96 matches
-
care, "metamorfozându-se" rămâne el însuși, dar în cazul lui Caragiale, raportarea arhetipului se face "cu diferență" (p. 53), încât autorul se întreabă "dacă nu cumva e un mod de a-l confunda pe Nenea Iancu cu autorul și pe Proteu cu ipostazele sale" (p. 56). Dialectic procedează autorul eseului și când pune în discuție problema adevărului; potrivit lui Caragiale, "cel ce se angajează să spună adevărul e prizonierul unei iluzii" (p. 58), citând în acest sens un text caragialian: "Adevărul... omul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
nu e această lipsă de noroc". Norocul ține de darurile pământești, pe când talentul vine din cer. Talentul și norocul au un punct comun, "sunt rare și imprevizibile. Norocul e prea puțin și lume prea multă. Norocul e mai schimbător ca Proteu..." (p. 133). Dincolo de aceste speculații mai mult sau mai puțin mitologice, există în opera lui Caragiale suficiente momente când motivul norocului este evocat. Cetățeanul turmentat își aruncă norocul în gârlă; pe Cațavencu îl părăsește norocul, acesta trecând de partea Zoei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
depersonalizare: „Ninge cu zăpadă criogenă peste liniștea circumterestră [...]. Atoteternul contabilizează pe ecrane de computer viața efemeridelor!” (Iarna absențelor noastre). SCRIERI: Chiron sau Răni permanente, Cluj-Napoca, 1997; Xinesis, Cluj-Napoca, 1997; Saxofon cu ape friguroase, Cluj-Napoca, 1998; Eonda fragilă sau Triumful lui Proteu, Cluj-Napoca, 1999. Repere bibliografice: Constantin Cubleșan, Răni permanente, „Curierul” (Cluj-Napoca), 1998, 159; Poantă, Dicț. poeți, 15-16. Ct.C.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285394_a_286723]
-
în arta lui multiplicarea eretică a sufletelor, dezmățul de emoții, pretenția scandaloasă a unui spirit care refuză să trăiască doar un singur destin și care se lasă pradă tuturor exceselor. Ea proscria în actor gustul pentru prezent și triumful lui Proteu, negația întregii ei învățături.16 Eternitatea nu-i un simplu joc. Un suflet îndeajuns de nesăbuit ca să-i prefere o comedie își pierde mântuirea. Între "pretutindeni" și "totdeauna" nu există compromis. Iată de ce această meserie atât de puțin prețuită poate
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
București, 1983; Vânătoare cu șoim, București, 1985; Foamea de Unu, București, 1987; Interiorul unui poem, București, 1990; Născut în Utopia, introd. Gheorghe Grigurcu, București, 1992; Măștile adevărului poetic, București, 1992; Arie și ecou, Craiova, 1992; Lamentații, București, 1993; Aventurile lui Proteu, București, 1995; Mai mult ca prezentul, Craiova, 1996; Brutus și fiii săi, București, 1996; Eseuri, București, 1996; Poezii, București, 1996; Poeți străini, București, 1997; Psalmi, București, 1997; Amor Universalis, ed. bilingvă, tr. Ruth Herfurth, București, 1997; Voluptatea limitelor, Chișinău, 1997
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286816_a_288145]
-
passim; Alexandru Ciorănescu, Barocul sau Descoperirea dramei, tr. Gabriela Tureacu, Cluj-Napoca, 1980; Romul Munteanu, Clasicism și baroc în cultura europeană din secolul al XVII-lea, I-III, București, 1981-1985; Ion Istrate, Barocul literar românesc, București, 1982; Adrian Anghelescu, Vârstele lui Proteu, București, 1984; Alexandru Duțu, Humanisme, baroque, Lumières. L’exemple roumain, București, 1984, passim; Peut-on parler d’un baroque roumain?, CREL, 1986, 4 (semnează Alexandru Duțu, Edgar Papu, Tudor Păcuraru, Mihai Zamfir, Dan Horia Mazilu, Romul Munteanu, Cornel Mihai Ionescu, Dolores
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285653_a_286982]
-
monotoniei compoziționale. Senzația de stereotipie, de mecanică improvizație persistă, ca în fragmentul ce ilustrează stângaci, în maniera rezolvării unei teme pentru acasă, toposul ubi sunt?, fără a izbuti să trezească în conștiință înfiorarea legitimă: Dar unde sunt acum Nereu și Proteu? Unde e Amfitrite, "zeița ilustră ce nutrește o mie de monștri la sânul său, zeița bocitoare ale cărei valuri se sfarmă cu zgomot de stâncă"? Unde e Triton, cântărețul maestru din concă, ce a rostogolit în valuri pe Misenus pentru că
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
Politicieni și politicieni... După 1989, lichelismul din România are și explicații istorice - scria Octavian Paler. Nu uitați că noi am fost pe rând „turciți”, franțuziți”, „germanofili” și „rusofili”. Acum, suntem „americanofili” și „eurofili”. În mitologia greacă există un zeu numit Proteu, care își schimba înfățișarea de câte ori i se punea o întrebare de care vroia să scape. În principiu, zeul acesta ar merita un bust pe undeva prin București, prin Piața Charles de Gaule. izvorâtă din nesiguranța de-acasă și atractivitatea comodității
Caleidoscop by P.D. Bâlbă () [Corola-publishinghouse/Science/91786_a_93254]
-
apoi îl urmărește pe personaj de la locuința sa londoneză la un loc de muncă strict secret, unde se intersectează mai multe personaje, inclusiv personajul central, ofițerul american Tyrone Slothrop. Acesta din urmă este un fel de picaro combinat cu un Proteu postmodern, ale cărui istorisiri, aventuri și metamorfoze ating limitele credibilității și verisimilitudinii. Slothrop își asumă mai multe identități (Ian Scuffling, Rocketman, Schwarzknabe, Max Schlepzig), urmărind fantomatica rachetă a viitorului precum și elucidarea propriului trecut. Personajul este la rândul său urmărit de
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
Paris, 1969. Gerard Genette, Figures II- La litérature et l'espace, Éditions du Seuil, Paris, 1969 Gibson, Walter S., Pieter Bruegel and The Art of Laughter, University of California Press Berkeley and Los Angeles, California, 2006. Glodeanu, Gheorghe, Măștile lui Proteu, Fundația Culturală Libra, București, 2005. Glück, Gustave, Peter Brueghel the Elder, Thames and Hudson, Londra, 1958. Goodman, Nelson, Languages of Art, The Bobbs-Merrill Company, Indianapolis & New York, 1968. Grigorescu, Dan, Povestea artelor surori: relațiile dintre literatură și artele vizuale, Editura Atos
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
București, 1987, p. 135. 26 Marian Papahagi, "Imposibilitatea refugiului", volumul Cumpănă și semn, Editura Cartea Românească, București, 1990, p. 95. 27 Eugen Simion, Scriitori români de azi, vol. IV, Editura Litera, București-Chișinău, 2002, p. 150. 28 Gheorghe Glodeanu, Măștile lui Proteu, Fundația Culturală Libra, București, 2005, p. 251. 29 Idem, p. 253. 30 Rămâne interesant de urmărit jocul vizual la care recurg editorii romanului. A doua ediție apărută în 2005 renunță la Parabola orbilor și utilizează o supracopertă care reproduce tabloul
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
ca o pierzanie vine desăvârșirea, vol. Arie și ecou (1991), în Ștefan Aug. Doinaș, op. cit., III, p. 28. 44 Invizibilul care sporește, vol. Lamentații (1993), în Ștefan Aug. Doinaș, op. cit., III, p. 136. 45 Elegie IX - Ființa, vol. Aventurile lui Proteu (1995), în Ștefan Aug. Doinaș, op. cit., III, pp. 312-314. 46 Lumină fără capăt, vol. Arie și ecou (1991), în Ștefan Aug. Doinaș, op. cit., III, p. 96. 47 Elegie IX - Ființa, în op. cit., III, p. 314. 48 Tărâmul de mijloc, în
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
cu ani.” Cultura clasică a poetului dublează vizibil temperamentul său romantic, îl atrage spre esențe și modele, diminuând patosul în favoarea unei contemplativități raționaliste. Miturile Antichității sunt privite ca tipare de moralitate, comportament, trăire și creație, Orfeu, Euridice, Caron, Acteon, Ulise, Proteu, Cerberul, Parcele fiind pretexte pentru decupaje de atemporalitate. Visul romantic, ca și călătoria metempsihotică se arată mai degrabă ca o modalitate de căutare a modelului esențial. Poezia însăși este expresie a universalității esențiale: „Pe lângă noi trec ere după ere/ Dar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288805_a_290134]
-
lucrez de mai multă vreme. Îi răspund acum. Scriu cam așa: În cântul al patrulea al epopeii homerice, la rugămintea lui Telemah, Menelau povestește aventura avută în apropierea Egiptului, în insula Faros, cu „Bătrânul mării” (sau „Bătrânul din mare”), nemuritorul Proteu, supusul lui Poseidon. Sfătuit de Eidothea, fiica lui Proteu, Menelau învață cum să-l captureze pe cel obișnuit să se ascundă de ființele umane: „Când l-oți vedea voi, odată culcat, și dormind ca bușteanul/ Buzna să dați și de
Cam așa scriu despre Ulysses by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2482_a_3807]
-
cam așa: În cântul al patrulea al epopeii homerice, la rugămintea lui Telemah, Menelau povestește aventura avută în apropierea Egiptului, în insula Faros, cu „Bătrânul mării” (sau „Bătrânul din mare”), nemuritorul Proteu, supusul lui Poseidon. Sfătuit de Eidothea, fiica lui Proteu, Menelau învață cum să-l captureze pe cel obișnuit să se ascundă de ființele umane: „Când l-oți vedea voi, odată culcat, și dormind ca bușteanul/ Buzna să dați și de grijă vă fie tăria și vlaga:/ Țineți-l bine
Cam așa scriu despre Ulysses by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2482_a_3807]
-
va prefacende toate-ncercând, câte mișcă pe lume,/ Umblă pe jos, trece prin ape ori urcă spre focul din ceruri,/ Dar voi de nezdruncinat să-l cuprindeți, strângând și mai tare” (Homer, 2012: 61). În Ulysses, nu Telemah „dă buzna” peste Proteu, ci acesta năvălește în subconștientul personajului. El nu mai e o întrupare, ci o reflecție: nesfârșitele metamorfoze ale cuvântului și ale capacității sale de a exprima, cunoaște și transmite un sens. Dacă e să găsim o persoană care să corespundă
Cam așa scriu despre Ulysses by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2482_a_3807]
-
El nu mai e o întrupare, ci o reflecție: nesfârșitele metamorfoze ale cuvântului și ale capacității sale de a exprima, cunoaște și transmite un sens. Dacă e să găsim o persoană care să corespundă înfățișărilor în eternă prefacere ale lui Proteu, acesta nu poate fi decât Stephen Dedalus, depozitarul unei complicate rețele de cuvinte dotate cu instrumente de investigare a gândirii în permanentă stare de ebuliție. Joyce ne mijlocește astfel accesul la identitatea profundă, multiformă și pluri-semnificativă a unui Proteu al
Cam așa scriu despre Ulysses by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2482_a_3807]
-
lui Proteu, acesta nu poate fi decât Stephen Dedalus, depozitarul unei complicate rețele de cuvinte dotate cu instrumente de investigare a gândirii în permanentă stare de ebuliție. Joyce ne mijlocește astfel accesul la identitatea profundă, multiformă și pluri-semnificativă a unui Proteu al interiorității, la pliurile secrete ale minții sale. Erudiția nu e de mare ajutor în parcurgerea labirintului mental născut pe măsură ce Stephen străbate o porțiune din promenada falezei Sandycove. Faptul că exegeții capodoperei joyceene — de la Stuart Gilbert la Joseph Campbell — au
Cam așa scriu despre Ulysses by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2482_a_3807]
-
Erudiția nu e de mare ajutor în parcurgerea labirintului mental născut pe măsură ce Stephen străbate o porțiune din promenada falezei Sandycove. Faptul că exegeții capodoperei joyceene — de la Stuart Gilbert la Joseph Campbell — au identificat rădăcinile figurii, într-adevăr, enigmatice a lui Proteu, nu contribuie prea mult la demararea cercetării. Dar unele dintre observațiile lor (de pildă, faptul că numele insulei Faros e transcrierea grecească a cuvântului faraon, iar Proteus e echivalentul titlului Prouti, adică „Sublima Poartă”, purtat și de un rege egiptean inițiat
Cam așa scriu despre Ulysses by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2482_a_3807]
-
cititorului. Parcurgerea cărții devine, astfel, o lectură multiplă, pătrunderea într-un labirint în care nume, sintagme, situații și teorii se întretaie aparent aleatoriu, dar, în fond, într-o perfectă logică a asocierilor și a ecourilor intertextuale. Dificultatea deosebită a capitolului Proteu rezidă în obligația de a identifica sursa frazelor care se constituie, parcă, într-un delir verbal. Fără a fi preveniți, „locuim” în mintea lui Stephen, urmând deplasările sinuoase între situații reale și imaginare, salturile bruște de la teorii filosofice la imagini
Cam așa scriu despre Ulysses by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2482_a_3807]
-
Nimic din ce gândește Stephen nu se reflectă în gesturile ori în comportamentul său, ca și cum între gândire și acțiune s-ar fi rupt toate punțile de legătură. Centrată exclusiv pe reflecție și exprimarea concluziilor, lupta lui Stephen e cu „un proteu al intelectului” (Blamires, 1996: 14). Deplasându-se pe coasta mării, nu-l preocupă nici peisajul, nici frumusețea (sau ariditatea) peisajului, ci o chestiune intelectuală de-o maximă abstracțiune. Și anume, înțelegerea felului în care, deși ineluctabilă, realitatea ni se înfățișează
Cam așa scriu despre Ulysses by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2482_a_3807]
-
generozitate în recepția lor explicitată. Valoarea, acolo unde socotește a o întîlni, îi smulge elogii nedrămuite. Șerban Foarță ,intră într-o fantastică rezonanță cu cuvintele, participă intim la jocuri de viziuni și de semnificații conținute de ele. Este un prodigios Proteu luînd forme multiple, de peisaj, ființă vie, obiecte ale civilizației și vieții de toate zilele, mii de lucruri care ar trebui să sufoce pagina - dar ea rămîne aerisită, netă, plină de viață!". Sau: ,Asupra poemelor Constanței Buzea, comentariul critic, oricît
Un exemplu de obiectivitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11117_a_12442]
-
disponibili pentru o tranzacție cu puterea abuzivă, disimulîndu-și opțiunile în mod cameleonic. Nu au nici curajul demnității, nici pe cel al nedemnității asumate. Ipocriți, interesați, demagogi, mînuiesc un dublu sau multiplu discurs, frecvent cu o anume virtuozitate, sub semnul lui Proteu(?). Să recunoaștem că nu orice păcat este ireversibil, că o sinceră și dureroasă mărturisire a erorii poate fi salutară. Bunăoară o seamă de scriitori occidentali, simpatizanți la un moment dat ai comuniștilor, "tovarăși de drum", potrivit termenului consacrat, n-au
Intelectualul în istorie (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14377_a_15702]
-
Formații rock 9”. Este perioada în care Pro Musica ajunge și în cenaclul „Flacăra, devenind port drapel cu Te salut, generație în blugi și Pentru voi. Firește, nu au fost uitate succesele din spate - Glossa, Dintre sute de catarge, Pasărea Proteu, Logica timpului, Metamorfoza... Discul întreg „Rockul baroc” din 1988 îi avea (și se simțeau din plin în stilul influențat de new wave) pe solistul Tic Petroșel și basistul Cristian Podratzky. Iar în 1989, cu noul vocal Mario Florescu, Ilie și
PRO MUSICA, din nou pentru muzic? by Doru Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/83150_a_84475]
-
admirația de sine ca o formă de estetism și chiar de hermetism. Sinele ca o hieroglifă indescifrabilă e o oglindă în care s-au pierdut mulți artiști. Mitul lui Narcis e tot ce-i poate fi mai străin lui Arghezi. Proteu e zeul care îl întruchipează, dar, dacă ar fi numai atât, ar fi prea puțin. E un Proteu închis într-un dublu labirint: labirintul lumii și labirintul artei. Când scapă de unul, e prizonierul celuilalt. De altfel, aceasta e și
Proteu în labirint by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10846_a_12171]