677 matches
-
e Benedict al XVI-lea! Ba chiar, cum zic ortodocșii, e mai catolic decît papa. Urmașul lui în fruntea comitetului de doctrină al Vaticanului, un cardinal, a criticat recent, reluînd chiar spusele actualului papă, pe cînd era șef doctrinar, atît protestantismul, cît și ortodoxia pentru ignorarea căii drepte spre mîntuire. Aceasta ar fi apanajul exclusiv al Bisericii Catolice. în ciuda reacțiilor vehemente (ale protestanților, ortodocșii tăcînd mîlc), papa nu și-a contrazis cardinalul. Mai mult, el a făcut pe placul aripii tradiționaliste
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9415_a_10740]
-
din ce În ce mai clar că Michel era un mare admirator al lui Ceaușescu și un dușman Înverșunat al Americii. Ura deopotrivă băutura Coca-Cola, hamburgerii McDonald’s, muzica country și stupidele vedete hollywoodiene, țigările Marlboro și În special scîrbosul whisky american, apoi ipocritul protestantism american, armata americană - dar În primul rînd serviciile secrete americane, din care el Însuși făcuse parte cîndva. Însă În cel mai Înalt grad ura democrația americană. — Personal, prefer tirania sau comunismul și cred că cei care se bucură de căderea
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Opiului din 1840, această religie s-a răspândit pe scară largă. În 2010, în China erau aproape șase milioane de credincioși, peste 6.300 de biserici catolice și mai bine de 2.700 de preoți tineri și de vârste mijlocii. Protestantismul Creștinismul de factură protestantă a fost adus în China în prima perioadă a secolului al XIX-lea și a căpătat o dimensiune mai mare după Războiul Opiului. În 1950, cercurile creștine erau chemate să renunțe la influențele imperialiste și să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
locuri în care se desfășoară acțiuni didactice de natură religioasă sunt institutele teologice. De-a lungul istoriei, cultele religioase au constituit o parte integrantă a culturii tradiționale a țării. Schimburi religioase între China și alte țări Budismul, islamismul, catolicismul și protestantismul din China au fost aduse din străinătate și sunt religii care ocupă o poziție importantă pe plan internațional și au numeroși adepți în multe țări și regiuni. După proclamarea R.P.Chineze, schimburile religioase cu alte țări au cunoscut o dezvoltare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
are de-a face cu tradiția patristică. Ortodocșii au acceptat-o sub presiunea catolicilor, după Sinodul de la Lyon (1274), sub domnia lui Mihail al VIII-lea Paleologul. Mai târziu, ei au găsit în această doctrină o armă de temut împotriva protestantismului. Stăniloae menține în cartea sa ordinea convențională a tainelor, încercând însă să găsească suport teoretic la Părinții Bisericii. Evident, recolta a fost destul de slabă, ca să nu spunem dezastruoasă 235. Rezumat și concluzii Încercând să rezum rezultatele anchetei de față, care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
provizorie, sub un cer devorat de vid. În perioada contemporană, statele islamice îmi par a incarna primul model, în vreme de Europa și America de Nord sunt emblematice pentru cel de-al doilea (în ceea ce privește Europa, momentul de cotitură este marcat de emergența protestantismului, artizan al unei insolite sinteze civitas coeli-civitas terrena ultimul termen sfârșind prin a-l îngloba pe primul). Mai există, desigur, națiuni aflate în curs de modificare a statutului, care încearcă să treacă de la modelul religios la cel pragmatic (India). Într-
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
din cauza caracterului său vetust. Religiile dau deci indicații de parcurs greșite? În Europa și America, se acuză imediat Islamul ca fiind lipsit de o tradiție iluministă. Pentru noi ar fi mult mai folositor să privim la curentele fundamentaliste prezente în protestantism și în special la caracterul premodern al magisterului Curiei romane. Și aici au fost timpuri pline de speranță: cât de încântător era în 1963, când traversasem Statele Unite ținând conferințe despre reînnoirea și deschiderea Bisericii catolice către ecumenismul creștin și al
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Primul care a formulat-o, mai exact ca primă întrebare a catehismului său, a fost juristul și teologul franco-elvețian care, datorită devoțiunii sale, a clarității sintetice teologice, a simțului său de organizare, dar și relațiilor internaționale ale Bisericii, va ajuta protestantismul de tradiție reformată să cunoască o importanță mondială: Jean Calvin. În timp ce Martin Luther se concentrase asupra problematicii Legii și Evangheliei, Calvin își începe Catehismul său din 1542 cu întrebarea: "Care este principalul scop al vieții la principale fin de la vie
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
se mântui, ci se va prezenta cu mâinile goale și va spune doar: "Doamne, fii milostiv cu acest păcătos al tău". De la început la sfârșit îmi pun încrederea în harul lui Dumnezeu. Dar acest lucru nu este un aspect specific protestantismului primar? În realitate, este specific Evangheliei originare și în fond am explicat doar sensul textului scris (care în zilele noastre, fără îndoială, sună cam patriarhal): Când ați îndeplinit ce vi s-a poruncit, să ziceți: "Suntem niște servitori inutili. Am
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
faptul că adeseori a tolerat și patronat arbitrariul, a creat o mulțime de curente distructive, dintre care, cel mai de seamă a fost acela a lui Luther (în 1519) și al lui Calvin (în 1536), plus nenumăratele secte desprinse din protestantismul lui Luther și Calvin, care secte, nu au o orientare dogmatică și nici scopuri definite, ci sunt, mai degrabă, nuclee de-nvrăjbiri confesionale și naționale între popoare. Biserica creștină respectiv reprezentanții ei uitând spusele Mântuitorului: "Casa, care se dezbină între
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
trăia. Ca într-un western, Donald Mahon, soldatul muribund, Jim Gilligan, soldatul lăsat la vatră, și Margaret Powers, văduva plină de compasiune, se ivesc din necunoscut pentru a tulbura liniștea patriarhală a unei așezări unde dramele erau aplatizate de presiunea protestantismului evanghelic. Constituirea acestui grup - descrisă pe larg în primul capitol al cărții - nu e cu adevărat convingătoare. Ea amintește prea mult de soluțiile tip deus ex machina din teatrul bulevardier. Elementul deconcertant nu e întâlnirea personajelor în tren, ci instantaneea
Primul Faulkner (II) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6836_a_8161]
-
titlul primului roman din tetralogia Rabbit, Rabbit, Run (Fugi, Iepure 1960), o fugă zadarnică de nicăieri spre nicăieri, într-un circuit închis. între frica de moarte și vaga posibilitate a grației divine cu care se înfruntă protagoniștii săi, în spiritul protestantismului liberal al lui Paul Tillich, Updike nu pledează pentru posibilitatea transcendenței, ci la fel ca Norman Mailer în manifestul existențialismului american, pentru "Curajul de a fi" (titlul cărții lui Tillich), care la Updike înseamnă "pentru descoperirea urmelor grației divine în
John Updike și „mijlocul“ dilematic by Rodica Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/7630_a_8955]
-
lumi secularizate. Pierderea credinței în In the Beauty of the Lilies este asociată cu o versiune a Americii contemporane dominate de cultura media, în care cinematograful ia total locul bisericii. Dacă în Roger's Version discursul teologic se construiește în jurul protestantismului, romanul fiind interpretat de unii critici drept o rescriere a cărții lui Hawthorne, The Scarlet Letter (Litera stacojie), în penultimul roman al lui Updike, Terrorist (2006), în centrul atenției se află islamismul și comparația lui cu protestantismul. În Terrorist Updike
John Updike și „mijlocul“ dilematic by Rodica Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/7630_a_8955]
-
se construiește în jurul protestantismului, romanul fiind interpretat de unii critici drept o rescriere a cărții lui Hawthorne, The Scarlet Letter (Litera stacojie), în penultimul roman al lui Updike, Terrorist (2006), în centrul atenției se află islamismul și comparația lui cu protestantismul. În Terrorist Updike investighează America post-11/9 tot prin mijlocirea unui orașel de provincie, New Prospect din statul New Jersey, fost centru industrial locuit de imigranți din Europa de Est și zona Mediteranei, căzut acum în paragină, plin de arabi și supus
John Updike și „mijlocul“ dilematic by Rodica Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/7630_a_8955]
-
ne amărească. Miza istoriei nu e în lume, ci în afara ei, de aceea să fim liniștiți. A patra trăsătură ține de biserică: fără biserică nu există națiune, iar fără credință viața se preschimbă într-o cursă oarbă după repere sterpe. Protestantismul susține o aberație, fiindcă vrea întoarcerea la origini, desființînd creșterea organică a națiunilor creștine în ultimele două milenii. Iar unde nu-i organicitate acolo e democrație, adică ateism fardat în drepturile individului, cu o oligarhie plutocratică care conduce din culise
Condotierul by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4855_a_6180]
-
una în declin: „În Evul Mediu și în Renaștere făptuirile nu se preocupau decât să înalțe sufletul deasupra materiei. În zilele noastre se întâmplă contrariul. Se etalează spectacolul mizeriilor noastre, de la care ar trebui să întoarcem în grabă ochii”. Condamnă protestantismul, răspunzător de această schimbare, „fiindcă a depopulat cerul și bisericile, încât fericirea materială a devenit pentru moderni singura posibilă”, precum și revoluția, „care a legat omul de feuda interesului și a plăcerii fizice. Ea a abolit orice tip de credință: în locul
Un pictor diarist: Eugène Delacroix by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/4809_a_6134]
-
descoperit pe teritoriul țării noastre), dar considerat inițial „metalul problematic”, un fel de piatră filosofală. Când se constată că printre multele biserici din Cluj este și una unitariană, francezii află că aceea e chiar biserica-mamă a unitarianismului: această disidență a protestantismului a fost creată de pastorul-șef al Clujului, Dàvid Ferenc și a fost oficializată de principele Ioan Sigismund prin Edictul de la Turda, din 1568. Unitarienii și-au făcut tipografie la Alba Iulia, școală de teologie la Cluj, mai târziu au
Protocronism pe bune by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5748_a_7073]
-
nu se citește nici o spiritualitate. În cazul unor bărbați celebri în Europa secolelor XV-XVI, nu se va mai fi simțit obligat la respectarea, fie și pe jumătate a canonului. Mai ales că era vorba, între alți portretizați, de însuși creatorul protestantismului, de care sociologii viitorului vor lega apariția pe scena istoriei a profanei burghezii. Emancipând portretistica masculină, Cranach nu era gata să aplice același tratament și celei feminine. Pentru încă o bucată de timp, din fericire, nu prea lungă, femeilor le
Sacru și profan by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5629_a_6954]
-
pătrunde Doinaș, poetul suprem admirat. Dar religia, în comunism, ar fi trecut testul, până atunci absent, al suferinței. Iată o constatare care s-ar cuveni să nu fie prea ușor acoperită. Vorbitorul la radio ori articlierul mai ia în seamă protestantismul puritan american vechi de trei secole. SUA este mediul pe deplin potrivit. Un reper de spirit și (con)viețuire. „Mai mult decât în orice țară occidentală, în America religia este întrețesută cu viața publică.” Pledează cauza democrației creștine, în capitalismul
Virgil Nemoianu și implicările religiei by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/4185_a_5510]
-
Nu există vreo analiză geografică ce se respectă care să nu includă printre principalii indici religia, statisticienii împărțind/repartizând/ categorisindu-și semenii în funcție de convingerile lor. Se face aici, însă, o omisiune de neiertat pentru niște profesioniști, căci peste catolicism sau protestantism, sunism sau șiism, zen-budism, confucianism sau alt „ism” de același gen, există o convingere cvasi-religioasă ai cărei adepți se numără cu miliardele. Foarte credincioși, unii chiar fundamentaliști, majoritatea îndreptându-se cel puțin săptămânal spre templele acestei religii: stadioane, săli, în
Agenda2005-27-05-senzational 4 () [Corola-journal/Journalistic/283903_a_285232]
-
șase sute de inși, în închisoarea de la Aiud. Fraților, am zis, dacă murim toți aici, în haine vărgate și în lanțuri, nu noi facem cinste poporului român că murim pentru el, ci el ne face onoarea să murim pentru el! 88. Protestantismul est o religie coborâtă la rangul de morală pentru grădinița de copii. 89. Pudoarea creștină este atât de pură, încât carnea eroticului creștin, capătă pecetea spiritului, ceea ce până la creștini n-a realizat nimeni. 90. Eu cred că războiul nu este
PETRE ŢUŢEA – APOLOGETUL CREŞTIN, FILOZOFUL MAGISTRAL ŞI GÂNDITORUL AUTENTIC – ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NEAMUL SĂU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384816_a_386145]
-
lui Ștefan cel Mare de la Humor și Tetraevanghelul Mitropolitului Grigorie de la Voroneț (1882), Viața și scrierile lui Grigorie Țambac (1884). Tot el al semnat, Papismul și starea actuală a Bisericii Ortodoxe din Regatul României (1883), Biserica Ortodoxă în luptă cu protestantismul, în special cu calvinismul în veacul al XVII-lea și altele... Între altele, a tradus din limba germană 64 de cuvinte sau predici ale Sfântului Ioan Hrisostom, orânduite după sărbători și duminici. Este autor al numeroase dizertații, memorii, discursuri. Susținător
Episcopul Melchisede Ștefănescu (1823-1892) – așa cum nu l-ați descoperit [Corola-blog/BlogPost/93272_a_94564]
-
că este centralizatoare se dovedește un dușman necruțător pentru forțele aflate în plin exercițiu al puterii. în 1517, Luther le citește Biblia adepților săi, se ridică împotriva corupției papalității și se aliază cu principii germani contra Bisericii și a împăratului; protestantismul se pune în slujba naționalismului, în care-și face cuib. Vremea națiunilor poate să înceapă. Carol Quintul, succesor al Regilor catolici și al Habsburgilor, care domnește la Madrid și în Flandra, este nevoit să facă față revendicărilor de independență ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
navale la Rotterdam. Regenții burghezi ai Amsterdamului domină provincia și controlează beneficiile, în ciuda conflictelor dintre marele guvernator al Olandei și stadhouder-ul Provinciilor Unite. Poporul trudește din greu și suferă uneori de foame, chiar dacă sclavia a dispărut definitiv din Provinciile Unite. Protestantismul eliberează individul de orice culpabilitate în ceea ce privește bogăția: Biserica nu mai monopolizează averile. Viața publică este fastuoasă, iar cea intelectuală intensă. Există societăți savante care se ocupă cu schimbul de idei; universități celebre primesc savanți din străinătate, cum ar fi Descartes
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
confesiunile creștine, și prin extensie toate religiile, sunt egale ca valoare spirituală, oricât de mult s-ar diferenția între ele, harul divin lucrând în fiecare la aceeași intensitate, dar sub o altă formă. „Deosebirile existente între Ortodoxie, să zicem și protestantism, nu ar prezenta importanță nici pentru mântuire și nici pentru viața duhovnicească. În consecință, trebuie să recunoaștem că toate comunitățile creștine, aparent divizate, nu sunt decât componente ale aceleiași Biserici nevăzute, al cărei purtător de cuvânt, care își ia din ce în ce mai
PARINTELE ANDREI KURAEV... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 423 din 27 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364541_a_365870]