31 matches
-
un poem într-un moment nepoetic nu poate fi numită o femeie cu gust", eu aș îndrăzni să adaug că bărbatul însuși nu este scutit de asemenea riscuri estetice. Iată-l pe neostoitul Filimon avântat pe culmile lirismului într-un prozopoem sui generis: "Cintiza și pietrușelul făceau să răsune colnicele prin vocea lor ascuțită, dar plină de dulceață; ciocârliile se înălțau în aer (țineți-vă bine: intră în scenă artileria grea, n. m.) întocmai ca niște mici bombe (uf, bine măcar că
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
eliberatoare. Dialogul literar dintre Tzara și Vinea poate fi urmărit, de altfel, pe „multiple planuri”: ambii scriu poeme laforgueene despre „spînzurați” (avînd sau nu modele reale): „Se spînzură un om“, „Glas“, „La marginea orașului“ de Tzara și „Balada spînzuratului“, respectiv prozopoemul „Stan Gurău“ de Ion Vinea („La marginea orașului“ e șocant de asemănătoare, tematic, cu „Balada spînzuratului“, ambele - scrise în 1915). Atît Vinea, cît și Tzara improvizează deconstructiv despre „Hamlet” și „Ofelia” („Hamlet“, respectiv „Proclamație“, fără a mai aminti prozele), despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
alături de Marcel Iancu și Ion Vinea - sufletul revistei Contimporanul, pe care nu a „trădat-o” pentru nici o altă publicație și, asemenea lui Iancu, a susținut-o inclusiv financiar. La început colaborează cu articole politice și economice, virînd, pe nesimțite, către prozopoemul parodic și „fabulistic” ori către acrobațiile ludic-experimentale, printre clișeele capodoperelor clasice, improvizînd în registru minor pe teme „majore”, întorcînd pe dos, cu grație, locurile comune ale literaturii. După dispariția Contimporanului și-a urmat prietenii la Facla și, ocazional, la Reporter
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
din Viena, ai cărei colaboratori sînt L. Kassák, Dery Tibor, Nadas J., Reiter R., Tamás Aladár și Moholy-Naghy, a devenit printre celelalte cea mai curată și mai consequentă din Europa”. Poemul „de exil” al lui Kassák este de fapt un prozopoem, un lamento organizat în versete. În pagina de „note” a aceluiași număr este consemnată „a doua antologie Ma”, Boldog hiradás, a lui Tamás Aladár (ed. Ma, Viena) — „una dintre culegerile cele mai reprezentative ale nouii poezii maghiare. Poezie de idei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
activitate, și dintr-o activitate caracteristică, nu poate fi în nici un caz veridică” (ibid., p. 347). E de presupus că sensibilitatea lui Perpessicius față de specia hibridă a prozei poetice explică întru cîtva atitudinea sa favorabilă față de „bizareria incomprehensibilă” a unui prozopoem suprarealist precum „Moartea vie a Eleonorei” de Stephan Roll: „Altminteri (...) oricît lirismul acesta reclamă, de atîtea ori, un cifru, nu putem tăgădui că „Moartea vie a Eleonorei» este un poem de dragoste, trecut prin toate furcile caudine ale imaginilor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
malițioase de conte cruelle à la Villiers de l'Isle Adam sau Catulle Mendès devine emblematic, dat fiind faptul că Salomeea chintesențializează cruzimea asociată artei, fie ea și coregrafice. Scriitorul debutase sub semnul unei deconstrucții a simbolismului în formula unor prozopoeme cu ludicul și în spiritul avangardei, Figurile de ceară, în 1912, iar Salomeea apărea în 1915 la Tipografia G. Ionescu. Pe frontispiciul volumului se află o reproducere după un tablou pe care-l găsim și la Pallady, Nud (nedatat, nesemnat
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]