366 matches
-
toamnă, când românul obosit de-atâta construcție a capitalismului se va întoarce din concediu și va observa că milionul de dinainte de vacanță a intrat rău de tot la apă. Guvernanții vor avea de înfruntat scadențele prea gogonatelor minciuni lansate spre prostimea electorală. După cum arată economia, după cât de disperați sunt șaizeci la sută dintre români (ceea ce înseamnă, de fapt, cam optzeci la sută dintre cei apți de muncă!), chitiți să părăsească urgent această corabie care ia apă prin toate părțile, ar fi
Român, o dată pe lună by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15916_a_17241]
-
secrete nu doar de a prevedea viitorul, dar și de a împiedica desfășurarea evenimentelor importante. Prinsă pe picior greșit în decembrie 1989, Securitatea depune de atunci încoace eforturi de imaginație considerabile pentru a-și reface prestigiul. Basmele cu priză la prostime ale lui Pavel Coruț sunt cel mai bun exemplu, dar nu singurul. Că securiștii iuți de condei și-au impus punctul de vedere se observă chiar în aceste zile: competiția grotescă între Ion Iliescu și Adrian Năstase, dar și între
Ordine, jurăminte, pseudonime by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16268_a_17593]
-
Corneliu Vadim Tudor, distinsul istoric, om de știință, doctor și doctorand în țară și străinătate. Mi se ițeau perechi de analiști mirosind pe ambele părți bilețelul care a modificat raportul de forțe politice în republică". În al doilea rînd, plebea. Prostimea. Acesteia i se pretinde votul pe care se întemeiază grandioasele construcții ale huzurului și ale puterii îngemănate, dintr-o simbolică materie a plăcerii triumfale, "catedrale din frișcă, statui din glazură, cascade din ciocolată". Hazul trist al consultării populare rezultă din
Ultimul mohican (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8284_a_9609]
-
scriitorimii lucra la melodrama vieții private. Apoi, exista un al doilea palier al artiștilor care, deși înrolați în marea armată de politruci, îi detestau cu superioritate intelectuală pe colegii lor de gloată. Și de aceea scriau despre lucruri la care prostimea să nu aibă acces, muncind la universuri fabuloase, lumi imaginare, confecții metatextualist proiectate, în fine, chestii de vădită izolare. Cu toate astea, mai era încă un nivel, al purtătorilor de steag, care se chinuiau să facă literatură între securea cenzurii
Tema comunismului by Doina Ruști () [Corola-journal/Journalistic/8413_a_9738]
-
minorități, caz în care actul de a ține în mînă o carte e un gest fără răspîndire largă. De aceea, cine e bibliofil nu poate fi demofil, instrucția fiind incompatibilă cu simpatia pentru vulg, un cărturar care privește cu înțelegere prostimea fiind un hibrid degenerat. În al doilea rînd, cartea e expusă pericolului de a fi denaturată prin plagiat sau compilație, mesajul ei alternîndu-se de la o transcriere la alta. E drept, vanitatea auctorială nu e denunțată de Richard de Bury, căci
Biblioteca perfectă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3899_a_5224]
-
altfel, ca la cutremur, uiți de copii și de mamă, numai să scapi. Cât timp avem oamenii noștri, care vor ieși din bârlog, ca lupii flămânzi, și pe care nici dracul nu-i știe câți sunt și de unde vor trage, prostimea poate să iasă în stradă, să manifesteze, să urle... Să mai aduc un pahar, doriți și un “pepsi”? Gheorghe întârzie câteva minute. Se întoarse cu o tavă încărcată. Gustări reci, un “Kent”, o sticlă, tot de coniac. Ești încă tânăr
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
Un bețiv nenorocit sau un amărât bolnav... Aflați de la mine, un adevărat terorist nici nu se droghează, nici nu se îmbată ca un porc când e în misiune. Dar teroriști există, neau invadat pe la unguri și pe la ruși, umblă prin prostime, în stradă, îi instigă, sparg geamuri și fură împreună cu ei, așa cum au făcut și la Timișoara... Dumnezeii mamei lor de bandiți!! Se lăsă brusc liniștea, dar numai pentru o clipă, căci lătratul câinelui de afară îi făcu pe toți să
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
pancartele cu ,,Jos Ceaușescu” și cum de nu l-a anunțat nimeni pe șef că muncitorii au pornit de la 23 August, că au cu dânșii aceste lozinci, că au rupt porțile?... Apoi, cine l-a bruiat când s-a adresat prostimii, ca și cum a explodat o bombă, să facă panică, spune-mi, cine, Gheorghe? Teroriștii?! Oare stațiile de amplificare erau păzite de teroriști sau de securiștii lui Ceaușescu ? De ce nu s-a făcut ca în China, o rafală-două de mitralieră și piața
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
fiecare zi, mai ceva ca o curvă. Azi te urcă, mâine te coboară și toți vor valută... Du-te la Sandu, e mare la finanțe, vezi pe cine poate contacta la bancă, noi cursul nu trebuie să-l știm o dată cu prostimea...”, atât i-am spus, Ghiță, și a fost destul. În câteva luni, apartamentul neveste-mii s-a transformat într-o adevărată bancă. Gheorghe se lăsă pe spate în fotoliul uriaș și izbucni în râs, apoi o chemă pe noua sa
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
să se calmeze, se îndreptă în fotoliu, își aprinse o țigară și, cu un ton răspicat, care nu-i masca, totuși, ușorul tremur al vocii, îi răspunse: De unde să știu eu, nene? Eu sunt... un... amărât, ajuns în Parlament datorită prostimii... Așa încât te rog pe tine, care le-ai știut și le știi pe toate, să-mi răspunzi, de ce să le pup picioarele?! N-o face pe prostu’! Știi foarte bine, dar foarte bine ai putea să nu știi, tu și
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
de viața unora ca scaieții de blana oilor! Unii se spetesc muncind pentru a mai urca anevoie câte-o treaptă în ierarhia socială. Alții, prin relații, „familii” aflate la „butoane” și bani de bani ajung una-una ca păduchii în fruntea prostimii! Un „da” poate fi la fel de responsabil/ iresponsabil ca și „nu”... Aviz viitoarelor tinere mame: când nu-ți iubești propria-ți mamă, nu spera că pruncii tăi te vor recunoaște și te vor iubi mai mult! Cine-și omoară timpul liber
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
pe când acesta își dădea duhul, „Evghenía voastră!“, cuvinte care-i plăceau fiarei peste poate. Și mai spunea Nea Nebunelea la tramvaiul cu gura căscată că, sub numele de Yakob Negruzzi, pocitania noastră a mai lăsat și niște Amintiri din Junimea. Prostimea din tramvai aplauda. Când a aflat că e ziua mea, Nea Nebunelea s-a bucu rat extraordinar. A zis la toți: — în seara asta facem turul cel mare. Traseu prin centru. O să fie o chestie șamanică la fix, cu perindare
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
începe turnirul!, strigăte cuprinse de exaltare, un fel de iureș general care îl luă, în primele secunde, prin surprindere. Momentul culminat al zilei, turnirul... Putem merge, dacă dorești. Pictorul îi arătă cu mâna un intrând spre care se bulucea toată prostimea din piață. Acum, pentru câteva ore, cetatea va fi ca o fată părăsită. Toți vor aplauda, vor suferi alături de învinși, se vor bucura atunci când moartea își va lua porția. Una consistentă, de altfel. Vrei să vezi sânge? Vrei să simți
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
de limbaj, vulgaritatea fără limite, lipsa de caracter îți provoacă nu dorința de a dialoga, ci pofta de-a fugi și de-a te ascunde cât mai departe de produsele monstruoase ale unui timp nedemn. În România, modelele sunt, pentru prostime, un Mircea Badea, iar pentru așa-zisa elită un neo-pășunist precum Dan Puric. Din prestația agresivă a unor astfel de personaje nu poate ieși decât o viziune în care, de-a valma, coexistă cultura cartierelor imunde de blocuri de la periferia
Arta de a admira literatura by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7216_a_8541]
-
și de mințit. Dar, ca să fim drepți, are el în viață alt scop decât să se înmulțească, - să bea, să mănânce, să tragă chefuri la nunți și chiar parastase... Să-i înțelegem pe hatmani, pe vătavi, vistiernici și postelnici, dacă prostimea n-are alt ideal, dacă stă ațipită între ziua de azi și ziua de mâine. Turcul-aga, văzînd că strigă cu toții într-un cuvînt, au luat un căftan ș-au pus în spateli lui Dumitrașco beizădeao. Ș-au șezut amîndoi în
Când moare un șef by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9080_a_10405]
-
scădere cu cît el e mai sacru. Firește, însemnările dintr-un anotimp care n-a venit și n-o să vină niciodată - femeile vor sta întotdeauna să-și vegheze drobul de sare, pe cînd bărbații vor călători spre marginile lumești ale prostimii - nu se puteau lipsi de o carte de muzici. Cîntece-le de cîmpie apar, ca o addenda, prima dată în această ediție, ca un fel de mod de întrebuințare a "barbarilor" care așteaptă să ierneze. Un argument al autorului, în loc de postfață
Drobul de sare by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9109_a_10434]
-
nu adune în el fierea veleitarismului pe care l-a transmis urmașilor lui scriitori; în genele noastre urlă ca din gură de hidră setea de a fi confirmați, de a ne departaja cu o determinare absolută de suflul nefericit al „prostimii“, apucătura maniacă de a nu muri până nu punem fundul pe unul din fotoliile rezervate „marilor nume“. „Eu nu sunt nimeni, numele meu este nimeni!“ Când rostea vorbele acestea, Ezra Pound era târât într-o cușcă pe străzi, ca un
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
curînd, încă un crocodil lingvistic: într-o emisiune de televiziune, decis să afișeze o nestrămutată credință în progresul națiunii, a repetat, din vîrful buzelor, că vom evolua „incremental". Evident că n-ați înțeles despre ce este vorba. Nu e pentru prostime. Numai Dimitrie Cantemir știa cuvîntul ăsta, pe care l-a luat din latinește pentru a vorbi de „creșterea și descreșterea Curții Otomane". Da, „incrementum" înseamnă „creștere". Carevasăzică - ca să înțeleagă poporul neinstruit - vom avea un parcurs „incremental" nu înseamnă altceva decît
Palada îl compară pe Pleșu cu Vadim. Atac fără precedent la un simbol al intelectualității by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/77481_a_78806]
-
convertit în jurnal): "Dacă Iliescu ar fi ajuns, printr-un hazard prelungit, după 1989, secretar general al partidului, ca predecesorul său,(...) n-ar mai fi fost nevoit să joace rolul de gigolo democratic, să producă numere de atracție pentru uzul prostimii". Sau: "asentimentul a unei mari părți a populației, cea care dorește desprinderea totală a României de regimul noilor Cațavenci, școliți la Lomonosov". Sau: "pantofarul, după ce terenul fusese dej(a) defrișat, și-a-ngăduit hîrjoane galante cu istoria. Cum nu avea răbdare să
Un observator solitar Un observator solitar by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9680_a_11005]
-
el: azi apără guvernul Boc, mâine îl atacă, azi îl f... pe Băsescu, de mâine neutralitate sau război. Jurnaliștii nu sunt liberi, iar lui nu-i pasă de cetățenii imbecili ai acestei țări, cum îi numește. Poporul e tâmpit, Grivei, prostimea trebuie degajată. Angajații săi uimesc prin servilism, unul se autoproclamă soldatul sovietic, altul se oferă pe gratis să facă training cu favoritul mogulului, catastrofa Geoană. Stenogramele arată din nou cât de aproape de îndeplinire a fost scenariul unei Românii conduse de
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
să afle țara toată că Măria Sa-i mulțumit de supușii lui. Și-ndată toată suflarea, de la vlădică până la opincă, chiuie și-aruncă în sus cușmele! POSACUL (aparte): Până le-or prăpădi... PRICINĂ: Aud? Ai spus ceva? POSACUL: Ziceam să fie prostimea cu grijă la cușme, să aibă de fiecare dată cu ce-azvârli-n sus când e Măria Ta bucuros. PRICINĂ: De ce să fiu bucuros? Gălăgie ați făcut, jâlțurile nu erau aduse, de dimineață mi-a mai căzut o măsea... Sunt supărat ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
mută, se așază din greu, satisfăcut. Sughite) Să-ți fie de bine, Măria Ta. LIMBUTUL: Să se deie semn din surle și din tobe! Măria Sa Pricină-Împărat este prea mulțumit și s-a așezat în jâlțul cel alb. Să se bucure prostimea și să dănțuiască întru slava Măriei Sale! (Afară sunet de trâmbițe și de tobe. Urale destul de anemice în plan îndepărtat. Lingușitorul se duce grăbit către ușa din dreapta, o deschide și face semne amenințătoare cuiva. Uralele se întețesc, sfetnicul pare mulțumit, revine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
evenimente. După ei - un sobor de popi: care mai în etate, care mai tineri, care mai înzorzonați, care echipați mai de calicie.Toate aveau justificările lor: și mișcarea, și liniștea, și pompozitatea unora, și sărăcoșenia altora. Nu mai zic de prostime: și mai tineri, și mai în etate, de sex feminin ori masculin. Cu toții, în grup compact, îl duceau pe scriitorul Hilarie Cârmuz, la groapă. Un om între oameni, ca tip sociabil; ca frate, între frați; ca de neuitat, pentru cine
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
întreabă surprinsă femeia, uitând rapid de exercițiul de admirație anterior. "Păi, pă cinstite, tu ce crezi? Altfel nu văd de ce s-ar mânji să publice în fițuica voastră de doi lei. Poate doar să-și mai facă nițică publicitate prin prostime, că și asta-i important când trăiești din scris. Da, da. Și nu-i mai căina tu atâta! Ia adu-ți aminte! Acu vreo două săptămâni te ofticai la maxim' că unu' din tipii ăștia și-a tras banu' pe
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
nici scenele rabelaisiene, opulente, nici chiolhanurile vijelioase cu focuri de armă și spart de sticle, nici muzica zisă din adîncul sufletului, nici gagurile burlești și nici bestiarul autohton, nici excrocii mărunți, nici fufa cu coapsele pline întinse rubensian spre admirația prostimii, nici extravaganțele și nebunia petrecăreață, nici curvele, nici deștepții, nici rîsul, nici plînsul, un talmeș-balmeș din care se desprinde acea tandrețe stranie, armonioasă, a celui care se reîntoarce după mult timp acasă și descoperă că toate sunt bune, inclusiv cele
Viața ca un miracol by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9169_a_10494]