44 matches
-
părului de aur. Obraz lângă obraz, cu ochii albaștri ridicați spre ceruri, îngerii cântau. Ridicau către Dumnezeu vocile lor de fetițe, gingașe și proaspete ca lujerii, ca tulpinile de garoafă. Înălțau în aerul rece și tare mileurile de cristal ale psalmodiei. Oamenii plângeau ca niște copii, strîngîndu-și la piept icoanele. Mormanul de oase-ncepu să freamăte, scheletele să se alcătuiască din nou, țestele să-și caute trupurile, femurele să se alipească de șold și, crescută parcă de drojdia cântecului nepământesc, o
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de adio rubedeniilor rămase-n viață, grupul de bărbați și femei fără veșminte se-ndreptă încet către cimitir. Unul dintre ei mai rămase o vreme în fața bisericuței, ca să tragă-n țarină un cerc mare de foc. Demonii, împietriți de la-nceputul psalmodiei îngerești, se repeziră spre marea fântână în miezul căreia pământul devenise străveziu. Se zvârleau acolo cu capu-n jos, apucîndu-se de traheele luminii, târând metri de intestin din burțile spintecate, lăsând în urmă șiroaie de vomă și sânge, micșorîndu-se tot
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
temnițelor comuniste, deapănă acum, la 87 de ani, întâmplări despre Sâmbăta de Sus și despre „Sfântul Ardealului” petrecute în urmă cu peste 60 de ani. „Simțeai cum împreună cu Părintele cântă copacii, cântau păsările, trilurile lor se împletau cu cele ale psalmodiei părinților. Simțeai într-adevăr că toată natura este în genunchi și se roagă și că marele Preot care oficiază această slujbă nu este de fapt Părintele Arsenie, ci însuși Mântuitorul.” 5. „Părintele Arsenie Boca, omul lui Dumnezeu” Descriere: Un film
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
îți vor îmbia și otrava/ Și vindecătorul amar/Hermes Trismegistos/„Sturm und Drang” / Mistic sceptic luminis / Însă ciclic tânăr./ Vertical algoritm... Iubitor de vocabule prețioase, rare, plasate în titluri îndeosebi, dar și în conținuturi (Asompțiune, Ontopoema, Mitopem, Onir, Euristica, Teogonie, Psalmodie, Ontogeneză, Athanor etc.), poetul își dezvăluie, și în felul acesta, predilecția pentru rafinamentul pe care nu îl poate găsi cu adevărat decât în dublu, iar singura posibilitate tangibilă, de înfăptuire a acestui vis, e cartea, pe care o caracterizează drept
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
Poate, doar, puțină smerenie... — Să cer mai puțin ? făcu Marchiza din buze, privind cu teamă la Isaia. Dar, prinși asupra faptului, amuțiră, lăsând neelucidată dimensiunea smereniei. În schimb, Isaia, după o adâncă reculegere, porni. În mormânt ai fost pus, Iisuse, psalmodie, privind cu evlavie la ceasornicul cu pendul, pe care Calu își rezemase cotul stâng. Și adăugă : De ce vii din iad, Hristoase ? Cu îngroparea ta ai zdrobit tot iadul. Grăbește-te, înviază ! Cerurile zvâcniră, coborî o boare de vânt. În dreptul clopotniței
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
jos, traversând mai multe grădini. Pe măsură ce ne apropiem de palat, se simte un miros puternic de tămâie, iar noi pășim prin nori de fum. Aud sunete de jale și îmi închipui că s-ar putea să fie călugări care cântă psalmodii. An-te-hai sugerează să ne oprim mai întâi la Pavilionul Pâraielor, ca să dăm înapoi tărtăcuțele. Când trecem de poartă și intrăm în grădină, mă simt copleșită de imaginea templelor mari care acoperă dealurile. Peste tot sunt statui ale lui Buddha. Cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
în vârstă și-au transformat locuințele în temple, îmi șoptește An-te-hai. Își petrec viața nefăcând nimic altceva decât să psalmodieze. Fiecare dintre ele are un pat micuț în spatele statuii lui Buddha. Vreau să știu cum arată concubinele, așa că urmăresc sunetul psalmodiilor: cobor pe o cărare care duce la Sala Tinereții Debordante. An-te-hai îmi spune că e cel mai mare dintre aceste temple. Când intru, văd că pardoseala e acoperită cu siluete care se roagă. Fumul de tămâie e gros. Credincioasele se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
pe care o dorește. Cei norocoși se nasc din nou ca oameni, cei nenorocoși ca animale - un cîine, un porc, o muscă. Concubinele din Orașul Interzis, mai ales cele în vârstă, sunt foarte superstițioase. În afară de confecționarea de yoo-hoo-loos și de psalmodii, își petrec zilele îndeletnicindu-se cu tot felul de vrăjitorii. Pentru ele, credința în viața de apoi este ea însăși o armă. Au nevoie de această armă pentru a arunca blesteme asupra rivalelor lor. Sunt foarte inventive în legătură cu variatele destine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Ne temem... O întrerup înainte de a vorbi mai departe. Îi dau de înțeles că Su Shun și oamenii săi asculă dincolo de perete. Nuharoo aprobă din cap și se sprijină de jilț. — Cheamă călugării, îi zic lui Li Lien-ying. Sub acoperirea psalmodiilor călugărilor, eu și prințul Kung schimbăm informații și discutăm despre planurile de viitor. Punem la cale un contraatac împotriva lui Su Shun, în vreme ce Nuharoo se ocupă să îl distreze pe Tung Chih. Sunt contrariată când prințul Kung îmi spune că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
de necaz, odihnă celor osteniți și împovărați de grijile zilei și mângâiere bătrânețelor. Căci, cine, oare, mai poate fi socotit vrăjmaș al altuia, atunci când își unește glasul la un loc cu proorocul David, pentru a da laolaltă laudă lui Dumnezeu? Psalmodia aduce cu sine tot ce poate fi mai bun: iubirea, făcând, din întâlnirea glasurilor un mijloc de unire între oameni; adunând pe credincioși laolaltă, într-un singur glas către cer, psalmii alungă demonii, pogoară ocrotirea îngerilor, sunt armă pentru teama
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
apoi și pe evrei și se simte străin în cercul sioniștilor și printre cultivatorii idișului. Locul pe care îl iubește e acest "ținut". Eroul se întoarce la familia sa evreiască din Brăila, pe care o evocă în decesele, riturile și psalmodiile sale cu demnitatea bătrână a unui Ronetti Roman. Într-o dispută cu Nae Ionescu, a cărui sofistică n-a înțeles-o (Cum am devenit huligan), Mihail Sebastian se dovedește un polemist de vervă rece, excesiv obsecvios, cu o mască atât
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
ale comunismului autohton. Iată cum forțînd, doar de dragul arguției, posibila relație între invocarea Manifestului Partidului Comunist și hiperpolitețea tînărului istoric față de prețioșii săi... martori palpez de fapt miezul indispoziției ce mi-a marcat prezența la pomenita lansare de carte. Duioasa psalmodie a lui Adrian Cioroianu închinată stilului (model literar!!) al Manifestului celor doi "clasici" m-a contrariat... iremediabil, vorba lui Topîrceanu. Din rațiunile pomenite. Am și părăsit nobila încăpere, imputîndu-mi reținerea de a nu fi exprimat, cu franchețe, în prezența autorului
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
materie de muzică, având, astfel, în linii generale, și o istorie în practica și evoluția cântului liturgic în cadrul cultului catolic, dar și nașterea miselor, oratoriilor, a tuturor genurilor și formelor de artă adevărată. Sunt în lucrare capitole introductive referitoare la psalmodie, imnodie, liturgia creștină, și muzica ecleziastică - de la moștenirea ebraică la atitudinea generală a Sfinților Părinți față de muzică (opera lui Grigore cel Mare) și codificarea repertoriului. Chiar de la început, documentarul s-a oprit la „cântul creștin [cu] rădăcinile în sinagoga ebraică
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
din plin. Învățați-vă și îndemnați-vă unii pe alții cu toată înțelepciunea în psalmi, în imnuri și în cântări spirituale. Cântați lui Dumnezeu, mulțumindu-i în inimile voastre”. Din această scrisoare, deducem importanța pe care primii creștini o dădeau psalmodiei de origine ebraică și față de o altă formă melodică, jubilus, de care vorbește Sf. Augustin, care afirma că era cântat de toți credincioșii și consta în intonarea unei melisme vocalice. O inovație importantă a fost structurarea monodiei creștine pe scări
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
părinți ne permit să ajungem la o caracterizare formală clară a folosirii psalmilor și a imnodiei. Se constată astfel, în celebrările liturgice ale creștinismului primar, o structurare progresivă a psalteriumului în forme tot mai diversificate și mai atrăgătoare. 1.1 Psalmodia Studiile modale asupra repertoriului vechi schematizează mai multe forme fundamentale: forma directă (in directum), directă colectivă, alternantă și intercalară. Forma in directum, cea mai veche, solistică și fără niciun refren, a fost prima formă de psalmodie atestată în celebrările liturgice
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
mai atrăgătoare. 1.1 Psalmodia Studiile modale asupra repertoriului vechi schematizează mai multe forme fundamentale: forma directă (in directum), directă colectivă, alternantă și intercalară. Forma in directum, cea mai veche, solistică și fără niciun refren, a fost prima formă de psalmodie atestată în celebrările liturgice. De aici, a început virtuozismul solistic, dezvoltat ulterior în perioada cântului gregorian în forma de Tractus, Graduale și Versus din Alleluia. Această formă muzicală inițială se bazează pe cantilație, adică intonarea unui text pe aceeași treaptă
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
în întreg Orientul și în Africa. Forma intercalară se afirmă odată cu dezvoltarea celebrărilor din secolele al IV-lea și al V-lea. De fapt, ea a existat încă de la început și, probabil, este cea mai veche, cunoscută sub denumirea de psalmodia aleluiatică, execuția constând între alternanța dintre solist, care propunea versetele, și adunarea credincioșilor, care răspundea cu aclamația aleluia. Dar adevărata inovație a avut loc în ambientele monastice, pentru care rugăciunea și cântul din cadrul ei erau aspecte normative. Au fost elaborate
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
sunetul era dulce. Cu siguranță, cântecul răsună dulce pe buzele cantorilor, atunci când îl au pe Dumnezeu în inimă și, în timp ce pronunță cuvintele cântecelor, sunt înflăcărați de devoțiune față de El. De aceea, în biserica lui Dumnezeu, se recomandă de a cânta psalmodia, tocmai pentru a stimula devoțiunea credincioșilor. În acest sens, oficiul diurn și nocturn, precum și misele solemne, sunt cântate asiduu de către cler și popor în mod sobru (maturo tenore), cu o desfășurare a vocilor distincte în mod unitar (distincta gradatione), astfel încât
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
întrepătrundeau una cu cealaltă. Arta polifonică a fost folosită și pentru imnele liturgice, realizate sub forma motetului polifonic imitativ sau sub forma izoritmică, sau prin strofe alternate cu cântul gregorian, imitându-i melodia. Același lucru a avut loc și pentru psalmodia solemnă, în special pentru Magnificat, Benedictus și Nunc dimittis. Arta polifonică s-a extins și la alte texte, precum secvența Stabat mater, cele patru antifone mariane „majore” (Salve Regina, Alma Redemptoris Mater, Ave Regina coelorum, Regina caeli), sau alte texte
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]