112 matches
-
evanghelii, apoi adaugă veșmântarul, cripta familiei (unde sunt depuse osemintele familiei Krupenski) și gardul din piatră acoperit cu olane ce înconjoară biserica. Aceste moaște s-au dăruit, în 1748, de către Patriarhul Alexandriei Matei Psaltul, lui Andrei Ruset, vel logofăt. Matei Psaltul fusese stareț la Mănăstirea Zlătari din Bucuresti, iar Andrei Ruset era capuchehaie a Moldovei la Constantinopol în vremea lui Constantin Mavrocordat. Andrei Ruset l-a ajutat pe Matei să dobândească scaunul patriarhal, iar acesta, în semn de recunoștință,i-a
Feredeni, Iași () [Corola-website/Science/301277_a_302606]
-
de mână, și o coastă a unui sfânt neștiut, care Sfinte Moaște sunt rămase de la răposatul tatăl meu (Iordache Crupenschi), iar cutia este făcută de mine. Aceste Sfinte Moaște a Sfântului Mare Mucenic Gheorghie, sunt date de un patriarh(Matei Psaltul al Alexandriei), răposatului logofăt Andrei Roset, adică bunul răposatei maicăi mele (Măriuța Milu), iar sfânta coastă, dată tatălui meu, de către un serdar Vasilache Cârnul” (însemnare autografă a lui Grigore Crupenschi în Inventarul Bisericii Adormirea Maicii Domnului din Feredeni, fila 2
Feredeni, Iași () [Corola-website/Science/301277_a_302606]
-
orfani. În aceste condiții grele, văduva Tomaida împreună cu cei trei băieți, trece în Basarabia și se stabilește la Chișinău, unde intră (la vârsta de 10 ani) în corul Bisericii mari din această localitate până în 1812. Aici își fixează vocația de psalt și învață limba rusă. Cei doi frați, înrolându-se în armia rusească, sfârșesc eroic în 1809 la asaltul Brăilei împotriva turcilor. În iarna anului 1812, ajunge, împreună cu mama sa, la București. Deși avea numai 16 ani, înțelesese lecțiile dureroase ale
Anton Pann () [Corola-website/Science/301488_a_302817]
-
serdarului Dionisie Fotino, "Irmologhionul" sau "Catavasierul grabnic" și "Heruvico-Chinonicarul". Neavând sprijinul financiar necesar tipăririi acestor cărți, intenționa să ceară sprijinul mitropolitului Moldovei, Veniamin Costachi, însă, episcopul Chesarie al Buzăului l-a sfătuit să aștepte numirea unui nou mitropolit la București. Psaltul cere sprijinul mitropolitului Neofit la tipărirea Noului Doxastar, acesta decizând să se tipărească 30 de exemplare pentru Mitropolie și 10 exemplare pentru Episcopia Râmnicului. În anul 1842, protopsaltul înaintează o cerere prin care solicită cu rugăminți mitropolitului Neofit să-l
Anton Pann () [Corola-website/Science/301488_a_302817]
-
Este unul din reprezentanții de frunte ai Școlii Ardelene. În timpul studiilor de la Viena i-a cunoscut pe Samuil Micu, Petru Maior și pe Gheorghe Șincai. A împărtășit convingerile iluministe ale acestora. La Viena a îndeplinit pentru un timp slujba de psalt la Biserica Sf. Barbara. Apoi a devenit profesor și prefect de studii, pentru scurt timp, la seminarul de la Blaj (1787). A intrat în conflict cu episcopul Ioan Bob și a renunțat la intenția de a fi hirotonisit ca preot. S-
Ioan Budai-Deleanu () [Corola-website/Science/297753_a_299082]
-
de apus, la intrare. Este un spațiu acoperit în exteriorul sau în interiorul bisericii, situat pe partea de apus, care precede naosul. Este spațiul principal al bisericii, în care se desfășoară activitatea religioasă. În tradiția ortodoxă stranele reprezintă spațiile destinate cântăreților (psalților), situate în absidele de nord și de sud ale bisericii. Stranele sunt incluse în încăperea naosului. Este un perete compus din icoane și uși, prin care slujitorii bisericii (preoți și diaconi) au acces la altar. Iconostasul este un element caracteristic
Biserică (edificiu) () [Corola-website/Science/306006_a_307335]
-
a muzicii psaltice bizantine era foarte complicată, datorită existenței unui mare număr de semne care astăzi sunt necunoscute. Începând cu perioada cucuzeliană aceste semne sunt concretizate teoretic, dar tot rămâne un număr mare de interpretări muzicale personale care diferă de la psalt la psalt. Odată cu reforma hrisantică semnele muzicale psaltice se reduc ca număr și li se stabilesc o lucrare practică propriu-zisă, iar notația rămâne cea cucuzeliană. Aceste semne se numesc neume și diferă foarte mult de notația occidentală (care este pe
Muzica bizantină () [Corola-website/Science/307597_a_308926]
-
psaltice bizantine era foarte complicată, datorită existenței unui mare număr de semne care astăzi sunt necunoscute. Începând cu perioada cucuzeliană aceste semne sunt concretizate teoretic, dar tot rămâne un număr mare de interpretări muzicale personale care diferă de la psalt la psalt. Odată cu reforma hrisantică semnele muzicale psaltice se reduc ca număr și li se stabilesc o lucrare practică propriu-zisă, iar notația rămâne cea cucuzeliană. Aceste semne se numesc neume și diferă foarte mult de notația occidentală (care este pe portativ) deoarece
Muzica bizantină () [Corola-website/Science/307597_a_308926]
-
reduc ca număr și li se stabilesc o lucrare practică propriu-zisă, iar notația rămâne cea cucuzeliană. Aceste semne se numesc neume și diferă foarte mult de notația occidentală (care este pe portativ) deoarece semnul nu arata notă propriu-zisă pe care psaltul trebuie să o execute, ci ea trebuie dedusa din poziția pe care o au celelalte semne (că un fel de numărare),pe când în muzică occidentală știm exact notă pe care o cântam. Psaltica are opt glasuri sau ehuri, fiecare cu
Muzica bizantină () [Corola-website/Science/307597_a_308926]
-
de a merge împreună la un Heder (școala de băieți), la belferul (dascălul) Moișe Feleșler, unde am început a învăța Himeș (Biblia). D. Avram Burăh" acum Misail, s-a născut în Roman la anul 1832, făcîndu-i-se operațiunea brismila de cătră psaltul Leizer Mendel. Dumnealui este născut din tatăl Moișe Leiba Roșu sin Burăh Dreicop și din muma Ana Riva născută Menea rugea, și a fost unic fiu la părinți. Surorile mumii sale, cu domiciliul în Roman, se numesc una Hene și
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
de la Jupân Avram-Burăh-Misail să ne trimeață acte prin cari să dovedească: că dumnealui s-a fost lepădat de Himeș, ce a învățat-o la belferul Moișe Feleșler, că, măcar că nu mai e leac, îi pare rău de ce i-a făcut psaltul Leiser Mendel și că, pentru a fi nepot al lui Traian și deputat radical, a renunțat la tacâmul cu care l-o fi asteptînd la masa vecniciei venerabilul său părinte, Moișe Rosu sin Dreicop Leiba. [5 decembrie 1878] ["ÎNTR-UN
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
joacă de-a popii și de-a biserica nu numai pentru că biserica le intră „în casă” și mama le era „bisericoasă”, după cum observă cu umor Ștefan a Petrei, ci și pentru că la maturitate diaconul Ion Creangă și într-o măsură psaltul Zahei Creangă se joacă de-a și cu biserica, înfruntând-o. Eroul își ia anticipat în derâdere falsa vocație și pe viitorii adversari, clericii. Vrăjitele Amintiri... fac ceva mai mult: nu numai reflectă (viața povestitorului dinainte și după 1855), dar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]
-
de Paul Bourget, Ditirambe către Dionysos de Friedrich Nietzsche și Odaia ceasornicului de Georges Duhamel. În deceniul al patrulea e prezent în „Cuvântul liber”, „Vitrina literară”, „Europa”, „Viața de azi”. De sub tipar îi ies volumele de poezii Înfrângeri (1934), Paisie psaltul spune... (1934) și Notații (1936), precum și eseul Nietzsche (1937). În timpul regimului antonescian S. e radiat din barou și din corpul ofițerilor de rezervă, i se interzice să publice și prestează muncă obligatorie. După august 1944 își recapătă drepturile și, mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289672_a_291001]
-
impregnat de evlavie ortodoxă, de simplicitate rustică și de bravură haiducească, precum și autor pentru copii. Vocația profundă este însă deficitară. Dacă versurile din Înfrângeri, Notații și Sub flacăra nădejdii sunt minate de prozaism și de locul comun, în schimb Paisie psaltul spune... evidențiază, pe lângă ecouri din psalmii arghezieni și din viziunile lui Nichifor Crainic, V. Voiculescu, Radu Gyr sau Paul Sterian, și un efort de diferențiere, în căutarea unui lexic propriu, a unor motive epice noi și într-o preocupare specială
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289672_a_291001]
-
tablou al vieții în închisorile comuniste, dar alunecând, după un început promițător, în istorisirea unei destul de banale escrocherii. SCRIERI: Verde Împărat și zmeii, București, [1924]; Flori și fluturi, București, [1924]; Ciufulici, București, 1927; Jucării, București, [1927]; Înfrângeri, București, 1934; Paisie psaltul spune..., București, 1934; Notații, București, [1936]; Nietzsche, București, [1937]; Brumărel, București, 1945; Sub flacăra nădejdii, pref. Ion Pas, București, [1947]; Întâmplări cu tâlc, București, 1957; Salba fermecată, București, 1958; [Scrieri], vol. I: Poezii, pref. Dan Grigorescu, București, 1994, vol. II
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289672_a_291001]
-
1927]; Georges Duhamel, Odaia ceasornicului, București, [1931]. Repere bibliografice: *** [Camil Petrescu], „Flori și fluturi”, „Săptămâna muncii intelectuale și artistice”, 1924, 2; Lovinescu, Scrieri, IV, 668; I. Plugaru [Ion Pas], „Înfrângeri”, „Șantier”, 1934, 7; Perpessicius, Opere, XII, 428-429; Claudia Millian, „Paisie psaltul spune...”, ADV, 1935, 15 643; L. Bz. [Lucian Boz], „Notații”, CLI, 1936, 29; Eugen Ciuchi, Poezii cu caracter religios, PL, 1937, 5-6; Podoleanu, 60 scriitori, I, 289-292; Predescu, Encicl., 782; Călinescu, Ist. lit. (1941), 853, Ist. lit. (1982), 938 ; Radu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289672_a_291001]
-
Todireni din Burdujeni. Îmbrăcând rasa monahală în mănăstirea Gorovei (în apropiere de Dorohoi), i se preschimbă numele de Nicolae în Neofit. (Ca și fratele său Filaret, mai târziu și-l va adăuga și pe acela de Scriban.) În 1827 era psalt al mănăstirii. Ieromonah la Iași, la Trei Ierarhi, în 1833 își reia studiile, audiind cursuri (literatură, filosofie, latină, greacă, franceză) la Gimnaziul Vasilian, apoi la Academia Mihăileană. În 1838 urcă treapta de singhel, fiind numit totodată predicator și catihet la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289574_a_290903]
-
În mănăstirile și bisericile existente În Țara Românească, În secolul al XVII-lea, rugăciunile și citirile se Împleteau cu cântarea de la strană. Răspunsurile pe care psalții le dădeau la cererile preoților au fost Întotdeauna cântate, Într-un fel sau altul, pătrunzând În țara noastră odată cu creștinismul. Dezvoltarea cultului și a muzicii liturgicii de la Constantinopol, se Întindea la toate țările care erau În legătură canonică cu Patriarhia
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Liviu Botezatu () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92312]
-
este promovată sistematic, aici fiind adevărate centre de cultură muzicală, unde se Învăța cântarea tradițională bizantină, fixată și conservată prin canoane. Legăturile celor ce practicau viața de cult În țările române cu Muntele Athos, aveau În vedere și argumente muzicale, psalții români având confirmarea permanentă că În muzica practicată aici, nu s-au Îndepărtat de matca bizantină. Athosul a dispus din totdeauna de o mare celebritate, ca centru de practică liturgică și implicit de muzică psaltică, atrăgând la studiu călugări din
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Liviu Botezatu () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92312]
-
toată lumea ortodoxă. Prin numeroase ctitorii, danii și Închinări de mănăstiri, domnitorii români Întrețin legături directe, pe lângă Athos, cu alte centre culturale din Orientul Ortodox, cum ar fi Constantinopol, Ierusalim și teritoriile grecești. Până la urcarea pe tron a domnitorului Constantin Brâncoveanu, psalții instruiți În astfel de centre, veneau la Mitropolie sau la Curtea Domnească și Învățau mai mulți ucenici, adunați la strană În jurul lor. Cântările bisericești se Învățau și În mănăstiri, după un program bine stabilit, compus din: rugăciuni, citire, cântare practică
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Liviu Botezatu () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92312]
-
stabilit, compus din: rugăciuni, citire, cântare practică, pregătirea dascălilor și chiar a preoților. Activitatea didactică era concentrată În jurul Învățării pe cale orală a cântărilor cuprinse În Octoih și În celelalte cărți de strană, dascăli fiind probabil călugării mai bătrâni sau psalții de la bisericile principale, care luau pe lângă ei ucenici și cu metode simple Îi Învățau cântarea și rânduiala slujbelor, după ce o perioadă țineau isonul. După modelul Bisericii Domnești era organizat personalul cântăreților la mitropolii, episcopii și mănăstiri. Protopsalții, care făceau parte
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Liviu Botezatu () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92312]
-
modelul Bisericii Domnești era organizat personalul cântăreților la mitropolii, episcopii și mănăstiri. Protopsalții, care făceau parte din clerul inferior, fiind hirotesiți, aveau pe lângă ei câte un număr de tineri aleși, numiți peveți (cântăreți), dintre care cei mai buni deveneau psalți la Curtea Domnească sau la alte biserici mai Însemnate. Schimbări importante În cântarea la strană Între evenimentele sau modificările ce au avut loc la cântarea la strană, cel mai important Îl reprezintă introducerea limbii române În Biserică. Era foarte greu
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Liviu Botezatu () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92312]
-
Începutul domniei lui Brâncoveanu, În românește se citeau doar Cazania, Apostolul și Evanghelia, dintre care numai Apostolul era citit de cei din strană. Creștinii nu Înțelegeau ce se cânta În biserică și poate același lucru se Întâmpla și În cazul psalților și al preoților. De procesul de introducere al limbii române În slujirea liturgică, beneficiază prima dată cărțile destinate preoților, pentru că era mult mai ușor de citit o rugăciune În limba română decât de cântat un tropar În românește. Muzica psaltică
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Liviu Botezatu () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92312]
-
mitropolit, Gramatică psaltică veche, Anastasimatar, voscresne, Antologhion, Penticostar, iar pe lângă acestea rugăciunea lui Filotei pentru Constantin Brâncoveanu, două doxologii și patru tropare pentru ucenici. Prin această lucrare În românește, se asigura stranei necesarul pentru tot anul. În anii următori, toți psalții se vor folosi de ea, la strană sau În școlile de muzică, copiind-o Întreagă sau pe porțiuni, În funcție de nevoie și priceperea lor, cunoscând o mare răspândire din Transilvania și până În vetrele muzicale moldovenești. Manuscrisul nu este numai cel dintâi
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Liviu Botezatu () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92312]
-
cel dintâi document muzical „pre glasul rumănesc“, dar se impune și prin mărimea sa, Înzestrând strana românească cu tot ce-i era necesar. După ce am consemnat cele două evenimente care au marcat cântarea la strana românească, ne vom ocupa de psalții din acea perioadă, de felul cum cântau ei și de unde cântau. Ultimul aspect este foarte simplu de urmărit, pentru că nu exista nici o carte tipărită la acea vreme, care să conțină notații ale muzicii psaltice. Prima carte de muzică psaltică de pe
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Liviu Botezatu () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92312]