38 matches
-
artistică. Prin ea, polemistul construiește imaginea virtuală a unei posibile reacții din partea adversarului sau a publicului susceptibil de desolidarizare (cum am văzut mai sus), tocmai pentru a-i amenda reaua intenție sau invaliditatea. Atașată procedeului proleptic sau independentă de acesta, prozopopeea argheziană, întrebuințată în diverse scopuri (surplus de persuasiune, de pildă, când vorbește Coco, convingător, când sunt invocate personalități absente, comic, când cuvintele sunt puse în gura adversarului), constituie o altă sursă aparte a polifoniei discursului. Recuzând, de pildă, pretențiile de
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
critic consacrat ale lui Iorga, Arghezi demontează, pas cu pas, teza adversă, prin retorsiune, o tactică extrem de eficientă, care suplinește, cu succes, raționamentul demonstrativ. Vedem cum discursul citant exploatează segmentele vulnerabile ale discursului advers, boicotându-l cu propriile arme, iar prozopopeea se insinuează ca o ipostază autodescalificantă a vocii incriminate: "Pe mine nu mă păcăliți. Eu sunt N. Iorga!"292. Aserțiunea traduce, în subsidiar, culpa trufiei adversarului și, implicit, tentația permanentă, intolerabilă pentru Arghezi, de a dirija ideologic destinul literaturii. Apoi
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
metafora, sinecdoca, metonimia; (4) figuri care se bazează pe sensul global al unui enunț (numire figuri de gîndire: ironia, hiperbola, litota). Georges Molinié propune repartizarea figurilor în două subgrupe: figurile macrostructurale, a căror existență apare evident și material: alegoria, hipotipoza, prozopopeea (numite și figuri de gîndire) și figurile microstructurale, a căror existență nu este nici evidentă, nici întotdeauna efectiv izolabilă: chiasmul, hiperbatul (figuri de dicție, figuri de construcție și figuri de sens sau tropi). Figurile intervin la nivelul elocuției și constituie
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
ce privesc jocurile asupra lexicului (neologismele, arhaismele etc.) și jocurile asupra sonorităților (asonanțele, aliterațiile etc.)"; (3) figuri de gîndire, care regrupează îndeosebi figurile ironiei, paradoxului, ca și pe acelea ale intensității (hiperbola, litota etc.), ale enunțării și ale dialecticii (apostroful, prozopopeea, prolepsa, paranteza etc.); (4) figuri de construcție, adică figurile care funcționează asupra simetriei (chiasmul), diverse construcții atipice (anacolutul, asindetul, hipalaga, zeugma), ca și repetițiile și acumulările (anafora, epanalepsa, pleonasmul, gradația). Studiile contemporane asupra discursului sînt ferm angajate în spațiul semiotic
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
un olar din Vallauris. Odată cu schimbarea regimului materialității, se schimbă și sensul. Enigma-ghicitoare înscrisă pe farfurie plasează textul într-o situație de enunțare ușor de interpretat: întrebarea este atribuită obiectului însuși, frumos, deoarece este decorat, și putem vorbi despre o prozopopee a farfuriei care stabilește o indentitate a "eu"-lui. Cît despre acțiunea de a "spăla" farfuria, acesta este un gest cît se poate de banal săvîrșit de cel care o curăță și are grijă de ea, proprietarul-"stăpîn". O altă
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
un scenariu social. Rolul de "stăpîn" transformă statutul "eu"-lui fie în sclav, fie în animal de companie. J.-C. Gateau relatează că, după spusele obișnuiților lui Cendrars, ar fi vorba de o cățelușă (1994: 73). În acest caz, prin prozopopee hipocoristică, stăpînul însuși atribuie animalului femelă întrebarea pe care o (re)formulează și laudă astfel atît frumusețea cățelușei, cît și îngrijirile pe care i le dă stăpînul. Avem prozopopee în cazul în care vorbește cățelușa, sau o formă de limbaj
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
fi vorba de o cățelușă (1994: 73). În acest caz, prin prozopopee hipocoristică, stăpînul însuși atribuie animalului femelă întrebarea pe care o (re)formulează și laudă astfel atît frumusețea cățelușei, cît și îngrijirile pe care i le dă stăpînul. Avem prozopopee în cazul în care vorbește cățelușa, sau o formă de limbaj hipocoristic, în cazul în care stăpînul vorbește în locul cîinelui său. Enigmatica scurtime a poemului lui Éluard pune acut problema contextualizării interpretative a enunțurilor și ne obligă să reactualizăm conceptul
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
le citim prea puțin. Ele merită mai mult atenția noastră, atât prin calitatea, atracția și farmecul lor, cât și prin faptul că sunt literatura orală populară, cea mai prețioasă, mai elocventă și mai sacră. Aceasta merită onorurile strălucitei și tumultuoasei prozopopei pe care i-o adresa Adam Mickiewicz: "Cântece populare, chivot de legământ ce unește vechimea și vremurile noi, în voi ține poporul săbiile eroilor săi, speranța gândurilor și floarea sentimentelor. Cântec popular, ai glas și aripi ca arhanghelul, iar uneori
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
la asimilarea simbolică a realului și la ocultarea a ceea ce nu corespunde mesajului ideologic oficial: "Limba de lemn asigură reajustarea și reactualizarea permanentă a realității, fără de care ideologia și-ar pierde virulența și impactul asupra lumii"74. Predilecția pentru alegorie, prozopopee și metonimie răspunde aceleiași funcționalități. Limbaj political correctness vs. limbaj political incorrectness Raportat la funcțiile pe care le îndeplinește, limbajul politic înregistrează două forme specifice de manifestare: limbaj political correctness, respectiv political incorrectness. Limbajul corect din punct de vedere politic
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
vorbă foarte frumoasă : „Și dacă privești foarte, foarte adânc și foarte pătrunzător într-un abis, dacă te uiți și te uiți bine, te uiți mult într un abis, se uită și abisul la tine”. Adică se produce o personificare, o prozopopee a neantului. Ei, bine, prozopopeea neantului este formula care definește arta și creația lui Caragiale, nu numai a lui, firește. Există în aparițiile extraordinare ale lui Caragiale acest element, pe care l-au semnalat acuma exegeții mai recenți (în urma modei
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
privești foarte, foarte adânc și foarte pătrunzător într-un abis, dacă te uiți și te uiți bine, te uiți mult într un abis, se uită și abisul la tine”. Adică se produce o personificare, o prozopopee a neantului. Ei, bine, prozopopeea neantului este formula care definește arta și creația lui Caragiale, nu numai a lui, firește. Există în aparițiile extraordinare ale lui Caragiale acest element, pe care l-au semnalat acuma exegeții mai recenți (în urma modei fecunde aduse de teatrul absurd
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
ul constă în atribuirea de însușiri și calități umane unor ființe non-umane, obiecte sau fenomene naturale ori supernaturale. O formă de personificare (atribuirea calităților umane sau animale unor obiecte statice). ul este similar prozopopeei sau personificării, atribuirea calităților umane sau animale unor obiecte statice. Animalele, forțele naturii și personaje invizibile sau neidentificate reprezintă adeseori subiecte ale antropomorfozei. Antropomorfismul este o concepție vehiculată de unii oameni de știință, preluată și de unii scriitori de SF
Antropomorfism () [Corola-website/Science/303783_a_305112]
-
și a sfârșitului Imperiului, sentimentul de bătrânețe a Romei este foarte prezent: Symmachus a introdus, în scrisoarea faimoasă pe care a adresat-o lui Valentinian al II-lea pentru a-i cere restabilirea altarului Victoriei în sala întrunirii Senatului, o prozopopee a Romei, care vorbește despre ea însăși ca despre o femeie foarte bătrână. Când Stilicon a cerut arderea cărților sibiline prin 405 d.Hr., este posibil ca el să fi vrut să facă să dispară, în momentul în care Roma
Roma (zeiță) () [Corola-website/Science/337647_a_338976]