49 matches
-
aceste breșe și merg apoi ca aspirate de golul de aer creat. Cum se explică o asemenea capacitate de absență din contigent la aceste obuze negre cu șosete înalte albe? Pentru a nu fi distrași de la lecturile lor ori de la psalmodierile lor interioare, îmi imaginez. Căci Mesia nu va aștepta, iar ei nu și-ar ierta faptul de a ajunge prea târziu la poalele Templului, ar mai adăuga ei, poate. Mă tem însă că este și ceva mai mult în această
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
vedere, liturghiile Orientului constituie cel mai bun exemplu: ele servesc ca refugiu al timpului imobil acolo unde, în viața civilă, timpul stagnează deja, fără început și fără sfârșit, unde nimeni nu e grăbit, unde nonșalanța este o marcă a distincției. Psalmodierile copte ne fac să auzim muzica oficianților zeiței Isis, iar călugării siriaci care intonează imnuri arameene, intonațiile nazale ale contemporanilor lui Hristos. Pentru noi, care suntem incapabili de a surprinde aceste îndelungi încremeniri, aceste sughițuri ale legendei veacurilor, demnitarii acestei
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
trupești și așa cum înțelegem lucrurile spirituale, tot astfel, prin contemplația în trup, ajungem la contemplația în duh. Cristos și‑a asumat un trup și un suflet pentru că omul are un trup și un suflet; de aceea și botezul, comuniunea, rugăciunea, psalmodierea sunt duale: sensibile și spirituale. Datorită întrupării Cuvântului lui Dumnezeu, realizarea mântuirii noastre pe pământ și slava în spirit, într‑adevăr nu exclud materia, ci dimpotrivă,o presupune. Dumnezeu însuși, spune sfântul Ioan Damaschinul a devenit ma‑ terie pentru mine
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
trupești și așa cum înțelegem lucrurile spirituale, tot astfel, prin contemplația în trup, ajungem la contemplația în duh. Cristos și‑a asumat un trup și un suflet pentru că omul are un trup și un suflet; de aceea și botezul, comuniunea, rugăciunea, psalmodierea sunt duale: sensibile și spirituale. Datorită întrupării Cuvântului lui Dumnezeu, realizarea mântuirii noastre pe pământ și slava în spirit, într‑adevăr nu exclud materia, ci dimpotrivă,o presupune. Dumnezeu însuși, spune sfântul Ioan Damaschinul a devenit ma‑ terie pentru mine
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_990]
-
în teatru, ființa umană "cu o umbră, cu o proiecție de forme simbolice, cu ceva care să aibă aparența vieții fără să aibă viață" (Maeterlinck parcă definește, aici, cinematograful ce avea să vină!). Emoțional vorbind, pariul e cîștigat: "minimalismul" regizoral (psalmodierea unui text, capete imobile, în întuneric) are un efect răvășitor. Tehnica se sublimează într-un poem al anxietății (fizice și metafizice). Într-un cort, extra muros, cu spectatorii așezați pe perne, direct pe nisip, am văzut un Macbeth special (de la
Teatrul unor nopți de vară by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14910_a_16235]
-
că nu doar închinarea la icoanele sfinte și rugăciunea au efect de îndepărtare a atacurilor diavolești ale curviei, ci și cântecele religioase care duc la decența gândurilor<footnote Georges Habra, op. cit., p. 215. footnote>. În acest sens, Evagrie Ponticul amintește: Psalmodierea potolește patimile și face să se liniștească înfrânarea trupului<footnote Evagrie Ponticul, Cuvânt despre rugăciune, cap. 83, în Filocaliaă, vol. I, p. 97. footnote>. Totuși, aceste ajutoare duhovnicești nu trebuie folosite abuziv, ci cu măsură, de aceea este nevoie de
Revista Teologică by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/165_a_275]
-
fiind cel care va reforma și oficializa cântul liturgic. Legătura muzicii ebraice cu cea creștină este evidentă prin preluarea procedeelor liturgice de la Templul din Ierusalim și folosite în biserica primară. Genul diatonic al melodiilor siriene, caldeene, ebraice este regăsit în psalmodierea din muzica creștină primară. Cântul antifonic și responsorial își are originea în cântul antifonic ebraic, când cele două coruri levitice cântau unul la octava superioară și altul la octava inferioară, și în cântul responsorial în care forma de execuție consta
Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]
-
nu-mi șifonez pantalonii pe cînd Îngenuncheam și pentru prima oară am privit și eu atent fotografia expusă În fața altarului. Aha, deci așa stau lucrurile... mi-am zis eu În sinea mea. Ca și cînd aștepta să plec, preotul Întrerupse psalmodierea și se retrase grăbit. După ce-a plecat el, cei trei prezenți acolo au răsuflat ușurați, aprinzîndu-și toți țigările În același timp. Cel mai În vîrstă, de la locul de onoare, căruia ei Îi ziceau șef, se trezi din moțăiala, Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Înțelege odată că disputa noastră nu este Între cușer și spurcat, nici Între rai și iad. E vorba doar de simplul element uman - al lor și al nostru. Baruch fu imediat de acord: Firește, spuse lungind cuvintele ca Într-o psalmodiere talmudică, nimeni nu va tăgădui că și arabul a fost creat după chipul și asemănarea Domnului. Nimeni nu va nega asta. În afară doar de arabi, Fimucika. Spre marea noastră părere de rău, aceștia nu se comportă ca niște ființe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
se înălța un camfor uriaș, ale cărui frunze răspândeau un miros foarte plăcut. Erau multe temple în zonă. Zidurile lor albe păreau să nu se mai sfârșească: Meizen-ji, Shinryoku-ji, Enryō-ji, Daihō-in. Se sfârșea unul și începea altul. Dinspre ziduri străbătea psalmodierea sutrei și bătaia surdă a tobelor, scoțând și mai mult în evidență liniștea orașului. Endō s-a oprit să asculte pașii ciudatului străin, dar nu se mai auzeau. Imaginea lui îl obseda. „Oare ce are de gând? Să vină el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
se mai auzeau. Imaginea lui îl obseda. „Oare ce are de gând? Să vină el după mine până-n Yamagata...“ Prostul acesta de străin era tare straniu. Endō nu înțelegea deloc de ce-a pornit Gaston în căutarea lui până-n Yamagata. Psalmodierea sutrei se sincroniza cu bătăile tobei. Endō se afla acum în fața templului Senshō-ji, care se întindea pe o suprafață mai mare decât celelalte temple. Dincolo de poartă se înălța un ginkgo bătrân de două-trei sute de ani. Endō-san! Endō s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
DE PE PAJIȘTILE USCATE TOTUȘI. SOARELE, ÎN SPATELE CASELOR DINSPRE RĂSĂRIT, ÎNCĂLZEA DOAR COIFUL IOANEI D`ARC, STATUIA ÎN ÎNTREGIME AURITĂ CARE ÎMPODOBEA PIAȚA. UN CEAS BĂTU DE OPT ORI. RAMBERT A FĂCUT CÂȚIVA PAȘI SUB PORTICUL PUSTIU. DINĂUNTRU AJUNGEAU PÂNĂ LA EL PSALMODIERI NEDESLUȘITE ÎNSOȚITE DE VECHI MIROSURI DE PIVNIȚĂ ȘI TĂMÂIE. DEODATĂ CÂNTECELE S-AU OPRIT. VREO ZECE MOGÂLDEȚE NEGRE AU IEȘIT DIN BISERICĂ ȘI AU PORNIT CU PAȘI MICI ȘI REPEZI SPRE ORAȘ. RAMBERT A ÎNCEPUT SĂ-ȘI PIARDĂ RĂBDAREA. ALTE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
fulger de miere / Cupa florii soarelui dimineața de rouă // Un gând ca o simfonie / Plutind pe cerul de vară (dar cine oare să fie / Unde e microfonul sala concertelor?... -, traversat ciclic de kyrie eleison - laitmotiv la nivelul întregului -, a cărui psalmodiere e modulată de un Deget de foc, în puterea căruia e totul, fiindcă Degetul e Cel care trage / Și astăzi în fiecare seară / Pe o sârmă de aur cortina cerului, într-o stare, indusă și eului liric, între ludic și
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
se lasă în genunchi precum valurile oceanului. Psalmodiază fără voce, cu mâinile ocupate de mătăniile înșirate pe ață cerată. Îmi dau seama că An-te-hai nu e cu mine. Am uitat că eunucii nu au voie în anumite zone religioase. Sunetul psalmodierii devine din ce în ce mai puternic. Uriașul Buddha din mijlocul sălii zâmbește ambiguu. Pentru o clipă, simțul realității mă părăsește: devin una cu concubinele de pe jos. Mă văd sculptând tărtăcuțe, simt cum mi se încrețește pielea, cum se boțește și se pliază. Părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
jos. Mă văd sculptând tărtăcuțe, simt cum mi se încrețește pielea, cum se boțește și se pliază. Părul mi se albește și simt cum îmi cad dinții. Nu! țip eu. Yoo-hoo-loos îmi cad din mână și se împrăștie pe jos. Psalmodierea încetează și sute de capete se întorc spre mine. Sunt incapabilă să mă mișc, în timp ce concubinele se holbează la mine. Maxilarele lor fără dinți se deschid grav. Părul le este atât de rar, încât par chele. N-am mai văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
pe toți pereții, fiind chiar nevoie de mai multe sfori pentru a lega altele de căpriori. Bucătăria pregătește un banchet pentru mai bine de două mii de oaspeți. Grupul de bocitoare începe să se jeluiască atunci când prințul Kung îngenunchează din nou. Psalmodierea se înalță într-un crescendo, iar trompetele devin de-a dreptul asurzitoare. Sper din tot sufletul ca acesta să fie sfârșitul ceremoniei, însă din păcate nu este decât începutul. Cea de-a șaptea zi reprezintă momentul ceremoniei arderii figurinei. S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
sunt de plăcuți și de primiți de Dumnezeu, aș vorbi acum puțin, dacă o rațiune mai deosebită n-ar cere un alt volum; lucrul acesta, cu ajutorul lui Dumnezeu va fi arătat în cartea următoare”. 9. De psalmodiae bono (Despre buna psalmodiere) s-a păstrat în două versiuni, una originală și alta posterioară, cu unele adăugiri și omisiuni. Deși a fost editată în anul 1723, sub numele lui Nicetius de Trèves, patrologii de mai târziu au ajuns la concluzia că Sfântul Niceta
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
să se roage și cu mintea, pentru că este absolut nefolositor să privegheze cineva cu ochii în timp ce sufletul doarme”. Simpla prezență la slujbele religioase, fără participarea activă a sufletului, va fi subliniată cu mai multă insistență în lucrarea închinată psalmodierii. Sfântul Niceta dă anumite indicații practice cu privire la pregătirea prealabilă participării la privegheri și referitor la disciplina ce se impune pentru buna desfășurare a slujbelor în biserică: „Cei care dorim să priveghem, trebuie să ne îngrijim ca să nu avem
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
deci în spațiul ecumenic al Bisericii. Introducerea cântării în comun la slujbele bisericești a întâmpinat și unele opoziții. De aceea, Sfântul Niceta scria lucrarea sa Despre folosul cântării de psalmi, pentru a răspunde unor acuzații venite din Răsărit că practica psalmodierii și cântarea laudelor duhovnicești n-ar fi potrivite cu evlavia creștină nici cu spiritul învățăturii Sfântului Apostol Pavel, care scria efesenilor: „Vorbiți între voi în psalmi și în laude și în cântări duhovnicești, lăudând și cântând Domnului, în inimele voastre
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
față de credincioșii săi, marele misionar îi previne pe aceștia de primejdia ce amenința să destrame farmecul frumoaselor slujbe împodobite cu cântări și le dă îndrumări cu privire la rostul cântării psalmilor în viața lor duhovnicească, fixând și unele reguli pentru ca psalmodierea să-și atingă scopul misionar. Sfântul Niceta de Remesiana considera cântarea psalmilor un prinos de jertfă adusă lui Dumnezeu, ca să reverse asupra credincioșilor „toată darea cea bună și tot darul desăvârșit”. Jertfele Vechiului Testament au avut rolul lor, până la
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
a fost înlocuită cu „duhul” legii. În Noul Testament jertfele materiale au fost înlocuite cu jertfele duhovnicești, accentul căzând pe credință, evlavie, rugăciune, post, răbdare, dragoste, cântări de laudă aduse lui Dumnezeu. Marele ierarh Niceta, asemenea Sfântului Vasile cel Mare, socotea psalmodierea ca o lucrare îngerească, deoarece îngerii au datoria de a lăuda neîncetat pe Dumnezeu-Tatăl și pe Mântuitorul (Isaia, 6, 1-4). În psalmi întâlnim numeroase locuri în care se subliniază cântarea ca jertfă de laudă adusă lui Dumnezeu (Psalmul 68, 35-36
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
spunea Sfântul Niceta - iată jertfa duhovnicească mai mare decât toate jertfele de animale! Și pe bună dreptate. Dacă, într-adevăr, acolo se varsă sângele animalelor, aici se jertfește lauda duhovnicească din sufletul însuși și din conștiința curată”. Având convingerea că psalmodierea este o jertfă plăcută lui Dumnezeu, el face acest îndemn către fiecare credincios: „Laudă pe Domnul în viața ta, jertfește jertfa laudei și prin aceasta se va arăta sufletului tău calea prin care va ajunge la mântuirea sa”. Pentru ca jertfa
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
cu pricepere, ca să cântăm nu numai cu suflarea, adică cu sunetul vocii, dar și cu mintea și să medităm ceea ce cântăm, ca nu cumva mintea fiind robită de cuvinte și cugetări străine să lucreze fără niciun folos”. Prin urmare, psalmodierea oferă și un prilej de meditație religioasă asupra ideilor creștine cuprins în textele cântate. O problemă destul de frecventă în Biserica creștină a secolului IV era aceea a influenței muzicii laice asupra cântării bisericești. Uneori, unii creștini aduceau în biserică o
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
înalță; se predică pocăința, se arată că pacea trebuie urmată; se cere protecția împotriva dușmanilor, se făgăduiește eliberarea (sclavilor); se nutrește o nădejde sigură și ceea ce este mai presus decât toate acestea, sunt cântate tainele lui Hristos”. În viziunea nicetană, psalmodierea are un bogat conținut teologic. Prin cântarea psalmilor se repetă doctrina cu privire la Nașterea Mântuitorului și lucrarea Sa în lume. Sunt arătate apoi Patimile Mântuitorului și slăvita Sa Înviere, precum și șederea de-a dreapta Tatălui. Se descrie cea de-a doua venire
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]