198 matches
-
casei”, să vizioneze acolo „un film cu galinacee” sau indignându-se grațios în mijlocul pogoanelor sale „de situația din cipru și liban”. Poemul citat surprinde (ca și celelalte 11 Georgice, de altfel), atât prin lexicul poetic cu totul atipic, amestec de prozaisme, elemente împrumutate din limbajul jurnalistic („situația din cipru și liban”, „lumea a treia”) sau publicitar („cu gerovital se duc ridurile ca-n palmă”), cât și prin alternanța, la fel de neașteptată a mărcilor prezenței „vorbitorului” în text. Astfel, dacă în primele șase
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
VENIAMIN LOVIT DE-UN CAL DE CURSE PENSIONAR PE NUME MON POMPON VÎNDUT PENTRU SALAM, DAR ÎN ULTIMA OR| TRANSPORTA C|RU}E CU VAR." O caravană aseptică, la care alipesc vagoane și avangarda, care tocește sentimentul, întinzîndu-l disperat, și prozaismul de ieri, de azi, de totdeauna, care dă mutrele și locurile cu ieftină vopsea gri, înghite o lume care ține, cu patimă, de petele ei de culoare. Pe care i le procură estropiații, femeia nebună căutîndu-și bărbatul dus cu dricul
Spune-i că le voi culege pentru el... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10055_a_11380]
-
crizei de ideal”, reflectând zbuciumul stării de tranziție, ori ca un poet al aspirației și al tăgadei, în descendența lui Tudor Arghezi (cu care se înrudește și prin cultivarea unui anumit tip de limbaj). Odată abandonate idealizarea vieții și transfigurarea prozaismului realității în sensul aspirațiilor romantice, în pagină sunt aduse abisul sufletesc, descurajarea în fața lipsei de țel spiritual, golirea de sensuri înalte a dragostei, creației, chiar a existenței. Versurile, senine altădată, devin „supărate rău”, iar poetul se preschimbă dintr-un abstras
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290090_a_291419]
-
chiar în propria formulă lirozofică)", p. 257) sau "Volumul (Ninge la o margine de existență) pare o foarte derutantă amestecătură de scriituri, de la versul clasic și de la poemul în proză până la versul liber, împănat cu textualism, nelipsind aforismul sau eseul. Prozaismul se îmbină cu lirismul inefabil, cu delirul verbal mânios sau ironic, cu observația banală abundând în "sofisme", străluminate, în câteva valuri, de observații profunde și de înaltă filozofare. Simți însă că amalgamul acesta e doar aparent, căci se coagulează într-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
S. se deosebește însă de tonul solemn hieratic, neoromantic în fond, caracteristic lui Ștefan Aug. Doinaș sau vărului său Radu Stanca. Evocând Strada Dealului și Orăștia copilăriei, emblemă, de fapt, a provinciei patriarhale interbelice, poetul se apropie mai curând, prin prozaismul intenționat, de Ioanichie Olteanu. Acest spațiu sacralizat al amintirii este populat de o galerie de figuri burlești, portretizate prin îngroșarea trăsăturilor distinctive, prin bizareria lor comportamental-maniacală. În fond, e o tandră recuperare lirică a trecutului proiectat fabulos, la care concură
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289857_a_291186]
-
mine... așa cum voi arăta în viitor. Nu. Prefer să nu știu... nimic din ce se va întâmpla mai târziu cu tine. — Și asta numești dragoste. Ești lipsit de orice simțire... de orice sentiment normal. Cuvintele căzură cu greutate - nimicitoare prin prozaismul lor, după conflictul atât de abstract dintre ei doi. John Robert le simți precizia mortală înțelegând, cu groază, că discuția lor luase sfârșit. Vorbi: — Ești răscolită, tulburată, pentru tine totul înseamnă doar o experiență nouă, și ești decepționată. Dar pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
prezentului, dar exprimată artistic 110. Obiectul urii și al batjocurii nu putea fi decât filistinul, ipostază tipică a ipocriziei burgheze 111. Exemplul cel mai bun îl constituia Germania, unde critica mentalității filistine - cu toate îngâmfările ei greoaie și stupide, cu prozaismul cras, cu prețuirea falsă și total disproporțională a valorilor intelectuale, pentru a masca preocuparea obsesivă față de cele materiale - a jucat un rol esențial în tabloul vieții culturale din prima jumătate a secolului XIX112. Aprecierile gravitau în jurul antitezei dintre puterile creatoare
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
neînțeles, nu-și înfrânează gesticulația cabotină, nici febrilitatea elanului potatoric. În băutură e uitarea și în clinchet de pahare el își găsește bucuria de a trăi. În clipele de incitație se dedă cogitațiunii și atunci stihuirea se prăvălește într-un prozaism dezolant. Poate pentru a nu strica omogenitatea volumelor, K. a lăsat deoparte poeziile de congestionată rostire proletară. La bătrânețe, trăirea mistică îl acaparează (Crinul mistic, 1942). Zbuciumul s-a potolit și, în locul plânsetelor impudice și al propensiunii spre orgiastic de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287704_a_289033]
-
decât o încercare de a profita trupește de o femeie naivă și de a încornora un soț „cam prostănac”549. Pentru a-și atrage „prada” de partea sa, călugărul din mediul rural (VIII. 2) oferă femeii îndrăgite daruri, de un prozaism care-i denotă educația: un mănunchi de usturoi din grădina pe care o lucra el singur, un coș cu mazăre, o legătură de ceapă verde sau arpagic. Când întâmpină un refuz, este gata să sporească avansurile cu alte plocoane: ciuboțele
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
sentimentul tulburător al diversității infinite, de acela al precarității omului și a civilizațiilor, a „tărâmurilor”. În două rânduri e descrisă insula Helgolanda, iar fotografia plină de cețuri nordice rămâne în memorie pentru totdeauna. Textul își extrage poeticitatea din banalitate, din prozaism, din exactitate: transoceanicul, ,,Blücher”-ul, are atâtea și atâtea cabine, motoare, e de două ori mai lung decât cea mai înaltă clădire din lume, are telegraf la bord, lumină electrică, dușuri și restaurante: așa începe poematicul modern al lumii fabricate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289378_a_290707]
-
că discriminarea etnică, intoleranța religioasă, politizarea BOR sunt câteva subteme derivate din tema centrală. 2. Talentul literar îndoielnic constituie o culpă pe care Arghezi nu scapă nici un prilej de a o amenda. Obiecțiile principale sunt: lipsa de stil și originalitate, prozaismul sau prolixitatea scriiturii iorghiste, în genere, iar tehnica favorită este a retorsiunii, polemistul plasându-se pe terenul advers, pentru a-i divulga vulnerabilitatea. Din acest unghi, "Cu prilejul revoluției chineze" este un text antologic de respingere polemică, bazat, aproape exclusiv
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
tonului, a frazării, a metaforei, dar și o ușoară schimbare de atitudine. Poetul se află la o vârstă a schimbărilor, indecizia alegerilor se insinuează încet și aduce cu ea o oarecare ambiguitate. Simțurile par obosite de atâta spectacol, un ușor prozaism se infiltrează acum. Întâmplări crepusculare și alte poeme (1984) trădează un poet de expresie modernă, un spirit elegiac, atent la mișcarea din sine și din jurul său. Dramatismul stărilor sugerate răzbate în text: „Cineva te dă pe ușă afară din propriul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286677_a_288006]
-
Poesie der Antipoesie -, Ștefan Augustin Doinaș reținea în special ideea de "destrucție" a ordinii anterioare în vederea unei alte "sinteze"; poetul Aventurilor lirice, zice Doinaș, aspira la o reașezare a lucrurilor în consonanță cu timpul: "Antipoezia din poemele lui Geo Dumitrescu (prozaismul, sarcasmul, aglomerația verbală redundantă, banalitatea crasă, lipsa de formă, retorica sentimentală sau tezismul moral etc.) se află, în înțelesul dat de Rey acestui termen, în elementele rezultate din pulverizarea unei tradiții poetice care acum sunt chemate să sugereze o altă
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
religioasă și artistică, ce le-a dat înălțimea, a împietrit în veac și nimeni n-o mai poate transforma în fluidul de flăcări, care a fost altădată. Artei îi trebuie într-adevăr și mit și mister ca să poată birui vicisitudinile prozaismului modern și să poată elibera sufletul în veșnicieși în nemărginire. Dar acest mit nu poate fi unul fabricat sau împrumutat, ci mitul eroismului istoric și al folclorului național. El singur e imaginea ideală, pe care un neam și-o face
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
modele” sau despre un „epigonism anonim”, e perfect legitimă, numai că autorul însuși își fundamentează analiza poeziei pe un asemenea „supralimbaj”, în funcție de care evaluează producția lirică. De pildă, în Poeți contemporani (1978) lui Marin Sorescu i se reproșează „anecdotismul poetic”, „prozaismul” și „registrul minor” al dicțiunii, lui Nichita Stănescu - „o conștiință artistică nomadă”, „genul hibrid”, „frigiditatea emoțională”, „o impresie de superficialitate și de improvizație”, „absența lirismului”, lipsa „de profunzime și de substanțialitate”, iar lui Mircea Ivănescu - persistența „în imediat, în domesticul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288466_a_289795]
-
la fel de bine și de romantism, și de suprarealism, și de expresionism, și de modernism. Volumul pare o foarte derutantă amestecătură de scriituri, de la versul clasic și de la poemul în proză până la versul liber, împănat cu textualism, nelipsind aforismul sau eseul. Prozaismul se îmbină cu lirismul inefabil, cu delirul verbal mânios sau ironic, cu observația banală abundând în "sofisme", străluminate, în câteva valuri, de observații profunde și de înaltă filosofare. Simți, însă, că amalgamul acesta e doar aparent, căci se coagulează într-
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Este aici și o amară desnădejde eminesciană care a Înțeles ca nimeni altul că femeia contemporană lui este incapabilă În a Îmbrățișa și Înțelege mistagogia esențială. Refuzul mîntuirii În mîntuit azur va fi urmat de retragerea În comicul și În prozaismul vieții obișnuite. Eroina nu a știut să beneficieze de adevăratul tropheion. Trăind Într-o societate androcrată și dextrocrată eroina nu poate să se Înalțe la eonul superior, mielinizarea ei fiind minimală. Dacă Luceafărul poate fi asimilabil unui Cristos redemptor atunci
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
ideograme ale mainimicului pătând cu un sânge poetal foaia verde”. Titlul Scurtă proză, frecvent în acest volum, nu se referă atât la aspectul formal al textului sau la atracția exercitată de prozaic asupra liricului, ci indică mai degrabă obiectul acestuia: prozaismul descurajator. Docta puella, proiecția duios-ironică a duhului livresc, o umbră de „fecioară Geraldine” (Ion Pop), înlocuiește îngerul tradițional în dialogul (sau „lupta”) scriitorului cu el însuși. Poetul echinoxist refuză tradiția angelică, ia în deriziune vechiul motiv pentru a-l înlocui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288227_a_289556]
-
Manolescu apără numaidecât filiera românească a unor Jack Kerouac, Allen Ginsberg, Bob Dylan & Co., accentuînd „angajarea în problemele timpului” și amendând „impresia greșită a unora”, cum că „acești poeți [ai Cenaclului de Luni] sunt frivoli în ironie, superficiali și negativiști”. Prozaismul și fronda caustică, invazia obiectuală într-un citadinism alienant și fermecător deopotrivă, apoi clișeele suprarealiste, apetitul pentru mecanisme, spiritul publicitar, strălucirile cibernetice, manifestările „psihedelice” ca în textele Beatles-ilor, rockul, poza erotică dezabuzată, euforiile alcoolice, deprecierea lumii-kitsch, robotizarea atitudinală, alintările eului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286439_a_287768]
-
acestei lirici se regăsește, întreagă, în căutarea neobosită a harului veșniciei, a cărei simplă presimțire - în infinitul unei clipe unice sau, cum repetă aproape obsesiv poetul, în „fărătimp” - îl umple pe om de o fericire fără nume, salvându-l de prozaismul și lipsa de sens a existenței obișnuite. Proza lui N., expresie a unei sensibilități puțin obișnuite, capabilă să surprindă în evenimente și obiecte aparent neînsemnate dovezile apartenenței tuturor lucrurilor la „cântul universal” al luminii și vieții, al bucuriei de a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288456_a_289785]
-
bicefală nu înseamnă societate pe acțiuni... ar fi ceva asemuitor cu o imensă familie, unde el și ea trebuie să gândească într-un singur sens. Mult prea serios început pentru referirile glumețe (dar, reale) care urmează, pentru că mă gândesc la prozaismul vieții, deși visăm frumos, la nevoia de hrană concretă, chiar dacă ne tună prin cap zeci de proiecte și idei, la comportamentul bizar când în mintea noastră suntem curați și luminați. Dacă ne uităm pe stradă, suntem impresionați de moda asta
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
continua: Doina Ioanid, Ioana Nicolaie, Simona Sora, Anca Manolescu etc, etc, etc. Pentru ce au adus fiecare nou ar trebui atâtea detalii... Împreună s-au înscris în tendințele moderne ale literaturii, fiecare în domeniul abordat. Poezia feminină a adus nou prozaismul poetic, luciditatea tăioasă și rece, semnificația autobiografică. Proza a adus tendințele cele mai captivante în ultimii ani: indiferența față de timpul biografic, detașarea de real, realismul fantastic, onirismul cu distorsiunile lui, interesul pentru rememorare (cu demontarea firească a mecanismului acestuia), revenirea
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_991]
-
filosofiile” -, dar cumpănite, echilibrate de o aserțiune precum „Iubesc mai mult viața decât ideile pure”. Universul poetic se înclină tot mai primejdios către proza cotidianului, spre confesiunea voit apoetică în care soții discută în pat povestea ultimei sute de lei - prozaism care poate fi doar o altă poetică. Dar senzualitatea salvează și secvențele frizând banalitatea și clișeul - bunăoară „un strop de viață e mai prețios ca orice” - prin tulburătoare desene japoneze: „Eu mă dezbrac și conturul meu se suprapune/ Pe conturul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288432_a_289761]
-
Filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor. Din 2002 este membru al PEN-Clubului Român. Lirica lui V., „plină de aluzii la cultură, este, totuși, în primul rând poezie a observației directe, imediate, în care metaforismul «împăunează» abia o emisiune verbală de un prozaism voit, tocmai pentru a sublinia erupția poeticului prin structurile cotidianului banal și naturalist, asemenea unei surprinzătoare prezențe (poate inevitabile) a ierbii prin crăpăturile unui asfalt” (Ștefan Aug. Doinaș). Poetul se înscrie în ecoul unui postmodernism în care el însuși devine
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290671_a_292000]
-
cultivarea ostentativă a unor imagini sordide. Se tinde astfel spre o formulă ce conține însuși procesul de creație, spre o definire de sine prin propriul demers poetic. V. este un temperament romantic bine cenzurat, cu o luciditate crudă, terifiat de prozaismul unei existențe golite de romantism. SCRIERI: Frontiera dintre cuvinte, București, 1988; Poeme din Ev-Mediul odăii, București, 1991; Orașul de sub varul pereților, Piatra Neamț, 1995; Femeia din Ev-Mediul odăii, Timișoara, 1996; Tratat despre Ochiul Orb, București, 1996; Podul sau Dictatura ochiului, Timișoara
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290671_a_292000]