73 matches
-
de reprezentare a obiectului ei. Fără a intra în detaliile psihologiei propagandei, se poate spune că discursul comunist era plin de stimulări afective puternic polarizate: dragostea de țară, partidul care trebuia adorat, conducătorii iubiți și idolatrizați, pentru ca apoi simțirea și prosternarea față de „grija părintească” să poată declanșa la semnal „ura” împotriva dușmanilor poporului, rămași pentru noi invizibili. Eu nu am întâlnit nici unul și nu știu cât au înțeles masele din ideologia marxist-leninistă, însă strategia care s-a simțit/trăit în cotidian era obținerea
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
ce reprezintă întreaga structură intimă a religiozității și credinței axate pe respect, figurând asemenea unei noțiuni centrale a întregului sistem religios. Prin aceasta sacrul reușește să impună variate forme de respect față de sine, atitudini de contemplație, venerație, gratitudine, frică, umilință, prosternare și implorare. Se poate remarca faptul că definiția abordată de Caillois se fundamentează, la fel ca și la Durkheim, pe opoziția dintre sacru și profan, pe concepția religioasă asupra lumii, și pe credința că sacrul ia forma unei însușiri misterioase
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
și imnuri parodice latine și mixte. Dacă în Franța secolului al XIII-lea circulau așa-numitele épîtres farcies, în care epistolele apostolilor (citite în timpul liturghiei) sunt modificate doar prin introducerea timidă a unor cuvinte în franceză, păstrând o atitudine de prosternare în fața divinității 185, în Franța secolului al XIV-lea apar parodii ce includ și satira la adresa repaosului etern al divinității și a indiferenței sale față de nenorocirile bieților pământeni, realizate prin replici ironice. Cele mai populare texte în care își face
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
drept referință statura semeață a munților, dar omul își manifestă respectul și smerenia concentrându-se asupra punctului de pe pământ, pe care îl atinge cu capul atunci când se va prosterna. Urmează înclinarea bustului care o evocă pe cea a animalelor și prosternarea ce are model plantele care, bătute de vânturile cu nisip din puste, se mențin doar datorită rădăcinilor lor ce se afundă adânc în pământ. În întregul său, ritualul reunește manifestările de adorare a tuturor elementelor creației<footnote Hidirgolan, P. (1997
Abordarea entropică a valorificării resurselor naturale De la principii la strategie by Florina Bran; Carmen Valentina Rădulescu; Gheorghe Manea; Ildikó Ioan () [Corola-publishinghouse/Science/212_a_182]
-
Nicolas Bourriaud atrage atenția asupra depășirii culturii de consum printr-o cultură a activității, afirmând importanța menținerii activității în fața producției de masă. Insistând asupra unei nelimitate negocieri între perspective diferite, teoreticianul francez pune problema reactivării formelor culturale de pe poziția înlocuirii prosternării față de narațiunile trecutului cu întrebuințarea lor creativă 73. Aceeași problemă a reactualizării discursului artistic o ridică și Lev Manovich, profesor de artă digitală și artist, unul dintre cei mai cunoscuți teoreticieni ai noilor medii care activează în rețeaua World Wide
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
sau în dreptul inimii. Sunt ritualuri diferite. Musulmanul care își face rugăciunea într-o moschee străină poate să identifice imediat, după poziția brațelor din timpul rugăciunii, țara de origine a altui credincios. Urmează închinarea adâncă, mâinile fiind duse până la genunchi, și prosternarea cu fața la pământ. în timpul oficierii ritualului, spațiul din jurul credinciosului este unul sacru. Atunci când musulmanul se apropie de sfârșitul rugăciunii, se întoarce spre dreapta, apoi spre stânga, rostind formula: „Pace asupra voastră și îndurarea lui Dumnezeu”. Atunci sacralitatea spațiului încetează, iar cei
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
unui artist. Iar acest proces al zămislirii nu putea trece decât prin „necuvânt”, prin „necreat” și, ca „Iărâmă”, firește, înspre un generos „ospăț al minții”. Cu-atât este mai merituoasă recunoașterea, sinceră și nedisimulată, cel mai frumos dar, ca o prosternare în fața unui prinț al poeziei românești. Bucuria de a se adăpa la fântâna dătătoare de miresme a poeticului nichitian a avut un prim imbold pentru Mihail GĂOățanu: de a pătrunde “înlăuntrul fenomenelor, mereu înlăuntrul fenomenelor”, pentru ca “<sinele> să încerce din
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
Tertulian, în Tratatul despre penitență și în Tratatul despre castitate, ne ajută să cunoaștem în detaliu procesul penitențial, care conține mai multe elemente: o atitudine interioară, opere penitențiale exterioare, purtarea ciliciului, impunerea cenușii pe cap, posturi frecvente, plângerea, rugăciuni prelungite, prosternări, recurgerea la preoți, mijlocirea comunității, etc. I se cerea penitentului să se prezinte în sac de pocăință, cu cenușă pe cap în fața publicului, adică a comunității locale, și să facă o mărturisire deschisă a păcatelor sale. Apoi, primea de la aceeași
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
în IP I, p. 212. " Acolo unde este evlavie, cuvântul nu mai este abstracțiune ci viață încarnată, persoană, iar fără evlavie nu există poezie" (Hölderlin și Patria, în IP I, p. 258). 27 Rembrandt, în IP I, p. 238. 28 "Prosternarea venerării vine de la o privire care se încovoaie până la pământ și, prin urmare, care nu vede frontal și nici nu poate obiectiva ceea ce salută; această privire nu vede ea cea dintâi, ci se expune faptului de a fi văzută fără
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
nu-1 alunga pe robul tău! Păcatele mele sunt de șapte ori câte șapte. Îndepărtează păcatele mele"26. În psalmii de penitență orantul se recunoaște vinovat și își mărturisește cu voce tare păcatele. Mărturisirea este însoțită de gesturi liturgice precise; îngenuncherea, prosternarea și "turtirea nasului". Zeii cei mari - Anu, En-lil, Ea - își pierd treptat supremația în cult. Credincioșii se adresează mai degrabă lui Marduk sau divinităților astrale, Iștar și, mai ales, Șamaș. Cu timpul, acesta din urmă va deveni zeul universal prin
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
mai multe ori sau în diferite moduri. Limbajul corpului comunică în mai multe moduri sau pe mai multe canale cu redundanță simultană. Ritualuri de supunere Un limbaj al trupului umil sau slugarnic care include poziții precum aplecarea capului, îngenunchere, ghemuire, prosternare, plecăciune sau înclinare. Rostire bătrânească - Modul de a vorbi foarte tare și de a repeta sau accentua fiecare cuvânt, care este potrivit în cazul bătrânilor care nu aud bine, dar pe care mulți vârstnici îl consideră disprețuitor. Semnale de alternanță
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
curte vizând scopuri exprese. în mod sintetic, Themistos scria: “împăratul era imaginea lui Dumnezeu și era asemănător lui Dumnezeu”. Pe această cale putem înțelege rostul unor gesturi care trebuiau făcute în prezența împăratului, și mai cu seamă proskynesis, gestul de prosternare care era originat în tradiția persană, dar care câștigă acum un alt înțeles — nu mai este cazul să te închini unuia care are puterea pur și simplu, ci mai degrabă unei imagini a unei realități transcendente. Se face o limpede
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
decenii de la prăbușirea regimului. Numeroși sunt și scriitorii care se abjură de crezul comunist. În articolul intitulat " Infinitul tupeu al lacheilor", publicat în 1990, Vladimir Tismăneanu exclamă: "Credeam că numai în Balcani se poate întâmpla așa ceva: după decenii de servilă prosternare la picioarele unor despoți sanguinari, după o pe cât de umilitoare, pe atât de bine remunerată pactizare cu torționarii securității, purtătorii de cuvânt ai recent prăbușitelor regimuri comuniste să renască precum niște prunci inocenți, gata să dea lecții întregii cetăți și
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
gură arată prin aceasta că îl primește ca pe un egal al său3." Sărutul piciorului exprimă, dimpotrivă, supunere. El arată o completă devalorizare de sine în profitul persoanei sărutate, coborîre care exprimă servilitate, umilință și chiar umilire. Modul acesta de prosternare poate să semnifice nu doar recunoașterea unei puteri și a unei superiorități, dar și semnul unui mare respect, a unei recunoașteri sau chiar o cerere de iertare. In timpul prezentărilor în fața papei de la Roma, era obiceiul să i se sărute
Alain Montandon - Sărutul sacru by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11465_a_12790]
-
al tuturor vârstelor muzeului-reședință imperială, alimentat de două fluvii distincte: cel al actanților propriu-ziși și cel al publicului mai mult sau mai puțin avizat. Dintre aceștia se distinge unul doct, ce întruchipează Europa cu toate bunele și relele ei: cu prosternarea în fața unor exponate preponderent apusene, cu repudierea altora, autohtone, mai greu de asimilat, cu poncife în aprecierea valorii unor compozitori, arhitecți, artiști, dar și cu pătrunzătoare judecăți despre istorie, artă, popor. Este, dacă vreți, un soi de Enciclopedie a sufletului
Arca sufletului rus by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/12193_a_13518]
-
de cultură din țară, operele lor nu erau foarte ușor de găsit. De aceea, de multe ori, în mediile culturale, numele lui Eliade și Cioran erau rostite cu mult respect, aveau forța de impact a mitului, dar rareori în spatele acestor prosternări intelectuale se putea ghici frecventarea cu asiduitate a operei. Dan Ciachir a avut șansa să meargă direct la texte, iar lectura sa este una respectuoasă, dar și lucidă, sentimentală, emoționată, revelatorie, dar și critică, atunci cînd este cazul. Totul pe
Întîlniri esențiale by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10716_a_12041]
-
soarelui. Cu totul orbit. Năucit. Și, poate educația mea nu tocmai laică, poate altceva, ideea secretă a apropierii de revelația supremă - cum credeau cei vechi și cum măcar câteodată mai credem și noi -, mă făcea să simt nevoia imperioasă a prosternării. Și, numai pentru că nu se mai potrivea cu epoca noastră grăbită, superficială și, mai ales, preponderent sceptică și demitizantă, luptam din greu contra acestei porniri singulare. Căci, trebuie s-o recunoaștem, nu știm bine ce, o celulă secretă a sufletului
Îmi amintesc de Betina by Damian Necula () [Corola-journal/Imaginative/9613_a_10938]
-
am nici un dubiu că lăsați liberi pe vremea lui Ceaușescu, tenorii de azi ai naționalismului pe bază de răgete ar fi fost niște șefi de partid la fel de breji ca Bobu și Postelnicu. Ba chiar mai breji, prin lingușeală, slugărnicie și prosternare subumană. Ceea ce, de altfel, i-a emasculat etic pe veci. Zbieretele patriotarde de azi nu sunt decât tânguielile după pierduta bărbăție de ieri. Intrați, ca să zic așa, până-n gât în rolul Șeherezadei, eunucii bolșevico-fasciști continuă să scoată falsete, doinind cu
Antonescu, rezerva lui Ceaușescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16045_a_17370]
-
și Bobcinski, un fel de Farfuridi și Brînzovenescu, chiar de la nivelul replicii. Adrian Andone în Luka Lukici Hlopov este un nătîng și cabotin inspector școlar, terorizat de nevastă și de propriile neputințe, fără coloană și vocație, îndoit de umilințe și prosternări în fața puterii. Oricare ar fi ea. Energică și aferată este Natașa Raab în soția Primarului, o dominatoare mahalagioaică ce trage sforile din umbră și nu precupețește nici un efort să se tăvălească cu Hlestakov. La urma urmelor, mai înainte de orice este
Rîsul lui Gogol și mustăceala lui Goga by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15480_a_16805]
-
limite. Ideea de perfecțiune, inculcată în această admirație: "Pisicile nu se simt nicicînd amenințate, sunt incapabile, congenital, să încorporeze gîndul straniu că cineva poate să aibă aversiune pentru o creatură atît de perfectă ca pisica" (Kathy Young).Ca și următoarea prosternare: "Dacă ar fi posibilă încrucișarea omului cu pisica, rasa primului s-ar mai ameliora, dar ar degrada-o pe a doua" (Mark Twain). O referință la condiția paradiziacă a pisicilor, somnolente întru primordială candoare: "Puii de pisică se nasc cu
În obiectiv, pisica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6970_a_8295]
-
lumești ale unor ierarhi ai sfintei noastre biserici: un grup de șapte-opt călugărași longilini și cu chipuri pe care se citea extazul, se bulucea la poarta mănăstirii să petreacă două înalte fețe bisericești care tocmai îi vizitaseră. Slugărnicia, adorația tâmpă, prosternarea imbecilă și un fel de sexualitate difuză, evident rău plasată în context, dădeau scenei un aer de solemnitate deșucheată. Inutil să descriu chipurile unsuroase, de prim-secretari de județ, ale celor doi șefi în sutană, tolăniți cu dosurile lor largi
Teoctist antimist by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16403_a_17728]
-
o explicație ce vine abia mult după act și nu e foarte clară! -, este că gestul arată, presimte, o mare suferință ulterioară prin care va trece nepăsătorul ofițer! Interpretarea care se dă de obicei de exegeți acestei scene este că prosternarea lui Zosima e profetică, în sensul că, intuind suferința prin care va trece năbădăiosul Mitia, aceasta chiar îi va deschide o cale, o șansă spre mântuire. Noi știm, apoi, citind romanul, că Mitia va fi acuzat de asasinarea tatălui său
Vinovati fara vina by Nicolae Breban () [Corola-journal/Journalistic/10161_a_11486]
-
Mitia, deși curat și incapabil de a ucide, acceptă fără murmur sentința și trimiterea în Siberia, ce echivala cu o moarte civilă. Mai mult - acceptă, își asumă vina, niciodată comisă! Și, în fapt, cred eu, acesta e semnul profund al prosternării lui Zosima: nu atât suferința care-l aștepta pe un condamnat la Siberia, prilej, poate, pentru o reapropiere de credință, ci... asumarea unei vini niciodată comise indică - pentru ochii și simțirea unui iluminat profet, arată mai mult decât o convertire
Vinovati fara vina by Nicolae Breban () [Corola-journal/Journalistic/10161_a_11486]
-
în viață încă, faima unui sfânt și după moartea sa toată lumea, călugării mânăstirii și Alioșa așteaptă prima dovadă, primul semn - inalterarea cadavrului! -, ci... Mitia se pare că este ales pentru a merge pe această cale, a sfințeniei! Iar actul de prosternare a călugărului, înainte de a fi cel al unei adânci compasiuni și înțelegeri, va fi actul de profundă umilință al cuiva care recunoaște în altul, înainte ca acesta să devină lucid de destinul său, pe unul din acei rari și "ciudați
Vinovati fara vina by Nicolae Breban () [Corola-journal/Journalistic/10161_a_11486]
-
încununează/ capul cu ochi de copil/ o haită de lupi îl urmează credincioasă/ binecuvîntat pămîntul rodește sloiuri de gheață" (ibidem). O proslăvire ambiguă (întrucît ar putea avea ca obiect fie Providența, fie un bărbat iubit) traduce adesea această nevoie de prosternare admirativă ce anulează vidul afectiv: "chip de pămînt ești/ în noi dornici de tine/ în jurul tău pasc cai veniți din dulcile tărîmuri/ din cerul cel mai de sus/ voi cînta ca pasărea/ imnuri închinate ție/ puterea ta dă-mi-o
Între gol și plin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15841_a_17166]