49 matches
-
de cadrele partidului", se pot extinde și la alte partide creștin-democrate europene. "Referirea la persoană și la comunitate, scrie el, refuzul sistematic al socialismului și liberalismului "sălbatic", amintirea valorilor spirituale și de inspirație creștină, incantația europeană constituie un discurs identitar, proteiform, ale cărui granițe cu un liberalism moderat sau cu un socialism îndulcit sînt greu de stabilit"7. Nu era socialistul François Mitterrand cel care se declara un cercetător al "unei căi intermediare între liberalism, o înșelătorie, și colectivism, o piedică
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
a aplicațiilor ideologice ale comunismului din România - a sindicatelor libere, precum SLOMR (Sindicatul Liber al Oamenilor Muncii din România) și sindicatul liber „Libertatea”8. Toate aceste forme și tipologii asamblează și Întrețin o cultură a rezistenței relevabilă printr-o manifestare proteiformă declanșată și reprodusă la nivelul mentalului colectiv subzistent, neideologizat. Altfel spus, o rezistență informală care s-a localizat la nivelul comunicării, psihologiei și mentalităților colective s-a manifestat prin folclorul anticomunist, paraliteratură, prin umorul și deriziunea față de ideologia și liderii
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
este o „armonie de antinomii, femeie și mit, simbolul sacrificiului în iubire“ (Pompiliu Constantinescu). Brahmana poetă și filozof cu prestigiu la numai 16 ani îi revelează tânărului european un univers de mare complexitate în care iubirea este o entitate metafizică proteiformă. Pentru ea, creația și iubirea sunt modalități alternative de existență, una solară, cealaltă nocturnă, fiecare punând un rost și un miracol în coaja timpului trecător. Alături de ea, Allan descoperă că dragostea și creația sunt doar întrupări fulgurante ale absolutului care
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
toate nesatisfăcătoare, pentru că, vorba lui Guy de Maupassant: " Criticul care îndrăznește să scrie : Acesta este un roman și acela nu e' îmi pare dotat cu o perspicacitate care seamănă bine cu incompetența." Romanul supraviețuiește și evoluează tocmai pentru că este plural, proteiform, în perpetuă metamorfoză, avînd drept singură constantă inconstanța sa. Oricare ar fi problemele pe care le abordează sau ambițiile sale educative, el nu este și nu poate fi un discurs științific, nu face demonstrații, nu inventează concepte, nu țintește (sau
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Călătoriile sale, fantomele trecutului, cronicile sale de lizieră nu mai vizau fondarea unui teritoriu al Eului, ci l-au determinat să creeze identități diasporice, compuse dintr-o multitudine de apartenențe. Și mai presus de toate, l-au confruntat cu caracterul proteiform al stranietății sale. Întreaga sa existență, gîndire și scriitură au fost traversate de aceeși evidență, anume că paradisul metafizic este acela în care contradicțiile se anulează și necesitatea nu există. Nu e greu de imaginat ce l-a apropiat de
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
scris - vreme de șase decenii - vreo șaizeci de cărți în domenii de o diversitate cu totul neobișnuită. Este poet și romancier, filolog și lingvist, mare comparatist, istoric al literaturilor, specialist în Rimbaud, traducător. Cum se explică această polivalență, această structură proteiformă, mai ales că nimic din opera sa nu este improvizație, lucrare de amator, totul este rigoare și savantă temeinicie? Se explică printr-o anume conformație a spiritului său - și a temperamentului său; are mult temperament, se înfurie des, mâniile sale
Un încăpățânat simpatic by Lucian Raicu () [Corola-journal/Imaginative/8464_a_9789]
-
față la Cinema Patria, făcând imagini peste imagini, jubilând și aplecîndu-mă în vântul de raze orbitoare al unei glorii pe care o vedeam doar eu... Durell avea Alexandria? Cortăzar Buenos Aires? Joy-ce Dublinul? Dar aveam și eu Bucureștiul! Un oraș plastic, proteiform, pe care imaginația mea îl modela după voie, îl rotea în jurul unor schimbătoare puncte de perspectivă, ca pe monitorul unui computer, îl colora în jocuri de ape și franje de interferență ("parcă ești un păun, cu Bucureștiul înfoiat în spatele tău
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
această proprietate excepțională de a sintetiza într-o formă grăitoare atât influența exercitată de inconștient și de conștient, cât și cea a forțelor instinctive și spirituale aflate în conflict sau în curs de armonizare în sinea fiecărui om."412 Ambiguu, proteiform, polivalent, simbolul rezistă generalizărilor, simplificărilor și poate și analizei, și nu se traduce doar prin cuvinte, ci și prin gesturi, ritualuri, obiecte, imagini, credințe, comportamente, necesitând o bogăție extremă a instrumentarului mintal prin multipli vectori, pe diferite niveluri de sens
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
pentru a pune capăt tristeții fiului, tatăl a grăbit În taină tipărirea operei și, cât ai clipi din ochi, l-a copleșit prin surprindere cu șase sute și cincizeci de exemplare pe hârtie Wathman, de format Teufelsbibel. În secret, Comandorul e proteiform: stă la șuetă cu medicii de familie, ține ședințe cu interpușii Băncii, Îi refuză obolul baronesei de Servus, care vântură amenințător sceptrul peremptoriu al Ajutorului Antievreiesc, Își bisectează capitalul În două ramuri: pe cea mai mare o hărăzește fiului legitim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
luptă cu retoricele suliți În aplauzele grele a canaliei de uliți, Panglicari în ale țării, care joacă ca pe funii, Măști cu toate de renume din comedia minciunii?” (M. Eminescu) 2. parțiale: „Cine mai distinge, în grimoarul orașului, în tabloul proteiform al orașului, chipul spectral al mulajului?” (B. Fox, 179) Sub aspect structural, se realizează ca interogative retorice numai enunțurile autonome analitice. Enunțurile interogative retorice sunt toate subiective (exclamative). În planul expresiei, interogativa retorică prezintă în general aceleași mărci ca enunțurile
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în mod obișnuit de economiști, iar apoi propune unele considerațiuni proprii prin care reconsideră unele tabuuri. În fața cititorului, care încearcă să asimileze toată această materie - foarte abundentă -, autorul pledează că toate ideile respective au ceva de oferit. Moneda este prea proteiformă pentru a reține o singură dimensiune. Autorul nu propune, de fapt, o perspectivă nouă, ci încearcă să ne clarifice multiplicând perspectivele din care poate fi tratată moneda. În acest sens, mesajul său implicit este o erezie: în locul mitului după care
Fețele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
și reluat apoi în volumul de poezii Plantația de cuie, apărut la Editura Vinea în 2003, Introducere în poezia cuvintelor. Tonegaru nu crede în posibilitatea de a da o definiție poeziei, de a o teoretiza, tocmai pentru că e o categorie proteiformă. Tiparele, regulile sunt făcute pentru a fi aplicate elementelor statice, or poezia e în continuă schimbare 207. E aici o înțelegere extraordinară a rolului pe care-l are expresia în poezia nouă, a deplasării accentului de pe conținut pe aspectul formal
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
comunicare și a potențialului imens al discursivității transformă actele discursive în obiect de cercetare predilect al științelor umaniste. Apariția limbajelor informatice, cu posibilitățile pe care le deschid cunoașterii umane și comunicării, conduce la noi dimensiuni analitice, demonstrând încă o dată natura proteiformă a semnului verbal. Fără a se limita la reprezentarea realității, limbajul verbal este o activitate creatoare, iar concepția mitică a limbajului ca enérgeia, credința în forța cuvântului, în capacitatea acestuia de a modifica realitatea, subzistă și astăzi când unii termeni
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
teoretică care reorganizează în manieră proprie "faptele semiotice". Mai puțin compromițător este probabil să substituim termenului limbaj expresia ansamblu semnificant"23. Optând pentru sintagma "ansamblu semnificant", autorii dicționarului circumscriu limbajul în sfera de studiu a semioticii generale, relevându-i natura proteiformă în procesul de comunicare. Oswald Ducrot și Jean-Marie Schaeffer subliniază importanța limbajului, afirmând că: "Nu există activitate umană străină de utilizarea limbajului"24, și vorbesc despre trei perspective de definire a limbajelor (naturale sau artificiale): "Punctul de vedere sintactic constă
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Această situație a condus, de-a lungul timpului, la o inflație de tipologii care amplifică numărul formelor de manifestare a limbajului politic, fără a se realiza și o descriere a specificului acestora. Multitudinea categoriilor evidențiază, pe de o parte, natura proteiformă a limbajului politic, iar pe de altă parte, caracterul sisific al unui demers analitic de epuizare a formelor pe care le înregistrează acesta. Pe lângă existența unui limbaj politic prototipic, cel al discursurilor publice și al dezbaterilor parlamentare, se vorbește despre
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
interpretării, a ecartului dintre întrebările jurnalistului și întrebările interpretului. Lumea de sensuri a operei eminesciene prinde contur odată cu înaintările pe care le operează lectura, iar textul articolelor continuă să ofere teren generos pentru analize rafinate, subtile, menite să evidențieze natura proteiformă a geniului eminescian. Neobosita întoarcere la textul eminescian se dovedește plină de semnificații și are la bază conștiința că ceva din lumea de sensuri a creației poetului scapă încă înțelegerii noastre. Am dorit să arătăm, în lucrarea noastră, că fiecare
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
questions and the interpreter's questions. The world of significations in Eminescu's work shapes up as the reading advances, and the text of the articles continues to offer the generous background for refined, subtle analysis aimed at emphasizing the proteiform nature of Eminescu's genius. The tireless return to Eminescu's text proves to be full of significances and is based on the conscience that something from the world of significances in the poet's creation still blurts out. In
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
nume îi creează o altă identitate: Elena Nicolaescu, Veronica Niculescu, Irina Bogdan, și, în interpretarea lui Albini, Sophia ("Tragedia a început când Sophia, adică Înțelepciunea, a fost orbită de dorința de a-și cunoaște Tatăl"716) Niculina este un personaj "proteiform care își conține opusul", simbolizând în aceeași măsură "frumusețea, tinerețea, bătrânețea, golul și moartea", personaj care reface "starea paradisiacă, grație unei imaginații mistuite de mituri și teologii arhaice"717. Existența de camuflaj a cuplului Laurian-Niculina explică eșecul lui Eusebiu Damian
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
cea dintâi, așa cum ne-o recomandă și papa Benedict al XVI-lea, pentru că "numai pornind de la cruce ni se revelează întreaga semnificație a botezului lui Iisus"? Să omagiem perspicacitatea: metaistoria e mai fecundă decât istoria însăși, un material moale și proteiform oferit artiștilor simțului, așa cum e argila sau ceara pentru sculptori. Orașul creștin din secolul al XXI-lea seamănă cu o secțiune arhitecturală în expoziția universală din 1900: o amestecătură de pastișe și de adăugituri care a văzut crescând pe coastele
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
spunem aceasta, spunem și pentru țară, căci servind cele două zeități primordiale, aducem tămâie și pe altarul românesc, în slava care i se cuvine. Nu vom avea pretenția de a întinde o oglindă frumosului: e așa de multiplu, așa de proteiform, așa de efemer în eternitatea lui, încât imagina-i nu poate fi prinsă decât de minți fulgerătoare. Dar ne vom face datoria a-i sacrifica și a-l căuta, după cum vom căuta a desluși adevărul, oricât de slabă ne va
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
părea că nu pune probleme dar nici nu spune mare lucru. Tocmai aici i se revelă originalitatea: tonul discursului, departe de sarcasmele lui Luc Ferry sau sentințele baroce ale celor ce transmit adevăruri mari, departe de precipitarea exfolierii unei erudiții proteiforme (ca În cazul unor eseiști/universitari americani) are ceva din decența resemnatului, din ironia estetului, din fervoarea nostalgicului. Din pathosul antimodernului care știe că trăiește Într-o epocă În care orice contra-mișcare este ușor de recuperat și de Întors Împotriva
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
se intră în contact, și totuși, autorul consideră că există patologie la acest nivel, că psihopatia integrată social și cea din domeniul juridic au la bază deficiențe mascate. Căci - susține autorul - sănătatea, incluzând-o pe cea mintală este un concept proteiform, larg. Există o mască a sănătății (acesta este titlul cărții „Mask of Sanity”Ă care nu trebuie să demobilizeze psihiatrii. CLECKLEY consideră că la mijloc e o patologie pe care încearcă să o circumscrie prin comparație cu tulburările pronunției și
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
imaginare. Aceste "obiecte" necunoscute și întâlnirile lor produc imagini de care nici suprarealiștii nu s-ar fi lepădat. De pildă, universurile lui Magritte, Ernst, Escher, Delvaux și Dali. Ordinea care domnește în această luxură, în acest haos aparent este aceea proteiformă, a dorinței scriitorului. SF-ul este un material privilegiat, prins în mrejele unei fantasmagorii personale. Textele lui Brussolo cer un flux torențial. Îl pot transporta pe cititor numai într-o acumulare nebunească de imagini, aproape de la un inconștient la altul
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
această idee a fost discutată și dezvoltată de-a lungul a trei secole"72. Sau în formularea din introducerea la volumul colectiv pe care Ann Jefferson o semnează împreună cu Jean-Alexandre Perras: "Nu e vorba de a înțelege esența geniului, noțiune proteiformă, modelabilă în funcție de utilizările sale, ci mai degrabă de a interoga modalitățile înseși ale acestei utilizări"73. Ce schimbă perspectiva asupra geniului ca "uzaj"? În raport cu abordările tradiționale ale problemei, avem de-a face cu o deplasare radicală. În primul rând, prin
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]