117 matches
-
limba franceză, o "Odă" închinată Republicii. Saint René Taillandier alcătuiește și publică o antologie a poeziei occitane. "Li Prouvencalo" (Provesalii) care se deschide și se închide cu două poeme de Mistral (1851). În 1854, Mistral, împreună cu alți scriitori de limbă provensală ("felibri"), înființează societatea literară "Le Félibrige". Pe data de 25 martie 1915 Frédéric Mistral se stinge din viață. Conform cărții “Al șaselea simț al animalelor” de Philippe de Wailly, câinele lui Frédéric Mistral i-a rămas fidel și după decesul
Frédéric Mistral () [Corola-website/Science/298184_a_299513]
-
alune și carne, cu miros plăcut și textură fină și cremoasă. Hribii se consumă proaspeți, ușor prăjiți în unt, cu paste, în rizoto, în supe și în multe alte feluri de mâncare. Sunt un articol culinar specific al bucătăriei tradiționale provensale și vieneze, dar și al bucătăriei tradiționale a altor țări. Sunt exportați în toată lumea și, sub formă uscată, ajung în țări unde nu cresc în mod natural, cum ar fi Australia. "Boletus edulis", la fel ca "Boletus badius" și alți
Hrib cenușiu () [Corola-website/Science/309377_a_310706]
-
clasificate de regulă în trei categorii : de dragoste, satirice și doctrinale. Predomină cele satirice și amoroase, în limitele stabilite de poezia „"cancioneril"” (gen de poezie cultă ce se cultiva în secolul XV, în special în metru minor) și cu influențe provensale, pe un ton de galanterie erotică mascată de alegorii subtile. Din toate creațiile se remarcă „"Coplas por la muerte de su padre"” („"Cuplete pentru moartea tatălui său"”), grație îmbinării reușite de tradiție și originalitate. În ea Jorge Manrique face elogiul
Jorge Manrique () [Corola-website/Science/307995_a_309324]
-
Universității "Babeș-Bolyai" din Cluj. A predat cursuri de literatură universală și comparată, de limba latină, engleză, franceză și italiană. A fost un excelent cunoscător al limbilor germană, spaniolă și maghiară, a stăpînit limba portugheză, s-a interesat de aspectele limbii provensale. Și-a susținut doctoratul în filologie cu o lucrare despre Ugo Foscolo, în 1975. A colaborat cu articole despre literatura universală și cu traduceri în revistele Tribuna, Steaua, Echinox și Transilvania. Este adeptul unei traduceri literare, poetice, de o mare
Teodor Boșca () [Corola-website/Science/313848_a_315177]
-
și astăzi versiuni standard în literatura germană). Datorită unor polemici, în 1801 Schlegel se mută la Berlin. Aici susține o serie de prelegeri ("Über schöne Literatur und Kunst" - Despre literatura frumoasă și artă, 1884) făcând paralele între literaturile clasice, germană, provensală și romanică (spaniolă si italiană). Dupa despărțirea de Caroline, în 1803, intră în compania celebrei Madame de Staël, pe care o însoțește fie la castelul Coppet ( astăzi o localitate elvețiană lângă granița cu Italia) lângă lacul Geneva, fie în lungi
August Wilhelm Schlegel () [Corola-website/Science/310868_a_312197]
-
geografic al României," chiar dacă în câteva dintre articolele asupra familiilor boierești sunt păstrate referiri la tradițiile de familie (de exemplu, în cazurile familiei Balș, unde este pomenită tradiția descendenței din casa Balsa (Balșici) din Muntenegru și, prin aceasta, din seniorii provensali de Baux), majoritatea mitologiilor genealogice dispar. Familia Balș și-a stabilit legenda descendenței din dinastia Balšić (Balșici), care domnise în regiunea Zeta din Albania, în secolele XIV -XV. În afara marilor sinteze genealogice, una dintre preocupările cele mai importante ale lui
Octav George Lecca () [Corola-website/Science/335421_a_336750]
-
sa a scris un fel de manual pentru învățarea limbei rusești. Cunoaște limbile slave sau măcar pe cea rusească atât de bine ca pe cea franceză? Ne-ndoim asemenea. A scris apoi o Călăuză a Bucureștilor; un Dicționar al dialectului provensal în comparare cu limba română, în care pune cuvinte românești de gazetă, introduse de ieri-alaltăieri, alături cu fondul vechi romanic al limbei provinciale, d-sa mai primejduiește apoi vizitarea Teatrului Național prin piese scrise fără pic de talent și citirea
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
Béarn, Champagne, Normandia, Picardia, Poitou; ă bressoles catalane, calendretas occitane, școli diwan bretone, ikastolaks basce; ă Asociația „Apărarea și Promovarea Limbilor d’Oïl” (DPLO); ă Societatea de etnologie și folclor din Centru-Vest; ă Asociația Le Félibrige; ă Centrul de documentație provensală; ă Institutul de studii occitane; ă Conservatorul occitan din Toulouse; ă Institutul cultural al Bretaniei; ă anumite catedre universitare specializate; ă centre regionale de documentare pedagogică; ă institute și universități străine (din Germania, Canada, Spania, Marea Britanie, Italia, Japonia). În ceea ce privește rezultatele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
condensează în celula 34 atmosfera aceea inefabilă și fără de seamăn pe care numai închisoarea o poate făuri: ceva foarte apropiat de ce va fi fost curtea ducilor din Burgundia sau a regelui René de la Arles ori a unei court d'amour provensală, ceva foarte asemănător cu paradisul, ceva foarte japonez, cavaleresc, ceva ce i-ar fi înnebunit pe Henry de Montherlant, pe Ernst Jünger, pe Stefan George, pe Malraux, pe Chesterton, pe Soljenițîn, ceva alcătuit din curaj, dragoste de paradox, încăpățînare, sfîntă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Departamentul de Studii Romanice al Universității "La Sapienza" din Romă, pe o temă privind semantica gustului în literatura medievală, tânăra cercetătoare propune în acest volum o revizitare modernă a liricii și ideologiei trubadurilor, prin analiza și istoria semantica a termenului provensal cossirar, care nu își află în limbile neolatine echivalente corespunzătoare. Un filon generos al cercetării pornește de la accepțiunea de bază a termenului, mai apropiată de latinescul considerare, pentru a dezvolta o analiză a acesteia în opera Sfinților Părinți și în
Studii culturale româno-ilaliene by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12436_a_13761]
-
lasă pe maică-sa În bucătărie și Îl conduce pe Wakefield pe un coridor lung. Aprinde lumina În dormitorul cel mic: teancuri de cărți stau clădite pe lîngă pereți, cărți de folclor balcanic, despre cultele mistice ale Evului Mediu; poezie provensală, legende ale catarilor; un tratat bogomilic, scrieri de alchimie ale lui Flammel, o enciclopedie a vrăjitoriei; Gershom Sholem despre Cabala; biografiile lui Giordano Bruno și Francis Bacon; gramatici aramaice, ebraice și grecești. O pictură Înfățișînd copacul Kabalei, cu shekinah În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
au făcut studiile sale de literatură clasică în orașul său natal. La 1813 a luat parte ca voluntariu în războiul împrotiva francezilor, iar la 1816 îl vedem studiînd în Goettingen limbele moderne. În urma îndemnărilor lui Gothe să fi studiat limba provensală. La 1830 deveni profesor la Bonn, la care catedră rămasă până la moartea sa, întîmplată la 29 mai 1876. El a scris în limba germană. Opere mai însemnate are: Romanțe spaniole (Berlin, 1821); Studii contribuind la cunoașterea poeziei romanice (Berlin, 1825
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
luă Dante: Vita nuova, Convivio și De vulgari eloquentia sunt, mai ales, ultimele două, și niște meditații teoretice asupra poeziei și elocinței, pe lângă conținutul lor filozofic, filologic și politic. O altă poetică a Evului Mediu a fost cea a școlii provensale (gaya scienza), a trubadurilor și a acelor cours d’amour cavalerești, care practicau o poezie hermetică (trobar clus) cu profund și riguros sens criptic (ca de altfel, cum se știe, și Divina Comedie, dar cu alte implicații). Francesco d’Assisi
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
acelor cours d’amour cavalerești, care practicau o poezie hermetică (trobar clus) cu profund și riguros sens criptic (ca de altfel, cum se știe, și Divina Comedie, dar cu alte implicații). Francesco d’Assisi, până-n vârful unghiilor plin de cultura provensală (era de altfel provensal după mamă), a introdus această poetică în viața religioasă, pe care a transformat-o într-o variantă a cavalerismului rătăcitor și căreia i-a imprimat o viziune oarecum panteistă, la un pas de erezie și de
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
catharismul radical exista mult mai de timpuriu (din 1167, În Provența) decît mărturiile care Îl atribuie patarinilor bosniaci și, prin urmare, dacă acei din urmă l-au Îmbrățișat vreodată, se poate foarte bine să-l fi adoptat dintr-o sursă provensală. 7. Dualismul bogomilic Chestiunea dualismului bogomilic este una dintre cele mai dificile cu care ne-am confruntat pînă aici. Pentru că, de fapt, nu e vorba numai de a descrie o doctrină manifest dualistă - ci trebuie mai Întîi să hotărîm dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
centrală. Pe la 1167 avusese loc o sciziune importantă În bogomilismul bizantin. O biserică, cea din „Sclavonia”, a rămas credincioasă vechii doctrine moderate sau pseudodualiste; a apărut Însă Încă o biserică, suficient de puternică pentru a-și impune dogma asupra catharismului provensal și asupra unei părți a catharismului lombard, care profesa un dualism radical. Centrul noii biserici era o localitate numită probabil Dragovița, care nu figurează pe harta regiunii balcanice 1. Pe la 1190 bogomilii moderați Își reluaseră ofensiva În Lombardia, Însă Provența
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
comunități În Toscana (la Florența și Spoleto), Însumînd 100 de perfecți 10. Albanenses, nu albanezii (care au migrat În valuri spre estul și sud-estul Italiei Începînd de la mijlocul secolului al XV-lea) ci albigenzii - cei care aderaseră la doctrina catharilor provensali din Albi (la nord-est de Toulouse) și din Împrejurimi -, se Împărțeau În două facțiuni: a lui Balasinanza, episcop de Verona, și a lui Ioan de Lugio (Lugano?) din Bergamo, filius maior și, potrivit informațiilor date de Sacconi, ulterior „uns episcop
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
pe care Îi face prizonieri În trupuri de oameni și de animale. Îngerii transmigrează din corp În corp, În așteptarea revenirii lor finale În lumea divină. Aici apar combinate, pentru prima oară, doctrina preexistenței sufletului cu ideea, curentă În catharismul provensal, că reîncarnarea este posibilă nu numai În corpuri omenești, ci și În corpuri ale regnului animal. Maria este un Înger, trupul MÎntuitorului este imaterial, aparent; MÎntuitorul n-a pătimit, n-a murit (fantaziasm bogomil). Minunile sale nu sînt adevărate. Toți
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
cărora nu trebuie să le fi Încredințat ei prea multe, nu conține nici un element de dualism radical, ca să nu mai vorbim de măreția sumbră a subtilităților speculației lui Ioan de Lugio. Cei doi Authié nu sînt defel moștenitorii Înaintașilor lor provensali, albigenzii, ci ai Învățăturilor unei biserici lombarde de la sfîrșitul secolului al XIII-lea, În care Îi recunoaștem ușor pe „francezi”, alias „Sclavini” - discipolii lui Caloiannes, sau pe bagnolezii de care vorbesc ereziologii de mai tîrziu. În general, doctrina profesată de
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
robustețea surâzătoare și bucuria de a exista. O SPECIE PERENĂ. Mai mult de șapte secole de sonet! Câte alte specii poetice cu formă fixă mai persistă? Sonetul își demonstrează ritmic noblețea, grația și în special capacitatea de esențializare. După experiențe provensale și italice, o dată cu momentul prerenascentist, dantesco-petrarchist (pregătit între 1260-1313 de Cecco Angiolieri, de Guido Cavalcanti și Dino Frescobaldi), Sonetul își asuma rigorile modelizante cvasi-sacralizate: două catrene, două terțete cu rime strict programate; paisprezece versuri endecasilabe în totul 154 de silabe
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
se poate naște decât în ochiul citadinului care-l privește de departe fiindcă nu trebuie să lucreze zi de zi în mijlocul lui. Țăranului nu-i pasă de peisaj, fiindcă e sufocat de nevoi și asudă cu spatele încovoiat, precum fermierul provensal de care vorbea Cézanne și care se ducea cu căruța să vândă cartofi la piață și "nu văzuse niciodată Muntele Sainte-Victoire". Numai omul urbanizat, deja destul de sigur pe traiul său, se poate deda la plăcerile promenadei și-ale contemplației. Așa cum
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
care mă interesează în mod special”, îi scria Wikander (Lund, 3 martie 1947) reputatului iranist George Cameron, la puțină vreme după apariția cărții sale despre „preoții focului” în Iran și Asia Centrală. Analiza Poveștii numerelor în comparație cu elemente de folclor turc, persan, provensal are meritul de a include detalierea unui pasaj din cartea pehlevi Arda Wiraz, probabil singura referință mai precisă la acest text folosită de un autor român până la Culianu 1. Hasdeu citează o sursă foarte recentă în epocă, ediția lui Martin
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
modern mong. = mongol(ă) mrom. = meglenoromân(ă) nap. = napolitan n. = neutru ngr. = neogreacă, neogrecesc n.n. = nota noastră norv. = norvegian(ă) n. pr. = nume propriu oc. = occitan(ă) ol. = olandez(ă) pl. = plural pol. = polonez(ă) pop. = popular port. = portughez(ă) prov. = provensal(ă) ret. = retoroman(ă) rom. = română, românesc rus. = rusă, rusesc scr. = sârbocroat(ă) sd. = sard(ă) sec. = secol(ul) s.f. = substantiv feminin sg. = singular sic. = sicilian sl. = slavon slov. = slovenă slv. = slovacă s.m. = substantiv masculin s.n. = substantiv neutru sp. = spaniol
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
în secolele următoare. Am spus că e un termen impropriu deoarece susținătorii acestui antiaugustinism nu se revendică niciodată de la Pelagius, ci, eventual, de la învățații greci din secolul al IV-lea. Așadar, nu fără motiv Tibiletti preferă să vorbească despre „maeștri provensali”, și nu despre „semipelagieni”, iar Pricoco subliniază și el inexistența „semipelagianismului”. Dezbaterea despre semipelagianism constituie una dintre manifestările cele mai vii ale vieții intelectuale din secolul al V-lea, în care sînt implicate mai ales cercurile din Gallia, dar și
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
la invazia alanilor din acea vreme ne face să ne gîndim la primele decenii ale secolului al V-lea; sublinierea importanței liberului arbitru pentru oameni îl plasează în același cadru cronologic, care e acela al dezbaterilor dintre augustinieni și Maeștrii Provensali. De altfel, potrivit lui Ghenadie, ar fi trăit sub împărații Theodosius al II-lea și Valentinianus al III-lea, adică în prima jumătate a secolului al V-lea. Este autorul unui poem în hexametri, compus din trei cărți, intitulat Adevărul (în
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]