66 matches
-
are un interior neobișnuit și frapează de la primul contact. Vă amintiți de șocul pe care i-l provoacă lui Caragiale figura lui Eminescu la prima vedere ? Apoi de fascinația cu care-l privea Slavici sau Iacob Negruzzi? 4.Universalitatea și proteismul preocupărilor, „tânărul Geniu ”refăcând idealul renascentist al lui Uomo universale. Totul realizându-se cu febrilitate și fără măsură, în ritmul incredibil al unei vieți scurte și epuizante, aspirația spre universalitate ia mai de grabă forma unei schizofrenii creatoare programate. Varietatea
MITUL EMINESCU SAU DE LA OM LA GENIU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 911 din 29 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363886_a_365215]
-
lăsând în umbră detaliile. Mitul vine din asamblarea celor mai importante trăsături cum ar fi: viața scurtă, vârsta de 33 de ani fiind vârsta cristică, nebunia, adică pierderea facultăților primordiale ale creatorului, imaginea angelică cu portretul lui fascinant, universalitatea și proteismul preocupărilor, un „uomo universale”, ocultismul și ezoterismul -vezi Egiptul antic, Indiile, Nirvana, Dacia- apoi lipsa de succes din timpul vieții și nu în ultimul rând o iubire extraordinară neîmplinită. Trebuie să spunem franc că după Eminescu poezia română stă sub
EMINESCU DUPĂ EMINESCU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365865_a_367194]
-
lăsând în umbră detaliile. Mitul vine din asamblarea celor mai importante trăsături cum ar fi: viața scurtă, vârsta de 33 de ani fiind vârsta cristică, nebunia, adică pierderea facultăților primordiale ale creatorului, imaginea angelică cu portretul lui fascinant, universalitatea și proteismul preocupărilor, un „uomo universale”, ocultismul și ezoterismul -vezi Egiptul antic, Indiile, Nirvana, Dacia- apoi lipsa de succes din timpul vieții și nu în ultimul rând o iubire extraordinară neîmplinită cu Veronica Micle. Nebunia lui Eminescu a alimentat cronica senzațională a
LUCIAN BOIA-MIHAI EMINESCU, ROMÂNUL ABSOLUT- RECENZIE DE CARTE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1807 din 12 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370309_a_371638]
-
1 Mulțimea variantelor În care ne apare tipul dandy, fie Într-un moment anume al istoriei, fie Încă din vremurile antice, Înzestrat cu toate atributele genului (cazul exclusiv al lui Brummell) ori numai parțial, poate descumpăni spiritele prea ordonate. Acest proteism derutează deoarece el se joacă nu doar pe scena reală, ci și pe cea imaginară, mai exact pe scena literaturii. Ca și cum nu ar fi fost suficientă oscilația dandylogilor Între realitate și mit, deruta e sporită de apariția unei puzderii de
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
a domina forțele răului, de a se bucura de victoria binelui, de a dobândi fericirea, de a se împlini prin dragoste și căsătorie, de a străbate spații nelimitate, de a controla timpul, de a atinge inaccesibilul. O sursă a acestui proteism, a acestei forțe de perpetuă regenerare se află în chiar structura sa narativă. În raport cu funcția ei dominantă, fiecare categorie folclorică și-a creat un model sau modele structurale proprii. S-a constatat că, urmare a procesului de modelare, b. propriu-zis
BASM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285668_a_286997]
-
interpretarea este recursul la psihanaliză și la psihologie. După mine, anarhetipul este transpsihanalitic și transpsihologic. Psihologia și psihanaliza nu au absolut nici o relevanță În acest subiect, fiindcă sunt metodologii reductive. În momentul În care trecem de punctul În care Începe proteismul, ajungem la o etapă nonpsihologică. Ceea ce trăim, dinamica muncii planetare, dinamica identităților transnaționale, dinamica globalismului, toate acestea sunt realități transpsihologice. E un alt tip de om aici, cu un alt tip de metodă. Clonarea este transpsihologică. În privința competitivității internaționale a
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
În text lucrul acela minunat, momentul citirii textului tău ca un observator participativ. Pentru că, să fie foarte clar, nu cred că În acest moment partea metodologică și partea tehnică a conceptului există. Ștefan Borbély: Eu Îl văd ca pe un proteism generativ continuu. Ilustrarea o primim, de pildă, din partea acelui domn care a trimis Observatorului cultural vreo două scrisori entuziasmate, legitimând public lansarea conceptului, cu accepțiuni diferite, pe care nu le putem nici măcar bănui. Cine știe ce asociații se petrec În capul respectivelor
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
mai poate vorbi de teatralitate? În raport cu ce definim teatralitatea, dacă nu mai există acel ax identitar tare față de care să poată fi constatat jocul de rol? Față de un model exterior, din afara eului? Sau trebuie să admitem că, În mod paradoxal, proteismul infinit elimină teatralitatea, termenul nemaifiind adecvat la ideea de metamorfoză perpetuă. Mihaela Ursa: Ceea ce spui mă face să am certitudinea că În momentul În care spui „ca și cum” afirmi deja o opțiune pentru o lume, dar nu pentru o lume existentă
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
să-și construiască unitar cărțile, să le gândească arhitectural. Prin simetrie, analogie, simboluri cu multe conotații (deseori ezoterice), în care aluziile și sensurile subtextuale joacă un rol esențial, autorul reușește, în sfârșit, să-și ofere un spațiu liric propriu, inconfundabil. Proteismul, multitudinea disponibilităților artistice se manifestă nu doar în varietatea domeniilor abordate (poezie, proză, dramaturgie, traduceri), ci și în cadrul aceluiași gen. Tot astfel, proza sa (Paștele cailor, 1970, Povestea minunatelor călătorii, 1973, Vânătoare de tigri în Sakartvelo, 1976, Elfi la Brusa
DUMITRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286917_a_288246]
-
motive poetice obsedante: motivul iluziei - al descoperirii că orice aparență este iluzie, inclusiv propria aparență; al suprimării iluziei ca suprimare de sine; motivul metamorfozelor, al trecerii aparențelor iluzorii din una în alta, una dintre ele fiind chiar făptura poetului; motivul proteismului universal, al măștilor unei esențe inaccesibile, ca și al schimbării măștilor; motivul oglindirii, al răsfrângerii Unului în forma materială a chipului contemplat; motivul narcisiac al autocontemplării, al descoperirii unității sinelui în identitatea iluziilor sinelui răsfrânt de sine. Platonismul funciar, barocul
DOINAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286816_a_288145]
-
mistic, D. se disciplinează prin cultură, impunând cititorului o decodare a mesajului cel puțin dublă: la nivelul aparențelor și la cel stihial al spiritului ce nu se poate regăsi pe sine. Definirile de sine pe care le formulează scriitorul accentuează proteismul propriilor înfățișări, chipul poetic însuși fiind o iluzie propusă cititorului, asemeni ideii întrupate („Detestat de oamenii dintr-o bucată și / învinuit întotdeauna cu dovezi, / eu nu mă aflu nicicând acolo unde apar și / nici nu sunt așa cum mă vezi” - Autoportret
DOINAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286816_a_288145]
-
capacitate nouă, fără precedent, de a resuscita întregul acumulărilor umanității”; eliberat de obsesia originalității și a frondei care a bântuit avangarda artistică până în anii ’60, postmodernismul îmbrățișează, fără deosebire, toate epocile culturale. Impresia generală este, în termenii eseistului, aceea de „proteism” și „paradoxal eclectism”, iar artiștii emblematici sunt Borges, T. S. Eliot și Picasso. Spirit clasic, H. reduce paradoxul la o simplă sinteză și proteismul la o privire integratoare: „dezarticularea” postmodernă a elementelor nu conduce la diseminare, la o proliferare infinită
HAULICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287420_a_288749]
-
60, postmodernismul îmbrățișează, fără deosebire, toate epocile culturale. Impresia generală este, în termenii eseistului, aceea de „proteism” și „paradoxal eclectism”, iar artiștii emblematici sunt Borges, T. S. Eliot și Picasso. Spirit clasic, H. reduce paradoxul la o simplă sinteză și proteismul la o privire integratoare: „dezarticularea” postmodernă a elementelor nu conduce la diseminare, la o proliferare infinită, ci la „o nouă sinteză”, iar eclectismul nu este semnul unei „gândiri slabe”, în sensul consacrat mai târziu de Vattimo, ci al unei „puteri
HAULICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287420_a_288749]
-
în „Cuget clar”, „Gând și slova olteneasca”, „Gândul neamului”, „Grâi moldovenesc”, „Ion Maiorescu”, „Itinerar”, „Luceafărul literar”, „Prepoem”, „Scânteia” (Gherla), „Statu Palmă Barbă Cot” ș.a. În volumele lui de versuri S. cultiva, în spirit modern, mai multe formule poetice, demonstrând un proteism stilistic pe care caută să îl disciplineze într-o „ordine-sinteză”, ordine constructivă, în sensul integralismului lui Ilarie Voronca, dar fără imagismul supraabundent și alchimia demonica a autorului Zodiacului. Se poate vedea la el o căutare ferventa a clasicismului, a durabilității
STATI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289887_a_291216]
-
amintește, uneori, prin luxurianța imaginilor sale, de Ilarie Voronca, un Voronca mai riguros, care știe să-și stăpânească delirurile imagisticii și a învățat o tehnică a construcției și a configurării din cărțile de după război ale lui Gellu Naum” (Octavian Soviany). Proteismul personajelor duce la o serie de identificări, împinse până la acoperirea existenței și a literaturii, motiv pentru care nicolae magnificul trăiește în fond fericirea că o iubește pe dona juana și mărturisește acest fapt solicitând metafora: „sunt o carte care se
ŢONE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290223_a_291552]
-
reconstituită cu ajutorul unei vecine, Sibi (posibil avatar al sibilei), și a doi cerșetori. Fie bătrână și urâtă, fie tânără și frumoasă, fie mireasă, fie moartă, aceasta reflectă ipostazele „aproapelui” iubit: amantă, soră, fiică, mamă etc. Chiar mama protagonistului ilustrează același proteism: este bătrână sau tânără, bună sau rea, frumoasă sau urâtă, cârnățăreasă, farmacistă, cântăreață etc. Obsesie mai veche a autorului, motivul „viața este vis” se răstoarnă și el în „visul este viața”, favorizând valențele alegorice ale narațiunii. Secvențele dau impresia unei
VELESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290481_a_291810]
-
civilizației care a generat o „literatură a epuizării”, calificat în fel și chip (considerat, spre exemplu, un „nihilism voios”, sau un „romantism postelectronic”, sau o „epocă de aur postistorică” ș.a.m.d.), a devenit un adevărat mit cultural, al cărui proteism nu îi afectează, ci, dimpotrivă, îi sporește importanța. În cultura și în literatura română, referirile la p. au intervenit odată cu consolidarea „modei” pe plan mondial. Prima utilizare cu oarecare ecou a termenului pare să fi fost aceea din numărul 4
POSTMODERNISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288986_a_290315]
-
precise - reflexii structural-lingvistice ale unor semnificații de tip reprezentativ și reproductiv; textul este o mașină producătoare de sensuri - o entitate cu caracter entropic -, ale cărui semnificații, departe de a putea fi sistematizate, proliferează continuu prin schizoidie și diseminare, într-un proteism lipsit de determinări pretabile la clasificare. În lumina viziunii camilpetresciene, care opune literaturii realist-mimetice („tradiționale”) - finită, masivă și static-convențională -, și chiar modernității înseși (într-un interviu din „Floarea de foc”, 1932), devenirea, polimorfismul și „nervozitatea” literaturii „substanțiale”, textul este suprafața
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
de Vest din Timișoara. Precedat de o îndelungată activitate publicistică, debutul editorial al lui P. are loc târziu, cu eseul Augustin Buzura. De la romanul existențialist la sociografia romanescă (1993; Premiul Filialei din Timișoara a Uniunii Scriitorilor). Bine documentată, lucrarea surprinde proteismul estetic al scriitorului și insistă pe elementele novatoare pe care scrierile lui Augustin Buzura le impun în proza generației ’60. Cartea următoare, Fragmentarium (1995), are un caracter eterogen mai pronunțat, dar reflectă deschiderea criticului, ale cărui analize merg în căutarea
PISTOLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288827_a_290156]
-
Susținând ideea unui repertoriu național axat pe comedii satirice și vodeviluri, a contribuit într-o măsură și la impulsionarea creației dramatice originale. V. Alecsandri a făurit pentru el scene și tipuri, cărora M. le-a dat viață cu vivacitatea și proteismul lui. A început să scrie, de timpuriu, piese ușoare - vodeviluri, scenete comice în versuri. Cu feeria Baba Hârca (1851), prima operetă românească, cu muzica de A. Flechtenmacher - jucată în premieră în decembrie 1848 -, M., interpret al rolului titular (el este
MILLO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288146_a_289475]
-
de realitate”. Nu numai în ciclul Florilor de mucigai, în care este evidentă o anumită epicitate anecdotică, dar și în alte împrejurări (să ne gândim doar la unele poeme din Cuvinte potrivite), autorul a mizat din plin pe un anumit „proteism material” și pe o retorică a accesibilității, care pot fi interpretate ca tot atâtea strategii de subminare a modernismului din interior. În legătură cu Florile de mucigai trebuie amintite câteva aspecte, îndeobște cunoscute, edificatoare pentru orientarea antipoetică și antilirică a poemelor reunite
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
o clară direcționare În sensul prospectării și autoscrutării (pentru Charles du Bos, de pildă, jurnalul Îndeplinește cel puțin trei funcții: „Me mettre au clair, me délivrer et finalement me rendre a moi-même”9), efortul eșuează În aproximații și Într-un proteism incontrolabil. Percepția imediată de către un eu privitor, identic sau nu celui auctorial, e singura care poate confirma sau infirma iluziile nutrite de scriitor În legătură cu actul său confesiv. Din păcate, de cele mai multe ori le infirmă. Astfel Încât autoportretele pe care le decupăm
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
Corabia lui Tezeu / 115 5.2. Modelul identității socioculturale / 119 5.2.1. Definire operațională și dimensiuni / 120 5.2.2. Schimbare, identitate nucleu și identitate proteică / 122 Capitolul 6. Studiu de caz identitatea socioculturală la tineri: statu quo și proteism / 125 6.1. Aspecte metodologice generale / 126 6.1.1. Calitativ și cantitativ / 126 6.1.2. Despre triangulație / 127 6.1.3. Care, cum și de ce: obiective generale / 128 6.2. Dimensiunea axiologică / 129 6.2.1. Ce sunt
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
fluide și multiple ne lasă complet fără rațiunea de a vorbi despre identități" și că "uzul și abuzul de conceptul de identitate afectează nu numai limbajul analizei sociale, ci în mod inseparabil și substanța sa". Într-adevăr, a vorbi despre proteismul identității dacă ne gândim să folosim conceptul stricto sensu și a aplica principiul identității din logica formală pentru analiza sa în studiul socialului pare absurd. Dacă păstrăm acest principiu strict / inflexibil de definire în care orice obiect / subiect e identic
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
de la o generație la alta "stocul de tradiții" lăsând "iluzia identităților". Deci, chiar dacă diagnoza identității realizată la momentul Tk pare corectă, numai mărturia lui Cronos poate dezvălui corectitudinea sa. CAPITOLUL 6 SUDIU DE CAZ IDENTITATEA SOCIOCULTURALĂ LA TINERI: STATU-QUO ȘI PROTEISM Am arătat în ultimul capitol ce este și cum se poate studia identitatea socioculturală. A venit momentul să încercăm să răspundem și empiric la întrebarea: "Care este profilul identitar sociocultural al tinerilor din România în contextul schimbărilor sociale din societatea
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]