280 matches
-
așteaptă acolo. Am urmat-o cu toții. Partea de sus a punții era un pic mai boemă, cu o zonă imensă acoperită, unde se aflau și niște canapele albe foarte joase. Hamacul se legăna ușor În bătaia vântului, Înspre catargul de la prora. Era aproape la fel de romantic ca „Happiness“, deși am hotărât, În secret, că „Au Bout de Souffle“ era un vas prea mare pentru a fi cu adevărat intim. Ne-am așezat cu toții pe canapele, cu excepția lui Giles, care ne Întrebă: — Vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
prea venea. Atunci am înțeles, fără să fie nevoie de demonstrații complicate, că, dintre toate lucrurile din lume, cel mai mult și mai mult Patria era o oliță. 10. Încurcate sunt căile domnilor Când mama, cu pântecul ei ca o proră și cu silueta de fregată, s-a grăbit să acosteze în portul acela agitat (Spitalul municipal) și a lăsat să se ivească pe cheiuri, înaintea prânzului, un bebeluș cu numele Mircea, un alt Mircea deja exista. Întâmplarea face că într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
ca patima alpină a unuia să se prelingă în celălalt, ca dragostea lor comună să supraviețuiască. O realitate mai veche, un fel de adevăr istoric blajin, e însă de neocolit. Înainte ca fregata aia cu profil de femeie însărcinată, cu prora ei ca un pântec, să fi aruncat ancora și să-i fi îngăduit să debarce fratelui meu cel mic (după nouă luni petrecute la bord), o barză ciudățică își făcuse cuib în burtă la mama și clocise oul uriaș din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
vorba de-o babușcă prinsă de ofițer, cu mâna, în apele Argeșului, c) eu n-aș fi spart cu dalta și cu ciocanul ușa apartamentului 40 și nici n-aș fi zărit-o pe mama, „cu pântecul ei ca o proră și cu silueta de fregată“, aducându-l pe lume pe Mircea, d) n-ar fi și nu s-ar mai povesti că „bunicul meu a transmis cale de șapte kilometri, tocmai până-n pătuțul metalic al fratelui meu cel mic, visul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
apună cînd căută adăpost În păduricea de cactuși de pe plajă, așteptînd ca nava să vireze spre coasta apuseană, Îndreptîndu-se drept spre golf, În timp ce lăsau În jos pînzele și aruncau ancora În apele lui liniștite și adînci. Dar cînd catargul de la prora nici nu lăsase bine În urmă capul dinspre soare-apune, iar numele balenierei Își făcu apariția - clar zugrăvit, semeț și provocator - pe mura de la tribord, Iguana Oberlus simți cum o izbucnire de ură Îi străpungea pieptul și ceva foarte asemănător unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
era mare, și ajungînd acolo nu se simți obosit cînd se agăță de marginea bărcii de rezervă, ci numai excitat. Așteptă, iscodind din apă, cu ochii obișnuiți de-acum cu Întunericul, să apară o santinelă care, după cum presupunea, moțăia la prora, total străină de primejdie, sigură pe sine și pe faptul că vaporul era zdravăn ancorat În mijlocul unui pașnic golf solitar, În inima celui mai pașnic și mai solitar ocean. Iguana se ridică pînă la barcă fără să-și folosească mîinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
dintre acestea. Răbdarea avu drept rezultat faptul că, la a patra Încercare, un vechi cargobot portughez, care ridicase ancora În urmă cu două luni de la Rio de Janeiro cu destinația spre coloniile din China, se deschise ca o portocală Înfigîndu-și prora În grindurile de nisip dinspre sud-est și se scufundă În cîteva minute. Numai cinci membri ai echipajului știau să Înoate și ajunseră cu chiu, cu vai pe coastă. Oberlus Îi lovi pe primii trei, lăsîndu-i lați, și Îi Înjunghie pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Înșelase cu jocurile de lumini, făcîndu-l să naufragieze pe coastă. În noaptea aceea făcea de pază pe Río Branco și se hotărîse de capul lui și fără să-l consulte pe căpitan să urmeze vaporul acela necunoscut care mergea În fața prorei sale, la distanță. Ca rezultat al ingeniozității și inițiativei sale, la acea oră, căpitanul și aproape toți colegii lui de navigație se aflau pe fundul Pacificului, din vaporul care-i fusese Încredințat nu mai rămăsese decît o grămăjoară de așchii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
ordinele dumneavoastră, domnule. TÎnărul ofițer trei de pe Adventurer știa din experiență că secundul Stanley Garret nu era nici el prea dornic să se trezească devreme, pricină pentru care Îl lăsă să doarmă Încă o jumătate de oră, timp În care prora rapidă a frumoasei nave tăie cu eleganță apa, Îndreptîndu-se spre stînca sălbatică ce Începea să se contureze clar, pe măsură ce ziua punea stăpînire pe lume. Se simțea fericit și Împlinit. Era prima lui călătorie ca ofițer și avusese norocul de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
acceptînd cana de cafea pe care i-o oferea ospătarul. O salvă de tun În chip de salut, ca să stea liniștit, porunci el, Întorcîndu-se spre secund. Poate că e englez... Ecoul exploziei Îl trezi pe Oberlus. Vela mare fusese strînsă; prora nu mai spinteca apa, ci numai se Înfigea blînd În ea, cu elanul tăiat, iar oamenii se grăbeau să arunce ancora și să coboare bărcile la apă, cînd, deodată, un gabier ridică brațul, alarmat: — Acolo! Acolo! Bărbatul de pe stîncă striga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
și că, dacă se opreau, curentul ce venea dinspre cotinent i-ar fi făcut să piardă imediat terenul pe care-l cîștigaseră. Puse În fața lui o busolă care rămăsese pe Río Branco, Îi porunci Niñei Carmen să se așeze la prora pînă cînd i se făcea somn și, În timp ce se Îndepărtau, se Întoarse ca să contemple, profilată la orizont, Insula Hood, „regatul lui”, singurul loc din lume unde se simțise liber și unde-și petrecuse cei mai frumoși ani din viață. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
după ei, Înaintau Împotriva curentului. CÎnd, dimpotrivă, s-ar fi ascuns sub pupa și ar fi rămas prinsă acolo, i-ar fi indicat că de data asta curentul era mai puternic decît impulsul dat de vîsle. Spre est, mereu cu prora spre est, mereu tîrÎnd după ei funia, ăsta era cuvîntul de ordine, și era hotărît să-l Îndeplinească, indiferent cît l-ar fi costat și cine ar fi murit. Sosi noaptea, Niña Carmen veni să se culce alături, iar el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
mațele și i-l oferi imitînd gestul amabil al unui ospătar: - Mănîncă! Îi porunci. Mestecă Încet și Înghite zeama, dacă deocamdată nu poți Înghiți carnea... Recupereză-ți forțele, pentru că singurul lucru de care avem nevoie este puterea. Făcu un gest spre prora. Chiar dacă deviezi și nu-ți vine să crezi, acolo, În față, spre răsărit, fie că vrei sau nu, se află continentul, și chiar dacă ar trebui să vîslesc singur, tot am de gînd să ajung acolo. Spintecase burta altui pește și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
lor. I se părea un vis, Însă Îi dăduse atîtea dovezi ale capacității lui de a Înfrunta adversitățile și a le Învinge, Încît În sufletul ei era Încredințată că lucrurile trebuiau să se Întîmple cum spunea el, și acolo, la prora, cu toate că ea nu era În stare să-l vadă, se afla continentul sud-american. Îl admira pe Oberlus. O Înfuria faptul că nu putea să evite să-l admire pe omul pe care-l detesta cel mai mult pe lume, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
altul. Între valuri, Oberlus nu se opri nici o clipă din vîslit, În timp ce Niña Carmen se agăța din toate puterile de echea timonei și astfel, marea și omul, uniți, conduseră ambarcațiunea pînă unde Începea plaja. În clipa În care păru că prora avea să se Înfigă În el, Iguana Oberlus sări agil În apă, Înșfăcă lunga funie din dreptul ei și alergă spre pămînt cu apa pînă la mijlocul piciorului, pufnind și mormăind, pentru că frînghia udă Îi zdrelea umărul. Trase apoi cu putere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
-n straturi pe crepul de sub ochi, cu dinți prêt-à-porter și perucă ce se poate spăla la mașină îi zâmbește lui Brandy Alexander. — Iar aceasta..., mâna mare împodobită cu inele a lui Brandy se ridică pentru a atinge sânii ca o proră triumfătoare ai lui Brandy. — Aceasta..., mâna lui Brandy se ridică pentru a atinge perlele de la gâtul ei. — Aceasta..., mâna enormă se ridică pentru a atinge buclele umflate de păr roșcat. — Și aceasta..., mâna atinge buzele groase și umede. — Aceasta, zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
cam trei sute de trepte de la intrare până la primul etaj. Apoi urcă a doua treaptă, apoi următoarea, până ce ajunge suficient de sus ca să poată risca o privire înapoi. Numai atunci își va întoarce toată brioșa de căpșune a capului său. Cu prora aia masivă, sânii reliefați ai lui Brandy Alexander, cu frumusețea mută a gurii ăleia profesioniste cu totul la vedere. — Proprietara casei ăsteia, zice Brandy, e foarte bătrână și ia suplimentele hormonale, și încă locuiește aici. Covorul e atât de gros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
și l-am auzit pe Fidorous spunând: — A atacat barca. A venit drept spre noi. Am șchiopătat, am ocolit cabina și-am ajuns pe puntea din față. Fidorous stătea la capătul trambulinei cu balustradă care se întindea deasupra apei, la proră. Ținea ceva în mână, un fel ciudat de armă. — Eric Sanderson, strigă văzându-mă. Haide. E-n viață și e un monstru. — Știu, am izbutit, am spus în stare de șoc și slăbit. Știu că e. — Vino aici, vino aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Butoiul goni pe urmele umbrei rechinului și noi gonirăm pe urmele butoiului, Scout la cârmă cu barca la viteză maximă, spărgând fiecare val și scoțând fum negru, ca o fabrică victoriană scăpată de sub control. Fidorous, tot la capătul trambulinei de la prora lui Orpheus, activa o telecomandă. Prăbușit pe punte și ud leoarcă, auzeam doar succesiunile de bipuri ale numerelor de telefon apelate și-un ton electronic de apelare - țrr-țrr, țrr-țrr - peste hârâitul furios al motorului și bufnetul valurilor. — Funcționează, strigă doctorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
și pălăria de pai când căzusem peste bord și mă ardea ceafa ori de câte ori gulerul mi se freca de ea. Simțeam înțepături pe frunte și pe pomeți. Veni seara. Cerul începu să se întunece și m-am hotărât să stau lângă prora, la umbra lungă a cabinei, continuând să privesc valurile. Scout făcu ceva la laptopul lui Nimeni și doctorul strânse resturile mesei noastre și făcu tot ce mai trebuia făcut pe-o barcă în vremuri calme. Ian reapăru și se plimbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
intenționat, încet, cu ambele brațe în aer, apoi cu ambele brațe la ceafă, mișcându-și șoldurile la stânga și la dreapta. — Scandalos, am spus. — Sunt înțepenită, zise în chip de explicație, îmi aruncă un zâmbet superior și se îndreptă alene spre prora. Ar trebui să încerci și tu, e foarte... — Eliberator? — Așa ceva. S-ar putea să te ajute la încremenirea ta emoțională. — Defecțiune. Am căzut de acord asupra defecțiunii. — Auuu, făcu ea, uitându-se țintă în larg. M-am ridicat în capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
înainte și eu am cârmit-o spre butoiul ce gonea pe apă. Fidorous apăru pe punte cu arma lui, luând un harpon de la Scout, care se apucă apoi să lege cu frânghie un alt butoi. Bătrânul urcă pe trambulina de la prora, se întoarse și-mi făcu din mână. — Mai repede, Omule de Tinichea. Haide, trebuie să ne apropiem de el. Înaintând viforos, aerul mă lovi, cămașa pălmuindu-mi arsurile de soare. Am împins și mai tare maneta și motorul scoase un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
care doar o rană fatală o aduce. Am răsucit cheia în contact, dar n-am reușit să provoc decât un firav, neînsemnat scrâșnet. — O, rahat, mi-am ridicat ușor mâinile de pe comenzi și-am pășit în spate. O, rahat. La prora, Fidorous lăsă arma jos în timp ce rechinul și butoaiele ne lăsau în urmă. Am coborât privirea și am văzut-o pe Scout traversând puntea spre doctor. — O, nu, nu-mi spune, asta nu-i o problemă majoră? Exact cum te-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Scout îmi răspunse la fel, dispărând jos în albastru. Următoarele cincisprezece minute nu fură decât o așteptare încremenită și încordată. Bulele de aer scoase de Scout spărgându-se la suprafață, Fidorous plimbându-se de la babord la tribord, de la pupa la prora, privind apa, Ian învârtindu-se încolo și-ncoace pe punte și vrând să stea cât mai aproape de mine posibil, din când în când câte un scârțâit al lemnului punții, catargul cronometrându-ne în sens invers timpul rămas în vreme ce Orpheus continua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
întâmplării (Editura RAO, 378 p.) este o carte construită din nenumărate istorii și identități ale personajului principal, din nenumărate fire epice care se împletesc și se despletesc necontenit, acest procedeu devenind un laitmotiv stilistic. Precum profilurile sculptate în lemn de la prora corăbiilor, meșteșug în care protagonistul Cippico excelează, asimilându-le figurii mitologice feminine care pare să conducă vasul, cu veșmintele umflate de vânt asemeni pânzelor, cu chipul și cu ochii goi spre niciunde, sfidând destinul sau absolutul; câteodată, spune Magris într-
Romanul cu o sută de voci by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7003_a_8328]