1,028 matches
-
și "Chemische Abhandlungen gemischten Inhalts" (1815). Klaproth a publicat, de asemenea și "Chemisches Wörterbuch" (1807-1810), respectiv a publicat și editat ca redactor o ediție revăzută a lucrării lui "Handbuch der Chemie" (1806). Klaproth a fost membru al "Membri ai Academiei Prusace de Științe." În anul 1795 a fost ales ca membru (Fellow of the Royal Society) al celebrei Royal Society, iar ulterior ca membru din străinătate a " de Științe a Suediei în 1804. Craterul Klaproth de pe Lună este denumit în onoarea
Martin Heinrich Klaproth () [Corola-website/Science/314635_a_315964]
-
apar zvonurile unei posibile înfruntări armate între Franța și Germania. Când izbucnește războiul între Franța și Prusia, Delpierre și prietenii săi trebuie să găsească atunci calea de a se întoarce în Franța. Jean Keller este obligat să se alăture armatei prusace și să lupte sub comanda unui ofițer care îi este rival în dragoste. Ambii doresc să cucerească inima domnișoarei Marthe de Lauranay. La scurtă vreme, ea, bunicul său, Irma și Natalis sunt forțați să părăsească Prusia și să plece în
Drumul Franței () [Corola-website/Science/320038_a_321367]
-
vreme, ea, bunicul său, Irma și Natalis sunt forțați să părăsească Prusia și să plece în Franța. Călătoria este tristă și anevoioasă, iar pericolul care-i pândește la fiecare pas crește odată cu întâlnirea lui Jean, care a dezertat din armata prusacă. Protagoniștii asistă la războiul purtat la frontiera franco-prusacă și sunt capturați de un batalion austriac. Chiar în clipa în care Jean și Natalis sunt pe cale să fie executați, armata franceză intervine și îi salvează, înrolându-i apoi pentru lupta împotriva
Drumul Franței () [Corola-website/Science/320038_a_321367]
-
războiului izbucnit între Franța și unele dintre monarhiile europene care intenționau să-l repună în drepturi pe regele Ludovic al XVI-lea. Războiul, care s-a desfășurat în anul 1792 și a opus armatei franceze alianța dintre armatele austriacă și prusacă, s-a încheiat pe 20 septembrie cu bătălia de la Valmy, forțele invadatoare fiind oprite. La fel ca și în "Cele 500 de milioane ale Begumei", Jules Verne își varsă tot disprețul față de germani, pe care îi descrie aproape în totalitate
Drumul Franței () [Corola-website/Science/320038_a_321367]
-
Vladislav a adus o restituire imediată a regiuni Lubusz și suveranitatea formală lui Lieszek asupra restului țării. De-a lungul următorilor ani, cei trei duci au cooperat foarte stâns. Motivul principal pentru tratatul celor trei au fost, expedițiile cruciadelor împotriva prusacilor păgâni. Aceste cruciade au fost organizate în 1222 și 1223, iar în ciuda unui efort financiar mare, expediția a eșuat. Motivul pentru care Henric a renunțat la pretenția sa asupra tronului din Cracovia a fost confiscarea regiunii Lubusz de către Margraful Conrad
Henric I cel Bărbos () [Corola-website/Science/330645_a_331974]
-
guvernul său aprecia altfel situația. Napoleon avea nevoie urgent de o armată mare și a retras trupele franceze din Romă curând după începerea războiului. Guvernul italian nu a reacționat imediat, dar, după ce Napoleon fusese înfrânt și luat prizonier de cartre prusaci, la 1 septembrie 1870, a socotit că poate acționa în siguranță. Victor Emmanuel a trimis o scrisoare Papei, la 8 septembrie, ceradu-i să ajungă la un acord cu guvernul și să accepte pierderea puterii sale patrimoniale, care din 1848, depinsese
Victor Emanuel al II-lea al Italiei () [Corola-website/Science/314713_a_316042]
-
umbrea totuși această victorie și nimeni n-o știa mai bine decît Pius. Lupta pe plan spiritual fusese, poate, cîștigata, dar războiul împotriva lumii seculare fusese pierdut. Nu era numai o metaforă. Lupta era reală, iar francezii, retragîndu-se din fața armatei prusace în august 1870, părăseau Romă în ziua de nouăsprezece. Numai armata de patru mii de oameni a generalului Kanzler mai stătea între integritatea ultimu¬lui papa-rege și armata națională italiană, de pește șaizeci de mii de oameni, a generalului Cadorna
Victor Emanuel al II-lea al Italiei () [Corola-website/Science/314713_a_316042]
-
politicii de expansiune a Prusiei din anul 1859. Intrarea Germaniei pe teritoriul chinez a fost înlesnită prin Războaiele opiului, cauza aceastei politici era interesul oamenilor de afaceri germani de a pune pune piciorul în China acțiune colonială sprijinită de marina prusacă. Interese de a intra în China o avea și Marea Britanie, Rusia și Franța care au înființat centre comerciale între anii 1842 - 1899. In anul 1896 guvernul german a hotărât să intre în acțiune pentru a realiza puncte de sprijin pentru
Qingdao () [Corola-website/Science/306473_a_307802]
-
din anii 1577, 1703 și 1758 au distrus orașul aproape în întregime În anul 1758 au fost de pildă distruse 106 case și 72 de hambare. Fostul bastion de frontieră al principatului de Hildesheim s-a aflat consecutiv sub stăpânire prusacă, franceză, welfă, și în cele din urmă, în domeniul regatului de Hanovra, care a cuprins între 1714 și 1838 și Marea Britanie. În pofida numeroaselor distrugeri orașul s-a dezvoltat încontinuu, fiind în mod repetat reconstruit și înglobând până în ziua de astăzi
Gronau (Leine) () [Corola-website/Science/309156_a_310485]
-
habsburgilor austrieci. In 1783 se va înființa în localitate un Colegiu comercial. Eupen ajunge sub dominație franceză în 1784 și va aparține de departamentul Ourthe, cu prefectura în Liège, iar în 1815 prin Congresul de la Viena trece orașul sub dominație prusacă are o stemă și va aparține de provincia Rinului. In 1827 va apare primul ziar local. Prin Tratatul de la Versailles Eupen ajunge să aparțină de Belgia, între anii 1920 - 1925 din punct de vedere administrativ va aparține de guvernământul Eupen-Malmedy
Eupen () [Corola-website/Science/309638_a_310967]
-
și demobilizarea ei la 11 noiembrie al anului, titlul a devenit caduc. El nu a mai fost folosit în Armata [[Austria|Austriei]] republicane. ii au purtat apelativul „Excelență”. [[Fișier:Blücher.jpg|thumb|right|150px|FM Gebhard v. Blücher]] În armata prusacă, feldmareșalul general a fost un rang, care ar putut fi acordat doar la generali pentru un succes militar remarcabil, dacă de exemplu a condus o campanie cu succes, a asaltat și luat o fortăreață ori a câștigat o luptă importantă
Feldmareșal () [Corola-website/Science/312360_a_313689]
-
reciproc a fost acel unui [[Mare amiral]]. După război s-a desființat acest titlu în [[Republica Federală Germană]], însă în fosta [[Republica Democrată Germană|Republică Democrată Germană]] a existat între 1982 și 1989 rangul de „Marschall der DDR”. În armata prusacă - la fel ca mai târziu și în Armată Germană până în 1945 - un mareșal a avut dreptul la anumite privilegii. Un feldmareșal retras din serviciul activ a fost condus și onorat până la moarte ca un soldat activ. Ca semn de demnitate
Feldmareșal () [Corola-website/Science/312360_a_313689]
-
învingă decisiv, armata combinată fiind formată din englezi, olandezi și soldați din Hanovra și Nassau. La fel de pregătiți erau cei 123 000 de prusaci comandați de mareșalul Blücher, cantonați tot în Belgia, ceva mai la nord. Un alt Corp de armată prusac de 26 200 de oameni se afla în rezervă. În acest context, în linii mari, strategia generală a lui Napoleon era: Un aliat neașteptat și prețios pentru Împărat ar fi putut să fie regatul Neapolelui, condus de generalul francez Joachim
Cele o sută de zile () [Corola-website/Science/312367_a_313696]
-
avantajul numeric al aliaților prin tactici de diversiune menite să aducă aceste forțe în situația de a se lupta separat și nu ca o armată unică iar împăratul știa că trebuie să se ocupe mai întâi de armata anglo-aliată și prusacă din Belgia actuală, după care ar fi urmat să se îndrepte asupra austriecilor și rușilor. Cu abilitatea sa obișnuită, împăratul trece granița și dă peste cap strategia aliată. Și acest lucru s-a datorat faptului că Împăratul a reușit să
Cele o sută de zile () [Corola-website/Science/312367_a_313696]
-
Lobau), sub comanda sa directă, pregătit pentru a susține oricare dintre aripi. Primele confruntări majore au loc pe 16 iunie, la Ligny și Quatre Bras, Wellington fiind nevoit să dea acestă din urmă bătălie pentru a evita ca aliatul său prusac să fie complet zdrobit de o eventuală venire a lui Ney. Cu toate acestea, nici una dintre bătălii nu este o victorie decisivă franceză. Armata anglo-aliată s-a putut retrage aproape intactă din fața lui Ney la Quatre Bras iar prusacii au
Cele o sută de zile () [Corola-website/Science/312367_a_313696]
-
putut să îi ofere vreun ajutor semnificativ lui Wellington două zile mai târziu, la Waterloo. De asemenea, dacă d'Erlon ar fi luptat la Quatre Bras, Wellington ar fi fost foarte probabil învins. După cum s-au întâmplat însă lucrurile, armata prusacă s-a putut retrage în relativă ordine, sub conducerea generalului von Gneisenau, cel care a preluat comanda de la Gebhard Leberecht von Blücher, care, căzut de pe cal, își pierduse cunoștința și doar printr-un miracol nu fusese capturat de cavaleria inamică
Cele o sută de zile () [Corola-website/Science/312367_a_313696]
-
se ocupe de anglo-aliați. De cealaltă parte, prusacii au fost în eroare din punct de vedere strategic în prima parte a campaniei iar acum se vedeau nevoiți să ia o decizie extrem de importantă. Existau voci în cadrul Statului Major al armatei prusace care cereau retragerea spre Prusia și abandonarea aliaților britanici. Acest punct de vedere nu a fost reținut, hotărându-se regruparea în jurul localității Wavre și apoi joncțiunea cu Wellington. Cât despre britanici și aliații lor, situația era clară și expusă pe
Cele o sută de zile () [Corola-website/Science/312367_a_313696]
-
Jean se baza pe presupunerea că prusacii se vor putea ține de cuvânt, astfel că, orice speculație despre ce s-ar fi întâmplat dacă Blücher nu ar fi promis să vină cu întăriri este absolut inutilă, deoarece cele două armate, prusacă și anglo-aliată, formau o unitate indivizibilă în ceea ce privește planificarea campaniei. În ziua de 18 iunie 1815, la două zile după Ligny și Quatre Bras, s-a dat bătălia de la Waterloo, în cadrul căreia forțele franceze conduse de Napoleon au atacat forțele anglo-aliate
Cele o sută de zile () [Corola-website/Science/312367_a_313696]
-
este coordonat foarte bine și curând Garda, copleșită numeric și decimată de artileria inamică, începe să dea înapoi, ceea ce produce un val de panică în linia franceză, care rupe rândurile. În aceste momente, Wellington ordonă atacul general, susținut de cavaleria prusacă. Ultimele elemente din Garda Imperială franceză încearcă să protejeze retragerea, dar armata franceză, cuprinsă de panică, se dispersează în dezordine, împinsă înapoi de prusaci. Napoleon este înfrânt decisiv și este nevoit să se întoarcă la Paris, unde abdică pe 22
Cele o sută de zile () [Corola-website/Science/312367_a_313696]
-
împinsă înapoi de prusaci. Napoleon este înfrânt decisiv și este nevoit să se întoarcă la Paris, unde abdică pe 22 iunie. În timp ce Napoleon era învins decisiv pe platoul Mont Saint-Jean, mareșalul de Grouchy reușise să localizeze un Corp de armată prusac, pe care l-a crezut a fi întreaga armată prusacă de 75 000 de oameni. Un episod celebru, confirmat de cei care au luat parte, se petrece în jurul orei 12, când bubuitul tunurilor "Marii Baterii", aflate la Mont Saint-Jean, la
Cele o sută de zile () [Corola-website/Science/312367_a_313696]
-
nevoit să se întoarcă la Paris, unde abdică pe 22 iunie. În timp ce Napoleon era învins decisiv pe platoul Mont Saint-Jean, mareșalul de Grouchy reușise să localizeze un Corp de armată prusac, pe care l-a crezut a fi întreaga armată prusacă de 75 000 de oameni. Un episod celebru, confirmat de cei care au luat parte, se petrece în jurul orei 12, când bubuitul tunurilor "Marii Baterii", aflate la Mont Saint-Jean, la 25 de kilometri distanță (15 mile), este auzit de soldații
Cele o sută de zile () [Corola-website/Science/312367_a_313696]
-
marchiz nu vrea să audă și ordonă ordonă înaintarea și apoi atacul spre sfârșitul după-amiezii, la Wavre. Totuși, mareșalul nu știe că nu are în față decât 20 000 de oameni, adică Corpul generalului prusac Johann von Thielmann, ariegarda armatei prusace, ce avea misiunea să îl repereze și rețină pe mareșalul francez. Ceea ce se întâmplase a fost că mareșalul Grouchy s-a mișcat extrem de încet în urmărirea inamicului pe data de 17 și astfel, restul armatei prusace, generalii Pirch, Ziethen și
Cele o sută de zile () [Corola-website/Science/312367_a_313696]
-
von Thielmann, ariegarda armatei prusace, ce avea misiunea să îl repereze și rețină pe mareșalul francez. Ceea ce se întâmplase a fost că mareșalul Grouchy s-a mișcat extrem de încet în urmărirea inamicului pe data de 17 și astfel, restul armatei prusace, generalii Pirch, Ziethen și von Bülow au câștigat 14 ore de marș asupra sa, putându-și aduce corpurile de armată, ce totalizau 50 000 de oameni, în ajutorul lui Wellington la Waterloo. Deci, Grouchy nu mai putea ajunge acolo unde
Cele o sută de zile () [Corola-website/Science/312367_a_313696]
-
14 ore de marș asupra sa, putându-și aduce corpurile de armată, ce totalizau 50 000 de oameni, în ajutorul lui Wellington la Waterloo. Deci, Grouchy nu mai putea ajunge acolo unde ar fi trebuit să fie, adică între armata prusacă și cea anglo-aliată. Astfel, Corpul lui Thielmann reușește să îi rețină pe cei 33 000 de francezi la Wavre, în timp ce bătălia principală se dădea la circa 10 mile distanță. Primind între timp rapoarte despre înfrângerea de la Waterloo și realizând eroarea
Cele o sută de zile () [Corola-website/Science/312367_a_313696]
-
în timp ce bătălia principală se dădea la circa 10 mile distanță. Primind între timp rapoarte despre înfrângerea de la Waterloo și realizând eroarea strategică pe care a comis-o, Grouchy își dă seama că nu mai poate face nimic așa că învinge corpul prusac ce se afla în fața sa și apoi se retrage rapid și în ordine spre Franța. După dezastrul de la Waterloo, Mareșalul Grouchy a fost informat despre rezultatul bătăliei și a primit ordin de la Împărat să organizeze imediat retragerea înspre Namur și
Cele o sută de zile () [Corola-website/Science/312367_a_313696]