267 matches
-
000 daltoni și pare a fi legat prin intermediul legăturilor de hidrogen. Componentul „S” se sintetizează din celulele epiteliale ale glandelor care secretă imunoglobulina A și se atașează de imunoglobulina A dimer. Imunoglobulina A secretoare este mai rezistentă la acțiunea enzimelor proteolitice datorită componentului „S”. Acțiunea protectoare a componentului „S” a fost demonstrată prin scăderea rezistenței imunoglobulinelor A secretoare (umane și de iepure) la acțiunea enzimelor proteolitice, în urma îndepărtării gradate a componentului secretor din molecula lor. Datorită componentului „S”, imunoglobulina A secretoare
MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM –BOALA KAHLER RUSTITZKI ) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/1667_a_2959]
-
se atașează de imunoglobulina A dimer. Imunoglobulina A secretoare este mai rezistentă la acțiunea enzimelor proteolitice datorită componentului „S”. Acțiunea protectoare a componentului „S” a fost demonstrată prin scăderea rezistenței imunoglobulinelor A secretoare (umane și de iepure) la acțiunea enzimelor proteolitice, în urma îndepărtării gradate a componentului secretor din molecula lor. Datorită componentului „S”, imunoglobulina A secretoare poate să-și îndeplinească funcțiile biologice de apărare locală a mucoaselor, în medii în care, prezența enzimelor proteolitice este frecventă. Fiind clasa de imunoglobuline cea
MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM –BOALA KAHLER RUSTITZKI ) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/1667_a_2959]
-
umane și de iepure) la acțiunea enzimelor proteolitice, în urma îndepărtării gradate a componentului secretor din molecula lor. Datorită componentului „S”, imunoglobulina A secretoare poate să-și îndeplinească funcțiile biologice de apărare locală a mucoaselor, în medii în care, prezența enzimelor proteolitice este frecventă. Fiind clasa de imunoglobuline cea mai concentrată în colostru și lapte matern, asigură imunitatea locală față de agenții patogeni cu poartă de intrare cutanată, respiratorie, intestinală; asigură nou-născutului protecția mucoasei gastrointestinale. Anticorpii de tip imunoglobulină A secretoare apar în
MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM –BOALA KAHLER RUSTITZKI ) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/1667_a_2959]
-
având ca urmare acumularea glucidelor reducătoare îndulcirea la t0C<4). Proteazele (peptidhidrolazele) catalizează scindarea hidrolitică a legăturilor peptidice din proteide, cu eliberare de peptide (polipeptide sau oligopeptide sau chiar de aminoacizi). În funcție de modul de acțiune, distingem exopeptidaze și endopeptidaze (enzime proteolitice, proteinaze). Prezente în majoritatea legumelor și fructelor, acționează specific în funcție de produs, fapt care se reflectă în dinamica proteidelor. În boabele de struguri, proteazele sunt localizate în cantitate mai mare în pulpă și în suc, dar mai puțin în pieliță. Activitatea
Materii prime horticole mai importante pentru industria alimentară. Struguri, fructe, legume. Cunoștințe de bază și aplicații practice by Dumitru D. Beceanu, Anghel Roxana Mihaela, Filimon V. Răzvan () [Corola-publishinghouse/Science/1627_a_3105]
-
de origine celulozică și ușurând extracția sau filtrările. Preparatele sunt mai complexe, conținând și alte enzime (hemicelulaze). În tehnologiile de biosinteză a acizilor organici, alcoolului carburant și în alte biotehnologii importante, preparatele amilolitice se folosesc în fazele principale. Preparatele enzimatice proteolitice se întrebuințează pentru limpezirea la rece și stabilizarea proteică a sucurilor sau a altor băuturi. Invertaza are aplicații în industria sucurilor și cea a conservelor. Este o enzimă foarte activă, astfel că prin adăugarea de zahăr în sucurile de fructe
Materii prime horticole mai importante pentru industria alimentară. Struguri, fructe, legume. Cunoștințe de bază și aplicații practice by Dumitru D. Beceanu, Anghel Roxana Mihaela, Filimon V. Răzvan () [Corola-publishinghouse/Science/1627_a_3105]
-
în general procesele de hidroliză. O importanță aparte prezintă hidroliza acidă a legăturilor peptidice din structura proteinelor. La acestea se adaugă acțiunea particulară de activare (prin proteoliză parțială) a pepsinogenului precum și cea de asigurare a unui pH optim pentru acțiunea proteolitică a pepsinei astfel rezultate. Substanțele organice sunt reprezentate de enzime, mucină, labferment, factor intrinsec Castle. Cea mai importantă enzimă a sucului gastric este pepsina. Ea este secretată de celulele principale ale glandelor gastrice sub formă inactivă, de pepsinogen. Transformarea pepsinogenului
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
un pH alcalin (7,6-8) și o densitate de 1010. Compoziția chimică a sucului intestinal. Sucul intestinal conține apă și reziduu uscat din care fac parte ioni și fermenți. Enzimele din sucul intestinal fac parte din cele trei tipuri principale: proteolitice, amilolitice și lipolitice. Enzimele proteolitice sunt reprezentate de: aminopeptidaza și dipeptidaza, care împreună cu proteazele pancreatice constituie complexul enzimatic numit erepsină; aceasta degradează polipeptidele și dipeptidele până la aminoacizi; enterokinaza, ce activează tripsinogenul și acționează asupra polipeptidelor scindându-le în peptide mai
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
și o densitate de 1010. Compoziția chimică a sucului intestinal. Sucul intestinal conține apă și reziduu uscat din care fac parte ioni și fermenți. Enzimele din sucul intestinal fac parte din cele trei tipuri principale: proteolitice, amilolitice și lipolitice. Enzimele proteolitice sunt reprezentate de: aminopeptidaza și dipeptidaza, care împreună cu proteazele pancreatice constituie complexul enzimatic numit erepsină; aceasta degradează polipeptidele și dipeptidele până la aminoacizi; enterokinaza, ce activează tripsinogenul și acționează asupra polipeptidelor scindându-le în peptide mai mici; leucinaminopeptidaza, ce acționează asupra
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
în general procesele de hidroliză. O importanță aparte prezintă hidroliza acidă a legăturilor peptidice din structura proteinelor. La acestea se adaugă acțiunea particulară de activare (prin proteoliză parțială) a pepsinogenului precum și cea de asigurare a unui pH optim pentru acțiunea proteolitică a pepsinei astfel rezultate. Substanțele organice sunt reprezentate de enzime, mucină, labferment, factor intrinsec Castle. Cea mai importantă enzimă a sucului gastric este pepsina. Ea este secretată de celulele principale ale glandelor gastrice sub formă inactivă, de pepsinogen. Transformarea pepsinogenului
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]
-
un pH alcalin (7,6-8) și o densitate de 1010. Compoziția chimică a sucului intestinal. Sucul intestinal conține apă și reziduu uscat din care fac parte ioni și fermenți. Enzimele din sucul intestinal fac parte din cele trei tipuri principale: proteolitice, amilolitice și lipolitice. Enzimele proteolitice sunt reprezentate de: aminopeptidaza și dipeptidaza, care împreună cu proteazele pancreatice constituie complexul enzimatic numit erepsină; aceasta degradează polipeptidele și dipeptidele până la aminoacizi; enterokinaza, ce activează tripsinogenul și acționează asupra polipeptidelor scindându-le în peptide mai
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]
-
și o densitate de 1010. Compoziția chimică a sucului intestinal. Sucul intestinal conține apă și reziduu uscat din care fac parte ioni și fermenți. Enzimele din sucul intestinal fac parte din cele trei tipuri principale: proteolitice, amilolitice și lipolitice. Enzimele proteolitice sunt reprezentate de: aminopeptidaza și dipeptidaza, care împreună cu proteazele pancreatice constituie complexul enzimatic numit erepsină; aceasta degradează polipeptidele și dipeptidele până la aminoacizi; enterokinaza, ce activează tripsinogenul și acționează asupra polipeptidelor scindându-le în peptide mai mici; leucinaminopeptidaza, ce acționează asupra
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]
-
în general procesele de hidroliză. O importanță aparte prezintă hidroliza acidă a legăturilor peptidice din structura proteinelor. La acestea se adaugă acțiunea particulară de activare (prin proteoliză parțială) a pepsinogenului precum și cea de asigurare a unui pH optim pentru acțiunea proteolitică a pepsinei astfel rezultate. Substanțele organice sunt reprezentate de enzime, mucină, labferment, factor intrinsec Castle. Cea mai importantă enzimă a sucului gastric este pepsina. Ea este secretată de celulele principale ale glandelor gastrice sub formă inactivă, de pepsinogen. Transformarea pepsinogenului
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]
-
un pH alcalin (7,6-8) și o densitate de 1010. Compoziția chimică a sucului intestinal. Sucul intestinal conține apă și reziduu uscat din care fac parte ioni și fermenți. Enzimele din sucul intestinal fac parte din cele trei tipuri principale: proteolitice, amilolitice și lipolitice. Enzimele proteolitice sunt reprezentate de: aminopeptidaza și dipeptidaza, care împreună cu proteazele pancreatice constituie complexul enzimatic numit erepsină; aceasta degradează polipeptidele și dipeptidele până la aminoacizi; enterokinaza, ce activează tripsinogenul și acționează asupra polipeptidelor scindându-le în peptide mai
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]
-
și o densitate de 1010. Compoziția chimică a sucului intestinal. Sucul intestinal conține apă și reziduu uscat din care fac parte ioni și fermenți. Enzimele din sucul intestinal fac parte din cele trei tipuri principale: proteolitice, amilolitice și lipolitice. Enzimele proteolitice sunt reprezentate de: aminopeptidaza și dipeptidaza, care împreună cu proteazele pancreatice constituie complexul enzimatic numit erepsină; aceasta degradează polipeptidele și dipeptidele până la aminoacizi; enterokinaza, ce activează tripsinogenul și acționează asupra polipeptidelor scindându-le în peptide mai mici; leucinaminopeptidaza, ce acționează asupra
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]
-
sunt aminoacizi pentru care este necesar un aport suplimentar în perioada de creștere a organismului, deoarece necestitățile depășesc ritmul de sinteză hepatică, din acest motiv numindu-se aminoacizi relativ esențiali. Aminoacizii rezultați din scindarea hidrolitică a proteinelor sub acțiunea enzimelor proteolitice din tubul digestiv se absorb prin mecanisme de transport active și ajung cea mai mare parte în circulația portală, fiind metabolizați la nivel hepatic în proporție de 80%. Lizina, arginina și histidina sunt metabolizate exclusiv în ficat. Acest organ descarcă
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
după regimurile artificiale, denaturate ale păsărilor domestice. Pentru a preveni putrezirea, a stimula digestia și a facilita eliminarea rapidă a reziduurilor, toate mâncărurile în care carnea gătită reprezintă ingredientul principal ar trebui să fie suplimentate cu o cantitate de enzime proteolitice active („ce digeră proteinele”), care se pot găsi cu ușurință în ziua de azi la magazinele cu alimente naturale. În loc să le îngreunați, puteți ajuta la respectarea principiilor digestive ale Mamei Natură, respectând următoarele indicații taoiste fundamentale referitoare la regimul alimentar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
dezvoltarea normală a copiilor, mai ales în cazul fetelor; irigările colonului s-au dovedit foarte eficient pentru vindecarea amigdalitei, deoarece îndepărtează acumulările dăunătoare de reziduuri toxice care inflamează sistemul respirator atunci când sunt prezente în exces. Ananas: ananasul copt conține enzima proteolitică bromelină, care digeră celulele bolnave și microbii străini din gât; se utilizează la fel ca și în cazul tusei. Usturoi: uleiurile eterice din usturoiul crud pătrund repede în întregul organism, eliminând germenii din gât și decongestionând sistemul respirator. Suc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
în principal, de încercarea corpului de a elimina mucusul toxic excesiv prin plămâni și prin tuburile bronșice; toxinele irită peretele sensibil al gâtului, determinând gâtul să le elimine prin tuse. Ananas: ananasul copt proaspăt este bogat în bromelină, o enzimă proteolitică (enzimă care digeră proteinele); bromelina, practic, „digeră” celulele moarte și pe cele bolnave și microbii străini din gât; se taie ananasul cuburi, se mestecă bine și se lasă sucul să se scurgă de-a lungul gâtului, dar se scuipă pulpa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
de pavilionul oviductului. Mecanismul ovulației este un proces complicat dominat de interacțiunea coordonată dintre sistemul nervos central și cel endocrin. Rolul LH-ului în producerea ovulației constă în eliberarea de histamină și prostaglandină F2-alfa. Acestea induc hiperemia, stimulează activitatea enzimelor proteolitice, în special a colagenazelor din lichidul folicular, realizând desprinderea ovocitului de peretele folicular și subțierea acestuia în zona stigmei. În mecanismul hormonal al ovulației mai este implicat și progesteronul sintetizat de granuloasa foliculului de Graaf, structură care prezintă un început
Fiziologia şi fiziopatologia parturiţiei şi perioadei puerperale la vaci by Elena Ruginosu () [Corola-publishinghouse/Science/1300_a_1945]
-
în general procesele de hidroliză. O importanță aparte prezintă hidroliza acidă a legăturilor peptidice din structura proteinelor. La acestea se adaugă acțiunea particulară de activare (prin proteoliză parțială) a pepsinogenului precum și cea de asigurare a unui pH optim pentru acțiunea proteolitică a pepsinei astfel rezultate. Substanțele organice sunt reprezentate de enzime, mucină, labferment, factor intrinsec Castle. Cea mai importantă enzimă a sucului gastric este pepsina. Ea este secretată de celulele principale ale glandelor gastrice sub formă inactivă, de pepsinogen. Transformarea pepsinogenului
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
un pH alcalin (7,6-8) și o densitate de 1010. Compoziția chimică a sucului intestinal. Sucul intestinal conține apă și reziduu uscat din care fac parte ioni și fermenți. Enzimele din sucul intestinal fac parte din cele trei tipuri principale: proteolitice, amilolitice și lipolitice. Enzimele proteolitice sunt reprezentate de: aminopeptidaza și dipeptidaza, care împreună cu proteazele pancreatice constituie complexul enzimatic numit erepsină; aceasta degradează polipeptidele și dipeptidele până la aminoacizi; enterokinaza, ce activează tripsinogenul și acționează asupra polipeptidelor scindându-le în peptide mai
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
și o densitate de 1010. Compoziția chimică a sucului intestinal. Sucul intestinal conține apă și reziduu uscat din care fac parte ioni și fermenți. Enzimele din sucul intestinal fac parte din cele trei tipuri principale: proteolitice, amilolitice și lipolitice. Enzimele proteolitice sunt reprezentate de: aminopeptidaza și dipeptidaza, care împreună cu proteazele pancreatice constituie complexul enzimatic numit erepsină; aceasta degradează polipeptidele și dipeptidele până la aminoacizi; enterokinaza, ce activează tripsinogenul și acționează asupra polipeptidelor scindându-le în peptide mai mici; leucinaminopeptidaza, ce acționează asupra
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
în general procesele de hidroliză. O importanță aparte prezintă hidroliza acidă a legăturilor peptidice din structura proteinelor. La acestea se adaugă acțiunea particulară de activare (prin proteoliză parțială) a pepsinogenului precum și cea de asigurare a unui pH optim pentru acțiunea proteolitică a pepsinei astfel rezultate. Substanțele organice sunt reprezentate de enzime, mucină, labferment, factor intrinsec Castle. Cea mai importantă enzimă a sucului gastric este pepsina. Ea este secretată de celulele principale ale glandelor gastrice sub formă inactivă, de pepsinogen. Transformarea pepsinogenului
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
un pH alcalin (7,6-8) și o densitate de 1010. Compoziția chimică a sucului intestinal. Sucul intestinal conține apă și reziduu uscat din care fac parte ioni și fermenți. Enzimele din sucul intestinal fac parte din cele trei tipuri principale: proteolitice, amilolitice și lipolitice. Enzimele proteolitice sunt reprezentate de: aminopeptidaza și dipeptidaza, care împreună cu proteazele pancreatice constituie complexul enzimatic numit erepsină; aceasta degradează polipeptidele și dipeptidele până la aminoacizi; enterokinaza, ce activează tripsinogenul și acționează asupra polipeptidelor scindându-le în peptide mai
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
și o densitate de 1010. Compoziția chimică a sucului intestinal. Sucul intestinal conține apă și reziduu uscat din care fac parte ioni și fermenți. Enzimele din sucul intestinal fac parte din cele trei tipuri principale: proteolitice, amilolitice și lipolitice. Enzimele proteolitice sunt reprezentate de: aminopeptidaza și dipeptidaza, care împreună cu proteazele pancreatice constituie complexul enzimatic numit erepsină; aceasta degradează polipeptidele și dipeptidele până la aminoacizi; enterokinaza, ce activează tripsinogenul și acționează asupra polipeptidelor scindându-le în peptide mai mici; leucinaminopeptidaza, ce acționează asupra
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]