecarea rănilor; - cunoașterea leacurilor; C. educație muzicală: - cântul vocal; - cântatul la liră; - școala kitharistului; D. educație literară: - școala gramatistului (cititul și scrisul); - studiul autorilor clasici; E. discipline muzicale (Musae): - matematica - disciplină fundamentală propedeutică pentru trezirea spiritului; - aritmetica - știința numerelor; - logistica (logistikh) - practica exercițiilor de calcul; - geometria; - jocurile matematice ale egiptenilor. III. Paideia (propriu-zisă): F. quadriviumul pitagoreic (stadiul avansat al disciplinelor muzicale): - aritmetica; - geometria; - astronomia; - acustica; G. filosofia. Dar, astfel înșiruite, aceste discipline nu

Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor (2008) [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
copleșit de măreția acestei arte. Iar Platon, în pofida disprețului său pentru sofiști, a acceptat în Phaidros retorica drept una dintre disciplinele utile demonstrațiilor dialectice. În sfârșit, deși nu a acordat importanță matematicilor, Isocrate consideră că ele ar putea fi o propedeutică pentru formarea oratorului, o disciplină care ar facilita logos epideiktikos ca instrument de argumentare și elocință. 4.6. Idealul pepaideumenic și formarea „omului de cultură”tc "4.6. Idealul pepaideumenic și formarea „omului de cultură”" Isocrate a fost, înainte de toate

Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor (2008) [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
rezervată grecilor care, abandonați în „oceanele de barbarie” după prăbușirea Imperiului Macedonean, au considerat enkyklios paideia singura modalitate de a-și proteja noblețea și superioritatea. Enkyklios paideia nu trebuie însă confundată nici cu „cultura de bază”, numită de eleniști propaideumata (propedeutica, propaideumata)4. Rostul propaideumatei era acela de a pregăti spiritul pentru enkyklios paideia, care urma să formeze „omul desăvârșit”, „omul uman”, „omul complet” (visat, în vremurile noastre, de raportul Aprendre à être redactat de Edgar Fauré). S-a crezut că

Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor (2008) [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
cuvânt care fusese folosit mai înainte, metaforic, de John Dewey, dar pe care el l-a transformat în concept operațional. Articolul din 1912 „The Elimination of Waste in Education”, publicat în Elementary School Teacher a avut un răsunet neobișnuit. Era propedeutica unei „teorii economice a curriculumului” care avea drept concept central eficiența. Cartea din 1915 What the Schools Teach and Might Teach lămurea conceptul de eficiență pedagogică - pe care el îl reducea la ideea că în școală elevii trebuie pregătiți nu

Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor (2008) [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
date pe baza „principiului minimax” (minimizarea efectelor indezirabile și maximizarea consecințelor benigne). Etapa a II-a. Curriculum design (tradus în românește, de obicei, prin „proiectare curriculară”) Este activitatea de concepere a „noului curriculum” - esența optimizării curriculare - ca activitate teleologică și propedeutică fundamentală în educație. Designerii (sau „proiectanții”) trebuie să ia în considerare și să folosească, cu maximum de responsabilitate, un set de concepte de referință și un set de principii de proiectare curriculară. Conceptele de referință în proiectarea curriculară modernătc "Conceptele

Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor (2008) [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206

în care proprietarii au plantat „flori de mucigai”2. Noutateatc "Noutatea" În contextul sociocultural actual, introducere unor noi cursuri în Facultățile de Teologie pare stringentă. Teologia este o artă a conversației pe verticala dumnezeirii și orizontala lumii. Un curs de propedeutică pentru studenții din anul I s-ar impune tocmai în sensul reabilitării acestei vocații dialogice a teologiei. Teologia este un act neîntrerupt de mărturisire a revelației lui Dumnezeu prin conversația cu Scripturile, cu tradiția Bisericii și cu toate culturile religioase

[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-l trecem? Refuzul fatalitățiitc " Refuzul fatalității" Nu trăim într-o societate unde dialectica atât de fină între căință și iertare să fie repede înțeleasă. După cum răul demisiei morale are un context specific, binele nu se poate dispensa de o atentă propedeutică. Copleșit de culpă, penitentul nu mărturisește nimic, doar simple formalități, în fața unei audiențe inchizitoriale. Ar fi poate momentul să înțelegem că, dacă dosarele moarte sunt desecretizate, sufletele vii caută împăcarea cu sine, prin ceilalți. Poți judeca integral o viață pariind

[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
de-a face cu „apofatismul esențialist” specific teologiei creștine. A acuza tradiția occidentală de „intelectualism” pare comod în contextul în care aceleași reproșuri s-au făcut unor importante figuri ale teologiei bizantine. Sfinții Părinți răsăriteni s-au angajat într-o propedeutică de tip filozofic, definind în limbajul gândirii grecești presupozițiile ontologice și aspirațiile metafizice ale dogmelor Revelației. Spre deosebire de teologii universitari occidentali, autorii patristici nu s-au temut să răstignească logos-ul filozofiei prin uzul sistematic al paradoxului (I Corinteni 1, 20-24

[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359

aserțiuni neîntemeiate, cărora li se pot opune altele tot atât de puțin verosimile, prin urmare, la scepticism.”74 În sfârșit, în capitolul intitulat „Arhitectonica rațiunii pure”, numind filosofie pură „o cunoaștere din rațiune pură”, Kant scrie: Filosofia rațiunii pure este sau o propedeutică (un exercițiu preliminar) care studiază facultatea rațiunii sub raportul oricărei cunoașteri pure a priori și se numește critică, sau, în al doilea rând, sistemul rațiunii pure (știință), întreaga (atât cea adevărată cât și cea aparentă) cunoaștere filosofică din rațiune pură

[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
teoria cunoașterii drept o întemeiere a acelui mod de a concepe metafizica pe care cel dintâi îl califica drept „precritic” sau „dogmatic”. „Vasăzică oricât ar fi teoria cunoștinței o disciplină deosebită de metafizică, și oricât ar face parte ea din propedeutica metafizicii, nu este mai puțin adevărat că teoria cunoștinței, făcută ca introducere la metafizică, are cu totul altă înfățișare sau are, în punctele esențiale, o înfățișare deosebită de teoria cunoștinței, făcută dintr-un punct de vedere științific.”91 Pe scurt

[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670

o Încercare de a ne adapta anticipările la o realitate volatilă, pe baza unui cadru sofisticat ce Încorporează toate seturile de variabile, de la cele relativ stabile și ușor volatile la cele foarte dinamice și accidentale. Natura ei este euristică și propedeutică. Adică de pregătire a momentului deciziei (propedeutica) și de căutare a soluțiilor strategice optime (euristica). De remarcat că, deși mulți au supraevaluat puterea predictivă a acestui cadru conceptual, autori precum Kahn au subliniat neîncetat limitele istorice și ontologice ale unor

Politica de securitate națională. Concepte, instituții, procese by Luciana Alexandra Ghica, Marian Zulean (2007) [Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
la o realitate volatilă, pe baza unui cadru sofisticat ce Încorporează toate seturile de variabile, de la cele relativ stabile și ușor volatile la cele foarte dinamice și accidentale. Natura ei este euristică și propedeutică. Adică de pregătire a momentului deciziei (propedeutica) și de căutare a soluțiilor strategice optime (euristica). De remarcat că, deși mulți au supraevaluat puterea predictivă a acestui cadru conceptual, autori precum Kahn au subliniat neîncetat limitele istorice și ontologice ale unor exerciții intelectuale de previziune: Chiar dacă n-ar

Politica de securitate națională. Concepte, instituții, procese by Luciana Alexandra Ghica, Marian Zulean (2007) [Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
modul În care este pregătită și flexibilizată. Sau, cum spunea același Kahn, deși cercetarea socială și strategică este ocupată cu dezvoltarea, explicarea și expunerea metodologiei, raționalității, paradigmelor sau logicii concluziilor este absolut necesar ca organizarea și prezentarea materialului să fie propedeutica și euristica (Kahn, 1973, p. 103). Mai mult, nu trebuie uitat că, pentru a trata probleme așa de complexe cum sunt cele legate de anticiparea strategică, este nevoie de cercetare interdisciplinară. Iar rezolvarea interdisciplinară a unei probleme presupune un efort

Politica de securitate națională. Concepte, instituții, procese by Luciana Alexandra Ghica, Marian Zulean (2007) [Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269

creștină. Este vorba, așadar, de o metodă compusă, ce se articulează după niveluri diferite, dar care cer să fie orientate totuși într-o direcție unitară. Prima fază a metodei este interesată de condițiile de posibilitate ale unei filosofii religioase ca propedeutică a unei eventuale filosofii creștine. Condițiile de posibilitate trebuie căutate pe terenul total autonom al reflecției filosofice. Ele constau în recunoașterea unor limite epistemologiei ce se consideră exhaustivă și în modalitățile în care se configurează întrebarea existențială cu privire la sensul vieții

De ce filosofia by Armando Rigobello (2013) [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593

despărțiri evoluează lent, se consumă gradual conexiunea relațională dintre persoanele implicate suportând disoluția și răcirea pulsației întemeietoare într-un proces de multe ori extins prelung. Dar această stare de înghețare treptată a unei relații se relevă a fi etapa introductivă, propedeutică, pregătitoare pentru dezlănțuirea, descătușarea energiilor distructive de despărțiri și îndepărtari efective, concrete. Înstrăinarea dintre individualitățile implicate în conexiunile unei relații, mai exact, înstrăinarea celui care va părăsi aceste conexiuni este profeția survenirii inevitabile a despărțirii concrete. De sunetul ascuțit dar

Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
morții coborâte peste criptă, resurecția estetică întru popasul sub visul hipnotic al artei sau liniștea pășirii întârziate prin spațiul naturii tonifiante, toate acestea sunt forme ale survenirii reculegerii. În circumscrierea sacră oferită de templu, reculegerea îmbracă forma mistică ca stare propedeutică care deschide posibilitatea conlucrării ce împletește pictura și sculptura religioasă, relicvele-mărturii, energia ascendentă a ritualului și proiectul arhitectural materializat prin forța de cuprindere unificatoare. Situarea paradigmatică a credinciosului în saltul spre verticalitatea mântuirii reprezintă o țintă-finalitate a conlucrării acestor componente

Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323

poartă straiele umilinței, deși ele descoperă rațiunea (logos) de a fi a întregii creații. Imunizarea inteligenței în fața virusului mortal al vanității este condiția recuperării practicilor spirituale ale tradiției, între care exegeza alegorică și hermeneutica liturgică a Scripturii. După o cuprinzătoare propedeutică intelectuală, care deconstruiește raționalitatea iluministă și restaurează demnitatea conceptuală a tradiției, Andrew Louth evocă dimensiunea liturgică implicată în practicile cognitive ale comunității creștine originare. Biserica nu poate evoca credința ca simplă via regis, fără a discuta resursele de adevăr ale

[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
pulsează în corpul uman decăzut din starea de har (Rom. 7,14 sq). De aceea, uzul forței ajunge să fie declarat drept mecanism fatal în reglarea raporturilor din sânul societății umane, încărcând cu un pesimism tragic, de extracție greacă, o propedeutică la știința utopiei (în care modernitatea, de altfel, s-a specializat). Un decupaj în profilul „teologiei politice” și al „teologiei economice” din secolele XIV-XVI, urmat de analiza presupozițiilor epistemologice și a consecințelor ideologice ale pozitivismului (Malebranche și Durkheim, respectiv, Kant

[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928

e vorba de ceva de dincolo de "stil"; e încercarea, poate nevoiașă, de a sugera o lume închisă, epifenomenală, greu de înțeles din afară, o existență compusă din evenimente imponderabile, un soi de aventură exemplară a spiritului, o "epică" protreptică și propedeutică. După lectura paginilor am stat de vorbă cu Andrei până către 2 noaptea. Discuție dizolvantă, aporetică, un inventar al handicapurilor noastre culturale - un liceu prost, lipsa lecturilor fundamentale făcute la vremea lor, lipsa deprinderilor de lucru sistematic și mecanic, capabile

Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
K. - "spion în slujba divinului". Deformarea pe care o aduce cu sine reflexivitatea: lipsa de acces la imediat, deci la vârsta copilăriei și a tinereții, la timpul simțit în instantaneitatea lui. În schimb, reflexivitatea are avantajul de a fi o propedeutică la eternitate, pentru că spiritul pe care-l trezește nu se recunoaște în elementul timp ca în propriul său mediu ("fericirea mea crește cu fiecare zi cu care îmbătrînesc..., căci temporalitatea nu este și nu va fi niciodată elementul spiritului, ci

Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
ei infinită. De aceea, sufletul nu poate fi dezbrăcat de nici un muritor, ci doar, ca în mitul lui Er din Gorgias, de zeii judecători. Propunând dezbrăcarea sufletului lui Charmides în locul trupului său, Socrate sugerează înlocuirea unui exercițiu infinit cu o propedeutică la o îndeletnicire divină. Ce sens are acest exercițiu? De ce apare Socrate aici ca dezbrăcător de suflete? Răspunsul e foarte simplu și e de mirare că exegeții lui Platon nu au făcut conexiunea. Dacă moartea este despărțirea sufletului de trup

Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
Corola-publishinghouse/Science/1697_a_2974

modulilor de recuperare (sau „complementari", „intermediari" etc.) insuccesul școlar elimină cazul-limită al repetenției, indivizii putând reface itinerariul optim spre dobândirea competenței finale, În același timp se detectează mai rapid cauzele unor insuccese, trecerile de la un nivel la altul având valoare propedeutica sporită și fiind stimulenți motivaționali reali. Modularitatea, punând accentul pe logica Învățării conduce la depășirea fărâmițării monodisciplinare a planului de Învățământ. Informația nu este divizată În discipline, ci În unități de informație interdisciplinară, În care studiul se axează pe o

Managementul calității În Învățământul superior by Valentin Ambăruş, Ciprian Rezuş, Gabriel Ungureanu (2006) [Corola-publishinghouse/Science/1697_a_2974]