198 matches
-
care apelează, poetul concepe lumea proiecțiilor sale în modul propriu postmodernismului. Atras de stări de criză, Bacovia le întrupează cu o fantezie ce îl îndepărtează involuntar de simbolism. Involuntar, dacă ținem seama că îi slăbește acuitatea senzorială. O va înlocui prozaismul anticipator al actualei modernități, cu "transcrieri" neașteptate și imixtiuni subtextuale. În Fragments d'un discours amoureux, Roland Barthes relevă că orice act de comprehensiune se constituie dintr-un lanț de receptări, teză reluată și continuată de Jauss. Procesual vorbind, într-
Mutații în interpretarea modernismului by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/16914_a_18239]
-
de bloc, noroc de prostie: șunci și destine de porc/ viața pe cancioc și mistrie/ meserie care se sparge în zidire de viu și de morți". Bășcălia balcanică și umorul negru, duritatea și tragismul cuvintelor se traduc în imagini ale prozaismului și banalității alienante, imagini ce amintesc de Ezra Pound și de alte influențe de peste ocean. Cu o mai profundă și mai clară raportare a sinelui la universul de kitsch postmodern al zilei de astăzi, Traian Coșovei scrie în metaforele deriziunii
Poeme de mahala by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/16947_a_18272]
-
instaurează de-a binelea golul. Astfel lirismul pare a se răzbuna pe lume ca și pe sine, printr-un discurs sado-masochist. Golul ontologic pare a fi ținta sa urmărită prin intermediul unui gol poetic ce se realizează prin practicile antipoetice ale prozaismului, anecdotei, descrierii neutrale, ironiei, sarcasmului. E o dezabuzare cvasigenerală, o "cădere" într-o zonă în care creația se măsoară, paradoxal, prin factorii care o limitează, o reduc, o compromit. Dar versurile Irinei Mavrodin își îngăduie a urma un traseu contrar
Între gol și plin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15841_a_17166]
-
mînă de către trecutul regim, își compun "țesuturile poemului" din "fierbinte actualitate", netrucată, nedrămuită. Singură, corectitudinea reacției moral-civice nu e în stare a acorda o mare valoare textului suferind de o carență estetică. E corect diagnosticat, în anume circumstanțe, pericolul supralicitării prozaismului drapat în patetism: "S-o spunem direct: unele din poemele de revoltă ale Florenței Albu amintesc prea de aproape factura gazetăriei sale foarte onorabile din lunile de după revoluție și probabil că, în condițiile libertății, cînd indignarea poate lua calea adecvată
Ultimul Cornel Regman (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15869_a_17194]
-
clișee care participă la constructul cultural femeie, cu o atitudine delicat-firească și ușor autoironică: "o să-mi iau țoale/ (...) o să-mi iau ceva la întîmplare/ depresiile-s desigur țicnite/ a mea e vicleană și-mbrăcată-n taior" ( Cînd nu mai e nimic). Tulbură prozaismul ostentativ cu imaginația ei privată, deformantă: Deși vremea demult s-a stricat/ soarele își dă pe răzătoare/ pielea de portocală" (Abia dacă-l recunoști). "Ioana" este femeia îndrăgostită aici și acum, trăind într-un oraș impregnat de parfumul plimbărilor către
"Nevăzutul" Bănulescu by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/16011_a_17336]
-
bogată și susținută corespondență o are cu fratele său, George Sorescu, autorul volumului, iar cea mai delicată, sensibilă, cu Nicolina Sorescu. Relații puternice, prietenie adevărată, dragoste filială impresionantă, iată ce ar putea rezuma conținutul scrisorilor. Spuneam că natura comunicării impune prozaismul în aceste pagini, dar chiar și stilul autorului se înscrie în același registru. Fraze simple, plate, uneori ca în redactările oficiale surprind neplăcut pe cititor. Foarte rar, dar atunci extrem de binevenite, apar scrisori în care recunoaștem umorul și spiritul parodic
Pentru o biografie a operei by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/15607_a_16932]
-
să vă întreb: cum se explică acest succes al poeziei Dvs. la publicul cititor de engleză? Să caut o explicație? Poate că, în atmosfera generală a poeziei americane care se publică astăzi, caracterizată, cu unele fericite excepții, prin "obiectivitate" și prozaism, poezia mea aduce o anume intensitate confesivă, un plus de culoare, cine știe. Deși situația mea financiară nu s-a ameliorat defel, am continuat să scriu poezii, iar ultimul volum l-am scris în englezește. Se numește Take My Word
Nina Cassian - "Simțeam nevoia unei evadări într-o zonă în care se mai putea strecura feeria" by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/16234_a_17559]
-
epică poate constitui, fără îndoială, obiect de admirație pentru orice naratolog. Mai mult însă decât prin rafinamentul construcției, proza lui Dumitru Radu Popa cucerește prin umor. Un umor subțire (dar nu leșinat), un umor care intră în combinație și cu prozaismul vieții de fiecare zi, și cu fantasticul livresc. Dumitru Radu Popa are în scris o oralitate elaborată, ca Ion Creangă. El nu este, deci, pur și simplu, un caragialian. Seamănă, de altfel, și cu alți scriitori români (inclusiv cu ceremoniosul
Un imperialist: Dumitru Radu Popa by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16329_a_17654]
-
pro domo, cît o construcție solidă a fundamentelor teoretice pe care se va întemeia, speră autoarea, poetica și poietica veacului în care de curînd am intrat. Pentru Perloff, poezia viitorului este eminamente o poezie a limbajului obișnuit, dar nu a prozaismului ori banalității, cum deja au încercat să o fasoneze generațiile din decada 80, la noi și aiurea. Autoarea înțelege conceptul de "limbaj obișnuit" în termeni wittgensteinieni, iar efortul principal al cărții este tocmai de a lămuri felul în care filozofia
Redescoperirea poeziei by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16398_a_17723]
-
E un fapt de tehnica, nu de creație. O recunoaștere, nu o cunoaștere (inițiere) în substanță. De aici propensiunea intertextualității spre ceea ce reprezintă o ocolire a lirismului direct, de nu chiar o subversiune la adresa lui. Sunt utilizate tramele epice, descripțiile stăruitoare, prozaismele, limbajele sfidător apoetice (termenii științifici, tehnici, de argou etc.)". Considerații teoretice la fel de revelatoare există în numeroase alte texte "analitice". Gheorghe Grigurcu nu face parada de concepția să despre poezie, socotind-o doar un instrument de investigare că oricare altul. El
Criticul de poezie numărul 1 by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16445_a_17770]
-
Un act erotic - recită din când în când eseistul - nu este pur și simplu un gest, fie el și plăcut, de împerechere exclusiv fizică, ci o fuziune totală între două ființe." Sună poetic. Din nefericire, însă, autorul alunecă repede în prozaism. Liviu Antonesei ține să evidențieze avantajele practice ale erotismului în raport cu sexualitatea:" Spre deosebire de sexualitate, în erotism, niciodată nu se intră în post coitum triste, niciodată nu intervine șsic!ț cu adevărat epuizarea fizică sau mentală, plictiseala sau suprasaturația." "în sexualitate, odată
Iubirea, bibelou de porțelan... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16463_a_17788]
-
noroc, poate fi întâlnită pe străzile Bucureștiului. Tocmai de aceea, altitudinea intelectuală a cărții ei ne găsește nepregătiți și ne uimește. Mai există cineva care și-a păstrat o gândire elevată în lumea noastră copleșită de trăiri viscerale și de prozaism? De necrezut! Autoarea cărții își concentrează atenția asupra anilor 1944-1948, făcând însă și unele incursiuni în trecut, până la începutul secolului, și în "viitor", până în vremea lui Ceaușescu. Pentru a reconstitui ce s-a întâmplat în viața ei și în istoria
Annie Bentoiu își amintește... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16481_a_17806]
-
să se recunoască/ în pata de pe mîna unui străin/ poate doar o veche arsură de țigară/ acum calmă ca o limbă moartă" (ibidem). Disjungem astfel stratul evident cel mai profund al acestui lirism de-o iluzorie simplitate, de un ingenuu-viclean prozaism, purtător de sarcini transcendente. Cu toate că are parte de-o recunoaștere anevoioasă, credem că din pricina jocului îndrăzneț cu insignifiantul, cu inaparența, cu inutilitatea (figuri ale smeririi reflexe) pe care-l practică, precum și a retoricii întoarse spre interior, părelnic sugrumate în melancolicul
Paradisul lucrurilor umileParadisul lucrurilor umile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11880_a_13205]
-
e definită prin câteva trăsături comune, deși Radu G. Teposu și Ion Bogdan Lefter au propus clasificări și excepții care trebuiau să dea de gândit. Trăsăturile stilistice cel mai frecvent menționate sunt următoarele: nonidentificare emoțională, luciditate, ironie, narațiune, oralitate, discursivitate, prozaism, ludic, livresc, intertextualitate și înclinație retro. Tematic, poezia se inspira din cotidianul cel mai obișnuit sau chiar derizoriu, avea deseori un subtext politic străveziu, care făcea din ea una propriu-vorbind politică, descria în loc să metaforizeze, pastișa și parodia, când nu transcria
Portretul generației la maturitate by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2742_a_4067]
-
Corneanu În 1993, în Istoria tragică și grotescă a întunecatului deceniu literar nouă1, Radu G. Țeposu scria: „De la ei (D. Stelaru, C. Tonegaru, Gellu Naum, Virgil Teodorescu, nota mea), de la «întârziatul» Leonid Dimov, de la parcimoniosul, mai apoi, Florin Mugur, de la prozaismul calin al lui Petre Stoica, dar mai ales de la redundanța fugoasă, studiată, a lui Mircea Ivănescu, toți poeți evoluați în răspăr cu tonul general al liricii, generația anilor ‘80 a învățat mult: notația cotidianului în registru prozaic și bufon, histrionismul
Posteritatea lui Leonid Dimov by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/2603_a_3928]
-
colo, ce să vezi ? Gunoiul s-a înmulțit mai abitir decât înainte. Orașul pune gunoiul cel nou peste cel vechi. Acum nici nu mai știi care e unul și care celălalt“. Acești eroi nu sunt însă cu totul scufundați în prozaismul vieții de fiecare zi. Își îngăduie evadări. Petrache are viziunea unor trăiri ideale, de noblețe și glorie, ceea ce îl îndeamnă să se cațăre pe statuia ecvestră din oraș, dublându-l în șa pe eroul de bronz titular. Nu știm chiar dacă
Realist și simbolic by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/2762_a_4087]
-
motive homerice", destui comentatori au apreciat-o în scris - în acea vreme și mai târziu. Dar ea nu era mulțumitoare de la început: prea multe referiri nominale la Penelopa, Ulise și navigatorii lui, la Troia, etc.; iar versul alb scăpa în prozaism, retorismul se întindea. Reluând această suită scrisă la 20 de ani, în autoselecții succesive, am întitulat-o "Cântecul Sirenelor" și am redus-o cu două treimi; ea e cuprinsă în Amnios (editura Paralela 45, 2006) - cea mai riguroasă antologie a
O relectură autocritică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8340_a_9665]
-
bunuri simbolice, în speță cu artiștii, ci și artiștii înșiși trebuie să-și schimbe radical vechile deprinderi. Disprețul față de acțiunea practică, satanizarea capitalistului, după vechile schemele consacrate ale fostei propagande de partid, autismul demiurgic al creației ca singură alternativă la prozaismul realului nemijlocit și încă multe alte reziduuri filosofice și educaționale, nu numai că sînt astăzi anacronice și puțin ridicole din punct de vedere teoretic, dar ele devin factori de blocaj moral și de inhibiție a existenței profesionale. Extrem de mobil ca
Muzeul Florean în 2008 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7770_a_9095]
-
foc a justiției poetice ? Ea condamnă la dezgust și uitare tot ceea ce Eminescu numește "mlaștină" și "bâiguit nărod". Justiția poetică, reduce la neant inducerea în derizoriu a poeziei fie că este vorba de eliminarea calității de cânt, transformarea într-un prozaism deșirat pe verticală, fie mai ales sancționează macularea de orice fel. Mai bine spus, este vorba de o producție patologică, astfel că se elimină prin ea însăși. Poezia este un templu, nu o cârciumă, nu un lupanar. Esențiala unitate a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
întâlnim la tot pasul clișee simboliste sau decadente, că la lectură impresia de artificialitate este covârșitoare, dar cu toate acestea nu cred că se poate vorbi la Bacovia despre o deplină conștientizare a convenției. La fel ca și incoerența și prozaismul din ultima perioadă, nici teatralitatea și artificialitatea excesivă din prima nu sunt rodul unei intenții. Avem de-a face mai curând cu un poet la care intuiția depășește calculul lucid. E mai firesc, în asemenea condiții, să punem acest "joc
Post ludum by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/9568_a_10893]
-
literaturii române. Cu toate acestea, el este proslăvit direct și indirect de Sabin Bodea, care, printre altele, a prevăzut cartea și cu o suită de fotografii, ca și cum ar fi vorba de evocarea unuia dintre marii clasici. Discuția, bineînțeles, dezamăgește, prin prozaismul ei, prin registrul minor în care se desfășoară. Interlocutorii își fac reciproc complimente, se pronunță cu superficialitate, convențional asupra unor probleme la ordinea zilei, își afirmă o viziune funcționărească asupra literaturii, aducând în discuție diverse „acțiuni culturale“ etc. În mod
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
de aceeași factură, Sabin Bodea însuși, pentru meritul de a-l fi glorificat pe Florin Bădescu... Umor pueril Doi autori - Zoița Bogdan-Tripa și Miron țic - și-au unit forțele pentru a scrie o piesă de teatru simplistă, fals-jucăușă, de un prozaism pe care nu-l poate ascunde aducerea în scenă, printre oameni ai zilelor noastre, a unor personaje din basme celebre: S.O.S. salvați basmele! (Amurg sentimental, București, 2006). Într-o prezentare tipărită pe ultima copertă a cărții, Ion Machidon
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
așteaptă. Dacă te lași doborât de tristețe și de lacrimi, vei rămâne singur și neajutorat. Oamenii sunt solidari la necazuri, dar pe timp scurt și, de cele mai multe ori, interesat.“ Asemenea afirmații sunt de o tristă justețe și de un dezolant prozaism. Daniela Gifu are aproape întotdeauna dreptate, dar dreptatea ei este searbădă, lipsită de poezie: „Prietenia adevărată se construiește în timp și este trecută prin multe încercări până la o consolidare puternică.“ „Înainte de a demara un proces acțional [sic!], este bine să
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
pe parcursul ultimelor trei decenii antologii ale unor poeți de primă mărime, ca Virgil Mazilescu sau Emil Brumaru. Cartea n-are însă nici o legătură cu colecția, întrucât nu cuprinde poeme, ci, cum arătam de la început, articole de ziar versificate. Ca să evidențiem prozaismul iremediabil al „poeziilor” lui Gabriel Stănescu, reproducem câteva fragmente fără să marcăm grafic începutul și sfârșitul „versurilor“: „Majoritatea analiștilor politici avură proasta inspirație să decreteze că fenomenul emigrației n-ar fi existat dacă legislațiile din ce în ce mai constrângătoare ale țărilor de origine
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
generală a comunicării mediatice: "Adevărata pedagogie este televiziunea!". Și, odată cu comunicarea mediatică, existența mediatică. Anchetele, opinia, despre care se vorbește, stereotipurile de tot felul, vulgaritatea generală, benzile desenate, "noua civilizație a imaginii", tot ceea ce face trimitere la banalitatea și la prozaismul cotidian și le afișează cu complezență iată ce trebuie să-i învețe pe elevi profesorii aserviți actualității, dogmei sociale, preschimbați în telespectatori, deveniți la fel de receptivi și de frivoli ca și ei. Căci adevărul concret al acestei întregi mișcări poate fi
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]