722 matches
-
predominant filosofic, mai greu de citit, fapt ce a făcut să fie puțin răspândit și citit. Aventurile aparent hazlii ale lui Don Quijote nu explică persistența acestui personaj dealungul timpului, devenit, evident, un arhetip, ce a inspirat atât artiști, dar și psihanaliști, psihiatrii, etc. Chiar regizorii de film i-au închinat mai multe ecranizări, cea mai faimoasă fiind cea din 1972, în care Don Quijote este interpretat inegalabil de actorul Peter O’Toole. Halucinațiile lui Don Quijote sunt, de fapt, componenta principală a tehnicei
EXISTA SINDROMUL DON QUIJOTE de RADU OLINESCU în ediţia nr. 1573 din 22 aprilie 2015 by http://confluente.ro/radu_olinescu_1429702982.html [Corola-blog/BlogPost/353967_a_355296]
-
Cartea Românească, 2009) și Bucuria de a fi răsăritean. Convorbiri cu Dan Ciachir (Editura Timpul, 2011). În cea mai recentă carte de acest gen - De la filosofie la psihanaliză & retur, Editura Trei, 2014 - cel care se află în fața întrebărilor este cunoscutul psihanalist Vasile Dem. Zamfirescu. În rândurile de mai jos voi prezenta o selecție - subiectivă - a unora dintre problemele disputate în carte, a cărei valoare rezidă tocmai în valențele și mizele polemicilor. Dintre multiplele orizonturi deschise de carte am ales să mă
DE LA FILOSOFIE LA PSIHANALIZĂ ŞI APOI... ÎNCOTRO? REFLECŢII PE MARGINEA UNEI CĂRŢI de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 1655 din 13 iulie 2015 by http://confluente.ro/alexandru_marchidan_1436805951.html [Corola-blog/BlogPost/384447_a_385776]
-
apoi, dacă se dezordonează imediat, mai rău decât înainte? Cu asemenea răspunsuri și metode de „salvare” îmi dau seama că strigătul omului - ale cărui nevoi metafizice nu pot fi ignorate - rămâne unul neauzit sau pe care o mare parte a psihanaliștilor se face că nu-l aude. Dincolo de conținuturile transmise și de conturarea epocilor pre și post decembriste, principala utilitate a cărții este indiscutabil aceea de a oferi ocazia observării contrastului dintre sterilitatea noilor spiritualități materialiste (din care face parte și
DE LA FILOSOFIE LA PSIHANALIZĂ ŞI APOI... ÎNCOTRO? REFLECŢII PE MARGINEA UNEI CĂRŢI de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 1655 din 13 iulie 2015 by http://confluente.ro/alexandru_marchidan_1436805951.html [Corola-blog/BlogPost/384447_a_385776]
-
ci este totdeauna vegheată, iar Hristos, ca să îl citez pe Nicolae Steinhardt, pune umărul, nu este retras, ca Buddha, în nirvana. De asemenea, lupta este mult mai complexă, provocările venind dinspre trup, lume și diavol; bineînțeles, diavolul este pentru mulți psihanaliști doar un bau-bau al „umbrei”, ideea existenței unor ființe imateriale malefice făcându-i să zâmbescă. În sfârșit aflăm - din reproșul pe care dl. Zamfirescu i-l aduce lui Max Scheler -, că, „științific” vorbind (nu de-altceva, dar și Nietzsche „demonstrase
DE LA FILOSOFIE LA PSIHANALIZĂ ŞI APOI... ÎNCOTRO? REFLECŢII PE MARGINEA UNEI CĂRŢI de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 1655 din 13 iulie 2015 by http://confluente.ro/alexandru_marchidan_1436805951.html [Corola-blog/BlogPost/384447_a_385776]
-
care dl. Zamfirescu i-l aduce lui Max Scheler -, că, „științific” vorbind (nu de-altceva, dar și Nietzsche „demonstrase”, doar filosofic), morala creștină are o natură resentimentară, este un produs al resentimentului claselor defavorizate. De asemenea, ca să nu existe confuzii, psihanalistului i se pare (vezi paginile 54-55), combinând niște idei, că „ideea iubirii creștine este un produs al resentimentului, ceea ce nu înseamnă că ea a jucat doar un rol negativ” (deci în general a jucat un rol negativ!). Și tot așa
DE LA FILOSOFIE LA PSIHANALIZĂ ŞI APOI... ÎNCOTRO? REFLECŢII PE MARGINEA UNEI CĂRŢI de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 1655 din 13 iulie 2015 by http://confluente.ro/alexandru_marchidan_1436805951.html [Corola-blog/BlogPost/384447_a_385776]
-
ceea ce nu înseamnă că ea a jucat doar un rol negativ” (deci în general a jucat un rol negativ!). Și tot așa și mai departe, ca să ne intre bine în cap. Așadar, mai bine să ne sondăm inconștientul cu ajutorul unui psihanalist. Dar după care teorie? A cărui psihanalist? Mai ales că există și pericole: „Sunt și cazuri de acest fel când se produc regresii [spre psihoză] maligne, dar nu sunt frecvente” (p. 91). În cazul spovedaniei și al pregătirii dinaintea ei
DE LA FILOSOFIE LA PSIHANALIZĂ ŞI APOI... ÎNCOTRO? REFLECŢII PE MARGINEA UNEI CĂRŢI de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 1655 din 13 iulie 2015 by http://confluente.ro/alexandru_marchidan_1436805951.html [Corola-blog/BlogPost/384447_a_385776]
-
doar un rol negativ” (deci în general a jucat un rol negativ!). Și tot așa și mai departe, ca să ne intre bine în cap. Așadar, mai bine să ne sondăm inconștientul cu ajutorul unui psihanalist. Dar după care teorie? A cărui psihanalist? Mai ales că există și pericole: „Sunt și cazuri de acest fel când se produc regresii [spre psihoză] maligne, dar nu sunt frecvente” (p. 91). În cazul spovedaniei și al pregătirii dinaintea ei, „sondarea” interioară este fără reacții adverse. „Pericolul
DE LA FILOSOFIE LA PSIHANALIZĂ ŞI APOI... ÎNCOTRO? REFLECŢII PE MARGINEA UNEI CĂRŢI de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 1655 din 13 iulie 2015 by http://confluente.ro/alexandru_marchidan_1436805951.html [Corola-blog/BlogPost/384447_a_385776]
-
ideologiei. Ea implică o experiență reală care asigură desprinderea de idoli, de falșii lideri. Ea este o practică și o teorie a demistificării și a individuației” (p. 95). Însă imediat mai departe aflăm cât de mult luptă psihanaliza cu idolii: psihanaliștii pun mare preț pe „genealogie” în rândul breslei. V.D. Zamfirescu afirmă că această sursă de legitimitate este „și ca un fel de titlu de noblețe: eu mă trag din Freud. Despre noi, psihanaliștii români, nu se poate spune așa ceva (...) Ulterior
DE LA FILOSOFIE LA PSIHANALIZĂ ŞI APOI... ÎNCOTRO? REFLECŢII PE MARGINEA UNEI CĂRŢI de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 1655 din 13 iulie 2015 by http://confluente.ro/alexandru_marchidan_1436805951.html [Corola-blog/BlogPost/384447_a_385776]
-
cât de mult luptă psihanaliza cu idolii: psihanaliștii pun mare preț pe „genealogie” în rândul breslei. V.D. Zamfirescu afirmă că această sursă de legitimitate este „și ca un fel de titlu de noblețe: eu mă trag din Freud. Despre noi, psihanaliștii români, nu se poate spune așa ceva (...) Ulterior, în ultimii 10-15 ani, unii dintre colegii noștri au făcut analiză în Occident și, indirect, prin analiștii lor, s-au înrudit cu Freud”. Deci eliminăm idolii, dar vrem să ne înrudim cu Freud
DE LA FILOSOFIE LA PSIHANALIZĂ ŞI APOI... ÎNCOTRO? REFLECŢII PE MARGINEA UNEI CĂRŢI de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 1655 din 13 iulie 2015 by http://confluente.ro/alexandru_marchidan_1436805951.html [Corola-blog/BlogPost/384447_a_385776]
-
10-15 ani, unii dintre colegii noștri au făcut analiză în Occident și, indirect, prin analiștii lor, s-au înrudit cu Freud”. Deci eliminăm idolii, dar vrem să ne înrudim cu Freud care astfel devine pentru adepții săi un „tătuca”. Mulți psihanaliști îl resping pe Hristos și învățătura iubirii creștine „resentimentare”, dar vor să se tragă din Freud. Tristă situație! Din cauza definițiilor date sufletului și spiritului, partea necomunicabilă, respectiv aceea comunicabilă a eului, întâlnim nedumeriri deghizate în întrebări precum următoarea: „În această
DE LA FILOSOFIE LA PSIHANALIZĂ ŞI APOI... ÎNCOTRO? REFLECŢII PE MARGINEA UNEI CĂRŢI de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 1655 din 13 iulie 2015 by http://confluente.ro/alexandru_marchidan_1436805951.html [Corola-blog/BlogPost/384447_a_385776]
-
pentru ca relativizarea să fie deplină: „Acceptarea faptului că psihanaliza reprezintă una dintre căi, nu calea, înseamnă mântuire, normalitate” (p. 143). Dimensiunea speculativă a psihanalizei iese mult mai bine în evidență atunci când este aplicată la nivel social. Iar vechile obsesii ale psihanalistului reapar și aici. La observația lui Leonid Dragomir privind o autentică noblețe și înțelepciune a lui Noica (discutând pe marginea cărții Rugați-vă pentru fratele Alexandru) în raport cu torționarii, psihanalistul ne lămurește: „părerea mea este că la Constantin Noica nu era
DE LA FILOSOFIE LA PSIHANALIZĂ ŞI APOI... ÎNCOTRO? REFLECŢII PE MARGINEA UNEI CĂRŢI de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 1655 din 13 iulie 2015 by http://confluente.ro/alexandru_marchidan_1436805951.html [Corola-blog/BlogPost/384447_a_385776]
-
evidență atunci când este aplicată la nivel social. Iar vechile obsesii ale psihanalistului reapar și aici. La observația lui Leonid Dragomir privind o autentică noblețe și înțelepciune a lui Noica (discutând pe marginea cărții Rugați-vă pentru fratele Alexandru) în raport cu torționarii, psihanalistul ne lămurește: „părerea mea este că la Constantin Noica nu era vorba de asumare, ci de o ascundere a conflictului. A-ți fi milă de torționar este, presupun, o fugă de problemă, o evitare. L.D.: Deși creștinismul asta propovăduiește, iertarea
DE LA FILOSOFIE LA PSIHANALIZĂ ŞI APOI... ÎNCOTRO? REFLECŢII PE MARGINEA UNEI CĂRŢI de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 1655 din 13 iulie 2015 by http://confluente.ro/alexandru_marchidan_1436805951.html [Corola-blog/BlogPost/384447_a_385776]
-
sociolog): Există o perspectivă socială care nu poate fi ignorată. În anumite sate din Ardeal, comunismul e văzut că perioada în care mulți au plecat țărani și s-au întors domni. Satul interbelic nu era un paradis al perspectivelor sociale. & (psihanalist): Și în interbelic, elitele au putut părăsi satul. Procesul facilitat de comunism s-ar fi petrecut și în absența lui, cum s-a petrecut peste tot in Europa. Nu și în Turcia. (istoric al religiilor): În școli ar trebui să
Comunismul de marturie si marxismul de inventar by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83001_a_84326]
-
(n. 28 octombrie 1941, București) este psihanalist, profesor universitar, editor, eseist și traducător. După terminarea liceului Mihai Viteazul din București, Vasile Dem. Zamfirescu a urmat, între 1960-1965, cursurile Facultății de Filosofie, secția Pedagogie, din cadrul Universității din București, iar în 1975, la îndemnul lui Constantin Noica, a absolvit
Vasile Dem Zamfirescu () [Corola-website/Science/323442_a_324771]
-
Elemente de Tehnică a Psihanalizei" în cadrul Facultății de Psihologie, Universitatea Titu Maiorescu. Începând cu anul 2004 devine șef de catedră Psihologie și Psihoterapie la aceeași universitate. Deși oficial pregătirea pentru cariera psihanalitică a început din 1986, odată cu începerea analizei personale, psihanalistul Vasile Dem. Zamfirescu și-a dezvăluit vocația pentru această disciplină încă din 1968 atunci când, în condițiile ostile ale comunismului, a reușit să impună ca temă a lucrării sale de doctorat în filosofie relația între etică și psihanaliză, care a fost
Vasile Dem Zamfirescu () [Corola-website/Science/323442_a_324771]
-
carte în 1973 ("Etică și psihanaliză"). Debutul practicii psihanalitice are loc în 1988, iar din 1990 devine membru fondator, vicepreședinte (1994-1998) și președinte (1998-2006) al Societății Române de Psihanaliză . Începand cu 1997 este membru direct al IPA (Asociația Psihanalitică Internațională), psihanalist formator și supervizor. Din 1994 devine membru fondator al revistei de cultură psihanalitică "Psihanaliza" și al Editurii Trei, unde s-a ocupat de traducerea operelor complete ale lui Sigmund Freud și Carl Gustav Jung și a contribuit substanțial la promovarea
Vasile Dem Zamfirescu () [Corola-website/Science/323442_a_324771]
-
operă de artă se poate descoperi un model-pattern original de obicei derivat din miturile fundamentale ale unei civilizații și care stilizează o atitudine sau un afect primordial din viața colectivității și a individului“. Ideea a fost preluată de Frye de la psihanalistul Carl Gustav Jung, cel care definea pentru prima oară acest inconștient colectiv, un soi de memorie a umanității în care miturile erau prezervate cu cea mai mare grijă. Tot Frye face observația că literatura continuă să resimtă atracția miturilor în
Povestea fără sfârșit () [Corola-website/Science/304814_a_306143]
-
anul 1940, fiind lucrarea care semnifică cadrul pentru contribuția sa fundamentală privind critică acestui monstru. În viziunea freudiana, Medusa este considerată a fi o amuleta care asociază actul castrării - identificată în mintea copilului cu descoperirea sexualității materne - si refularea ei." Psihanaliștii continuă criticismul arhetipal până în prezent: Beth Seelig a analizat pedeapsă Medusei din perspectiva violului săvârșit în templul Atenei decât din perspectiva actului sexual consensual în locul indicat, ca și urmare a unor conflicte nerezolvate cu tatăl ei, Zeus. În secolul XX
Medusa () [Corola-website/Science/300151_a_301480]
-
Psihanalist austriac, scriitor, profesor și terapeut, (1884 -1939) a fost "mâna dreaptă" a lui Freud pentru aproape douăzeci de ani, pentru ca mai apoi să devină un binecunoscut oponent al acestuia. Aduce contribuții valoroase ultimelor ediții ale cărții "Interpretarea viselor" și numele
Otto Rank () [Corola-website/Science/326343_a_327672]
-
( limba arabă: لطيفة بن منصور, n. 1950 la Tlemcen) este scriitoare de origine algeriană, psihanalist și lingvist. Se preocupă constant de probleme precum rolul femeilor în societatea algeriană , extremismul islamic, traumele și memoriile victimelor. Este fiica unui renumit profesor algerian de matematică, Mohammad Benaouda Benmansour. Face parte dintre cei circa 400.000 de intelectuali algerieni
Latifa Ben Mansour () [Corola-website/Science/330905_a_332234]
-
Alger. Și-a axat analizele pe studierea limbii arabe în provincia Tlemcen, problemele de integrare în societatea franceză a copiilor emigranți, utilizarea corectă a limbii arabe și studierea totalitarismului lingvistic. Ulterior a urmat cursurile Școlii Freudiene din Paris (1991-1997), fiind psihanalist și obținând diplomă în psihologie clinică. În aceeași perioadă a predat la Universitatea Denis Diderot (Paris VII) și la Institutul Charles V din Paris. A scris ficțiune și non-ficțiune. A publicat romane, nuvele, opere de teatru, esee sau articole despre
Latifa Ben Mansour () [Corola-website/Science/330905_a_332234]
-
în kibuțul Geva (Gheva), unde mama ei găsise de lucru iar, mai apoi, și un partener de viață. Fetița s-a simțit acolo înstrăinată și umilită. Într-o perioadă ea s-a numărat printre copiii care au fost examinați de psihanalistul Bruno Bettelheim care cerceta modul de creștere a copiilor din kibuțuri. La vârsta de 13 ani Dalia a fost dată în grija unei familii din Haifa.. La 18 ani s-a înrolat în armată, dar după 8 luni, având dificultăți
Dalia Ravikovich () [Corola-website/Science/321042_a_322371]
-
din singurele două instituții americane care permitea ne-medicilor să se perfecționeze în psihanaliză, iar Devereux a lucrat acolo între 1946-1952. Între alții, a avut ca pacienți veterani de război amerindieni suferind de neuroză post traumatică. Paralel cu activitatea de psihanalist, din 1952 cooptat ca membru în societățile psihanalitice din Philadelphia și New York a predat până în 1959 antropologia la diferite universități, inclusiv la Temple University din Philadelphia. Din 1959 s-a stabilit la New York City ca psihanalist. În 1962 a fost
Georges Devereux () [Corola-website/Science/309915_a_311244]
-
Paralel cu activitatea de psihanalist, din 1952 cooptat ca membru în societățile psihanalitice din Philadelphia și New York a predat până în 1959 antropologia la diferite universități, inclusiv la Temple University din Philadelphia. Din 1959 s-a stabilit la New York City ca psihanalist. În 1962 a fost invitat de Roger Bastide și Claude Lévi-Strauss pentru a preda etnopsihiatria și psihanaliza la Ecole des Hautes Etudes en Sciences Sociales din Paris. Din când în când a conferențiat și la Universitatea Oxford. La Paris a
Georges Devereux () [Corola-website/Science/309915_a_311244]
-
și trasează căile de folosire rațională a culturii tradiționale în psihoterapie. În "Studiul avortului în societățile primitive", Devereux găsește că lista completă a fantasmelor pacienților revelate în cursul tratamentului psihanalitic corespunde listei riturilor si obiceiurilor descrise de etnologi. Dupa el psihanaliștii și etnologii ajung de fapt să descrie aceeași realitate, primii o văd "dinăuntru", iar ceilalți "dinafară ". Această ipoteză el a reluat-o in cartea "Etnopsihanaliza complementari sta". "Eseurile de etnopsihiatrie generală", prima sa carte aparută în franceză abordează realitatea clinică
Georges Devereux () [Corola-website/Science/309915_a_311244]