46 matches
-
dar și asigurarea obligatorie a unei locuințe corespunzătoare și a ¾ iugări de grădină educatorului. Episcopul Ioan Popasu solicita credincioșilor români din eparhie să facă ascultare față de protopop, preoți și învățători și să îndeplinească exigențele legii din 1868: ,,dați pruncii și pruncele la școală, stăruiți ca să meargă regulat la școală, nu vă scumpiți a da plata învățătorului și a cumpăra pentru școală toate uneltele și mijloacele ce sunt de lipsă, că școala și biserica au fost, sunt și vor rămânea pentru totdeauna
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
lagărul de prizonieri. După terminarea războiului a fost „lăsat la vatră” și s-a căsătorit cu o fată din Racovița, care se numea Stanca. La naștere, Stanca a făcut o infecție și a murit, iar odată cu ea a murit și prunca ei care era botezată Victoria. Era, în cimitirul din Boarca, atunci când am fost eu ultima dată, o cruce mare de piatră pe care erau dăltuite cuvintele „Stanca Moise și fiica ei Victoria”. După ce și-a făcut datoria față de cei repauzați
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
întunecat din rasă pe topoganul zdrențuit și mic - zi lăbărțată-n miercuri și nimic (19 iulie 2008) Ritual (altar) m-am tupilat în altar ca o șopârlă cu ochi de șarpe și câine de târlă degerau sfinții unși cu frescele prunce din care-ncercau întunericul nesfințit să-l arunce mic altar de suspine creștine! ai plâns în subțioara mea pe ascuns tu ai pus peceți pe suflete mute pe năframa Sfintei Fecioare, cusute cu ace de smarald și porfir sub potirul
Simple ritualuri by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/7197_a_8522]
-
pot vedea o nouă vreme,/ Dar nu mă tem și nici tu nu te teme:/ curând vom sta-ntr-o mbrătișare-adâncă!// Eden singaporean, cu noi poeme/ vom dobândi-n infern, pe-un colț de stâncă,/ împrospătați, sugari ca-n vremea pruncă,/ încoronați cu mirt și crizanteme!” Teodor Pâcă, un alt prieten al poetului, mort și el, îi inspiră două sonete, din care unul se cuvine a fi citat în întregime: Pâcă Poți să te-neci ca fraierul la mal,/ Chiar de-
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
luni și nu e joi aici vremea dă-napoi carnea mea de-acum e-o plută și vederea mi se-astupă nu e pic de întuneric stau în Dumnezeul sferic aici nu-i nici dor nici frunce toate vorbele sunt prunce dragostea de-o zi infer-o aici numerele-s zero vorba nu-mi mai este rudă talpa mea nu mai asudă aici am iluminări un sobor de lumânări tot în totul este bine: niște carne cu suspine mă dau Doamne la
Poezie by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/11429_a_12754]
-
-ntre maluri de gheață și când un suflu fioros stingea, ca apoi să le reaprindă, stelele de pe cer. În mireasma de țuică și busuioc a bordeiului, fetițele frământaseră lutul în albiuța de lemn în care Maria dormise înfășată cât fusese pruncă. Din pasta amară ca fierea, frământată cu lapte de vacă și balegă, plămădiseră un cap cu ochi din pietricele de râu și dinți de boabe de fasole un trup cu buric de măcieș zbârcit, mâini și picioare ca niște cârnați
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
la orice năzbâtie: „Vezi că te vede Maica Domnului din bolta pridvorului”. Maica Domnului veghea din bolta pridvorului, pe tron, cu Pruncul în brațe și împrejur Cetele Îngerești. Și privind așa, i se păru că de undeva venea glas de pruncă întrebând: „Maică, măria ta, da’ îngerul meu care este?” Oare cine fusese, Bălașa sau Smărăndica? În pronaos, ieromonahul Gherasim, cu cădelnița, ieșise în întâmpinarea arhimandritului, se binecuvântară reciproc și porniră spre altarul a cărui catapeteasmă lucea de aurul bogat cu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Bălașa cu Ștefan. Judecata a fost întărită cu pilde din Sfânta Scriptură și cu pravila cea din vechime, așa că visterniceasa Maria nu are dreptate. Spătarul Mihai tăcu un timp. Se gândea la Ștefan, la dragostea lui pentru Bălașa și la prunca Măriuța. În jurul lui, boierii închinau cu pocale umplute cu câte o oca de vin. Măria sa Ștefan Vodă era vesel pentru că a doua zi se pregătea să plece cu Curtea la Târgoviște. Mihai se gândea la visterniceasă, fiica lui Miron Costin
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
doină „derivând probabil tot dintr-o colindă” (22, p. 81), fata zace adormită în centrul unei zone impenetrabile, structurată în straturi vegetale concentrice (pădure, poiană, flori) : Din mijloc de păduriță Este-o mică poieniță. În cea mică poieniță... Este-o pruncă adormită Și de flori e ocolită [= împrejmuită] (22, p. 81). în basmele tip Frumoasa (din pădurea) adormită (Grimm, Perrault etc. ; cf. Aarne-Thompson, tip 410), cu unele paralele în literatura populară română (57, p. 123), somnul letargic al prin- țesei induce
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
-s eu? "Eu petrec și eu fac curte cui voiesc și ori și unde". "Te-oiu sili să lupți cu mine! " iritat strigă Sultanul. Își sburli penele-n ceafă și cu furie s-aruncă, 175Luptă crunt, pe când deoparte stă nefericita pruncă, Urzitoarea Iliadei, ce își plânge Don Juanul. Se trântesc, se rup cu ciocul și mănâncă tăvăleală - Obosesc. Se naște-acuma pe-o minută armistiț. Dar curând se-ncaer iarăși. Don Juanul cel pestriț 180Cade-n sânge și Sultanul trâmbiță pe el cu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
47} FATA-N GRĂDINA DE AUR A fost odat-un împărat - el fu-ncă În vremi de aur, ce nu pot să-ntorn, Când în păduri, în lacuri, lanuri, luncă, Vorbeai cu zeii, de sunai din corn. 5Avea o fată dulce, mândră, pruncă Cu cari basme vremile ș-adorn', Când trece ea frumoase flori se pleacă-n Ușorii pași, în valea c-un mesteacăn. În van i-o cer. Bătrânul se gândește, 10Prea e frumoasă, prea nu e de lume - Mă mir cum cerul
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
a svîrlit, Și se plimbă pe covoare Moi cu micele-i picioare, Păru-i curge la călcîe, Iară luna zâmbitoare Poleind-o, o mîngîe. La picioare-i el s-aruncă, Lângă el să vie-o roagă, Ea s-așază dulce, pruncă, Lângă el în mândră șagă, Și el brațele și-ntinde, Rumenește și s-aprinde, Pe când ochii lui o sorb, Dar nimic în braț nu prinde - Căci frumoasa-i fără corp. Ah, gândi el cu turbare, Tremurând învăpăiet - Dulce zână, cum
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
întîmpine cu ură. MII DE STELE... DULCE SARĂ Mii de stele... dulce sară Peste codri se coboară, Peste vârfuri trece lună Iar isvoarele răsună. Cine-mi trece luncile Domnița cu pruncile; Cine-mi trece mândra luncă, Domnița mea cu o pruncă; 127 {EminescuOpVI 128} Cine-mi trece lunca mare, Fata lui Dragoș călare Pe-un cal alb ca de ninsoare, Cu rafturile de argint Și presun pân în pământ, Ea își caută de cale, Merge-n vale, merge-n vale. Îndărătu-i
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
împreună Și mîndre flori cîmpene eu pentru dînsa strîng Și ea la îngrijirea-mi cea dulce îmi zîmbește Iar sufletul îmi rîde șî inima îmi crește."47 Sau din Erotocrit : "De un cot și jumătate Tu îmi pai o dulce pruncă Peste ochi îți cade părul, Iar pe cap ai flori de luncă (...) Amîndoi mergem în codru, Amîndoi culegem fragi Și-amîndoi ca-ntr-o poveste Ne simțim atît de dragi."48 De aici, poetul a trecut în prima redactare, la Povestea
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
nu se afla trecut pe listele întocmite la Ipotești pentru împroprietărirea din 1864, apoi pentru că în una din primele variante la Povestea codrului, unde evident este vorba de Casandra, poetul scrie: "de un cot și jumătate/ Tu îmi pai orfană pruncă/ Peste ochi îți cade părul/ Iar în cap ai flori de luncă". Rămasă orfană, de ambii părinți, credem că ea stătea la vreo rudă. "Giunca", despre care poetul a scris în Erotocrit și pe care ea o păscuse astă vară
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
murdare că vaca rămâne gravidă." În pofida avertismentului, vaca, după ce a fost înjurată, părăsește satul și merge în munți unde naște un fecior înzestrat cu "puterea cumpăna pământului". Blestemul mamei are repercusiuni asupra traiectoriei vieții copilului. Astfel, "se pomeni împărăteasa că prunca-i plânge în pântece..., iar împăratul se înghesui cu urări care mai de care, însă copilul tot nu tăcea. Și nu știu cum se făcu că, ieșindu-și din minți, împărăteasa zise: "Taci cu maica, năștear-ai de fată mare. Și minune! Copila
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
cunosc egalitatea, nici echitatea, femeia se simte în posesia celui care i-a oferit, prin mariaj, onoare, dar a privat-o și de orice drept la replică sau la opunere: „Stăpâne-al meu, la buna ta voință/ și eu și prunca stăm cu umilință,/ Căci amândouă suntem ale tale.../ Ci fă cu lucrul tău cum crezi cu cale.”794 Personajul feminin în epoca medievală era conștient că nu reprezintă decât un obiect, ceva insignifiant de care bărbatul, în postura de dominator
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Atitudinea femeii este de o stăpânire perfectă, păstrând față de cei din jur, dar mai ales față de soț, imaginea soției ideale: „Era la trebi la fel de săritoare/ și de smerită, și-l iubea pe cneaz/ Cu dragoste la fel de arzătoare./ Nu pomenea de pruncă, și n obraz/ Nici umbră de restriște sau necaz/ Nu arăta; și nu vorbea de fată/ Nici jalnic, nici în șagă, niciodată.”797 Aceeași obediență nefirească, dar perfect acceptabilă în contextul medieval al povestirii, o manifestă Grizilda și când este
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
vițeii lor striga! Vibra al serii aer de tauri grea murmură; Zglobii sărind vițeii la uger alerga. S-astîmpără ăst zgomot, și-a laptelui fântână Începe să s-auză ca șoaptă în susur, Când ugerul se lasă sub fecioreasca mână Și prunca vițelușă tot tremură-mprejur. Tot ce e convențional în poezia clasică a înserării, așa de comună în sec. XVIII, devine aci grandios sălbatic, cu priveliști agreste în pastă grea, incendiată: Încep a luci stele rând una câte una Și focuri
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
acest sens: "Redactorul luase răspunderea asupra sa și nu-și întrebuința foaia decât spre darea afară de noutăți, spre deslușirea terminilor întrebuințați (s.n.) în Regulamentul organic, spre încurajarea celor ce se ostenia, spre lauda celor ce adăuga oricât de puțin la prunca noastră literatură"495. Receptiv la inovații, limbajul publicistic contribuie la înlocuirea calculilor lingvistici cu împrumuturi neologice: brâul pământului înlocuit cu ecuator, casa păstrătoare cu bancă, mergere înainte cu progres, stare împrejur cu circumstanță ș.a. Treptat, formațiile perifrastice greoaie apar doar
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
lor strigau; Vibra al serii aer de tauri grea murmură; Zglobii sărind vițeii la uger alergau. S-astâmpără ăst zgomot, ș-a laptelui fântână Începe să s-audă ca șoaptă În susur, Când ugerul se lasă sub fecioreasca mână Și prunca vițelușă tot tremură-mprejur. Încep a luci stele rând una câte una Și focuri În tot satul Încep a se vedea; Târzie astă-seară răsare-acum și luna, Și, cobe, câteodată tot cade câte-o stea...” Vasile Alecsandri - Iarna la Mircești - „O
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]