609 matches
-
un Caraion: În nepereche mă complac/ trec înot în derîdere./ Străbat ale șobolanilor curți/ împielițat cu gloria ruginei./ Rege desculț îmi pipai chipul/ umflat în bălti puturoase.// Peste care înfloritor o să ningă!" (Clovnerii). Muzicală, strînsă cu elegantă în tiparele unei prozodii tradiționale, producția lui Emil Dreptate exprimă o tendință a decorporalizării trăirilor. Sîngele sau apare subțiat, întomnat, răspunzînd cu melancolie decorului medieval local, într-un amestec de reflexe istorice și umori declinante: Cîntecul ce îl auzi prin toamnă/ E al armurilor
Poeti bistriteni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17827_a_19152]
-
moral față cu ireversibila nocivitate a deceniului ce tocmai se încheie peste "Îngerii (ce) dorm în canale". Folosind fără să exagereze o recuzită semantică rural-transilvană, sigiliu și parabolă a vieții și poeziei sale, Ion Horea probează totodată că stăpânește culmile prozodiei ludice și ale compozițiilor rafinate, ca descendent al marii școli de poezie românească, al spiritelor tutelare Eminescu, Blaga, Bacovia; urmaș ce nu pune preț pe originalitatea protagonismului debordant, dovadă autocalificarea de poet jertfelnic "necunoscut,/ nepăsător,/ pe crucea dată/ tuturor". Din
Via crucis by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17319_a_18644]
-
perna albă/ unde părul meu demult/ a crescut încet și singur/ din nesomn și din oftat/ plîngi în vise/ plîngi în crucea păsărilor călătoare/ plîngi în zborul lor de toamnă/ scuturat în mare". Calofilia triumfă aci precum o impersonalizare prin prozodie și "stil". Urmează un alt strat al poeziei în chestiune, caracterizat prin dialectica raportului dintre impersonalitate și personalitate, tot mai conștient asumată ca o cale spre eliberarea ultimei. Pe coordonatele spațiului și ale timpului, apare o perspectivă a percepției general
Poezia Constanței Buzea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17316_a_18641]
-
producția acestui tip de literatură nu încetează practic niciodată pînă în 1989, ea nu este apanajul anilor ’50, așa cum se poate crede la o lectură grăbită a perioadei, ci continuă, cu diverse teme, dar în general cu aceeași stilistică simplistă, prozodie rudimentară, facile efecte de solemnitate, stîrnire a emoțiilor primare, pînă în 1989. (fragment din volumul cu același titlu, în curs de apariție la Editura Cartea Românească)
O revistă culturală în comunism. „Gazeta literară“ 1954-1968 by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/2502_a_3827]
-
țăcănitul ca de ceasornic pe care-l produc versurile induce concretețea implacabilă a timpului: „Ori din aproapele/ Ori din departele/ Vremuri îngroape-le/ Patimi deșartele// Neguri se lasă/ Pe altedățile/ Cum te apasă/ Singurătățile” (Retro). Nu întîmplător Ion Horea cultivă prozodia tradițională. Avem a face pe de o parte cu un gest de protocol față de trecut, pe de alta cu o măsură de disciplinare a imaginii ce riscă a deveni aproximativă, evanescentă. Poetica susține astfel un curs al acesteia în exactitatea
„În asfințit“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2544_a_3869]
-
distanța e imensă). Versuri seci, aride uneori, lipsite de regimul muzical care, de cele mai multe ori, falsifică emoția. S-ar fi putut crede că Marta Petreu va deveni o Ileana Mălăncioiu (cea din Sora mea de dincolo, să zicem) deposedată de prozodie. N-a fost așa. Și e bine că n-a fost. Poeta și-a cultivat o imunitate la posibilele influențe sau mentorate. Înfruntând, uneori, opacitatea criticilor (cazul Scării lui Iacob, din 2006, masacrată de un tânăt cronicar) și rămânând fidelă
Din nou acasă, pe Câmpia Armaghedonului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2467_a_3792]
-
ar putea rezolva asta: să traduc acel patois prin graiul ardelenesc, moldovenesc, atunci nu mai sînt în Franța. Apoi mai sînt texte de care nu m-am putut apropia cu jocuri de cuvinte excesiv de multe, care necesită virtuozități legate de prozodie, sau de forme fixe. Acestea nu le consider intraductibile, dar n-am fost atrasă de ele pînă acum și cred că e prea tîrziu, din punctul meu de vedere, pentru astfel de experiențe. Spuneați undeva că traducerea lui Proust este
Cu Irina Mavrodin despre Traducerea ca "nesfîrșită urcare a muntelui" by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16737_a_18062]
-
la 1 martie 1875, a apărut, în Revista contimporană din București, articolul Poesiele d-lui Eminescu, semnat G. Gellianu. Apreciat în 1872 de Titu Maiorescu pentru "farmecul limbajului", contestat în 1873 de Petre Grădișteanu pentru "greșale grosolane de gramatică, de prozodie", tînărul poet Eminescu este denigrat de același P. Grădișteanu, ascuns sub pseudonimul G. Gellianu sau Gr. Gellianu, în aceeași Revistă contimporană. Vreme de peste un secol, criptonimul Gr. Gellianu a fost atribuit fie lui Anghel Demetriescu (ipoteză emisă de N. Iorga
Dosarul Gellianu by I. Hangiu () [Corola-journal/Journalistic/17041_a_18366]
-
și Integral, Voronca îndemna la adoptarea în literatură a limbajului plasticii moderniste practicată de amicii săi Marcel Iancu, Victor Brauner și M. H. Maxy, adică militînd pentru o "picto-poezie" constructivistă și integralistă. A continuat să scrie și poezie cu o prozodie tradițională, ceea ce i-a atras din partea revistei lui Sașa Pană, unu, aspre reproșuri, considerat fiind un trădător. Poetul, care voia să și devină membru al S.S.R., a răspuns prin poemele Petre Schlemihl și Patmos. A publicat, din 1933, poeme în
O postumă a lui Crohmălniceanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15951_a_17276]
-
reconciliere a unor tendințe aparent opuse, transcenderea textului literar și deplasarea focusului analizei la nivelul contextului istoric, cultural, social și politic, urmată însă imediat de o lectură a contextului ca text. Cu alte cuvinte: dacă noul istorism nu zăbovește asupra prozodiei sonetului shakespearean (aleg un exemplu arbitrar, nu-mi sînt cunoscute studii de poetică întreprinse de noul istorism), cu siguranță va aplica într-un fel sau altul un anumit tip de sensibilitate lirică la explicarea lumii în care aceste sonete au
Noul istorism by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16418_a_17743]
-
va fi fost scris de-a lungul lui 1868 și al primăverii lui 1869. Se cuvine să reluăm neezitanta opinie a lui Paul Cornea: "Ele ilustrează o renovare a artei lui Alecsandri, care nu atinge doar domeniul verbului sau al prozodiei, ci îmbrățișează tema, organizarea poematică și viziunea, prin urmare însăși structura liricii sale. (...) Din zbuciumul atâtor ani de căutare și interogații se naște o operă durabilă, unitară, de un modelaj exemplar. Era o izbândă a poeziei românești, dar și o
Pasteluri de iarnă by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12001_a_13326]
-
solist la teatrele de operă din Iași, Constanța, Aachen și Lübeck (Germania), la Opera Națională din București, și la Filarmonica „George Enescu” din Capitală. Publică, între timp, în diverse publicații poezie. Versul său se recomandă printr-o bună stăpânire a prozodiei, are și curajul de a inova, tematic glisând între atitudini patriotice și virulență socială. A colaborat cu toate Operele din țară ca solist în spectacole. A făcut turnee artistice în: Bulgaria, Cehoslovacia, Polonia, Italia, Germania, Anglia. A cântat cele mai
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382673_a_384002]
-
Condiția de aristocrat i-a indus lui Pillat un stil de viață care pătrunde pînă la urmă în stofa poeziei. Limbajul epurat și delicatețea aluzivă salvează însă totul. Altă trăsătură neașteptată: poetul și-a purtat la vedere, în mod ostentativ, prozodia proprie, o prozodie întru totul clasică. La Pillat, formula prozodică e decisivă și configurează însuși sensul mesajului poetic. Iar asta încă de la debut. Tînărul aspirant la gloria literară, elev de liceu parizian, apoi student la Sorbona, a căutat de la început
Modelul Ion Pillat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/2800_a_4125]
-
i-a indus lui Pillat un stil de viață care pătrunde pînă la urmă în stofa poeziei. Limbajul epurat și delicatețea aluzivă salvează însă totul. Altă trăsătură neașteptată: poetul și-a purtat la vedere, în mod ostentativ, prozodia proprie, o prozodie întru totul clasică. La Pillat, formula prozodică e decisivă și configurează însuși sensul mesajului poetic. Iar asta încă de la debut. Tînărul aspirant la gloria literară, elev de liceu parizian, apoi student la Sorbona, a căutat de la început, instinctiv, ritmul cel
Modelul Ion Pillat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/2800_a_4125]
-
meu, complement mai degrabă amar și grav al atmosferei de decadență aulică din Pe Argeș în sus; de data asta, un sat moldovenesc sărac, Miorcani, oferea o cu totul altă imagine a lumii țărănești, foarte departe de bucolica balcanică. Tot prozodia are și aici ultimul cuvînt; Pillat creează iar o formă nouă. Fiecare poezie are două strofe a cîte patru versuri. În contrast calculat cu lumea cenușie și dură prezentă în catrene, poetul optează pentru cel mai nobil vers, pentru endecasilabul
Modelul Ion Pillat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/2800_a_4125]
-
o fată pe-atunci, ca un dement, Povești pe care încă le-asculți cu-nfiorare” (p. 41). Am vorbit până acum despre noutățile pe care le propune acest volum de Gravuri. În pofida formulei clasice a versurilor (care respectă regulile melodice ale prozodiei), Ion Horea scrie aici o poezie cât se poate de actuală. Nimic vetust în ea. Până și arhaismele (atâtea câte sunt) sunt la locul lor. Ce mi se pare însă și mai important decât aceste constatări e că vitalitatea acestei
Un cântec încăpător precum... by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2745_a_4070]
-
sugestive, vădesc expresivitate și muzicalitate. Nu se poate să nu ne cucerească aceste poezii care curg cu fluenta, convingător, într-un ton firesc, luminate pe dinăuntru, poezii în care răzbate glasul de dincolo de materie [...]. Deși sunt poezii eliberate de regulile prozodiei, George Rocă știe să scoată în evidență efectele sonore, armonizând sunetul cu sensul. Poeziile sale au muzică interioară, au incantații cu efect magic, care se revarsă peste tot și-ți lasă impresia unei emanații spontane, făcând să vibreze ecoul cine
Un australian din Huedin, la Biblioteca Sadoveanu din Bucureşti [Corola-blog/BlogPost/92739_a_94031]
-
am reamintit cu precizie) este un soi de poet care scrie tot ce-i vine în minte, în ordinea sosirilor, într-un stil debordant și euforic, în ritmuri vii și atrăgătoare, cu rime perfecte în mare parte, împărat peste regatul Prozodiei (atunci când vrea, pentru că nu dorește întotdeauna), și un erudit care „mustește” de cultură generală, pe alocuri aprofundată. „Bântuit de talent, un extraordinar talent, cuvintele-șoc și metaforele percutante îi vin în cascadă, proaspete și nepăsătoare, cu încărcătură afectuoasă și cinică, brutal
MIRCEA DINESCU ÎN ROCHIE SIMPLĂ DE STAMBĂ de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2057 din 18 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383766_a_385095]
-
rog să mă ierte că-l tutuiesc, dar mi-e tare drag de el ca om), îl consider, spuneam, pe Mircea, un poet inferior, care nu s-a remarcat, în această calitate, decât prin stil, prin stilistică și uneori prin prozodie. Premiile literare le-a primit pentru că a devenit celebru din cu totul alte motive (arătate mai sus), și pentru că uniunile de scriitori ceaușite și cele actuale, postmoderne, nu mai au în vedere (se știe prea bine!) emoțiile, sentimentele, stările de
MIRCEA DINESCU ÎN ROCHIE SIMPLĂ DE STAMBĂ de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2057 din 18 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383766_a_385095]
-
talentul cunoasterii, un radiograf al stării psihopatologice a personajelor, bun povestitor al starilor psihice confuze, întemeiate pe instincte cețoase si vanități. Autorul narează aventura unei vieți umane prinse în capcanele subconstientului, Rar în literatura română poți găsi un roman cu prozodie rimată fără să alunece în poetizare inutilă cum este în “Planeta insulară” de Mircea Pavel Morariu, apărut în anul 2013, la Editura “ Napoca Nova”. Acesta face parte din specia romanescă ce are o mitologie proprie și fragmente livrești cu substanță
MIRCEA PAVEL MORARIU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1713 din 09 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378236_a_379565]
-
și susurate prelung..." Zece poze și un epilog pot fi echivalentul a zece occasioni montaliene sau o stăruitoare căutare a identității pierdute. Un cocteil de expresionism, suprarealism și existențialism ( sentiment religios de fatalitate, sceptisim, nevroză), devenit deja un pattern al prozodiei lui Ioan }epelea, pune la grea încercare pe cele două traducătoare în franceză, Hélene Lenz și Coca Soroceanu, care, zicem noi s-au descurcat onorabil. Acest recital de autodefinire în zece ipostaze, nu exclude accente parodice, ludice, polemice: "La Oradea
Dor de a cuprinde sfera by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/8232_a_9557]
-
speculative. Căci să faci uz de literatură ca de un veșmînt potrivit pentru gîndirea conceptuală nu pare să fie o soluție prea îmbietoare pentru filozofi, și asta din simplul motiv că trei sferturi dintre ei nu ar putea trece proba prozodiei scriitoricești. De aceea, a-i cere unui filozof să aibă talent aduce cu un afront personal cu neputință de reparat, un afront tot atît de lipsit de delicatețe ca gestul de a-i cere unui filolog să aibă cultură filozofică
Surîsul centaurului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8257_a_9582]
-
tot, se iluminează undeva în afara moralei comune. Am ales cazul acesta - radical - tocmai pentru a aproxima cumva întreaga poezie a Ilenei Mălăncioiu. Oare chiar să nu ne spună nimic structura textelor sale, măsurate parcă exact atât cât să nu respecte prozodia? Defazate, îmi vine să spun, cu premeditare, în ultima clipă a versului. Oare să ne lase indiferenți afinitatea declarată a acestei autoare cu doi histrioni sublimi ca Bacovia și Emil Botta, ambii disimulând și personalizând, prin limbaj, șocurile vizuale ale
Urcarea în ring by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8488_a_9813]
-
descoperit" pe Eminescu într-o perioadă de interes politic sporit față de Europa de Est, punând chiar pasiune în crearea unor tălmăciri proprii. Variantele sale se mărginesc însă la traducerea de conținut, cu scop informativ, fără pretenții artistice, el renunțând dintru început la prozodie, ca demers nerealist scopului său. După vreo două decenii, aceeași abordare de principiu avea să o aibă și britanica Brenda Walker (1990). Prin contrast, variantele românilor amintiți au avut (conștient sau nu), veleități literare neconvingătoare în acest rol. (Judecata e
Ce facem cu Eminescu? by Adrian George SAHLEAN () [Corola-journal/Journalistic/6932_a_8257]
-
50 - 53) pe care Mureșan îi și vede umplând gările și concurând unii cu alții pe rute cât mai lungi. Alteori, lecțiile acestea conduc la adevărate viziuni, poetice prin tot (dar în spiritul poeziei lui Ion Mureșan), mai puțin prin prozodie. Câteva paragrafe din Nunțile necesare (pp. 180 - 182) sunt oricând citabile printre cele mai bune poeme ale anului tocmai încheiat. Nici paginile despre marea artă a înghițirii pastilelor (pp. 202 - 204) și despre complicatele deliberări interioare pe care le necesită
În căutarea poeziei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2873_a_4198]