103 matches
-
Paul Valéry, Degas Dans Desen, în românește de Șerban Foarță, Editura Meridiane, București, 1968, p. 75. 46 Ibidem. 47 "O descriere se compune din fraze care se pot, în genere, interverti: pot sa descriu această cameră printr-o suită de propozițiuni a căror ordine este aproape indiferentă. Privirea rătăcește în voie. Nimic mai firesc, nimic mai adevărat, decât acest vagabondaj, căci... adevărul e hazardul...", Ibidem. 48 Idem, p. 76. 49 Ibidem. 50 "Ekphrasis is justified when the described place or thing
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
plicul). Dubla ucidere (prin "distanța critică" a comentariului și prin reducerea la fragmente a suportului) se referă la acel "enfant de mon esprit potachique", autor al unui text redactat "cu multă grijă în grai strein, arhaizant și prețios", cu multe "propozițiuni (care) n-au alt sens decât să etaleze bravuri gramaticale" dar având o "natură retorică de neîngăduit", mișunând de "autoironii de tot felul" și smălțuit cu improprietăți semantice și erori de "ghilimetizare". Totul anunța "vreun San Antonio al eseului dintre
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
Părinților greci și al Sf. Augustin, privilegiază, în fond, credința necondiționată în detrimentul rațiunii dialectice. Este cazul lui Hugues de Saint-Victor și încă și mai mult al lui Bernard de Clairvaux care, la Conciliul de la Sens, în 1140, va cenzura anumite propozițiuni considerate prea îndrăznețe ale lui Pierre Abelard și-1 va obliga, în 1148, la Conciliul de la Reims, pe un alt magister parizian, Gilbert de La Poree, să retracteze. Abélard nu era nicicum revoluționar în materie de teologie și cu atît mai
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
nu poate citi, nu scrie, de numărat numără numai de la 5 la 10. Această tendință de a asimila sintetic, pe bucăți, îi permite să recunoască titlurile ziarelor, unele nume de străzi, denumirea magazinelor, mărcile mașinilor și variantele acestora și chiar propozițiunile unor reclame. Are o memorie foarte bună, evocând fapte îndepărtate în timp și recunoscând persoane pe care abia le-a zărit odată. Se miră, râzând neîncrezător, când eu nu-mi amintesc un anume fapt sau o anume figură. Sunt convins
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
trebui să-i facă un muzeu lui Hitler, îi răspund. Face parte și el din istoria lor și a lăsat „ctitorii” comparabile! Nae Prelipceanu mă roagă să-i traduc „dialogul” meu cu ghida și reușește să plaseze și el câteva „propozițiuni anticomuniste”... Vizităm apartamentul în care a locuit, după revoluție, Lenin cu Nadejda Konstantinovna Krupskaia timp de un an, trei luni și patru zile... (o evidență aiuritoare, mai trebuiau cronometrate și minutele!). Bătrâna îngrijitoare (o femeie de vreo 65 de ani
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de-a face cu altceva decât o cauzala subordonată. Problema este întoarsă pe toate fețele, pe parcursul mai multor pagini. În cele ce urmeaza reproduc, in extenso, doar fragmente din partea finală, care ne interesează cel mai mult: Ideea de cauză pe seama propozițiunii "(că) te mănâncă porcii" nu e cerută direct de înțelesul celeilalte, ci de modul la care punem predicatul ei: adică "te mănâncă porcii" e o cauzala o "motivare" a propozițiunii anterioare: "Nu te amestecă în tarate" că imperativa, nu ca
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
care ne interesează cel mai mult: Ideea de cauză pe seama propozițiunii "(că) te mănâncă porcii" nu e cerută direct de înțelesul celeilalte, ci de modul la care punem predicatul ei: adică "te mănâncă porcii" e o cauzala o "motivare" a propozițiunii anterioare: "Nu te amestecă în tarate" că imperativa, nu ca înțeles. Imperativul este, întâi de toate, expresia unui act de voință, a unui îndemn indiferent ce îndemn; expresia unei atitudini a subiectului vorbitor și această atitudine trebuie motivată: Eu vreau
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
ce știu, adică motivul adevărat al sfatului meu: Eu vreau să-ți spun etc...., de vreme ce știu etc.... Această înseamnează că înțelesul "cauzalei" noastre se raportează, nu la predicatul imperativei, ci la alt predicat pe care il presupune modul imperativ al propozițiunii, la un predicat subînțeles pe deasupra celui din imperativa -, nu din înțelesul lui. Ar fi un fenomen căruia am îndrăzni să-i spunem, cu un termen nou, perisintactic, spre deosebire de cel căruia i-am zice subsintactic, când ar fi vorba de un
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
Moeschler & Auchlin, 2005, p. 189). Constatarea pe care tocmai am facut-o este cu atât mai evidentă dacă ne raportăm și la cele spuse de Dragomirescu mai departe: Ascultând de legea această stilistica, o cauzala mai poate fi și o propozițiune independența pură (ceea ce n-a observat Tiktin) tot grație concentrării sintactice. O propozițiune imperativa are dreptul să fie considerată că independența sau principala, numai întrucât este și ea un fenomen de brachilogie: ea implică o independență supraordonata pe care nu
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
cu atât mai evidentă dacă ne raportăm și la cele spuse de Dragomirescu mai departe: Ascultând de legea această stilistica, o cauzala mai poate fi și o propozițiune independența pură (ceea ce n-a observat Tiktin) tot grație concentrării sintactice. O propozițiune imperativa are dreptul să fie considerată că independența sau principala, numai întrucât este și ea un fenomen de brachilogie: ea implică o independență supraordonata pe care nu trebuie niciodată să o exprimăm: "Eu vreau sau îți ordon: nu mișcă!" se
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
principala, numai întrucât este și ea un fenomen de brachilogie: ea implică o independență supraordonata pe care nu trebuie niciodată să o exprimăm: "Eu vreau sau îți ordon: nu mișcă!" se poate reduce la: "Nu mișcă!" Tot asa cu o propozițiune exclamativa: Ce frumos este! (Subînțeles: vedeți, iată...) sau una optativa: De-aș pleca! (Subînțeles: ce bine, ce fericit aș fi!) Și iată că o cauzala introdusă cu "căci" poate încă o dată deveni independentă slujindu-se și de această poziție a
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
a desemna morfologia, n.m. C.M.]; 2. Doctrina funcțiunii cuvintelor în sine sau semasiologia, care cercetează semnificațiunea formelor lexicale ale limbei [prin funcțiune, ca și la Schleicher, trebuie să înțelegem aici 'semnificație', n.m. C.M.]. ÎI. Doctrina despre cuvânt ca membru al propozițiunii sau, pe scurt, sintaxa, coprinzând: 1. Doctrina formelor cuvântului în propozițiune sau doctrina flexiunii; 2. Doctrina funcțiunii cuvântului în propozițiune sau sintaxa propriu-zisă. Nouă clasificațiune a lui Heerdegen, precum se vede, nu se deosebește în fond de cea propusă de
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
sau semasiologia, care cercetează semnificațiunea formelor lexicale ale limbei [prin funcțiune, ca și la Schleicher, trebuie să înțelegem aici 'semnificație', n.m. C.M.]. ÎI. Doctrina despre cuvânt ca membru al propozițiunii sau, pe scurt, sintaxa, coprinzând: 1. Doctrina formelor cuvântului în propozițiune sau doctrina flexiunii; 2. Doctrina funcțiunii cuvântului în propozițiune sau sintaxa propriu-zisă. Nouă clasificațiune a lui Heerdegen, precum se vede, nu se deosebește în fond de cea propusă de Schleicher" (ibid.: 7). Există, totuși, la Heerdegen o diferență notabilă, adică
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
prin funcțiune, ca și la Schleicher, trebuie să înțelegem aici 'semnificație', n.m. C.M.]. ÎI. Doctrina despre cuvânt ca membru al propozițiunii sau, pe scurt, sintaxa, coprinzând: 1. Doctrina formelor cuvântului în propozițiune sau doctrina flexiunii; 2. Doctrina funcțiunii cuvântului în propozițiune sau sintaxa propriu-zisă. Nouă clasificațiune a lui Heerdegen, precum se vede, nu se deosebește în fond de cea propusă de Schleicher" (ibid.: 7). Există, totuși, la Heerdegen o diferență notabilă, adică un element a cărui absența Hașdeu o imputase clasificării
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
termen, noi îi vom zice noematologie, de la νόηµα "cugetare intenționala"" (ibid., pp. 8-9). La finalul acestei prime secțiuni, Șăineanu conchide: "În rezumat, semasiologia, oricare ar fi diviziunea linguisticei, ocupă un loc intermediar între studiul cuvântului izolat și al cuvântului în propozițiune și formează că o punte de trecere de la quadrivium fizico-psihic la trivium psihico-fizic al domnului Hașdeu" (ibid., p. 9). 3.3.3. În studiul despre cartea lui Șăineanu, Încercare asupra semasiologiei limbei române, Rudolf Windisch se oprește puțin asupra clasificării
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
prin prisma metaforicii stilistice, ținând deci mai degrabă tot de analiză sintactica decât de cercetarea sensurilor particulare ale cuvintelor sau de etimologia lor. De aici rezultă la Șăineanu și prima delimitare a obiectului semasiologiei în "cuvânt izolat" și "cuvânt în propozițiune"" (ibid., p. 230). Aici se impune o îndreptare: referirea la studiul lui M. Bréal, cel despre reprezentările/ideile latențe, nu-i aparține lui Șăineanu, ci lui Hașdeu (vezi supra, 3.3.2.): face parte din citatul hasdeian reprodus de Șăineanu
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
că într-o asemenea privința "teoria" lui Hașdeu despre sensul "proposițiunii" rămâne la un stadiu destul de rudimentar. Să mai constatăm că Hașdeu nu a propus și o disciplină corespondență onomatologiei în planul "proposițiunii", adică una care să aibă ca obiect "propozițiunea" luată ca întreg din perspectiva condensării. În tabelul de mai jos, am marcat printr-o căsuța goală locul pe care ar fi trebuit să-l ocupe o atare disciplină 37. De vreme ce (1) știm ce anume vizează ONOMATOLOGIA (→ numele propriu) și
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
C. Balmuș, Tipografia Alexandru A. Țerek, Iași, 1943. Dewey 1938 = John Dewey, Logic. The Theory of Inquiry, Henry Holt and Company, New York, 1938. Dewey 1958 = John Dewey, Experience and Nature, Dover Publications, Inc., New York, 1958. Dragomirescu 1939 = Gh.N. Dragomirescu, Sintaxa propozițiunilor independente cu privire specială asupra coordonatelor adversative comparate cu subordonată concesiva, Tipografia "Astra", Brașov, 1939. Dragomirescu 1975 = Gh.N. Dragomirescu, Mica enciclopedie a figurilor de stil, Editura Științifică și Enciclopedica, București, 1975. Dragomirescu 1995 = Gh.N. Dragomirescu, Dicționarul figurilor de stil, Editura
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
26 De pildă, Gh.N. Dragomirescu spre deosebire de H. Tiktin nu crede că ar putea fi conjuncția un criteriu relevant pentru clasificarea propozițiilor dependente, respectiv a celor independente, "câtă vreme, cum am mai arătat, ea însăși e subordonată înțelesului ce-l au propozițiunile coordonate ori subordonate -, conjuncția fiind întotdeauna expresia unui raport de înțeles care stă între două propozițiuni și care el trebuie determinat pentru a defini natură propozițiunilor" (Dragomirescu, 1939, p. 35). De pildă, continuă Dragomirescu, "zicem, așadar, ca o concluziva [...] este
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
criteriu relevant pentru clasificarea propozițiilor dependente, respectiv a celor independente, "câtă vreme, cum am mai arătat, ea însăși e subordonată înțelesului ce-l au propozițiunile coordonate ori subordonate -, conjuncția fiind întotdeauna expresia unui raport de înțeles care stă între două propozițiuni și care el trebuie determinat pentru a defini natură propozițiunilor" (Dragomirescu, 1939, p. 35). De pildă, continuă Dragomirescu, "zicem, așadar, ca o concluziva [...] este o coordonată cu esență de principala nu fiindcă e introdusă prin "deci", "(așa)dar" ori "de
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
câtă vreme, cum am mai arătat, ea însăși e subordonată înțelesului ce-l au propozițiunile coordonate ori subordonate -, conjuncția fiind întotdeauna expresia unui raport de înțeles care stă între două propozițiuni și care el trebuie determinat pentru a defini natură propozițiunilor" (Dragomirescu, 1939, p. 35). De pildă, continuă Dragomirescu, "zicem, așadar, ca o concluziva [...] este o coordonată cu esență de principala nu fiindcă e introdusă prin "deci", "(așa)dar" ori "de aceea", ci invers: aceste conjuncții sunt cerute ca să lege o
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
Zafiu Iată e o interjecție cu vechime și stabilitate în limbă. Funcția și istoria cuvântului sunt foarte bine rezumate în Dicționarul limbii române (DA, Literele F-I, 1934): „interjecț ie demonstrativă, întrebuințată spre a atrage luarea-aminte asupra celor exprimate în propozițiunea sau cuvântul ce urmează; înlocuiește, începând de pe la sfârșitul sec. XVI, pe adecă”. Interjecția e de origine sudslavă (bulgară) și apare în textele vechi cu funcții similare celor actuale: „Iată, amu plata voastră multă e la ceriure” (Tetraevanghelul lui Coresi, în
Iată... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4805_a_6130]
-
să existe, tocmai pentru că variația terminațiilor are o încărcătură stilistică - ecou al istoriei lor culturale. Ca și alte forme arhaice (muzichie) sau populare (odraslă), variantele în -țiune alimentează în româna de azi un anume „registru ironic”. Un exemplu interesant este propozițiune : forma învechită a cuvîntului (în DEX: variantă literară, fără indicații stilistice) devine semnal suplimentar într-o expresie ironică - despre ce e vorba în propoziție (= „despre ce e vorba; care e problema; ce înseamnă...”) - o întrebare didactică, tipică pentru analiza gramaticală
„Propozițiune” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13620_a_14945]
-
vorba; care e problema; ce înseamnă...”) - o întrebare didactică, tipică pentru analiza gramaticală, folosită glumeț în contextul comunicării curente: „aprecierea ministrului de Externe potrivit căreia este nevoie ca majoritatea covârșitoare a populației țării să știe «despre ce este vorba în propozițiune» cu integrarea în Uniunea Europeană; (...) se constată că lumea (adică lumea noastră, carpato-danubiano-pontică) nu prea știe «despre ce este vorba în propozițiune»” (azi.ro/arhive /2002/ 03/26); „culmea e că nu despre fostul rege era vorba în propozițiune” (Dimineața, 58
„Propozițiune” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13620_a_14945]
-
de Externe potrivit căreia este nevoie ca majoritatea covârșitoare a populației țării să știe «despre ce este vorba în propozițiune» cu integrarea în Uniunea Europeană; (...) se constată că lumea (adică lumea noastră, carpato-danubiano-pontică) nu prea știe «despre ce este vorba în propozițiune»” (azi.ro/arhive /2002/ 03/26); „culmea e că nu despre fostul rege era vorba în propozițiune” (Dimineața, 58, 1997). Evident, propozițiune apare și în alte situații ironice, în afara sintagmei citate, dar adesea în prezența altor mărci parodice „astă ultimă
„Propozițiune” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13620_a_14945]