250 matches
-
funcționale în proza narativa. Specifice scriiturii poetice, ele centrează atenția (Jakobson dixit) asupra mesajului în sine, în sensul că îl fac vizibil; dar, prin chiar acest fapt, îl și ăopacizează, nelăsând privirea să străbată dincolo de suprafață semnificantă. Dimpotrivă, în scriitura prozastica se cere o anume transparență a semnificatului; ceea ce nu înseamnă că aici stilistica ar fi inoperanta, numai că ea apelează la strategii dinamice, ătransfrasticeă (cum ar spune lingviștii), desfășurate pe suprafețe mari, adică pe texte. Ca să putem observa câteva asemenea
O declaratie de dragoste Barcelonei by Victor Ivanovici () [Corola-journal/Journalistic/18030_a_19355]
-
întâlnit, într-o zi, pe stradă. Ce curios, șPetru Dumitriuț semăna cu strămoșul său de la 1797. Aceiași zulufi căzuți peste urechi, pe frunte, aceiași pantofi ascuțiți, cu egrete, și gulerul, cravata, manșetele... Toate ajustate, reduse la proporțiile epocii». Micul pamflet prozastic a fost acceptat și publicat imediat în „Gazeta literară” din 31 octombrie 1957 de către Paul Georgescu, redactorul-șef al revistei.” (în prefața Cronicii de familie, p. 13). Să fim o clipă atenți la acel „în realitate” pe care criticul îl
Alte chestiuni de conștiință by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2556_a_3881]
-
spre el, îi caut gâtlejul,/ mă-mpleticesc și-ngenunchi.” Indiferent la convenționalismul clasicist și la tiparele consacrate de o lungă tradiție, autorul „nouăzecist” desființează barierele dintre genurile literare, făcând ca discursul liric și cel epic să se amestece până la indistincție. Poemul prozastic sau proza poematică vor aspira și praful prozaismului, obținând din registrele comunicării obișnuite și din piesele uzate ale limbajului „de zi” o lirică aparent brută; de fapt, mai subtilă, ascunzându-și sau chiar anulându-și retorica. Cu două decenii în
Răul nemuritor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2456_a_3781]
-
psihologic (în măsura în care a ajutat-o pe autoare să-și coaguleze epic apocalipsa interioară). Fără acest roman, mi-e greu să-mi închipui cum s-ar fi putut ajunge la Asta nu este viața mea. Există mărci comune, punți între realitatea prozastică și cea poematică (și ar fi de ajuns să citez poeme ca Tatăl nostru care ești în ceruri, Buna Vestire sau, mai încolo, Cântec de leagăn pentru Anaaugustinmarta ori Inima mea pustie ca pusta pustie). Există și o temă recurentă a
Din nou acasă, pe Câmpia Armaghedonului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2467_a_3792]
-
îl caracterizează criticul Marin Mincu pe autorul volumului Mona-Ra (coperta IV), recent apărut la editura timișoreană Augusta. Numai că, trebuie spus, afinitățile poetului din Onești cu optzecismul sunt, așa cum o dovedește acest volum, precare și se regăsesc doar în caracterul prozastic al discursului poetic și exploatarea banalului cotidian plus câteva încercări de oralitate lejeră.. Volumul (al cărui titlu - Mona-Ra - pare a traduce o anagramare a numelui Ramona) debutează cu ciclul Anatomia vinului verde, în care langoarea sentimentală specifică unei poezii (ușor
Un pretins optzecist by Bogdan Iancu () [Corola-journal/Journalistic/16841_a_18166]
-
cicluri: Navigatori printre concepte, Schismă între prezent și posteritate și Urmări ale vieții în antinatură, predispoziția pentru explorarea banalului cotidian de care aminteam la început se înscrie într-o confesiune a poetului ca scriitor, discursul liric funcționează simbiotic cu cel prozastic (uneori ironic): "De mult mi-am propus să urmăresc atent, Mona-Ra,/ acele nervoase răsărituri de lună ce caută/ în apartamentul meu adevărurile ce nu se văd,/ să le descopăr instalațiile șubrede.../ Dar cum ființa este numai iubirea ei,/ așa și
Un pretins optzecist by Bogdan Iancu () [Corola-journal/Journalistic/16841_a_18166]
-
nesemnalată în nici un fel în presă culturală românească? Este vorba despre Întrebătorul, volum apărut în condiții grafice excelente la Editura Eminescu, cuprinzînd celebrul roman Zenobia (1985), Medium (1945) și Poetizați, poetizați... (1970). Așadar nu o simplă reeditare, ci un regal prozastic într-o singură carte. Într-un cuvînt adresat cititorului (scris în 1969), Gellu Naum își exprimă clar atitudinea față de proză: "I-aș spune cititorului că, datorită pesemne structurii mele intime, cristalizarea lentă a prozei nu m-a atras niciodată prea
Persoana întîi singular by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16946_a_18271]
-
Colorado/ Vine întotdeauna/ întîi rotunjirea, calmul divinizat al metroului/ apoi rotunjirea din ce în ce mai insinuantă/ Și cîteodată trebuie să mori pe întuneric/ Era o femeie ce-și merita trupul/ și bărbatul/ își merita numele/ Împreună/ în eternitatea lor meritată" (Cîntec absolut). Afectarea prozastică alcătuiește o cale a "absolutului". Dacă ținta mărturisită a avangardei este libertatea ("el indică portița de scăpare pentru oițele Domnului /cele pline cu libertate acidulată" - Noaptea ascute contrariile fără), aceasta se obține prin violență. O violență verbală, în cazul lui
Feeria libertății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16963_a_18288]
-
Creția, Camilia, Remus Niculescu, Oana, A. S., Valentina, M. T., Dina cu tatăl ei pictorul, Ulpa, Mihai, măreț. Solemnitate. Orga, aștepți să se desprindă din balcon și să zboare ca o corabie cu pînzele umflate". Extrovertirea se săvîrșește și prin ținuta prozastică, prin pura descriere a personajului care poate să nu aparțină lumii interne a autorului, atent a-l fixa în pasta tabloului său vast, compus din nenumărate particule. Beția de nuanțe a realului e copleșitoare: "La Dalles muzică de cameră de
"Spațiul dintre viață și artă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17070_a_18395]
-
că poemul în creația Constanței Buzea poate fi și altceva decît un eșapatoriu al complexelor sau al prea-plinului de revoltă decurgînd dintr-o psihie grevată, dar totodată și altceva decît prilej de sentințe aplicate, într-un limbaj care prizează adesea prozasticul, trebuie pășit pe teritoriul larg desfășurat al evanescentului, remediu redutabil al acestui talent împotriva fixării. Pentru aceasta scurtimea poemelor nu e obligatoriu un factor inhibant, dovadă acest haiku de o grație indiscutabilă în pofida deznodămîntului neidilic sugerat: "unde sînteți/ unde v-
Ultimul Cornel Regman (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15855_a_17180]
-
a dedicat-o Bernard Pivot) iar cărțile lui Delerm au fost traduse în douăzeci și șase de limbi, inclusiv catalană și chineză. Cît privește recenta La Sieste assassinée (apărută tot la Gallimard, în colecția L'Arpenteur), cartea conține tot miniaturi prozastice impecabil realizate, în care momentul banal este surprins cu o plăcere nostalgică: de la așteptarea nelămurită a veștii esențiale ("Correspondance") la "voyeur"-ul ce-și bucură privirea cu rotunjimile oferite de înflorirea unui bujor ("Voyeur de pivoine") sau încîntarea de a
Clipa cea repede și alte plăceri minuscule by Simona Brînzaru () [Corola-journal/Journalistic/15973_a_17298]
-
Fanfaronul, "victimă" a literaturii de consum, pe care o trăiește cu aceeași înfrigurare cu care ascultătorii argentinieni din Mătușa Julia și condeierul, "trăiau" radio-novelele. Din cele spuse pînă acum s-ar putea deduce că Bohumil Hrabal își construiește propriul univers prozastic, abstras, autonom și relativ indiferent față de realitatea curentă, și că, în consecință nimic nu ar fi mai străin acestei cărți decît o lectură contextuală. În realitate lucrurile nu stau însă chiar așa; nu numai că evaziunea în sine ar putea
Hrabal, Baltisberger, bestialul doctor Quartz și a treia Europă by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16350_a_17675]
-
nu încetează să ne provoace." Răspund provocării, cu lungi studii docte Marin Mincu ( Starea agonala sau despre tranzitivitatea discursului bacovian), Ștefania Mincu (Note la Bacovia), Gabriel Cosoveanu (Psihismul involutiv bacovian), George Popescu (Horror vacui sau Absolută Mimesis), George Constantinescu (Fragmentarismul prozastic). * Într-o frumoasă tabletă confesiva, pusă bine în valoare de limbajul "specializat" al contextului (ce face din Bacovia un actant poetic și stăruie "asupra procesului de aglutinare/anihilare a elementelor realului ce conduce la invertirea semiozică(?) a acestuia"), Nora Iuga
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16458_a_17783]
-
Simion conștientizează absența intențiilor literare pe care le au scriptorii genurilor biograficului. Dar, constatând că finalizările tipărite (în timpul vieții sau postum) prezintă fructuoase, și deloc neglijabile, elemente literare, le aduce să funcționeze sub lumina ficțiunii. Ca orice autor de literatură prozastică, scriptorii în cauză au apelat la imaginar cu încredere, vizând chiar o rezultantă estetică. De aceea, lectorul interesat poate purcede la o ordonare a materialului actual pe specii convenite, stabilindu-și singur gradul de informație dorit, precum și deciziile de a
Întortocheate sunt căile... biograficului. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/95_a_370]
-
măsurilor care pleacă de la un capăt de rând și umplu spații după spații, la nesfârșit, sugerând, promițând și luând înapoi este foarte nimerită, modernă, fără să fie limitată la un stil, sau la programul unei generații, cu condiția unei orchestrări prozastice pe potrivă.
În limb by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2710_a_4035]
-
reale. Am insistat asupra acestor detalii aflate la limita detectivismului documentar, pentru că în relatarea acest episod, cum am văzut, controversat, se poate citi în germene una dintre cele mai interesante abordări ale Sărmanului Dionis. Nu doar pentru că surprinde în tușe prozastice atmosfera cenaclului ieșean (acesta a fost, de altfel, argumentul prin care Călinescu tranșa în ediția a doua a Vieții lui Eminescu dubiile privitoare la adevărul scriselor lui Panu), ci pentru că, așa narativă cum este, ea oferă premisele unei interpretări cât
O ședință de cenaclu by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2649_a_3974]
-
Marian Barbu Anul acesta, scriitorul Ioan Lascu din Craiova s-a aflat pe piața cărții din România cu un volum de proză scurtă, denumit Începutul cuvintelor. Este o antologie a scrisului prozastic, conceput de autor în două dimensiuni stilistice: una conceptuală, sub zodia nonconformismului urmuzian, și alta a biografismului firesc, lejer, ca emanație a eului creator în devenirea lui social-intelectuală. Peste amândouă ipostazele se arcuiește grija unei comunicări cu tentă și detentă
În vizorul modernității permanente by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/2753_a_4078]
-
singur acum la marginea ceții. Textul, aparent alambicat, prin întorsăturile de caz și de macaz în etnia cuvintelor, are o calculată exprimare răsucită spre Orhan Pamuk (n. 1952), premiatul cu Nobel în 2006. Tot eșafodajul lexical din partea întâi a succedaneelor prozastice converg spre ideea de inițiere. Nu însă spre o doctrină ezoterică. Mai degrabă spre o înțelegere a vieții cu toate meandrele ei, despre care Maestrul vrea să-l prevină pe ucenic. De aceea, jocul de-a viața, dar și invers
În vizorul modernității permanente by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/2753_a_4078]
-
în ultimul rând e de amintit aici raportarea permanentă la noile promoții. Flexibilitatea ei proverbială. Poate cea mai frumoasă trăsătură a Irinei Petraș. Raportare nu doar la scrisul lor, dar și la preocupările circumstanțiale. În celebrele, deja, structuri și substructuri prozastice din categoria cetivelor, reluate în și drumul, Irina Petraș pornește, de pildă, de la Inceptionul lui Christopher Nolan, aflat printre temele colegilor ceva mai tineri. Însă, indiferent de genul abordat, cred că în interioritatea ei secretă Irina Petraș este o poetă
Critica empatică by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2767_a_4092]
-
după Eugen Simion (jurnal, confesiune, epistolar), pentru literatura exilului și a experiențelor-limită: Ficțiunea sau cititorul - cel puțin unul dintre ei a obosit. Criza nu este numai a receptării literaturii contemporane, ci a literaturii, în general’’. Parcurgând vastul continent al creației prozastice a lui Fănuș Neagu, reevaluând temele și motivele literare specifice, identificând miturile personale și, mai ales, devenirile, metamorfozele temelor - ,,am avut - se confesează autorul acestui studiu de o disciplină ideatică benedictină - revelația unui scriitor puțin citit, puțin cunoscut, în opera
DAN LUPESCU despre… FĂNUŞ NEAGU – Povestirile magice , de Viorel COMAN [Corola-blog/BlogPost/94141_a_95433]
-
cel stîng... atît încît să-l cern cu privirea pe Abhsurd, viu și periculos de aproape de suflet... îngrijorat că sunt o alintată plîngăcioasă". Alintată într-adevăr de cuvintele pe care le angajează într-un joc amețitor, Florica Bud parodiază discursul prozastic tradițional și, implicit, perspectiva rațională, cuminte, asupra lumii. Totul este întors pe dos, într-o imagerie de o imprevizibilitate ștrengărească, sub emblema unui patetism degrevat de solemnitate, împins spre ironie și spre un soi de sarcasm gratuit, "de amorul artei
Cochetăria cu absurdul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8263_a_9588]
-
și acestea de remarcat, după cum rămân de condamnat alunecările în afara limitelor unor astfel de parametri stabili. Ce mi se pare mai greu sesizabil dintr-o perspectivă comparatistă, dar totodată mai plauzibil sub unghiul de raportare al psihanalizei, este adevăratul model prozastic la care s-a referit încontinuu, fără zgomot, Ion Vianu. Așa cum am segmentat eu povestea Necredinciosului, el nu e departe, în datele generale, de Rememberul lui Mateiu Caragiale. Elveția transpune convingător Berlinul antebelic, Franz-Walter Joseph e o reîntrupare peste decenii
Scepticul mântuit by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8258_a_9583]
-
soția mea. Stepan, Vitalie și Larisa Ignatievna privesc în pământ, nici în glumă nu vor să discute pe acest subiect. Încurcat, sorb din ceai. E Lipton veritabil." (pag. 270) Clasat sistematic ca aparținând unui realism - mențin, iată, terminologia - veritabil, discursul prozastic al lui Dan Lungu se dă, în rândurile acestea, peste cap. Nu doar literatura imită, obedient ori nu, viața, ci și aceasta din urmă se împărtășește, din timp în timp, din fantasmele scrisului. Riscul de a citi ficțiunea drept adevăr
La închiderea ediției by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8280_a_9605]
-
pe care o scrie minuțiosul student ar fi situat în exercițiile nocturne - mărturisite pe jumătate în manuscrise - în care, aproape suprarealist, detaliile livrești asimilate peste zi erau supuse unor formidabile denaturări. Ne-am putea, astfel, explica, de ce - de exemplu - coloritul prozastic al Egiptului eminescian nu convinge decât, cel mult, prin poezie. Sunt multe asemenea elucidări pe care, printr-o excelentă posesie a datelor, Ilina Gregori le pune în serviciul, de veche tradiție, al interpretării. Din biografie, cam ca la Balzac, se
Eminescu să ne judece ! by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8305_a_9630]
-
suprapunerea planurilor real și mitologic, rezultanta fiind un spațiu distorsionat, populat cu apariții parodice, aluziv și hermeneutic, profund propice poeziei. Componentele primului ciclu poematic (intitulat mesaje urgente din Inocenția) sunt, cel mai adesea, monotone, terne, apoetice, ca și când discursul, deocamdată unul prozastic, s-ar porni cu greu. Există aici și o tramă narativă, cea a eforturilor edililor față cu inundațiile, totul transpus în "mitologicale" brumate de grotesc și derizoriu. Decorul oarecum teatral este învestit de poet cu o mocnită aură amenințătoare, fatumică
Despre demnitate by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/8451_a_9776]