255 matches
-
să dreneze chistul domnului Gaston, îi spuse. Era atât de nervoasă că nici măcar nu se deranjase să contextualizeze afirmația. — Habar n-am unde e. Alan și Bull ajunseră în dormitor. Bull aprinse plafoniera. Lumina cădea peste ei asemenea privirii unei proprietărese dezaprobatoare. Pe patul „de ocazie“ al lui Bull zăceau haine împrăștiate. O minge de rugby era aruncată pe podea, alături de alte accesorii sportive. Sub fereastra îngustă se afla o bibliotecă micuță, ticsită cu numere vechi din Wisden și reviste de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
trebuie, Naipaul aștepta cu nerăbdare seara pentru care preconiza o mulțime de întâlniri sordide. Din partea lui, cu cât erau mai sordide, cu atât mai bine. Cei doi plecaseră împreună de la pensiunea doamnei Critchley din East Street la opt și zece. Proprietăreasa le dăduse o cheie legată cu sfoară de grădinărit, pentru cazul în care, atrași de luminile strălucitoare ale Wincantonului, ar fi fost tentați să se întoarcă după ora zece, oră la care ea încuia ușile. Numai că pe la opt și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
cunoașteți precis și istoria cu apartamentul acela de la etajul patru, s-a petrecut într-unul din D-uri, în care întreaga sufragerie, pereți, pardoseală și tavan, s-a umplut de ciuperci din cauza caloriferelor reci și a aburilor de la aragaz, până când proprietăreasa, o literată am impresia, culmea!, după ce a tot gătit ciulama, tocăniță, șnițele, drob, plăcinte, doar dulceață de ciuperci n-a făcut, a înțeles ce noroc a picat pe capul ei, a demisionat dintr-un teatru, unde era secretar-literar, și s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
se clintea. La toate ferestrele, geamurile fuseseră Înlocuite cu scînduri; ușile, smulse din țîțÎni, trebuiau să fie proptite În timpul nopții, ca să nu cadă. Rowe ocupa două camere - un dormitor și un salonaș - la primul etaj al unei case a cărei proprietăreasă, doamna Purvis, rămăsese și ea locului. Doamna Purvis Îi făcea și menajul. Îi Închiriase camerele gata mobilate, așa că Rowe nu se ostenise să le aducă vreo schimbare. Trăia ca un om care-ar fi poposit Într-o oază În plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ochii pentru a nu mai vedea cabina telefonică și ruinele din Holborn l-ar fi putut lua drept al soției sale. De fapt, nu semăna deloc cu al ei dar, Întrucît nu mai vorbise de-atîta vreme cu vreo femeie În afară de proprietăreasa lui și de vînzătoarele din magazinele În care intra din cînd În cînd, orice glas de femeie Îi răscolea adînc amintirile. — Cine-i acolo? Dumneata ești, domnișoară Hilfe? — Da, dar cine ești dumneata? — Rowe, răspunse el, ca și cum numele lui i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
pașapoarte false, să mituiască vreun funcționar. În Anglia, această tehnică era Încă necunoscută. Cui i-ar fi putut cere să-i dea bani și apoi să Încaseze În locul lui un cec? În nici un caz vreunui negustor. De cînd trăia singur, proprietăreasa Îi făcuse toate cumpărăturile. Pentru a doua oară În ziua aceea, se gîndi la foștii prieteni. Anna Hilfe nu-și Închipuia, desigur, că un om poate să nu aibă prieteni. Un refugiat face totdeauna parte dintr-un partid sau dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
din cămăruța pe care o subînchiriase pe ulița S. și, încet, nehotărât parcă, s-a îndreptat spre podul K. Voi copia și al doilea paragraf, indispensabil ca să mă transporte în fluxul narațiunii: Pe scară, a evitat la mustață întâlnirea cu proprietăreasa. Cămăruța lui era tocmai sub acoperișul unei clădiri înalte, de cinci etaje, și semăna mai mult cu un dulap decât cu o locuință. Și tot așa până la: Îi datora o grămadă de bani proprietăresei și se temea s-o întâlnească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
a evitat la mustață întâlnirea cu proprietăreasa. Cămăruța lui era tocmai sub acoperișul unei clădiri înalte, de cinci etaje, și semăna mai mult cu un dulap decât cu o locuință. Și tot așa până la: Îi datora o grămadă de bani proprietăresei și se temea s-o întâlnească. În acest punct, fraza următoare mă atrage așa de mult, încât nu mă pot împiedica s-o copiez: Nu pentru că era fricos și umilit, dimpotrivă: de o bucată de vreme, însă, era într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Era ușor de presupus că la Mott nimeni nu i-ar fi putut spune în ce loc și în ce serviciu trecuse Bîlbîie, dar nădăjduise să afle măcar vechea adresă. Știa că din adresă în adresă poți găsi pe cineva, proprietăresele fiind cele mai de nădejde în privința asta. Dar avusese noroc. Un noroc atît de mare, încît o clipă i-a fulgerat prin minte gîndul speriat că totul se va duce dracului, prea ușor l-a găsit pe Bîlbîie. L-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
fost la înălțime. Iusupov fu de acord cu el în toate privințele și îl sfătui să se adreseze direct justiției. Tot discutând, călăuziți de sunetele „o” ce răzbăteau printr-o fereastră de la parter, găsiră repede apartamentul deținut de madam Bezliudnaia. Proprietăreasa cu dinți de aur ridică din umeri și îi conduse pe oaspeți în camera lui Filiurin. Acolo îl strigară toți trei mult și tare pe Transparent. Nu veni nici un răspuns. - Dar unde o fi dispărut, madam?, întrebă Evsei Lvovici mirat
Ilf și Petrov - 1001 de zile sau Noua Șeherezadă () [Corola-journal/Journalistic/5220_a_6545]
-
care să mă oblig față de armata germană sau română, nu voi semna”. Anna cu legăturica sa pășea prin oraș, prin centru, și de slăbiciune și de foame abia-și trăgea picioarele. Prima ce i-a căzut în fața ochilor a fost proprietăreasa frizeriei, „imposibilul îngrozitor”, delatoarea principală. Văzând-o pe Anna a strigat din toate puterile: „Anecica, soarele nostru, ce fericită sunt! Eu știam de la bun început că ai fost turnată! Te felicit!” Apoi a întâlnit pe Prohorenco, unchiul unei prietene a
Anna by Ludmila Stern () [Corola-journal/Journalistic/5761_a_7086]
-
egală cu sine, de la un secol la altul. În lumea asta în care mulți sunt chiriași - un oarecare Nd., dezmoștenit al unei sorți pe care refuză s-o recunoască, sau Penciulescu, tolerat cu discreție de Cibănoiu, sau D., dat afară de proprietăreasă - statutul e o problemă de ce și cât se află. În haloimăsul (Emilia, moștenitoare a prețioaselor lui Caragiale, folosește greșit cuvântul) care stăpânește viețile tuturor, fiecare rezistă cât poate salva aparențele. Mutarea, la Sf. Gheorghe și la Sf. Dumitru, spune fie
Sf. Gheorghe și Sf. Dumitru by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5577_a_6902]
-
povestea Ancăi Maria Mosora. Păreri și ipoteze ,senzoriale", care doar pluteau, au timp să se așeze, să se lămurească, în fanta, mult lărgită, dintre două cădelnițări. Așa află, întîi de la doamna N., o vecină, pe urmă de la doamna C., fosta proprietăreasă (ce discreție interbelică a jocului cu inițiale!), tînăra care i-a anturat o vreme despre Demetru. Un iubit din alte timpuri, care-i scrie Ninei scrisori păstrate într-un pachet înfofolit în coală albăstrie, pus deoparte (de ce?) pentru mult mai
Doi, trei, cîte cîți vrei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11069_a_12394]
-
de un geniu al matematicii cum este Constantin Pierdutul I-iul, din moment ce pregătește o revoltă a cailor ce vor năvăli neliniștitor în oraș. Metopolisul nu e nici el un oraș oarecare, din moment ce fapte stranii îi bântuie prezentul sau trecutul: Hohența, prima proprietăreasă a Bodegii Armeanului, este o femeie gigant; Iapa-Roșie are păr roșu și ,oase de cal", ,mintea aspră și din topor a lui Moise Bâlbâitul, înțelepciunea cu multe tăișuri a lui Solomon", vine de undeva de departe în Metopolis, poate din
Crepusculul bizantin by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10986_a_12311]
-
pentru estetica frumosului. O rochie de tafta roșie ca sîngele proaspăt stă agățată deasupra unui covor de ardei mici, contaminați de același roșu. Roșesc, de atîta frig, probabil, și mă opresc într-un mic anticariat. M-am simțit în sufrageria proprietăresei. Caut cărți despre Strehler, despre Faustul lui. Simt că sînt urmărită discret de la măsuța ei cochetă. Ascultă Mozart. Îmi dă pagini xeroxate despre spectacolele lui Strehler și regretă că nu are ce mă interesează. Mă întreabă dacă am venit pentru
Parfum de femeie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3987_a_5312]
-
rămâne doar chipul Domnului tău...”), o curgere de poveste din totdeauna, cu imaginile Egiptului încă păstrând împietriri faraonice (de la Miramar se pot vedea „aproape încremenite” ale Nilului), sau subtilitățile Greciei antice. Alexandria, oraș cu suflet elin - de altfel, personificat de proprietăreasa pensiunii, Mariana - e bântuită de furtuni, cu tunete, fulgere cumplite și ploi „de nu se mai vede om cu om”, dar și de muzica vestitei Umm Kulthum, pentru care - ca să-i asculte concertul la radio - locatarii de la Miramar așteaptă până
Povești din traficul egiptean by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3862_a_5187]
-
căreia la vremea aceea, i se făcuseră unele reparații , mai cu seamă că suferise în urma unui cutremur și a râzboiului, locuiau acolo, într-un apartament de 3 camere, cu bucătărie și baie separate de noi celalți chiriași, două femei bătrâne, proprietăresele casei. Se numeau, doamna Eleolora Stratulat, cea mai în vârstă și sora ei cu câțiva ani mai tânără, doamna Sanda Rotaru amândouă văduve. Intrarea în apartamentul lor, se făcea din curte, în partea de la stradă, pe o scară de ciment
INGRID (3)FRAGMENT de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385254_a_386583]
-
restitui toate bunurile confiscate. Tanti Oala, de fapt se numea Mărioara, dar cum numele ei nu l-am putut pronunța corect când am început să vorbesc, a rămas până la sfârșitul vieții pentru cei apropiați cu numele creat de mine. Era proprietăreasă pentru noi și cârciumăreasă pentru vecinele guralive. La fel ca tata-mare și ea m-a iubit mult, cu singura diferență că în prezența ei nu-mi permiteam toate prostiile pe care le făceam noi amândoi. Pe cât era el de calm
GLORIE COPILĂRIEI V de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357079_a_358408]
-
racordul la instalația termică și în 1993 s-a refăcut instalația electrică, cu ocazia renovării clădirii. În primele două încăperi, care au fost locuite de văduva Zulnia Iorga și cei doi băieți ai săi între anii 1876 - 1880, plătind chirie proprietăresei Marghioala Văzdogeasa, s-a realizat o reconstituire de epocă. Holul oferă posibilitatea organizării unor expoziții fotodocumentare cu caracter temporar. Colecția de bază conține piese de mare valoare: camera de lucru cuprinde: biblioteca, incluzând primele ediții ale operei istoricului, numeroase vitrine
ACTIVITATE INSTRUCTIV –EDUCATIVĂ EXTRAŞCOLARĂ VIZITĂ LA CASA MEMORIALĂ ,,NICOLAE IORGA de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383542_a_384871]
-
oleacă, dar nu asta contează... Se pare că verificările dispuse de episcop În chestiunea averii lui Bérenger Saunière n-au dat cine știe ce rezultate: preotul era sărac și curat, cel puțin În scripte. În schimb, Marie Dénarnaud devenise subit o mare proprietăreasă - Înțelegeți mișcarea, nu? Rolul ei nu se reduce Însă la prestarea de servicii casnico-amoroase și la asigurarea spatelui preotului evazionist În fața superiorilor. Se mai vorbește și că cei doi procedează la oarece expediții nocturne prin cimitirul satului, unde efectuează săpături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
păcat fără să știu, simțeam doar că făcusem ceva rău că prea Îmi plăcea să merg acolo și prin ea Domnul Nostru Isus Cristos mă apăra să nu mai greșesc. CÎnd ieșeam sîmbăta după-amiază cu mama și cu Frau Schwarz proprietăreasa, pe Corso la promenadă, și intrăm În cofetărie, la Seiser, să mîncăm un Ischler auzeam glasuri din ce În ce mai autoritare: „Verfluchte Juden, raus mit euch!“ Nu Înțelegeam de ce oamenii aceia erau supărați pe noi de cîte ori ne vedeau cu Frau Schwarz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
un lucru admirabil: — Ce păcat că nu mai trăiește bietul Strickland! Mă întreb ce-ar fi zis dacă i-aș fi dat pentru tabloul acela douăzeci și nouă de mii opt sute de franci? XLIX Locuiam la Hôtel de la Fleur și proprietăreasa, dna Johnson, mi-a relatat și ea o poveste a prilejului pe care îl pierduse. După moartea lui Strickland o parte din lucrurile lui s-au vândut la mezat în piața din Papeete, iar ea s-a dus acolo pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
mea, și-au cumpărat și ei pământ în Snagov, o casă veche, pe care o reamenajează, sunt chiar lângă noi, gard în gard, le-a aranjat bărbatul meu, el e cu afacerile de case, a tot bodogănit o babă, fosta proprietăreasă, că, dacă mai stă acolo încă un an, nu mai rezistă, iernile sunt grele aici, n-aveți gaze!!!, femeia trebuia să facă rost de lemne, să se aprovizioneze singură cu de toate, o să muriți singură între zidurile vechi, Maestrul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
i le-a dat, să ai și tu acasă, să ai ce să mănânci!, de parcă mâncare-i lipsea ei atunci. Cea mai drăguță și mai ușor de acceptat e nevasta de 50 de ani, grasă, cu picioarele ca niște stâlpi, proprietăreasa familiei, cum îi spun eu, aia care, după ce soțul a condus juma de zi până la mare și, obosit, parchează mașina în fața hotelului, pe aleea care merge spre recepție, rămâne în urmă, tot întoarce capul spre mașină și izbucnește tare, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
bună în comedie, Loredana încercase mai mult în dramă, deși criticii o trimiseseră la Caragiale - mulți uitaseră că ea debutase în O noapte furtunoasă și făcuse succes, cântase excelent în montarea aia. La acel mașina noastră din povestea cu nevasta - proprietăreasă, se reacționează diferit, Maestrul surâde, Cezarina hohotește vulgar, Loredana vine cu ciorba. Cam astea sunt rolurile. Lori lasă castronul enorm în mijlocul mesei, polonicul mic alături, vă puneți fiecare sau, ca să nu vărsați, vă pun eu? Ne punem noi, îi răspunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]