62 matches
-
generații), eventual implicând diverse modificări formale și / sau semantice, și că el a fost dependent de alte împrejurări lingvistice sau extralingvistice: drom. văr a fost condensat din lat. consobrinus verus "văr primar" deoarece consobrinus "văr", mai precis urmașul său din protoromână, a dispărut din varianta nordică a acesteia, menținându-se însă în sud (arom. cusurin "idem"). Deși mecanismul și resorturile care produc condensări în procesul împrumutului lexical sunt, după cum se observă, oarecum diferite de cele care declanșează condensarea sintagmelor și compuselor
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
văr primar", în forma necondensată cusurin ver "idem" (concurată de cusurin bun și de prot cusurin "idem", în care prot înseamnă "prim, întâi"). Deducem că procedeul condensării la văr, vară a fost aplicat fie încă în latina dunăreană, fie în protoromână, dar în aceasta din urmă se întrebuințau cu siguranță atât forma necondensată a sintagmei, cât și cea condensată, care a devenit exclusivă abia în dacoromână și meglenoromână. În dialectul iberic al latinei populare a fost adoptată sintagma consobrinus primus "văr
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
numai în română, nu și în alte limbi romanice, s-au condensat în perioada de trecere de la latină la română, adică fie în latina populară târzie vorbită pe teritoriul Romaniei Orientale, și anume în latina dunăreană, fie în româna comună (protoromâna) timpurie; de altfel, cele două etape, stabilite teoretic și nedespărțite printr-o cezură, reprezintă o continuitate și se suprapun în mare măsură. Problema acestei delimitări este, așadar, falsă, de vreme ce româna este limba latină vorbită fără întrerupere, până în zilele noastre, în
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
și moștenite de mai multe limbi romanice, care cu siguranță s-au format în latină, și cele moștenite numai de limba română, formate fie în varianta dunăreană a latinei populare târzii sau în etapa de tranziție de la această variantă la protoromână, fie în protoromână sau chiar mai târziu. Un caz tipic de acest din urmă fel îl constituie drom. albină, prezent și în dialectele sud-dunărene: arom. alvină, alg'ină, mrom. albină, irom. albire. Deși DEX îl explică din lat. alvina "stup
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
mai multe limbi romanice, care cu siguranță s-au format în latină, și cele moștenite numai de limba română, formate fie în varianta dunăreană a latinei populare târzii sau în etapa de tranziție de la această variantă la protoromână, fie în protoromână sau chiar mai târziu. Un caz tipic de acest din urmă fel îl constituie drom. albină, prezent și în dialectele sud-dunărene: arom. alvină, alg'ină, mrom. albină, irom. albire. Deși DEX îl explică din lat. alvina "stup", cuvântul provine, desigur
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
istroroman. Ultimele 3 sînt numite dialecte sud-dunărene. Dialectul aroman are cca 500000 de vorbitori în Grecia, Albania, Macedonia, Șerbia, Bulgaria și România. Singurul dialect sud-dunărean în care s-a dezvoltat o literatura culta. Cel mai arhaic dialect românesc, apropiat de protoromâna. Configurație dialectala complexă. Dialectul meglenoroman se vorbește în Grecia (regiunea Meglen și orașele Salonic, Aridea, Axiupolis), Macedonia, Șerbia, Turcia și România. Număr de vorbitori în scădere dramatică, cca 5 mii, toți bilingvi, față de cca 25 mii acum cîteva decenii. Punte
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
comunismului naționalist, În vremea lui Ceaușescu, lucrurile trec În extrema cealaltă. Dacă nici romanii nu mai erau iubiți, cu atât mai puțin slavii! Se avansează concluzia că poporul român și limba română erau gata formate, cel puțin În linii mari („protoromânii“), Încă din secolul al VI-lea. Ceea ce Însemna că influențele ulterioare, inclusiv cele slave, nu mai aveau cum să afecteze În profunzime fondul românesc. Cam greu, Într-adevăr, să evoci În România, cu seninătate științifică, rolul slavilor În trecut, fiindcă
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
descoperit în anul 1964, pe islazul satului și care se află la Muzeul de Istorie din București, în sala "Tezaur". În cartierul Valea Tatei s-au găsit urme ale unei așezări din sec. I-IV peste care este suprapusa altă protoromâna din sec. VI-X. Peste acestea, s-a format o așezare rurală în sec. XI, din care s-a dezvoltat satul medieval. Prima atestare documentara scrisă a satului datează din anul 1774 când Divanul Țării Românești da ordin ispravnicilor județului
Dealu Frumos, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301166_a_302495]
-
fie pe calea ferată, folosind gară din Bratca. Beznea este așezat pe podișul cu același nume și este străbătut de la Nord la Sud de Răul Beznea (lungime 9 km), afluent al Crișului Repede. Satul Beznea își trage numele din limba protoromâna și înseamnă "umbră", "genune", "codrii întunecoși". În perioada comunistă, sătul este denumit Delureni, urmând ca în anul 1996 să revină la numele său inițial (Legea 35 / 18.05.1996). Primele atestări documentare apar în anul 1406 și sunt nominalizate că
Beznea, Bihor () [Corola-website/Science/300845_a_302174]
-
mini esc". Un caz interesant îl reprezintă numele așezării Lupșa din mocănimea Văii Arieșului. Atât în graiul local cât și în aromâna sud-dunăreană, "lupșă" înseamna 'lupoaică'. Se pare că aidoma aromânei, graiul local al mocanilor a păstrat acest termen comun protoromânei. În graiul comunei Lupșa se folosește predominant perfectul simplu sau aorismul în locul perfectului compus, ceea ce este mai puțin specific în graiurile transilvănene, dar frecvent în aromână, în graiurile oltenești și în cele de la est de Olt în Vlașca etc. Când
Mocani () [Corola-website/Science/299686_a_301015]
-
Toponime istroromâne se mai găsesc și pe insula Krk, unde vorbitorii s-au asimilat încă din prima jumătate a secolului al XIX-lea: Fintira (cf. „fântână”), Sekara. În general se admite că istroromâna este ultima care s-a desprins din protoromână, dar sunt controversate locul și perioada în care a avut loc aceasta. Se disting două teorii dominante. Conform celei a lui Ovid Densusianu, istroromânii ar fi originari din sud-vestul Transilvaniei și din Banat, de unde ar fi plecat în secolul al
Limba istroromână () [Corola-website/Science/299338_a_300667]
-
fosta Iugoslavie, în România și în Turcia. Meglenoromâna este idiomul romanic de est a cărui istorie este cel mai puțin cunoscută, deoarece nu are atestări vechi. Se presupune că a fost a doua care s-a separat de restul limbii protoromâne, după aromână, aproximativ în secolele XII-XIII, când vorbitorii ei s-au așezat în regiunea Meglen, pe malul râului Vardar, venind dinspre nord. Prima mențiune despre meglenoromână a fost făcută de diplomatul și filologul austriac Johann Georg von Hahn în 1867
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
Plăvălari, Poieni-Suceava, Racova, Reuseni, Rușii-Mănăstioara, Securiceni, Știrbăț și Udești (reședința). Cea mai mare parte a comunei este localizată în Bucovina, excepție făcând doar satele Mănăstioara, Racova și Știrbăț. Localitatea Udești, centrul comunei, este una dintre cele mai vechi așezări românești (protoromâne) de la răsărit de Carpații Orientali, aici fiind descoperită o așezare romanică din secolul al V-lea. În localitate se află "Casa memorială Eusebiu Camilar". Tot aici sunt organizate numeroase concursuri de literatură. În satul Reuseni (comuna Udești) se află Biserica
Comuna Udești, Suceava () [Corola-website/Science/302006_a_303335]
-
al doilea afirmă că procesul de creștinare a fost mai treptat (sec. III-V la sud de Dunăre, sec. V-VIII la nord), etnogeneza integrând desigur elementele religioase, dar fiind în sine un proces cu precădere lingvistic, prin formarea limbii protoromâne și generalizarea ei printre Dacii și Tracii din Imperiul Roman. Ambele teorii folosesc argumente folclorice (fondul mitologic, tradiții și obiceiuri, dintre care multe sunt anterioare creștinării, dar au fost bine conservate după aceasta), etnografice (paralelisme și diferențe față de popoarele vecine
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
cu laturile de 8 și 7 metri. Vestigii arheologice asemănătoare au fost descoperite și la Nicolina - Iași, datate în aceeași epocă. În secolul al XII-lea, etnogeneza poporului român, total creștinat de mai multe secole, este pe cale de desăvârșire, limba protoromână evoluând în patru ramuri : Prin migrații provocate, conform relatărilor cronicarului bizantin Ioannis Skylițes, de războaiele bulgaro-bizantine din sec. XI, sub domnia împăratului Vasile al II-lea Bulgaroctonul, populațiile de limbă Istro-Română se strămută în peninsula Istria, de unde le vine și
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
ce dovedesc cuprinderea zonei în aria culturii materiale daco-romane (sec. I-III) și apoi bizantină (sec. V-VI). În cartierul Suseni din actualul Târgoviște s-au găsit urme ale unei așezări din sec. II-V peste care este suprapusă alta protoromână din sec. VIII-X. Peste acestea, s-a format o așezare rurală în sec. XII-XIV, din care s-a dezvoltat târgul medieval. Perioada medievală i-a adus recunoașterea ca târg de importanță europeană, unde se schimbau mărfuri sosite din trei continente
Târgoviște () [Corola-website/Science/298021_a_299350]
-
limba română 1. „Torna, torna fratre!” s-a crezut că acest strigăt al unui soldat roman (menționat în documente pentru că se pare că a dus la pierderea unui război, fiind confundat cu semnalul de retragere) ar fi o mențiune din protoromână. Călinescu contrazice afirmația, pentru că nici unul dintre caracterele esențiale ale cuvintelor românești nu se regăsește aici. 2. Dosoftei a însemnat pe marginea unei psaltiri un cîntec de vitejie pe care-l punea pe seama lui Ștefan cel Mare: „Hai, frați, hai frați
Literatura română veche () [Corola-website/Science/309486_a_310815]
-
împreună, fapt demonstrat de lingvistică, de toponimie și de istoria bisericii. Constantin al VII-lea Porfirogenetul (912-959) înfățișează în "De administrando imperio" deosebit de bine întrepătrunderea lumii paleo-slave cu cea proto-românească . Vorbind de „vlahii”, populație romanică pentru perioada narată, dar deja protoromână în momentul redactării scrierii, Constantin al VII-lea îi aplică un termen, surprinzător pentru un autor bizantin și încă împărat, anume acela de romani ("Ρωμάνοι"), în vreme ce pentru bizantini el folosește denumirea de romei ("Ρωμάιοι"): acești "romani" îmbrățișaseră deja creștinismul după
Țaratul Vlaho-Bulgar () [Corola-website/Science/309587_a_310916]
-
puternica și durabila lor romanizare, în timp ce Tracii situați la sudul munților Haemus (azi Balcani) au fost elenizați (vezi: Linia Jireček). Majoritatea istoricilor socotesc că romanizarea popoarelor tracice de pe ambele maluri ale Dunării a dat naștere Traco-Romanilor vorbind limba traco-romană sau protoromână. Ulterior, în secolele IV-VI, odată cu stabilirea Slavilor în zonă, o parte dintre Traco-Romani au fost asimilați de aceștia, iar grupurile rămase romanofone s-au diferențiat în Români la nord de Dunăre și în Dobrogea, și în Aromâni, Megleno-Români și
Istoria aromânilor () [Corola-website/Science/305991_a_307320]
-
Vlahi) este notat prima oară în anul 976 în cronica autorului bizantin Kedrenos ; mai înainte nu este menționat deoarece cronicarii bizantini denumeau indistinct "Ῥωμαῖοι" (Romei) toți băștinașii peninsulei balcanice supuși ai împărăției bizantine, indiferent de limbile lor greacă, proto-albaneză sau protoromână. În secolul al XI-lea, războiul crunt dintre Primul imperiu bulgar și împăratul bizantin Vasile al II-lea Bulgaroctonul adică „ucigașul de bulgari” provoacă deplasări de populații relatate de cronicarul Ioannis Skylitzes, prin care legătura dintre Vlahii nord- și sud-Dunăreni
Istoria aromânilor () [Corola-website/Science/305991_a_307320]
-
arheologice sînt și mai numeroase, ele aparțin complexului cultural Dridu și reprezintă deja pe străromâni și români. Unii arheologi susțin teoria că acestă cultură Dridu ar fi o extensie a culturii bizantine, o formă tranzitorie de la cultura bizantină la cea protoromână. S-au descoperit monede emise în vremea împăraților bizantini Teofil si Vasile II, ateliere de fierărie și olărie, chiar ceramică de import, bijuterii și alte obiecte de lux, semn că societatea atinsese un nivel de viață relativ elevat iar schimburile
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
ocupat unele din vechile teritorii avare. Atât în Dacia cât și în sudul Dunării, slavii s-au așezat și conviețuit în timp cu daco-romanii și traco-romanii. Astfel limba romanică de până în sec al VI-lea s-a transformat treptat în protoromână, cu unele influențe slave. Pe vremea migrațiilor, după ce majoritatea orașelor romane dacice au fost distruse de barbari migratori, daco-romanii s-au organizat în obști sătești, numite de istorici "Romanii populare" și de popoarele vecine "Vlahii", denumire prin care acestea le
Formarea statelor medievale românești () [Corola-website/Science/306373_a_307702]
-
rolul slavonei, limbă liturgică și limbă oficială a voievodatelor române. În schimb, faptul că celelalte limbi romanice de est, din sudul Dunării, nu au suferit influența lexicală slavă cu aceeași intensitate ca dacoromâna, este pus în legătură cu evoluția separată a populațiilor protoromâne din nordul și din sudul lanțului munților Balcani după instalarea slavilor la Dunărea de Jos începând cu secolul VI. Doi cronicari bizantini, Teofan Mărturisitorul( care a trăit în secolele VIII-IX d.H.) și Teofilact din Symocatta secolul VII amintesc faimosul episod
Istoria limbii române () [Corola-website/Science/306408_a_307737]
-
o populație numită bolohoveni, așezată între Halici și Kiev, despre care sunt date în secolele XII-XIII. Toponimia de origine slavă, care amintește de perioada năvălirii slavilor în teritoriile românilor este explicată în felul următor: slavii păgâni i-au alungat pe protoromâni din șesuri și văi și aceștia s-au retras în zonele împădurite și spre munți dar, după creștinarea slavilor, românii au revenit în locurile de baștină (aproximativ secolul al X-lea) și a început simbioza româno-slavă ; toponimele importante au fost
Istoria limbii române () [Corola-website/Science/306408_a_307737]
-
și văi și aceștia s-au retras în zonele împădurite și spre munți dar, după creștinarea slavilor, românii au revenit în locurile de baștină (aproximativ secolul al X-lea) și a început simbioza româno-slavă ; toponimele importante au fost transmise de protoromâni slavilor și mai târziu au fost transmise de slavi iar românilor după revenirea acestora la șesuri. În același sens a scris și istoricul Florin Curta, arătând că în anul 814 slavii sudici au început persecutarea creștinilor, afectând probabil și spațiul
Istoria limbii române () [Corola-website/Science/306408_a_307737]