321 matches
-
să sosească prusacii. De partea cealaltă, Napoleon nu avea decât o idee vagă despre dispozitivul anglo-aliat, disimulat în spatele crestei platoului Mont Saint-Jean, astfel că Împăratul își dispune trupele simetric, pentru a putea exploata orice eventualitate. Napoleon nu prevedea eventualitatea ca prusacii să poată veni în ajutorul Ducelui, crezând că Grouchy se va putea interpune pentru a-i întârzia. Deoarece pe data de 17 plouase torențial, Napoleon a trebuit să aștepte ca pământul să se usuce, pentru a-și putea instala numeroasa
Cele o sută de zile () [Corola-website/Science/312367_a_313696]
-
Cavaleria grea britanică este la rândul ei respinsă cu pierderi grele dar intervenția sa a salvat pentru moment armata anglo-aliată. În jurul orei 15 timp ce francezii se pregăteau să lanseze un nou atac asupra centrului și aripii drepte a anglo-aliaților, prusacii lui Bülow atacă flancul armatei franceze, ceea ce îl face pe Napoleon să suspende acțiunea contra anglo-aliaților. Împăratul îi ordonă Mareșalului Ney să captureze ferma La Haye Sainte, din centrul dispozitivului anglo-aliat, astfel că Mareșalul organizează o serie de șarje violente
Cele o sută de zile () [Corola-website/Science/312367_a_313696]
-
Napoleon să suspende acțiunea contra anglo-aliaților. Împăratul îi ordonă Mareșalului Ney să captureze ferma La Haye Sainte, din centrul dispozitivului anglo-aliat, astfel că Mareșalul organizează o serie de șarje violente de cavalerie, insuficient susținute însă de infanterie și artilerie. Cum prusacii erau din ce în ce mai numeroși, Napoleon este nevoit să trimită elemente din Garda Imperială pentru a-i întârzia. În cele din urmă, spre seară, Ney reușește să captureze La Haye Sainte, moment critic pentru Wellington. Cu toate acestea, prezența prusacilor întârzie atacul
Cele o sută de zile () [Corola-website/Science/312367_a_313696]
-
artilerie. Cum prusacii erau din ce în ce mai numeroși, Napoleon este nevoit să trimită elemente din Garda Imperială pentru a-i întârzia. În cele din urmă, spre seară, Ney reușește să captureze La Haye Sainte, moment critic pentru Wellington. Cu toate acestea, prezența prusacilor întârzie atacul decisiv francez asupra liniei anglo-aliate, astfel că Wellington are timp să își întărească centrul, primind în plus susținerea unui Corp de armată suplimentar din partea prusacilor. În timp ce prusacii împingeau înapoi flancul drept francez, Napoleon organizează un ultim atac, trimițându
Cele o sută de zile () [Corola-website/Science/312367_a_313696]
-
să captureze La Haye Sainte, moment critic pentru Wellington. Cu toate acestea, prezența prusacilor întârzie atacul decisiv francez asupra liniei anglo-aliate, astfel că Wellington are timp să își întărească centrul, primind în plus susținerea unui Corp de armată suplimentar din partea prusacilor. În timp ce prusacii împingeau înapoi flancul drept francez, Napoleon organizează un ultim atac, trimițându-i lui Ney o mare parte din infanteria Gărzii, cu o singură baterie de artilerie și fără susținerea cavaleriei. Atacul nu este coordonat foarte bine și curând
Cele o sută de zile () [Corola-website/Science/312367_a_313696]
-
La Haye Sainte, moment critic pentru Wellington. Cu toate acestea, prezența prusacilor întârzie atacul decisiv francez asupra liniei anglo-aliate, astfel că Wellington are timp să își întărească centrul, primind în plus susținerea unui Corp de armată suplimentar din partea prusacilor. În timp ce prusacii împingeau înapoi flancul drept francez, Napoleon organizează un ultim atac, trimițându-i lui Ney o mare parte din infanteria Gărzii, cu o singură baterie de artilerie și fără susținerea cavaleriei. Atacul nu este coordonat foarte bine și curând Garda, copleșită
Cele o sută de zile () [Corola-website/Science/312367_a_313696]
-
în linia franceză, care rupe rândurile. În aceste momente, Wellington ordonă atacul general, susținut de cavaleria prusacă. Ultimele elemente din Garda Imperială franceză încearcă să protejeze retragerea, dar armata franceză, cuprinsă de panică, se dispersează în dezordine, împinsă înapoi de prusaci. Napoleon este înfrânt decisiv și este nevoit să se întoarcă la Paris, unde abdică pe 22 iunie. În timp ce Napoleon era învins decisiv pe platoul Mont Saint-Jean, mareșalul de Grouchy reușise să localizeze un Corp de armată prusac, pe care l-
Cele o sută de zile () [Corola-website/Science/312367_a_313696]
-
tunurilor "Marii Baterii", aflate la Mont Saint-Jean, la 25 de kilometri distanță (15 mile), este auzit de soldații și ofițerii armatei comandate de Grouchy, aflați la Walhein. Pe rând, generalii Exelmans și Gérard îi cer comandantului lor să înceteze urmărirea prusacilor, despre poziția cărora nu au informații clare și să "mărșăluiască spre sunetul tunului", așa cum recomanda chiar strategia impusă de Napoleon. Grouchy este însă hotărât să își urmeze ordinele "ad literam", adică "să mărșăluiască cu sabia în spatele prusacilor". Acest ordin presupunea
Cele o sută de zile () [Corola-website/Science/312367_a_313696]
-
să înceteze urmărirea prusacilor, despre poziția cărora nu au informații clare și să "mărșăluiască spre sunetul tunului", așa cum recomanda chiar strategia impusă de Napoleon. Grouchy este însă hotărât să își urmeze ordinele "ad literam", adică "să mărșăluiască cu sabia în spatele prusacilor". Acest ordin presupunea totuși existența unui contact vizual cu inamicul sau măcar informații clare despre localizarea acesuia iar marchizul de Grouchy nu se găsea în niciuna din aceste situații. Exelmans ar fi spus: „Împăratul e angajat corp la corp cu
Cele o sută de zile () [Corola-website/Science/312367_a_313696]
-
Dornic să îndeplinească ordinele Împăratului, Mareșalul marchiz nu vrea să audă și ordonă ordonă înaintarea și apoi atacul spre sfârșitul după-amiezii, la Wavre. Totuși, mareșalul nu știe că nu are în față decât 20 000 de oameni, adică Corpul generalului prusac Johann von Thielmann, ariegarda armatei prusace, ce avea misiunea să îl repereze și rețină pe mareșalul francez. Ceea ce se întâmplase a fost că mareșalul Grouchy s-a mișcat extrem de încet în urmărirea inamicului pe data de 17 și astfel, restul
Cele o sută de zile () [Corola-website/Science/312367_a_313696]
-
000 de oameni cu 500 de tunuri, este încă o forță redutabilă. După un succes minor la Rocquencourt, Vandamme este învins la Issy, astfel că, în fața evidenței înfrângerii, Davout cedează și retrage toată armata franceză dincolo de Loara. Pe 7 iulie, prusacii au intrat în Paris, pregătind scena pentru revenirea lui Ludovic al XVIII-lea. La sfârșitul lunii aprilie, pentru a bloca o ofensivă a Coaliției în sud-estul Franței, Mareșalul Suchet primește comanda celui de-al VII-lea Corp de armată, numărând
Cele o sută de zile () [Corola-website/Science/312367_a_313696]
-
și hărțile. Prusia era mult mai bine pregătită și numărul soldaților prusaci era aproape dublu. Cu toată bărbăția soldatului francez, armata franceză a suferit de la început înfrângeri una dupa alta. La Metz și Sedan armatele franceze au fost înconjurate de prusaci. Deși un general francez i-a propus lui Napoleon să-și croiască drum prin luptă spre liniile franceze sau să piară pe câmpul de onoare, împăratul s-a predat împreună cu întreaga armată. Când poporul Parisului a aflat de capitularea de la
Războiul franco-german () [Corola-website/Science/302632_a_303961]
-
de rezidențe au fost restricționate. Au urmat mai multe bătălii dure. În 1259 Ordinul a pierdut bătălia de la Skuodas, și în 1260 a pierdut bătălia de la Durbe. Prima pierdere a încurajat o rebeliune a semigalianilor, iar ulterior stimulându-i pe prusaci într-o revoltă împotriva Ordinului cunoscută cu denumirea de Marea Revoltă Prusacă, care a durat timp de 14 de ani. Încurajat de aceste evenimente și de nepotul lui, Treniota, Mindaugas a rupt pacea cu Ordinul. Câștigurile așteptate de la creștinare s-
Mindaugas () [Corola-website/Science/318525_a_319854]
-
Belgia. S-au mutat în Köln, unde au început să publice un ziar radical, "Noua Gazetă Renană". Engels a fost un participant activ la Revoluția din 1848, luând parte la revolta din Elberfeld. Engels a luptat în campania Baden împotriva prusacilor (iunie - iulie 1849) ca adjutant al lui August Willich, care era conducătorul "Corpurilor Libere" în revolta din Baden-Palatinate. După 1849, atât Engels, cât și Marx au fost siliți să părăsească țara și să se mute la Londra. Autoritățile Prusiei au
Friedrich Engels () [Corola-website/Science/298418_a_299747]
-
majoritate în Adunare, fiecare având nevoie de sprijinul "câmpiei". Inițial, i-au sprijinit pe pe girondini, de unde proveneau mulți miniștri. În august, armata franceză se afla într-o situație deplorabilă pentru că La Fayette a fugit la austrieci pe 17 august. Prusacii au traversat frontiera franceză și au cucerit Longway, iar Verdun era pe cale să se predea. Comuna i-a chemat pe toți patriotii la arme, mii de voluntari oferindu-se să apere capitala. Însă odată plecați, a apărut îngrijorarea în privința închisorilor
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
septembrie, a început masacrul prizonierilor timp de cinci zile. 1.100-1.400 dintre cei 2.600 de prizonieri au fost uciși. La 20 septembrie, la Valmy, armata franceză din 52.000 de soldați a învins armata de 34.000 de prusaci. Braunschweig s-a retras spre frontieră și armata franceză a reluat ofensiva, ocupând într-o lună malul stâng al Rinului. În noiembrie, Dumouriez i-a înfrânt pe austrieci la Jenmapes și a ocupat Belgia, iar în sud, Nisa și Savoia
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
tirolez. Wagner se va răzbuna în 1870 cu o "Comedie în stil antic. O capitulare" în care-l ridiculizează la rândul său pe Offenbach, acuzându-l a fi un instigator lipsit de principii, reprezentant tipic al unei Franțe umilite de prusaci. Pe data de 16 noiembrie 1860 Offenbach s-a văzut în fine interpretat pe scena Operei Naționale, cu baletul în două acte "Le Papillon". Criticii consacrați au văzut în acest spectacol, care conținea și valsuri, o profanare a lăcașului, dar
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
cu "La Princesse de Trébizonde". Offenbach se autodefinea, bineînțeles, cu totul altfel, considerându-se cu trup și suflet francez. Într-o scrisoare scrisă pe data de 6 martie 1871 de la Milano el își exprimă față de amicul său Nuitter ura pentru prusaci, regretând că este originar din valea Rinului și că este astfel „asociat într-o oarecare măsură acestor groaznice fiare”. Foștii compatrioți au nutrit în schimb în continuare admirație pentru compozitor; astfel, trupele prusace victorioase au fost întâmpinate la Berlin cu
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
sprijinul rus, dar rușii începuseră deja să anexeze Livonia după ce i-au gonit pe suedezi. August a fost neajutorat atunci când, în 1701, Electorul de Brandenburg s-a proclamat suveran ca Rege în Prusia, și a fondat statul agresiv și milităresc prusac, care a format în cele din urmă un nucleu ca o Germanie unită. Învingătorul de la Poltava, Țarul Petru cel Mare a declarat ca Rusia să fie gardianul integrității teritoriale a Comunității polono-lituaniene. Acest lucru însemna că statul polonez a devenit
Istoria Poloniei în epoca modernă timpurie (1569–1795) () [Corola-website/Science/330739_a_332068]
-
3 săptămâni, ea a parcurs 325 km și a interceptat Armata Franceză de-a lungul râului Meuse, și s-a luptat cu ea timp de 3 zile (29-31 august), obligându-i pe francezi să se retragă la Sedan. Între timp, prusacii înființaseră o Armată a 4-a, care s-a deplasat spre flancul sudic al Sedanului, în timp ce Armata a 3-a a săpat tranșee la nord de Sedan. La 1 septembrie 1870, prusacii au asediat orașul Sedan. La porțile lui se
Patrice de Mac-Mahon () [Corola-website/Science/321881_a_323210]
-
francezi să se retragă la Sedan. Între timp, prusacii înființaseră o Armată a 4-a, care s-a deplasat spre flancul sudic al Sedanului, în timp ce Armata a 3-a a săpat tranșee la nord de Sedan. La 1 septembrie 1870, prusacii au asediat orașul Sedan. La porțile lui se afla o forță de 200.000 de soldați prusaci sub comanda generalului Helmuth von Moltke. Mac-Mahon a fost foarte nehotărât, permițând germanilor să aducă întăriri și să încercuiască Sedanul complet. Mac-Mahon a
Patrice de Mac-Mahon () [Corola-website/Science/321881_a_323210]
-
ducatul de Saxa-Altenburg. Georg i-a succedat tatălui său ca Duce de Saxa-Meiningen, când acesta a fost obligat să abdice la 20 septembrie 1866 în favoarea fiului său în urma înfrângerii Austriei în războiul austro-prusac. Spre deosebire de tatăl său, Georg a rămas loial prusacilor în timpul războiului și a fost recompensat cu gradul de general locotenent în armata prusacă. De asemenea, spre deosebire de părinții săi, era familiar cu politicile Prusiei. În timpul războiului franco-prusac, Georg a condus două regimente de soldați din Meiningen și a avut onoarea
Georg al II-lea, Duce de Saxa-Meiningen () [Corola-website/Science/320302_a_321631]
-
în timp ce urmărea să-l scoată pe Napoleon din Rusia în 1813. Cu toate acestea, așteptările polonezilor s-au sfârșit cu înfrângerea finală a lui Napoleon la Waterloo, în 1815. În acordul de pace ulterior Congresului de la Viena, victorioșii autrieci și prusaci au confiscat Ducatul de la Varșovia și au reconfirmat majoritatea condițiilor al ultimei împărțiri a Poloniei. Deși a fost scurtă, perioada napoleoniană ocupa un loc important în istoria poloneză. O mare parte din legenda și din simbolul de patriotism polonez modern
Istoria Poloniei (1795-1918) () [Corola-website/Science/330745_a_332074]
-
primise întăriri. Ney a reușit totuși să cucerească intersecția esențială, dar contraatacul anglo-aliat l-a împins pe pozițiile sale inițiale. Atunci când mareșalul a organizat un nou atac, a găsit poziția neapărată, întrucât Wellington începuse retragerea după ce a aflat de înfrângerea prusacilor la Ligny, înfrângere care punea toată armata anglo-aliată într-o poziție precară, riscând un atac în flanc din partea armatei franceze principale. Intersecția de la Quatre Bras era de importanță strategică, deoarece oricine ar fi controlat-o ar fi putut să mărșaluiască
Bătălia de la Quatre Bras () [Corola-website/Science/312362_a_313691]
-
fi controlat-o ar fi putut să mărșaluiască înspre sud-est de-a lungul drumului Nivelles-Namur către armatele franceze și prusace, care erau angajate în Bătălia de la Ligny. Dacă armata anglo-aliată a lui Wellington ar fi putut să facă joncțiunea cu prusacii, forța combinată ale celor două armate ar fi fost mai mare decât cea a lui Napoleon. Strategia lui Napoleon fusese să treaca granița în Belgia (pe atunci parte a Țărilor de Jos) fără să alerteze Coaliția și să se interpună
Bătălia de la Quatre Bras () [Corola-website/Science/312362_a_313691]