303 matches
-
și având un sens pozitiv. Niciuna dintre aceste trăsături nu mai caracterizează utilizarea actuală a verbului, care a căpătat o orientare semantică predominant negativă: a dezamăgi pe cineva înseamnă, în româna de azi, „a-i înșela așteptările”, dezamăgirea asociindu-se prototipic cu sentimente de frustrare și întristare. Or, citatul de mai sus ne arată că pe la jumătatea secolului al XIX-lea dezamăgirea era (încă) o acțiune benefică, pentru că se opunea amăgirii, înșelării. Cineva putea, așadar, fi îndemnat să se dezamăgească, adică
Amăgire și dezamăgire by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5287_a_6612]
-
a întâmplat așa, poate și pentru că e vorba de un termen internațional, conservat ca atare în multe limbi; radio a rămas cu vocala finală din etimon, primind totuși un u în articulare și în terminația de plural (radioul, radiouri). Tiparele prototipice de accentuare din română - dar, probabil, și modelul termenului german Radio (accentuat: Rádio), indicat de secțiunea etimologică a dicționarelor noastre (în DLR 1975 chiar ca prima sursă) - au făcut ca, treptat, accentul pe finală să se păstreze doar în formele
Radio, taxi, tango by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5151_a_6476]
-
Rodica Zafiu În limbajul tinerilor -consemnat în texte din internet, de pe bloguri, forumuri si liste de comentarii - circula în ultima vreme o noua forma de apreciere superlativa: rulează! („e foarte bun", „e cel mai tare"). Construcția cu sens superlativ e, prototipic, o propoziție (exclamativă) în care forma verbală e asociată unui subiect: „Super tare emisiunea. Bețivii rulează" (neuronu.ro, 26.07.2007); „Popeyerulează!" (utilecopii.ro, 9.11.2007); „ Webstock rulează!" (mihai-irinel.ro, 18.09.2009); fără nominal, cuvântul e o simplă
Rulează by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6111_a_7436]
-
formule de scuză - pardon! - etc. Se poate ușor constata că, în schițele și comediile caragialiene, violența există (ceea ce poate produce imaginea unei lumi agresive), dar e întotdeauna minimalizată, anihilată discursiv (ceea ce întărește ideea contrară, a unei lumi bonome). O situație prototipică, fundamental comică, e aceea în care personajul agresat - pălmuit, de exemplu - răspunde printr-o perplexitate cognitivă; nervozitatea în crescendo se rezolvă comic, la Crăcănel, prin transformare în angoasă epistemică: „a! Asta nu poate rămâne jos... Eu, când îmi trage cineva
„ragăm nu...“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4569_a_5894]
-
întâmplător, banal, care aduce nenorocire”, iar incidentul - o „întâmplare neașteptată (și neplăcută) care apare în desfășurarea unei acțiuni”. La prima vedere, principala diferență dintre termeni ar fi gradul de afectare, de gravitate a daunelor. Lucrurile sunt, totuși, mai complicate. Contextele prototipice pentru cele două cuvinte par a fi accident de circulație, respectiv incident diplomatic; în genere, incidentul presupune conflict și intenție, în vreme ce accidentul este efectul nefericit al întâmplării. Aceste explicații sunt provocate de constatarea că în limbajul actual al presei se
Incident și accident by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5080_a_6405]
-
cu privire la o scriere literară relativ recentă ar putea să trezească interesul lectorului pentru autorul acesteia ori pentru alte opere ale sale. Luceafărul eminescian, de pildă, redobândește prospețime atunci când este interpretat ca valorizare a împletirii dintre moarte și imortalitate, iar personajul prototipic caragialian Mitică pare a purta haine noi când autoarea îl deconspiră ca fiind incapabil de murire. Toate cele trei paliere sunt traversate de dimensiunea personală a morții: nu prezența inerentă a subiectului în orice obiect supus procesului de cercetare, ci
Beneficiile culturale ale morții by Adriana Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/3581_a_4906]
-
sînt contrazise anumite așteptări: propriul fiu nu înseamnă doar "fiul său", ci "chiar fiul său". Numeroase titluri jurnalistice utilizează cuvîntul propriu ca mijloc de reliefare și de creare a unui efect de surpriză. Termenul propriu contrazice mai ales o așteptare prototipică: de exemplu, presupoziția culturală că acțiunile violente și criminale nu se produc în familie: "Toader Lescae a fost incendiat de propriul copil" (Evenimentul zilei = EZ 3.09.1998); "Băgată în spital de propriul copil" (EZ 6.11.2001); " Coniac a
Propriu by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10138_a_11463]
-
artificiale. Limbajul este adesea asociat altor mărci sociale (locuință, îmbrăcăminte, comportament, nume). Mediul evocat cuprinde semnale ușor de recunoscut: românul mediu e plasat în bucătăria de bloc, din care se întrevăd mobila-tip, mileuri, jucăria Donald de plastic etc.; muncitorul prototipic e însoțit de baracă, basculantă, maiou, cipilică, trening, sticlă de coniac. De fapt, aceste mesaje publicitare au un dublu destinatar: pentru vînzarea produsului (bere, coniac ieftin, credite etc.), se adresează chiar mediului pe care îl reprezintă; prin accentuarea semnalelor, se
Limbajul cotidian în publicitate by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10200_a_11525]
-
gesturilor, pierderea vremii, distracție. Astfel, " Hai c-avem treabă" (Bucegi) e o tipică invitație la băutură. Scena de viață cotidiană cu românul mediu la muncă sau la petrecere e uneori complicată suprarealist: într-o reclamă la bere (Ciucaș), colegul șoferului prototipic e un cerb. Fabulosul este însă tratat tot în cheie umoristică, prin comicul de situație și de limbaj: cerbul bea bere la terasă, i se spune "nea Cornel" și dă sfaturi înțelepte, în exact acel registru nonșalant neologic pe care
Limbajul cotidian în publicitate by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10200_a_11525]
-
ținut de el la Collège de France în 1981-1982, Hautes Etudes-Gallimard-Seuil, 2001îtrad. rom. Bogdan Ghiu, Hermeneutica subiectului, Polirom, Iași, 2004). Pierre Hadot face frecvente trimiteri la două cărți majore conținând idei excelente, din păcate prost servite de o expunere universitară prototipică: André-Jean Voelke, La Philosophie comme thérapie de l'âme. Etudes de philosophie hellénistique, și Juliusz Domanski, La Philosophie, théorie ou manière de vivre? Les controverses de l'Antiquité à la Renaissance. Amândouă sunt prefațate de către Pierre Hadot la Editions universitaires
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
fermecător comunicativa, menită să surprindă agreabil-tiranic prin toate manifestările ei. Atâtea cuvinte și moduri întregi de exprimare, care în gură altei femei ar fi sunat trivial, la Veronica se salvează prin spontaneitate, firesc, autenticitate a trăirii. Este o copleșitoare feminitate prototipica în scrisul și în felul ei de a fi, este acel “feminin”, atât de admirat, de cântat și uneori, blestemat de către bărbați. Veronica era deplin conștientă de toate acestea”. Putea oare Eminescu să nu observe aceste valori feminine? Care altă
CEA MAI FRUMOASA POVESTE DE IUBIRE A LITERATURII ROMANE de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 317 din 13 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357285_a_358614]
-
poate să inducă ideea că nu există o ieșire, dar însuși faptul că vorbește despre ieșire reprezintă o ieșire. Se aplică aici paradoxul bărbierului: cine îl bărbierește pe bărbier? Care este ieșirea pe care nu se poate ieși? Găsim ca prototipic, pe această direcție, modelul din Ieudul fără ieșire de Ioan Es. Pop. Viziunea întunecată este un câmp al gândului că după ce lumea s-a prăbușit nu mai există nicio soluție. În ambele viziuni funcționează explicativ o butadă a Sfântului Pavel
NICOLAE COANDE: Extatica întunericului, de STEFAN VLADUTESCU () [Corola-blog/BlogPost/339519_a_340848]
-
doilea rând este realitatea experienței suprasenzoriale, lumea ideilor, a formelor pure, o extensie a lumii materiale, de unde prin analiza apriori, aflam adevărul despre lumea sensibilă. Aceasta realitate este formată din spațiu, timp și categorii (conceptele pure ale înțelegerii, precum ideile prototipice simple platoniene asupra lucrurilor, însă fără să fie veșnice, ci au apărut la nașterea lumii materiale, fiind elementele care stau la baza existenței materiale și a cunoașterii). Raportarea la acest nivel de cunoaștere se face prin rațiune. Ambele nivele de
METAFIZICA (1) – „CUNOAŞTEREA” 60X80 CM de CONSTANTIN POPA în ediţia nr. 528 din 11 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341975_a_343304]
-
fermecător comunicativa, menită să surprindă agreabil-tiranic prin toate manifestările ei. Atâtea cuvinte și moduri întregi de exprimare, care în gură altei femei ar fi sunat trivial, la Veronica se salvează prin spontaneitate, firesc, autenticitate a trăirii. Este o copleșitoare feminitate prototipica în scrisul și în felul ei de a fi, este acel “feminin”, atât de admirat, de cântat și uneori blestemat de către bărbați. Veronica era deplin conștientă de toate acestea”. Putea oare Eminescu să nu observe aceste valori feminine? Care altă
CEA MAI FRUMOASĂ POVESTE DE IUBIRE A LITERATURII ROMÂNE: MIHAI EMINESCU – VERONICA MICLE de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377048_a_378377]
-
ale narațiunii cu modelul celor trei situații narative (narațiunea la persoana întîi, narațiunea auctorială și narațiunea personală) și să deschidă astfel o perspectivă istorică, ilustrată de cercul tipologic. Cu aceasta Stanzel urmărește spre deosebire de ceea ce face Genette mai tîrziu un demers prototipic, holistic, morfologic în sensul lui Goethe (Darby 2001), în care iluzia naratorului absent din romanul cu narațiune personală trebuia pusă în acord cu intermedierea povestirii. În timp ce Genette descrie romanul cu narațiune personală numai ca rezultat al perspectivei narative, al unui
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
cognitive din secolul XXI. În timp ce critica recentă despre Stanzel s-a referit la presupusa lui rămînere în urmă față de naratologii francezi (mai ales Darby 2001), accentul principal din critica de după publicarea studiilor din anii '60 și '70 cădea pe caracterul prototipic al situațiilor narative, pentru că majoritatea comentatorilor doreau o categorizare fără echivoc a textelor narative, ca la Genette. Abia noile evoluții ale lingvisticii cognitive din anii '80 și '90 au permis recunoașterea faptului că demersul lui Stanzel ar fi trebuit să
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
ținut de el la Collège de France în 1981-1982, Hautes Etudes-Gallimard-Seuil, 2001îtrad. rom. Bogdan Ghiu, Hermeneutica subiectului, Polirom, Iași, 2004). Pierre Hadot face frecvente trimiteri la două cărți majore conținând idei excelente, din păcate prost servite de o expunere universitară prototipică: Andră-Jean Voelke, La Philosophie comme thărapie de l'âme. Etudes de philosophie hellănistique, și Juliusz Domanski, La Philosophie, thăorie ou manière de vivre? Les controverses de l'Antiquită à la Renaissance. Amândouă sunt prefațate de către Pierre Hadot la Editions universitaires
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
treceri surprinzătoare de la un crez științific la altul, într-o perioadă relativ scurtă, Mischel (1979) avea să ofere laconic câteva explicații. Măcar în treacăt, trebuie să arătăm că această practică seamănă foarte mult cu oscilațiile neobehavioriștilor (curent al cărui exponent prototipic în psihologia personalității, în perioada anilor ’70, poate fi considerat și Mischel), care, „după ce au scos conștiința din psihologie pe ușa din față, au reintrodus-o pe ușa din dos” (apud Zlate, 2000). După anii ’80, deși specificitatea nu a
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
spațiu sacru are sau este un centru al lumii), dar absolut din punct de vedere ontologic” (). „Centrul” este un fel de „punct zero, originar, este cea dintâi manifestare a lumii” (), afirmă Pompiliu Caraioan. „Fiind cea dintâi manifestare arhetipică este și prototipică de unde marele prestigiu al „timpului aceluia” și al „locului aceluia” adică al centrului”. (/139). „Spațiul sacru este când accesibil, când inaccesibil, când unic, când repetabil. Această dialectică paradoxală a spațiului sacru se integrează În dialectica asemănătoare a sacrului, noțiune prin
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
efectul unei decizii culturale (în cultura arabă, de exemplu, carnea de porc nu intră în paradigma alimentelor, după cum pentru vegetarieni nici un preparat din carne nu este inclus în categoria alimentelor). În cadrul unei clase anumite elemente sînt mai reprezentative, altfel spus prototipice (vrabia sau rîndunica vor fi prototipul păsării și nu struțul sau flamingo, deși și ele sînt păsări). Paradigma reprezintă posibilitatea alegerii pentru partenerii schimbului discursiv: în schimb alegerea odată operată, este exclusă prezența altei entități a aceleiași paradigme (nu putem
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
sociale, culturale și politice. ÎI.4.b.1. Doi "lupi" politici românești Cele două instanțe metafictive politice constituie reprezentarea nonverbală și verbală a contracandidatului, fiind transferul semiotic de la extensiunea către intensiunea conceptului de lup: * pe de o parte, este imaginea prototipica a lupului politic generic, adaptată la contextul spațial și temporal cultural (campania electorală din 2000 pentru funcția de primar al capitalei; creator Corneliu-Vadim Tudor); * pe de altă parte, este imaginea semnului-ocurență lup politic, specifică unui singur politician, si anume Ion
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
poate spune despre sărăcie. Această neagă "o componentă fundamentală a existenței umane" (Voicu, Voicu 2007: 185), si anume familia. Provenind dintr-o familie formată dintr-un "tata calic" și "o mamă vitregă [...] bețiva", Ileana pare să întrupeze imaginea (post)modernă prototipica a copilului pentru care valorile parentale lipsesc. Visul este singura alternativă de evadare dintr-o realitate socială deprimanta: "căci dacă n-ar fi visat, ar fi trebuit să vadă că tatăl ei e calic, măi calic că toată lumea; că mă-
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
semi-realizarea fiind punctul de început (virtualizarea) al celui de-al doilea simulacru. Însă modalizarea deontica autoritara este întărită de o modalitate epistemică a judecaților de valoare, exprimate de "ghicitorul din Măgura" și de "babele înțelepte". Aceste două personaje sunt întrupări prototipice ale credinței românilor în practici sociale populare oculte sau în instanțe ale spiritului satului. Determinarea Ilenei se regăsește de asemenea în cel de-al doilea simulacru, cănd "încheie" un contract cu un participant abstract, "viață" ("[...] s-a învoit cu viața
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
sensuri: sensul literal și sensul figurat: „Punctul principal, înainte de toate, este acela că nu se poate cuprinde în literă ceea ce Sfânta Scriptură prezintă în sens metaforic”. Pentru a-și spijini punctul de vedere, din care decurge necesitatea celor două interpretări prototipice, ne trimite la II Corinteni 3, 6: „litera ucide, iar duhul face viu”. A doua ideie, legată tot de hermeneutică, se află în capitolul al X-lea al cărții a III-a și este următoarea: „Problema importantă este aceea de
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
de France în perioada 1981-1982, Hautes Etudes-Gallimard-Seuil, 2001 ștrad. rom. Bogdan Ghiu, Hermeneutica subiectului, Polirom, Iași, 2004 - n.tr.ț. Pierre Hadot face frecvente trimiteri la două cărți majore conținând idei excelente, din păcate prost servite de o expunere universitară prototipică: André-Jean Vœlke, La Philosophie comme thérapie de l’âme. Etudes de philosophie hellénistique, și Juliusz Domanski, La Philosophie, théorie ou manière de vivre? Les controverses de l’Antiquité à la Renaissance. Amândouă sunt prefațate de către Pierre Hadot la Editions universitaires
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]