41 matches
-
subiectivitate și de autenticitate. Dacă pentru Lovinescu, modernizarea prozei vizează un aspect evolutiv de la rural la urban și de la obiectiv la subiectiv, W.C. Booth, în Retorica romanului, ia în considerare tipul de viziune narativă pentru a disocia. Susținător fidel al proustianismului și lector entuziast al lui Huxley, Anton Holban se identifică în Testament literar ca un teoretician fin al textului autentic. O distincție specifică exprimată în tonalități de confesiune, este aceea între romanul dinamic și cel static al experiențelor interioare, cu
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
fragmentarism. Rod al imaginației care sesizează și combină, în funcție de viața interioară, datele concretului, romanul autentic este, după Anton Holban, o confesiune, operând cu experiențe extrase din zona autobiograficului, filtrate prin conștiință, abstractizate, generalizate și apoi atribuite faptelor și oamenilor. Proustianismul lui Anton Holban se bazează pe specularea inteligentă a închipuirii, care lucrează cu datele reale sublimate, trecute, din concretețea lor, în plan conceptual, cu finalitate estetică. De aici explicația unora dintre procedeele sale: lipsa cronologiei, sfărâmarea oricărei idei de unitate
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
m-am dezlipit o jumătate de zi de locul acela. Am bătut toate ulițele, am intrat în toate casele, nici o făptură, indiferent de specie, nu se sinchisea de proprietatea privată. În tot acel timp de scaldă christianică, toate, dar toate proustianismele mele au fost nedureroase. Măcar acea istorie nu am ratat-o, nu mă uitam la ea ca țăranul la girafa de la zoo. Am fost o puștoaică al naibii de zbânțuită. Îmi răzuiam blugii cu cărămida, aveam plete care-mi atingeau fundul, umblam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
acei ani - F. Brunea, I. Călugăru, I. Vinea, Jacques G. Costin, Filip Corsa, Sașa Pană, Geo Bogza, Gr. Cugler - se resimte, în doze variabile, de pe urma „efectului Urmuz” (critica va vorbi despre existența unui „urmuzianism” tipologic, oarecum ca în cazul balzacianismului, proustianismului sau gidismului...) Dar modelul urmuzian va fi asimilat, cu timpul, și de autori mai puțin sau deloc avangardiști. Arghezi din Cimitirul Buna-Vestire și Tablete din Țara de Kuty. Eugéne Ionesco și l-a revendicat drept precursor, alături de I.L. Caragiale și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Marcel, copil fiind la Combray, urmărește o rază de soare ce se strecoară În camera sa și o descrie cu toată luxuria de asociații pe care le descoperă memoria involuntară), „Aici, monșer, se Întrevede În ce constă structura profundă a proustianismului, dar À la recherche du temps perdu nu este o simplă ejaculare lirică, cum cred unii; nu, este evident că Proust este un mare constructor, el narează geometria sentimentelor și a realului, cu mare grijă pentru amănuntul semnificativ. El este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de creaturi care nu mai există, care nu există încă, din ce în ce mai bătrâne și într-un fel din ce în ce mai copilăroase, poate până la baba măruntă, scofâlcită care va fi și cea mai neajutorată, mai copil decât toate”. Totuși, romanul refuză convenția confesiv-diaristică a proustianismului, conturându-se mai degrabă ca biologie decât ca psihologie. Amintind de halucinantele incursiuni corporale ale lui M. Blecher, Exuvii e o autobiografie somatică ce întregește imaginea de ansamblu a unei opere. SCRIERI: Xilofonul și alte poeme, București, 1990; Pauză de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288943_a_290272]
-
transcendentalul omului recent ar fi Celălalt, că actul sexual poate fi Înregistrat ca mistic de o conștiință aflată Înaintea ultimatumului. Dincolo de tîlcuri, există galeria de bărbați simpatici despre care vorbeam și o literatură adesea autentică a experiențelor capitale de viață. Proustianism: „Car danser, comme écrire, est une espèce d’apparente défaite: effusion, épanchement, la lettre et la danse confinent à l’oblation, au don de soi. ” Emmanuelle Bayamack-Tam, bătrînul autist Disjuncția următoare: „Discursul narativ nu are nimic de exprimat, ci ceva
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
175-178; Raicu, Practica scrisului, 334-338; Grigurcu, Poeți, 226-231; Alex. Ștefănescu, Între da și nu, București, 1982, 67-72; Raicu, Fragmente, 221-226; Braga, Sensul, 134-139; Flămând, Intimitatea, 114-140; Negrici, Introducere, 98-115; Pop, Jocul, 364-382; Grigurcu, Existența, 43-46; Micu, Limbaje, 167-181; Nicolae Manolescu, Proustianism liric, RL, 1986, 37; Eugen Simion, Câteva parabole cu limpezimea lor aparentă, RL, 1987, 7; Cistelecan, Poezie, 22-44; Munteanu, Jurnal, IV, 159-163; Gheorghe Grigurcu, Mircea Ivănescu sau Ficțiunea realului, VR, 1989, 2; Micu, Scurtă ist., II, 424-427; Pop, Pagini, 115-120
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287650_a_288979]
-
ș.a. Cuvinte cheie: creativitate, memorie involuntară, memorie voluntară, psihologie erotică, roman-ciclu " Sunt romancier și romanul românesc va conta cu mine" E. Lovinescu Cuprins Capitolul 1. Memoria, istoria, uitarea. De la romanul vieții la romanul literaturii / 9 1.1. Memorie involuntară și proustianism / 21 1.2. Call me "Bizu" / 35 1.3. Omul fără însușiri / 46 1.4. Trecutul, un depozit de fapte mărunte / 53 1.5. De ce plânge Bizu? / 65 1.6. Arta de a (nu) scrie un roman / 70 1.7
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
trebuie să ne îndreptăm atenția asupra textului însuși, nu fără a ține cont, evident, de intențiile autorului și de orizontul de așteptare al unei epoci în care romanul românesc și-a trăit momentul de glorie. 1.1. Memorie involuntară și proustianism Ceea ce iese în evidență de la primele pagini în Bizu e amprenta proustiană a discursului narativ, împrumutată aici din rațiuni mai curând tactice, în scopul de a ilustra "pe viu" funcționalitatea memoriei și a imaginației în geneza actului creator, cu succesiunea
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
asemenea formă pretențioasă de artă, cu toată incompatibilitatea "de fond" dintre romanul scriitorului francez (sinteză a secole întregi de cultură scrisă) și căznitele tentative de sincronizare ale romancierilor autohtoni. În aceste condiții, imitația n-avea cum fi altfel decât formală, proustianismul cerându-se adaptat la coordonatele unei alte geografii spirituale, dominate de o mentalitate inerțial-rurală și de spaima dezrădăcinării, care atribuie căutării timpului pierdut semnificația unui pelerinaj ce îneacă sufletul într-un șuvoi de lacrimi și de lirism indigest, după cunoscuta
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
desemnează cumva chiar ipostaza privilegiată a eroului lovinescian, adică a intelectualului implicat în jocul vieții numai pe jumătate, asemeni spectatorului-actor? Și, dacă așa stau lucrurile, atunci e limpede că "romanul-melodramă" cultivat de prozatorul român intră în sfera de iradiere a proustianismului într-o măsură cu mult mai mare decât ne-am fi așteptat. Rămâne de văzut cum izbutește Lovinescu să asimileze lecția marelui prozator francez. Așadar, prin intermediul memoriei involuntare romanul proustian descoperea inconștientul și structura sa muzicală, desfășurată în spațiu ca
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
de văzut cum izbutește Lovinescu să asimileze lecția marelui prozator francez. Așadar, prin intermediul memoriei involuntare romanul proustian descoperea inconștientul și structura sa muzicală, desfășurată în spațiu ca formă arhitectonică, printr-o compoziție ciclic-serială de o rigoare extremă, fără nimic arbitrar (proustianismul nu înseamnă doar "autenticitate", "elan vital", "introspecție" sau "psihologism", ci și viziune organic-integratoare). Or, spațializarea "substanței invizibile a timpului", pe care Proust a încercat să o izoleze într-o "suită de romane ale Inconștientului", presupunea abandonarea psihologismului vulgar, de sursă
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
formule artistice de unde și impresia de "hibridizare", cum și "inconsecvențele" semnalate de majoritatea exegeților. Până una alta, trebuie să reținem că excluderea simțurilor minore din orizontul trăirilor afective și al proceselor psihice (conștiente și inconștiente) indică o deviație simptomatică în raport cu proustianismul, ce relevă caracterul raționalist-artificial ("analitic" în sensul cel mai îngust) al "metodei" lovinesciene. Într-adevăr, autorul lui Bizu mimează autenticitatea pentru a înscena cât mai convingător procesul rememorării, preluând numai unele elemente de tehnică narativă (centralitatea eului, subminarea omniscienței, preeminența
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
Bizu, e vorba despre o aceeași inadecvare (de formă și de viziune) a discursului romanesc lovinescian la "modelul Proust", pe care am încercat să o explic și să o justific într-un capitol anterior (vezi supra, capitolul Memorie involuntară și proustianism). În pofida voinței sale, Lovinescu rămâne de fapt consecvent cu sine și scrie la fel, același tip de roman, în registru melodramatic, indiferent de "nuanțe". Atunci când se referă, de pildă, la procedeul "alternării" dintre planul oniric și cel al percepției conștiente
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
de care literatura româna nu se putea lipsi. În eseul „Teoria romanului”, el consideră că această specie literară trebuie să fie o scriere tipic realistă, să demonstreze idei printr-o experiență de viață de excepție. În acest sens, criticul respinge proustianismul din romanele vremii sale (vezi Camil Petrescu), optând pentru formula realistă, balzaciană. Asta nu Însemna că prustianismul nu era o noutate În proza vremii, ori autorul romanului „Ultima noapte de dragoste...” a demonstrat-o cu prisosință, iar opera acestuia a
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]