103 matches
-
pe partea a doua a acesui dicton original și bogat în înțelesuri. Anume, de „păcatul [care] are [și el] virtuțile sale”. Când spunea scriitorul umorist, care este Dorel Schor, că un aforisme, de fapt, un întreg roman, scris într-o propozițiune sau două, avea, mai ales în ce-l privește, destulă dreptate! El scrie scurt și cuprinzător. Dar cine are cap, poate înțelege cu mult mai mult decât se vede... Desigur, Păcatul are atâtea valențe de euforie și delicii, ca și
UMORISTUL DOREL SCHOR ŞI VIRTUŢILE PĂCATULUI SĂU de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1152 din 25 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353737_a_355066]
-
axată pe alcătuirea discursului, autoarea revenind la vechile învățături ale oratoriei antice, adică la moștenirea lăsată omenirii de către Aristotel, Cicero și Quintilian - care au o schemă de lucru extrem de suplă și de funcțională, cu vârful de atac în introducere (exordiu, propozițiune, expozițiune și diviziune), continuând cu tractarea perorația (cuprinzând o recapitulare a faptelor, o prezentare patetică a acestora și concluzia). Modificările intervenite în structura discursului politic contemporan subliniază tocmai latura pragmatică a evoluției și necesitatea acestuia de a fi cât mai
ÎNTRE DISCURS ŞI DISCURSIVITATE de EUGENIU NISTOR în ediţia nr. 1133 din 06 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360296_a_361625]
-
axată pe alcătuirea discursului, autoarea revenind la vechile învățături ale oratoriei antice, adică la moștenirea lăsată omenirii de către Aristotel, Cicero și Quintilian - care au o schemă de lucru extrem de suplă și de funcțională, cu vârful de atac în introducere (exordiu, propozițiune, expozițiune și diviziune), continuând cu tractarea perorația (cuprinzând o recapitulare a faptelor, o prezentare patetică a acestora și concluzia). Modificările intervenite în structura discursului politic contemporan subliniază tocmai latura pragmatică a evoluției și necesitatea acestuia de a fi cât mai
Între discurs și discursivitate () [Corola-blog/BlogPost/339987_a_341316]
-
axată pe alcătuirea discursului, autoarea revenind la vechile învățături ale oratoriei antice, adică la moștenirea lăsată omenirii de către Aristotel, Cicero și Quintilian - care au o schemă de lucru extrem de suplă și de funcțională, cu vârful de atac în introducere (exordiu, propozițiune, expozițiune și diviziune), continuând cu tractarea perorația (cuprinzând o recapitulare a faptelor, o prezentare patetică a acestora și concluzia). Modificările intervenite în structura discursului politic contemporan subliniază tocmai latura pragmatică a evoluției și necesitatea acestuia de a fi cât mai
Daniela Gîfu: Temeliile Turnului Babel. O perspectivă integratoare asupra discursului politic. Prezentare de Eugeniu NISTOR () [Corola-blog/BlogPost/339477_a_340806]
-
parașută, nicidecum de ”distinsă doamnă” cum se pretinde. Măcar asta este părerea mea. Apropo, o vestită călăreață de circ care ne-a vizitat țara cu circul Globus pe vremea lui Cincinat Pavelescu un mare epigramist, a răspuns bogatelor aplauze cu propozițiunea de mulțumire „Mă simt profund atinsă” la car Cincinat a răspuns în presă: ”Stimată doamnă și distinsă/ Când ați fost profund atinsă/ Erați călare sau întinsă? Ceea ce am scris mai sus poate fi artă. Artă cu tendință deoarece atrage atenția
O LUME FRIVOLĂ, FRIVOLĂ de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1578 din 27 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373883_a_375212]
-
tratat - „n-au încetat de mai mulți ani să tulbure liniștea frontierelor Transilvaniei și să-și extindă uzurpările lor asupra teritoriului M.S.I. și R.”, după pace se vor repune bornele vechi în manieră de a satisface Austria. Această din urmă propozițiune arată că acele uzurpări erau doar pretexte pentru „înaintarea bornelor” în profitul Vienei. Von Zegelin raporta însă din Constantinopol că Poarta nu putea accepta sub nici un motiv independența Principatelor și a tătarilor, iar la 17 septembrie 1771, el avertiza că
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
dacă am nesocoti șocul pe care ni-l provoacă adeseori selecția aparent arbitrară, dar, în realitate, premeditată, a istoricului partizan, fie și nedeclarat, dar ușor detectabil, al unei „teze”. Lăsând la o parte presa europeană prounionistă și zăbovind în câteva propozițiuni asupra celei antiunioniste, istoricul va remarca lesne că, spre deosebire de anii premergători Unirii, acum, în 1859, accentul nu cade asupra pretinsei opoziții „populare” (cu deosebire moldave) față de actul din 24 ianuarie, ci simulează iregularități în alegeri și, mai ales, încălcarea Convenției
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
se referea la Principatele Române, nu și la Serbia), a căror reconstituire „nu s-a putut termina decât după numeroase dificultăți”. Măiestria prezumpției, fără de care împăratul nu poate fi înțeles ca om și bărbat de stat, i-a inspirat două propozițiuni echivoce, sibilice: situația Italiei este anormală, dar nu va fi război. Or, cu patru zile înainte de acel discurs a fost publicată broșura Napoleon III et l’Italie, elaborată de La Guéronnière, sub ochiul vigilent și interesat al împăratului, care, cum pretinde
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
apare așadar [nu] ca o simplă teze față cu o arse, ci are relațiunea duplă, de-a fi o teze atât față cu cea întîi cât și cu cea de-a doua arse în care se sfârșește propusăciunea principală. Fiecare propozițiune incidentă în legătură cu propozițiunea sa principală seamănă în accentul logic cu mișcarea piciorului de vers numit creticus (... ), care mișcare se aude ca un întreg și reprezintă o vibrațiune care se-ncepe cu o arse, propozițiunea principală, continuă c-o teze, propozițiunea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ca o simplă teze față cu o arse, ci are relațiunea duplă, de-a fi o teze atât față cu cea întîi cât și cu cea de-a doua arse în care se sfârșește propusăciunea principală. Fiecare propozițiune incidentă în legătură cu propozițiunea sa principală seamănă în accentul logic cu mișcarea piciorului de vers numit creticus (... ), care mișcare se aude ca un întreg și reprezintă o vibrațiune care se-ncepe cu o arse, propozițiunea principală, continuă c-o teze, propozițiunea incidentă; se ridică
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
care se sfârșește propusăciunea principală. Fiecare propozițiune incidentă în legătură cu propozițiunea sa principală seamănă în accentul logic cu mișcarea piciorului de vers numit creticus (... ), care mișcare se aude ca un întreg și reprezintă o vibrațiune care se-ncepe cu o arse, propozițiunea principală, continuă c-o teze, propozițiunea incidentă; se ridică apoi iarăși la arse, propozițiunea principală restabilită, cu care apoi se și sfîrșăște. Accentul logic a unei propozițiuni principale întreruptă de multe propozițiuni incidente ne prezintă așadar vibrațiunea continuă a unor
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
propozițiune incidentă în legătură cu propozițiunea sa principală seamănă în accentul logic cu mișcarea piciorului de vers numit creticus (... ), care mișcare se aude ca un întreg și reprezintă o vibrațiune care se-ncepe cu o arse, propozițiunea principală, continuă c-o teze, propozițiunea incidentă; se ridică apoi iarăși la arse, propozițiunea principală restabilită, cu care apoi se și sfîrșăște. Accentul logic a unei propozițiuni principale întreruptă de multe propozițiuni incidente ne prezintă așadar vibrațiunea continuă a unor cretici înlănțuiți unu-n altul, care
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
accentul logic cu mișcarea piciorului de vers numit creticus (... ), care mișcare se aude ca un întreg și reprezintă o vibrațiune care se-ncepe cu o arse, propozițiunea principală, continuă c-o teze, propozițiunea incidentă; se ridică apoi iarăși la arse, propozițiunea principală restabilită, cu care apoi se și sfîrșăște. Accentul logic a unei propozițiuni principale întreruptă de multe propozițiuni incidente ne prezintă așadar vibrațiunea continuă a unor cretici înlănțuiți unu-n altul, care însă cu toate se prezintă ca un întreg
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ca un întreg și reprezintă o vibrațiune care se-ncepe cu o arse, propozițiunea principală, continuă c-o teze, propozițiunea incidentă; se ridică apoi iarăși la arse, propozițiunea principală restabilită, cu care apoi se și sfîrșăște. Accentul logic a unei propozițiuni principale întreruptă de multe propozițiuni incidente ne prezintă așadar vibrațiunea continuă a unor cretici înlănțuiți unu-n altul, care însă cu toate se prezintă ca un întreg absolut. Cu cât se-nmulțesc propozițiunile subordinate și incidente cu-atîta recitațiunea perioadei e
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
o vibrațiune care se-ncepe cu o arse, propozițiunea principală, continuă c-o teze, propozițiunea incidentă; se ridică apoi iarăși la arse, propozițiunea principală restabilită, cu care apoi se și sfîrșăște. Accentul logic a unei propozițiuni principale întreruptă de multe propozițiuni incidente ne prezintă așadar vibrațiunea continuă a unor cretici înlănțuiți unu-n altul, care însă cu toate se prezintă ca un întreg absolut. Cu cât se-nmulțesc propozițiunile subordinate și incidente cu-atîta recitațiunea perioadei e mai grea, pentru că accentul logic
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
se și sfîrșăște. Accentul logic a unei propozițiuni principale întreruptă de multe propozițiuni incidente ne prezintă așadar vibrațiunea continuă a unor cretici înlănțuiți unu-n altul, care însă cu toate se prezintă ca un întreg absolut. Cu cât se-nmulțesc propozițiunile subordinate și incidente cu-atîta recitațiunea perioadei e mai grea, pentru că accentul logic trebuie să esprime suma întreagă a subordinațiunilor și a hotărârilor eventuale, fără privire la aceea că unitatea e conținută deja în propozițiunea principală. Pe când propozițiunea incidentă e în
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
întreg absolut. Cu cât se-nmulțesc propozițiunile subordinate și incidente cu-atîta recitațiunea perioadei e mai grea, pentru că accentul logic trebuie să esprime suma întreagă a subordinațiunilor și a hotărârilor eventuale, fără privire la aceea că unitatea e conținută deja în propozițiunea principală. Pe când propozițiunea incidentă e în legătură gramatică cu membrele propozițiunei principale, trebuind astfel să fie pusă și prin întonare într-un raport intern cu cea din urmă, lucrul se schimbă la parenteză. Parenteza anulează cu totul conexiune[a] internă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cât se-nmulțesc propozițiunile subordinate și incidente cu-atîta recitațiunea perioadei e mai grea, pentru că accentul logic trebuie să esprime suma întreagă a subordinațiunilor și a hotărârilor eventuale, fără privire la aceea că unitatea e conținută deja în propozițiunea principală. Pe când propozițiunea incidentă e în legătură gramatică cu membrele propozițiunei principale, trebuind astfel să fie pusă și prin întonare într-un raport intern cu cea din urmă, lucrul se schimbă la parenteză. Parenteza anulează cu totul conexiune[a] internă a construcțiunei și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
recitațiunea perioadei e mai grea, pentru că accentul logic trebuie să esprime suma întreagă a subordinațiunilor și a hotărârilor eventuale, fără privire la aceea că unitatea e conținută deja în propozițiunea principală. Pe când propozițiunea incidentă e în legătură gramatică cu membrele propozițiunei principale, trebuind astfel să fie pusă și prin întonare într-un raport intern cu cea din urmă, lucrul se schimbă la parenteză. Parenteza anulează cu totul conexiune[a] internă a construcțiunei și se prezintă ca o propozițiune de sine stătătoare
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
gramatică cu membrele propozițiunei principale, trebuind astfel să fie pusă și prin întonare într-un raport intern cu cea din urmă, lucrul se schimbă la parenteză. Parenteza anulează cu totul conexiune[a] internă a construcțiunei și se prezintă ca o propozițiune de sine stătătoare, care nu are alt raport cu vorbirea decât doar prin sens, ba adesea chiar prin sens n-o are, ci se prezintă ca o observațiune din treacăt care întrerupe cu totul sensul. Această sistare (suspensiune) a nexului
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
sens n-o are, ci se prezintă ca o observațiune din treacăt care întrerupe cu totul sensul. Această sistare (suspensiune) a nexului intern gramatical trebuie să-l esprime iarăși accentul logic. Vibrațiunea tonului nu se continuă în parenteză, ca în propozițiunea incidentă de esemplu, ci această vibrațiune se întrerupe deodată prin o alta, cu totul neasămenea ei. Parenteza întrerupe mersul logic a vorbirei prin o observațiune intercalată, ocazională numai; astfel și accentul are să ni redeie această împrejurare prin schimbarea și declinul
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
numai; astfel și accentul are să ni redeie această împrejurare prin schimbarea și declinul tonului, în unire cu pauza condiționată prin astea, care vine atât înainte cât și după parenteză. Tonul în urma parentezei vine iarăși în vibrațiunea părăsită și împiedecată spontaneu. Propozițiunea accentului în parenteză nu mai e acela a unei teze față cu o arsă precedentă și cu una postcedentă; din contra, el e o vibrațiune care întrerupe vibrațiunea întîmplătoare a tonului și nu seamănă {EminescuOpXIV 311} {EminescuOpXIV 312} deloc cu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
accentul corect logic e atuncea o urmare neapărată. Trebuie dar înainte de toate grijă pentru priceperea deplină a singuratecelor cugetări, fără care artea oratorică va rămânea întotdeuna fără efect. Accentul logic pe care noi l-am dedus din relațiunea internă a propozițiunei e de-aceea totdeuna proprietatea unui spirit cult, căruia i se deschide lesne sensul vorbirei după relațiunile [sale]. Și nici ca e o prerogativă a artistului, ci numai condițiunea negativă pentru declamațiunea artistică, pe care însă din nenorocire o vedem
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
sistematic și amplu institut pentru artiști dramatici va trebui să consacre aceștei ramuri o deosebită îngrijire (solicitudine). Nouă ni-i de ajuns că am însemnat locul acestui studiu preliminar. Această viață internă a perioadei, atât în antitezele ei generale a propozițiunei anterioare și posterioare cât și în diferitele sale cezure singulare, toate astea artistul are de-a le reproduce și de-a le face pricepute urechei prin fluxul și refluxul ondolărilor tonului, puse în consonanță cu membrele periodei. Accentul logic, care
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
în regiunea ideală, acest caracter trebuie ca declamațiunea să i-l păstreze. O nimicire totală a ritmului ne-ar transpune iarăși în forma prozei, fără însă de-a ne da cu asta esteriorul cel mai ușure al prozei în compozițiunea propozițiunilor, în constelațiunea vorbelor și în întrebuințarea eptitetelor. Ritmul iambic răsuflat în vorbire și redus la simplă proză ne-ar rumpe din direcțiunea ideală pe care o trezește în noi ritmul în genere, pe când întreaga compozițiune a vorbirei ar contrazice acestei
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]