62 matches
-
ocupat unele din vechile teritorii avare. Atât în Dacia cât și în sudul Dunării, slavii s-au așezat și conviețuit în timp cu daco-romanii și traco-romanii. Astfel limba romanică de până în sec al VI-lea s-a transformat treptat în protoromână, cu unele influențe slave. Pe vremea migrațiilor, după ce majoritatea orașelor romane dacice au fost distruse de barbari migratori, daco-romanii s-au organizat în obști sătești, numite de istorici "Romanii populare" și de popoarele vecine "Vlahii", denumire prin care acestea le
Formarea statelor medievale românești () [Corola-website/Science/306373_a_307702]
-
arheologice sînt și mai numeroase, ele aparțin complexului cultural Dridu și reprezintă deja pe străromâni și români. Unii arheologi susțin teoria că acestă cultură Dridu ar fi o extensie a culturii bizantine, o formă tranzitorie de la cultura bizantină la cea protoromână. S-au descoperit monede emise în vremea împăraților bizantini Teofil si Vasile II, ateliere de fierărie și olărie, chiar ceramică de import, bijuterii și alte obiecte de lux, semn că societatea atinsese un nivel de viață relativ elevat iar schimburile
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
edificator: Toponimul Șchei (de la Brașov) provine tocmai de la denumirea dată de protoromâni slavilor: șchiau „slav” (lat. "sclavus" „slav”). Însă cea mai mare parte a acestor slavi a continuat migrația către sud; aceștia au trecut Dunărea și i-au împins pe protoromânii de acolo spre Sud, în munți. În acest fel, venirea slavilor i-a despărțit pe aceștia de străbunii vorbitorilor dialectelor românești nordice (daco-romane). Dialectul daco-român este vorbit astăzi preponderent la nord de Dunăre, dar și în unele areale sud-dunărene precum
Români () [Corola-website/Science/296874_a_298203]
-
fosta Iugoslavie, în România și în Turcia. Meglenoromâna este idiomul romanic de est a cărui istorie este cel mai puțin cunoscută, deoarece nu are atestări vechi. Se presupune că a fost a doua care s-a separat de restul limbii protoromâne, după aromână, aproximativ în secolele XII-XIII, când vorbitorii ei s-au așezat în regiunea Meglen, pe malul râului Vardar, venind dinspre nord. Prima mențiune despre meglenoromână a fost făcută de diplomatul și filologul austriac Johann Georg von Hahn în 1867
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
revistei "Luceafărul", una dintre publicațiile culturale importante ale vremii. Cronicar literar la Luceafărul (1975 - 1989), Actualités Roumaines (1981 - 1984; Romanian News (1981-1984; Adopta încă de la început, ideea culturală de “protocronism”, inițiază alături de Mitropolitul Nestor Vornicescu cercetări (după 1984) privind “Literatura protoromâna”. Descoperă în studiile sale pe scriitorul proto-român Martin de Bracară (sec. VI e.n.). Investighează opera literară, în limba greacă, a voievodului dobrogean Ioancu (sec. XIV). Citește jurnalul inedit al scriitorului francez, de origine română, Pius Servien (1979), pe care-l
Artur Silvestri () [Corola-website/Science/314111_a_315440]
-
aromân, meglenoromân și istroromân. Această limbă este reconstituită pe baza trăsăturilor comune limbilor actuale romanice (neolatine) orientale și pe baza toponimelor, deoarece singurele două documente care s-o ateste sunt cronicile lui Teofan Spovednicul și ale lui Teofilact din Simocatta. Protoromâna consta dintr-un amalgam de dialecte și graiuri care proveneau direct din latina rustică provincială din Imperiul Roman de Răsărit. Aceste diverse dialecte latine, numite și „vulgare”, au intrat în Antichitatea târzie și în Evul mediu timpuriu în contact cu
Limba protoromână () [Corola-website/Science/305812_a_307141]
-
numite și „vulgare”, au intrat în Antichitatea târzie și în Evul mediu timpuriu în contact cu slava și greaca, de unde au intrat un anumit număr - relativ redus - de cuvinte, mai ales pe filieră ecleziastică. Cu toate acestea, sintactic si morfologic, protoromâna era esențial latina care s-a vorbit o perioadă de timp îndelungată pe teritoriul Imperiului Bizantin. După încheierea cuceririi romane a circa 60-65% din teritoriul total al Daciei, în 106, și până la retragerea trupelor imperiale romane la sud de Dunăre
Limba protoromână () [Corola-website/Science/305812_a_307141]
-
provincia Dacia romană a unui număr foarte redus de vorbitori ai limbii latine culte a împiedicat impunerea acestora din urmă în fața vorbitorilor de latină vulgară. Acest lucru ar fi determinat existența în întreg bazinul Dunării de Jos a unei limbi protoromâne, care ar fi funcționat ca o „lingua franca”, o limbă unică, comună tuturor dialectelor române. Vezi și povestea "Torna, torna, fratre !"
Limba protoromână () [Corola-website/Science/305812_a_307141]
-
istroroman. Ultimele 3 sînt numite dialecte sud-dunărene. Dialectul aroman are cca 500000 de vorbitori în Grecia, Albania, Macedonia, Șerbia, Bulgaria și România. Singurul dialect sud-dunărean în care s-a dezvoltat o literatura culta. Cel mai arhaic dialect românesc, apropiat de protoromâna. Configurație dialectala complexă. Dialectul meglenoroman se vorbește în Grecia (regiunea Meglen și orașele Salonic, Aridea, Axiupolis), Macedonia, Șerbia, Turcia și România. Număr de vorbitori în scădere dramatică, cca 5 mii, toți bilingvi, față de cca 25 mii acum cîteva decenii. Punte
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
și aici. De ce Romania Orientală? Pentru că Romania Orientală a fost o realitate politică până la începutul secolului al VII-lea d.Hr., un spațiu destinat unui mare popor, la fel ca cel al frencezilor, spaniolilor și italienilor, în care daco-romanii și protoromânii s-au mișcat în voie, dându-i consistență economică și spirituală, fiindcă, în fond, istoria nu este nimic altceva decât poezia lumii în mișcare. Sub nici un motiv și cu nici o intenție nu am gândit hotarele României de astăzi după hotarele
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
fost concentrați un număr mare de vlahi, ziși “coloni din Italia”, numiți de autor și ausoni . Etnia vlahilor, volohilor, blachilor desemna, după cum toți istoricii au ajuns de acord, o populație latinofonă și, sub acest aspect, echivalentă cu ausonii, cu protoromânii și românii. Nu este întâmplător că pe același teritoriu, același spațiu geografic și istoric, în care forțele politice dominatoare s-au schimbat de mai multe ori în timpul mileniului migrațiilor, să întâlnim aceeași realitate etnică creștină organizată într-un episcopat. În timpul
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
marcă germană și zadruga slavă. Peste aceste elemente autohtone se suprapun forme de feudalism asiatic, purtător al “culturii de stepă”. Cu avarii și supușii lor slavii (hunii sunt prea bine cunoscuți datorită lui Ammianus Marcellinus și Priscus Panites), începe pentru protoromâni dominația asiatică și vasalitatea de stepă. În timp ce în interiorul obștii teritoriale se detașează ca poziție socială și avere juzii, cnezii și voievozii, care judecă și administrează o societate cvasipatriarhală, elementele de dominație de factură asiatică au față de această societate românească o
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
fi întins până la Dunăre, după cum lasă să se vadă harta amintită . Știm sigur că o disidență kazară, sub numele de kabari, a însoțit, în calitate de forță de șoc, cele șapte triburi maghiare în derivă spre apusul Europei . Spre deosebire de kazari, daco-romanii și protoromânii au avut, în cursa lor pentru devenire istorică, câteva atuuri care sunt esențiale pentru individualizarea românilor: a) conștiința romanității, care include și regretul pentru Roma, o Romă tot mai îndepărtată; b) viața spirituală dominată de credința creștină, altoită pe un
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
se înfă ptuia dreptatea, din care românii au făcut casa Împăratului ceresc. Alături de români, atât cei din sudul și din nordul Dunării, numai romanșii, retoromanii, au păstrat termenul de biserică; ceilalți neolatini au preluat termenul grecesc, eclessia. Atunci când daco-romanii și protoromânii nu au mai putut apela la dreptatea împăratului de la Roma sau de la Constantinopol, când nu s-au mai bucurat de pax romana, au apelat la dreptatea cerească, pe care au invocat-o în basilica imperială, transformată în biserica creștină. Cancelaria
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
nivelează cu aceea a barbarilor” care a condus le „trecerea de la Zamolxis la Christos, s-a putut face, în Dacia, cu totul pe nesimțite și cu cea mai mare ușurință” . Din romanitate și creștinismul lor specific și popular, daco-romanii și protoromânii au făcut scutul lor de apă rare împotriva ultimilor valuri migratoare. În plan spiritual, creștinismul cosmic, popular, include o întreagă lume de demoni, zâne, spirite, care populează pădurile, luncile și apele, cerul și pământul, unele autohtone, altele preluate de la slavi
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
Țărnii, în cazul în care admitem divizarea pe bază de avere a comunităților românești, ar fi avut drept urmare acapararea acestora ca robi la cei bogați, așa cum s-a întâmplat mai târziu cu țiganii și cu tătarii. Este imposibil ca protoromânii și românii să-i fi asimilat pe alogeni, în special slavi, prin robirea lor. Dacă admitem tratamentul egal și pentru alogeni, ne putem explica mai lesne menținerea și victoria românismului la nordul Dunării. Protoromânii și românii au oferit migratorilor alogeni
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
soțul ei, bărbatul și românul ei nu corespundea imaginii ideale și realității dezmințite, expresii dublate de moromețianul „măi creștine”, explică o întreagă spiritualitate și ne poate face să înțelegem de ce suntem cum suntem . Ce-ar fi putut lua daco-romanii, protoromânii și românii de la migratorii barbari asiatici? Puțin, foarte puțin, dar suficient pentru ca „mentalitatea daco- romană să se niveleze cu aceea a barbarilor” , după ce „cu distrugerea instituțiilor, cu dezorganizarea activității sociale, însușirile morale, sociale și sufletești ale populației se șterseseră” . Identificându
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
generații), eventual implicând diverse modificări formale și / sau semantice, și că el a fost dependent de alte împrejurări lingvistice sau extralingvistice: drom. văr a fost condensat din lat. consobrinus verus "văr primar" deoarece consobrinus "văr", mai precis urmașul său din protoromână, a dispărut din varianta nordică a acesteia, menținându-se însă în sud (arom. cusurin "idem"). Deși mecanismul și resorturile care produc condensări în procesul împrumutului lexical sunt, după cum se observă, oarecum diferite de cele care declanșează condensarea sintagmelor și compuselor
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
văr primar", în forma necondensată cusurin ver "idem" (concurată de cusurin bun și de prot cusurin "idem", în care prot înseamnă "prim, întâi"). Deducem că procedeul condensării la văr, vară a fost aplicat fie încă în latina dunăreană, fie în protoromână, dar în aceasta din urmă se întrebuințau cu siguranță atât forma necondensată a sintagmei, cât și cea condensată, care a devenit exclusivă abia în dacoromână și meglenoromână. În dialectul iberic al latinei populare a fost adoptată sintagma consobrinus primus "văr
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
numai în română, nu și în alte limbi romanice, s-au condensat în perioada de trecere de la latină la română, adică fie în latina populară târzie vorbită pe teritoriul Romaniei Orientale, și anume în latina dunăreană, fie în româna comună (protoromâna) timpurie; de altfel, cele două etape, stabilite teoretic și nedespărțite printr-o cezură, reprezintă o continuitate și se suprapun în mare măsură. Problema acestei delimitări este, așadar, falsă, de vreme ce româna este limba latină vorbită fără întrerupere, până în zilele noastre, în
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
și moștenite de mai multe limbi romanice, care cu siguranță s-au format în latină, și cele moștenite numai de limba română, formate fie în varianta dunăreană a latinei populare târzii sau în etapa de tranziție de la această variantă la protoromână, fie în protoromână sau chiar mai târziu. Un caz tipic de acest din urmă fel îl constituie drom. albină, prezent și în dialectele sud-dunărene: arom. alvină, alg'ină, mrom. albină, irom. albire. Deși DEX îl explică din lat. alvina "stup
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
mai multe limbi romanice, care cu siguranță s-au format în latină, și cele moștenite numai de limba română, formate fie în varianta dunăreană a latinei populare târzii sau în etapa de tranziție de la această variantă la protoromână, fie în protoromână sau chiar mai târziu. Un caz tipic de acest din urmă fel îl constituie drom. albină, prezent și în dialectele sud-dunărene: arom. alvină, alg'ină, mrom. albină, irom. albire. Deși DEX îl explică din lat. alvina "stup", cuvântul provine, desigur
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
comunismului naționalist, În vremea lui Ceaușescu, lucrurile trec În extrema cealaltă. Dacă nici romanii nu mai erau iubiți, cu atât mai puțin slavii! Se avansează concluzia că poporul român și limba română erau gata formate, cel puțin În linii mari („protoromânii“), Încă din secolul al VI-lea. Ceea ce Însemna că influențele ulterioare, inclusiv cele slave, nu mai aveau cum să afecteze În profunzime fondul românesc. Cam greu, Într-adevăr, să evoci În România, cu seninătate științifică, rolul slavilor În trecut, fiindcă
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
omogene ale latinismelor de origine rustică, arhaică și locală - latinisme care sunt atestate încă în comediile lui Plautus și Terentius sau numai în inscripții din provincii dunărene. Acest vocabular original oglindește starea socială și spirituală, economică și politico-militară a populației protoromâne din Peninsula Balcanică. Se poate spune chiar mai mult decât atâta: el îi dă limbii române un specific enigmatic, incomparabil și delicios față de celelalte limbi romanice (vezi articolul meu Un bastion lexical al ocrotirii limbii române în Republica Moldova, publicat în
O problemă vitală - ocrotirea limbii române în Republica Moldova by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/10686_a_12011]
-
Început. Un popor este ca o catedrală. Poporul român este ca Mănăstirea Argeșului. Ce se ridică ziua se surpă noaptea. Așa a fost de la Început. Ce au clădit dacii s-a surpat când au venit romanii. Apoi ce au construit protoromânii, românii vechi, moșii și strămoșii noștri s-a surpat de fiecare dată când au venit vandalii, hunii, avarii. Apoi au venit ungurii, turcii, rușii, austriecii, nemții...(oftează) Și la urmă o să venim noi să ne distrugem ce am construit. (privind
Editura Destine Literare by Ștefan Dumitrescu () [Corola-journal/Science/76_a_300]