117 matches
-
VIII.1900, Crețești, j. Ilfov - 12.III.1978, Nürnberg, Germania), istoric literar, folclorist și poet. Este fiul Ecaterinei (n. Pascal) și al lui Gheorghe Dimitriu. După liceul (1912-1920) la Giurgiu și București, face studii universitare de filologie romanică (română, italiană, provensală) la București (1920-1924), Rostock (1942) și Hamburg (1947), aici luându-și și doctoratul în filologie, cu teza Die sprichwörtlichen Redensarten in der rumänischen Sprache. Este, succesiv, profesor de liceu la Cernavodă, Giurgiu și București (1924-1935), lector de limba și literatura
DIMITRIU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286776_a_288105]
-
304); vezi și E. Stein, Histoire du Bas-Empire (trad. în franceză de J.-R. Palanque), Desclée de Brouwer Paris, 1949-1959, vol. I: De l’état romain à l’état Byzantin (284-476), p. 276. 21. Ennodius provenea dintr-o familie aristocratică provensală. S-a stabilit în Italia de Nord în 490, când era tânăr. La 20 de ani intrase în rândurile clerului din Pavia, apoi a plecat la Milano. Și-a sfârșit cariera ca episcop de Pavia. Renumele de cărturar i l-
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
în afara mănăstirii. Era un model răspândit. Cassian procedase la fel. După ce trăise în Orient ca anahoret, s-a întors în Franța și a întemeiat la Marsilia mănăstirea Saint-Victor11. Iar prezența acestui ilustru călugăr i-a inspirat și pe alții. Monahismul provensal a luat un avânt neobișnuit. Cassian i-a cerut episcopului Castor din Apt, fratele lui Leontius din Fréjus, să întemeieze și el o mănăstire la Ménerbes. Tot el l-a lăudat pe Honoratus 12 și, probabil, l-a sfătuit să
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Alfred de Musset, Victor Hugo, Théophile Gautier, Jean Reboul, Adolphe Belot, François Ponsard. Pentru transpunerea în românește a Cântului IV din poemul Mirèio al lui Frédéric Mistral a fost premiat în 1882, la Jocurile Florale de la Forcalquier, de mișcarea literară provensală. SCRIERI: Aegri somnia, Iași, 1876; Versuri, Iași, 1890; Povestea vulpei, București, 1903. Traduceri: La Fontaine, Filemon și Baucis, Iași, 1874; Boileau, Arta poetică, Iași, 1875; [André Chénier, La Fontaine, Lamartine, Alfred de Musset, Victor Hugo, Théophile Gautier], în Traduceri, Iași
NAUM-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288372_a_289701]
-
românesc, războiul mondial. Versiunile din volumul Traduceri (Victor Hugo, André Chénier, Alfred de Vigny, Leconte de Lisle, J.-M. de Heredia, Teocrit) sunt deocamdată exerciții de școlar silitor, însă mai târziu experiența își spune cuvântul, încât tălmăcirea integrală a epopeii provensale a lui Mistral este meritorie. SCRIERI: Phidias și Parthenonul, Iași, 1911; Idealismul și realismul în artele plastice, Iași, 1912; Impresionismul și neoimpresionismul, Iași, 1912; Însemnătatea culturii artistice, Iași, 1912; Poezii, Iași, 1915; Ritmuri și rime, Iași, 1915; Rugăciune în codru
NAUM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288376_a_289705]
-
ca traducător de excepție al Sonetelor lui Shakespeare (1974; Premiul Uniunii Scriitorilor), traducere integrală care încearcă să restituie în românește nu numai sensurile originalului, dar și culoarea lexicului și plasticitatea versului. O a doua transpunere, la fel de izbutită, este Poezia trubadurilor provensali, italieni, portughezi, a truverilor și minnesängerilor (1980). Volumul este alcătuit în juxtă, punând în paralel originalul și traducerea. Lucrarea oferă o imagine de ansamblu a fenomenului poetic medieval din Provența, Italia, Franța, Germania. B. nu s-a mărginit la traducerea
BOSCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285821_a_287150]
-
-i de prisos, București, 1963; Dănilă o ia razna, București, 1963; Judecata, București, 1964; Curcubeul negru, București, 1969. Traduceri: Frederik Antal, Clasicism și romantism și alte studii de istoria artei, București, 1971; Shakespeare, Sonete, ed. bilingvă, Cluj-Napoca, 1974; Poezia trubadurilor provensali, italieni, portughezi, a truverilor și minnesängerilor, ed. bilingvă, Cluj-Napoca, 1980. Repere bibliografice: Mircea Tomuș, Cronică teatrală - „Curcubeul negru”, „Facla” (Cluj), 1969, 7145; Liviu Petrescu, Geometrii imaginare - Monument Shakespeare, TR, 1974, 22; Marian Papahagi, O antologie de poezie medievală, TR, 1980
BOSCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285821_a_287150]
-
discreditate decât cu fapte. Într-o scrisoare către A. Gorovei mărturisește: „J’ai mis dans mon livre tout mon amour pour Creangă et pour la Roumanie et j’espère que beaucoup de lecteurs le sentiront.” B., directorul Institutului de Studii Provensale și al Institutului de Studii Romane de la Sorbona, atras de toate limbile romanice, manifestă, într-adevăr, o preferință aparte față de limba română, cu un interes special pentru „chestiunile folclorice”. Astfel, acordă în monografie cel mai mare număr de pagini Poveștilor
BOUTIÈRE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285846_a_287175]
-
lui Creangă, stăruie asupra faptelor de limbă și stil, bazându-se pe studiul riguros și precis al vocabularului. De altfel, filologul a luat-o mereu înaintea istoricului literar: a colaborat regulat la revista „România”, a editat texte vechi franceze și provensale, a participat la congrese de lingvistică, la unul dintre ele cu un studiu despre limba română, Quelques observations sur les cartes léxicologiques de l’Atlas linguistique de la Roumanie, publicat în volumul Études romanes dédiées à M. Roques (Paris, 1946). Chiar
BOUTIÈRE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285846_a_287175]
-
în anul următor, tipărirea Țiganiadei a continuat, realizându-se astfel prima editare a epopeii. Au mai colaborat cu versuri și proză D. Gusti, Gr. S. Stamatin și I. Buttă, iar Fr. Damé cu un Studiu comparativ între limbele românească și provensală. R.Z.
BUCIUMUL ROMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285889_a_287218]
-
De la sora ei, din cînd În cînd. Avea un abonament la o librărie din apropiere și citea mult. — Pot să văd apartamentul? — Simțiți-vă ca acasă, șefule. Observă că televizorul nu era În salon, ci În sufragerie, mobilată În stil provensal, cu multe accesorii din aramă. Pe o poliță se afla o fotografie În care Hélène Lange se juca cu cercul și alta În costum de baie, În fața unei faleze, probabil la Etretat. Avea un corp frumos proporționat, longilin ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
aici, la marginea orașului, în rugăciune și mortificație, până la moarte, adică timp de trei decenii. A murit în brațele primului episcop al localității, sf. Maximin. Am remarcat că localnicii sunt mândri de sfânta lor, așa cum sunt mândri de cultura lor provensală pe care o păstrează în limbă, muzică, obiceiuri, folclor, etc. Intru în bazilică și mă impresionează prin mărime, sobrietate, ca și prin orga la fel de impunătoare. Aici am ocazia de a mă întâlni în sfârșit cu Alain le Stir
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
colegiului: era la fel de mare ca Palatul Papilor! Colegii m-au luat peste picior pentru că spuneam „șaizeci cu zece“ În loc de „șaptezeci“ și că nu știam de pîinea cu lapte, unt și stafide. Cine-cluburile din Bruxelles au constituit o schimbare față de cinebusurile provensale și de instalarea proiectorului și a unui ecran mobil În sala de festivități dintr-o școală sau dintr-o uzină. Mi-amintesc de o seară la Caumont-sur-Durance, cînd proiectorul n-a vrut să meargă: oamenii l-au rugat pe tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
semănam oare de ajuns? Ar fi fost mai inspirat dacă mi-ar fi dat să-i corectez șpalturile, ca pe vremuri. Poate că i-ar fi plăcut să vin să stau de vorbă cu el, În timp ce scria În stăreția lui provensală? N-aș mai fi astăzi, la treizeci de ani de la apariția acestei lucrări - bestsellerul lui, s-ar putea zice - și la douăzeci de ani de la moartea autorului, pe cale să-mi pierd sîngele rece În fața unor pagini despre care aș spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
lui, despre copiii lui (cărora le dădea numele adevărate), dar fără să-și asume mari riscuri. De fiecare dată cînd sensibilitatea lui Îl conducea la abordarea unor situații neplăcute, se refugia Într-un lirism ingenuu sau În descrierea unui peisaj provensal. Povestește, de pildă, că a vizitat cu copiii mai mari o expoziție de tablouri ale lui Cézanne. A simțit că nu reacționa la fel ca noi În fața acelor tablouri, dar, În loc să examineze diferența, el redactează o pagină de critică de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
cele cinci cărți ale tatei care Îi aparțin tot atît cît Îmi aparțin și mie, din moment ce poartă dedicația „Lui François și Tinei, copiii mei“? Copilăria copiilor mei se Înfățișează ca un jurnal de bord ținut de autor În casa lui provensală: „Straniu sentiment să-mi regăsesc fiul Împreună cu tînăra sa soție. Au trăit aici cînd erau logodiți. Căsătoria lor e Încă vie În mintea mea. S-a terminat: smulgerea definitivă s-a consumat“. Smulgerea definitivă! Mă lua drept o măsea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
lasă pe maică-sa În bucătărie și Îl conduce pe Wakefield pe un coridor lung. Aprinde lumina În dormitorul cel mic: teancuri de cărți stau clădite pe lîngă pereți, cărți de folclor balcanic, despre cultele mistice ale Evului Mediu; poezie provensală, legende ale catarilor; un tratat bogomilic, scrieri de alchimie ale lui Flammel, o enciclopedie a vrăjitoriei; Gershom Sholem despre Cabala; biografiile lui Giordano Bruno și Francis Bacon; gramatici aramaice, ebraice și grecești. O pictură Înfățișînd copacul Kabalei, cu shekinah În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
au făcut studiile sale de literatură clasică în orașul său natal. La 1813 a luat parte ca voluntariu în războiul împrotiva francezilor, iar la 1816 îl vedem studiînd în Goettingen limbele moderne. În urma îndemnărilor lui Gothe să fi studiat limba provensală. La 1830 deveni profesor la Bonn, la care catedră rămasă până la moartea sa, întîmplată la 29 mai 1876. El a scris în limba germană. Opere mai însemnate are: Romanțe spaniole (Berlin, 1821); Studii contribuind la cunoașterea poeziei romanice (Berlin, 1825
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
țăranii care locuiau în zone geografice foarte restrânse și care nu obișnuiau să călătorească, nu vorbeau limba franceză, care era considerată limba clasei elitiste, ci dialecte și limbi regionale, cum ar fi limbile bască, bretonă, corsicană și occitană, și dialectele provensale și germanice (în Flandra și Alsacia). Rezistența cea mai puternică opusă Revoluției a venit din partea acestor populații, cu precădere a celor din vestul țării (Vandeea). Chiar dacă anumite secțiuni ale acestei populații, în mare parte funcționarii și clasele de mijloc, au
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
de Frances, 1977). 31 Citat în R. Martelli, op. cit., p. 146. 32 P. Bodineau, La Régionalisation (Paris: Presses Universitaires de Frances, 1995), p. 14. 33 J-F. Gravier, Paris et le desert Française (Paris: Flammarion, 1947). 34 Numele derivă din cuvântul provensal ,,félibre" care înseamnă ,,onoare". 35 Alexis de Tocqueville, De la démocratie en Amérique (Paris: Vrin, 1990 [publicată prima dată între 1835-1840]). 36 J. Loughlin ,,Personalism and Federalism in Inter-war France", în P. Stirk (editor), The Context of European Unity: the Inter
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
sare și piper. Lăsați să fiarbă 20 minute, scurgeți orezul și puneți-l Înapoi În cratiță, pe foc mare, pînă se evaporă toată apa rămasă. Amestecați bine pentru ca boabele să se desprindă unele de altele (n.tr.Ă. Preparat specific provensal. Se obține mixînd fin 50 grame capere, 50 grame măsline negre sau verzi, fără sîmburi, 1 cățel de usturoi și 1 lingură zeamă de lămîie. Rezultă o pastă apoasă care se emulsionează prin frecarea În mojar sau la robotul de
Alimentația preventivă împotriva cancerului [Corola-publishinghouse/Science/1861_a_3186]
-
robustețea surâzătoare și bucuria de a exista. O SPECIE PERENĂ. Mai mult de șapte secole de sonet! Câte alte specii poetice cu formă fixă mai persistă? Sonetul își demonstrează ritmic noblețea, grația și în special capacitatea de esențializare. După experiențe provensale și italice, o dată cu momentul prerenascentist, dantesco-petrarchist (pregătit între 1260-1313 de Cecco Angiolieri, de Guido Cavalcanti și Dino Frescobaldi), Sonetul își asuma rigorile modelizante cvasi-sacralizate: două catrene, două terțete cu rime strict programate; paisprezece versuri endecasilabe în totul 154 de silabe
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
catharismul radical exista mult mai de timpuriu (din 1167, În Provența) decît mărturiile care Îl atribuie patarinilor bosniaci și, prin urmare, dacă acei din urmă l-au Îmbrățișat vreodată, se poate foarte bine să-l fi adoptat dintr-o sursă provensală. 7. Dualismul bogomilic Chestiunea dualismului bogomilic este una dintre cele mai dificile cu care ne-am confruntat pînă aici. Pentru că, de fapt, nu e vorba numai de a descrie o doctrină manifest dualistă - ci trebuie mai Întîi să hotărîm dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
centrală. Pe la 1167 avusese loc o sciziune importantă În bogomilismul bizantin. O biserică, cea din „Sclavonia”, a rămas credincioasă vechii doctrine moderate sau pseudodualiste; a apărut Însă Încă o biserică, suficient de puternică pentru a-și impune dogma asupra catharismului provensal și asupra unei părți a catharismului lombard, care profesa un dualism radical. Centrul noii biserici era o localitate numită probabil Dragovița, care nu figurează pe harta regiunii balcanice 1. Pe la 1190 bogomilii moderați Își reluaseră ofensiva În Lombardia, Însă Provența
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
comunități În Toscana (la Florența și Spoleto), Însumînd 100 de perfecți 10. Albanenses, nu albanezii (care au migrat În valuri spre estul și sud-estul Italiei Începînd de la mijlocul secolului al XV-lea) ci albigenzii - cei care aderaseră la doctrina catharilor provensali din Albi (la nord-est de Toulouse) și din Împrejurimi -, se Împărțeau În două facțiuni: a lui Balasinanza, episcop de Verona, și a lui Ioan de Lugio (Lugano?) din Bergamo, filius maior și, potrivit informațiilor date de Sacconi, ulterior „uns episcop
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]