201 matches
-
argoul, o întrebase "ce-i aia"; iar buna lui soție de-o viață îi răspunsese "o sticlă de lampă cu gaz". Între Praxiteea și Brummer existau relații ce depășeau o prietenie obișnuită. Un medic ar fi putut spune că se psihanalizau cu violență unul pe altul înfruntîndu-se ca doi pacienți dificili, intelectuali, desigur... Ceva din acuitatea marilor infirmi care văd totul mărit. Care sezisează totdeauna legăturile obscure și obscene deseori... Erau cuvinte, expresii, ce le aparțineau amîndurora și nu știai cine
Vizuina cu hoți (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16284_a_17609]
-
149 000 lei); Isaac Bashevis-Singer - Robul (Ed. Hasefer, 50 000 lei); Lilly Marcou - Regele trădat. Carol al II-lea al României (Ed. Corint, 175 000 lei); Lucian Blaga - Trilogia cunoașterii, vol I-III (Ed. Humanitas, 340 000 lei); Daniel Lagache - Psihanaliza (Ed. Corint, 85 000 lei); Dominique Camus - Puteri și practici vrăjitorești (Ed. Polirom, 139 000 lei); C.S. Lewis - Jilțul de argint (Ed. RAO, 89 000 lei); Harry Kuller - Evreii în România anilor 1944-1949 (Ed. Hasefer, 120 000 lei); Claude Delmas
Agenda2003-8-03-20 () [Corola-journal/Journalistic/280726_a_282055]
-
Unele afirmații spectaculoase, voit- șocante, nu însă lipsite de coerență, mențin discursul metacritic al lui Barthes în actualitate. Între cele două laturi ale personalității sale critice, inconștient sau nu, Barthes și-a trasat chipul propriei sale filosofii textuale. Teoretizând și psihanalizând, în 1973, falia sau intermitența, aceste rupturi ale discursului ca surse ale „plăcerii”, el și-a pus în practică propriul brevet, mai exact ceea ce va lăsa el drept moștenire, dincolo de structuralism: „tot mărunțișul logic e în interstiții (...). Narativitatea e deconstruită
„Ultimul“ Barthes și mistica intermitenței by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/2565_a_3890]
-
spectator ca singura definitorie cu adevărat pentru arta teatrală. Am vorbit despre drumul derutant de „du-te-vino” dintre cele două valențe critice ale lui Barthes și despre spectaculozitatea acestei relații: „falia” sau „intermitența” barthes-iene sunt, într-adevăr, acelea care „seduc”. Nu psihanaliza, nu mistica, luate individual, ci „falia” dintre ele provoacă fascinația, interesul, „plăcerea”. Anularea prejudecăților de orice fel este anunțată și căutată, (dacă nu chiar și admirată), încă din debutul studiului amintit. Chiar de pe prima pagină, Barthes aduce un elogiu stării
„Ultimul“ Barthes și mistica intermitenței by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/2565_a_3890]
-
gîndului rostit spontan. Să dau cîteva exemple de cioburi hermeneutice răspîndite în materialul convorbirilor: 1) În orice doctrină serioasă, inferiorul e un simbol al superiorului. Niciodată invers. Verticala nu poate fi străbătută decît de sus în jos, tocmai de aceea psihanaliza sau comunismul sunt forme degradate de interpretare a omului, căci în cadrul lor superiorul e întotdeauna interpretat prin mijlocirea inferiorului (prin inconștient în cazul psihanalizei sau prin economic în cazul marxismului). 2) Filozofia și religia nu au același obiect, de aceea
În jurul lui Guénon by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8415_a_9740]
-
creatorului ei. Autorul degustă cu voluptate reveria feminității maligne (este, de altfel, singurul roman în care o face). Monstruozitatea caracterială și morală este extremă. Îndrăgostit de creaturile sale, de instinctul lor vital devorator, autorul le ucide simbolic. Sadismul poate fi psihanalizat: este o modalitate de debarasare de fondul obscur al subconștientului din care răsare Cronica de familie, dar și o ucidere virtuală a obiectelor pasiunii, care s-au dovedit prea vulnerabile. În fond ce iubea Petru Dumitriu mai mult: o lume
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări (II) by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8430_a_9755]
-
partea vizibilă a unui aisberg a cărui masivitate nu poate fi, de fapt, descrisă cu precizie niciodată. Din acest motiv, doliul a devenit un subiect de analiză mai ales pentru tehnici (ar fi o exagerare să le numim științe!), precum psihanaliza / psihologia abisală. Știm de la Durkheim că "o experiență, repetată de multe ori, a demonstrat că, în principiu, riturile produc efectul sperat, care reprezintă rațiunea lor de a fi. Sunt celebrate cu un sentiment de securitate, cu bucuria anticipată a fericitului
Mic tratat despre doliu (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6964_a_8289]
-
un mod al acestei definiri îl constituie diferența. Depinde de fiecare pe ce zonă pune accentul definirii existenței proprii: pe asemănare (contează cu cine), pe diferență în sensul de altfel (de mai bine sau doar diferit) ori pe diferența negativă. ٭ Psihanaliza: psihologie + confesional (sau laicizarea confesionalului). În raporturile cu societatea individul devine un Alter, o regiune a sa fiind modelată de relația cu societatea. Postmodernitatea ne propune o nouă imagine: individul cu căști în urechi. Este omul care, din punct de
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
a beneficia de o execuție mai ușoară. Dacă am crede în Purgatoriu acesta ar fi locul în care am încerca să ne descurcăm pentru o repartiție mai bună. Pentru noi simțul dreptății suferă o continuă alunecare spre zona utilității personale. ٭ Psihanaliza este mai importantă prin sensurile pe care le dă persoanei decât prin conflictele pe care le rezolvă scoțându-le la iveală. Ideea de progres ascunde în ea și ceva din creștinism (și din iudaism totodată), din apropierea venirii lui Dumnezeu; poate
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
și Rolling Stones, liceenii începeau să descopere emisiunile postului de radio "Europa Liberă", mai întâi prin rubrica lui Cornel Chiriac, Metronom), autorul izbutește să reconstituie starea de spirit a generației sale. Autorul psihanalizei adolescentului Cioran nu pierde prilejul să-și psihanalizeze propria adolescență. El se transpune în pielea elevului care a fost acum treizeci și cinci de ani, își umple sufletul cu visele și speranțele sale de atunci și încearcă, din perspectiva maturului de azi să constate ce s-a ales de viața
Monografia unei stări de spirit by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8756_a_10081]
-
Elvira Sorohan Recent ne-a atras atenția un studiu mai vechi al lui Petre Pandrea, "Delincventul" oedipian Panait Istrati, publicat în 1934 (când scriitorul încă mai trăia, cum trăia), studiu inclus în volumul Psihanaliza judiciară. Delincvența, ca și numirea complexului oedipian ne-a incitat la o rememorare a tot ce a fost omul Panait Istrati și opera scriitorului, spre a încerca să recunoaștem și să acceptăm cele două etichetări. Dar n-a fost posibil
Complexele lui Panait Istrati by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/9678_a_11003]
-
și numeroase alte științe pe care nici dacă ai dispune de o viață infinită nu le-ai putea număra, darămite Înțelege sau studia. În casa lor din Normandia, acum un adevărat ansamblu rezidențial, Bouvard, cu Interpretarea viselor În mână, Îl psihanalizează pe bietul Pécuchet, care Începe să sforăie domol În timp ce se chinuie să-și amintească dacă mama sa Îl Învelea când era mic, țâșnind apoi amândoi la datul zorilor În livadă pentru a Începe construirea unei rachete cosmice, spre a se
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
milă și În silă de cele mai multe ori și nu recunosc nici un fel de relație cu cei care se scurg În sus și În jos la gura metroului. A, de ce am ajuns să cerșesc? Mă privește și nu trebuie să fiu psihanalizat de nimeni. Cândva, din prostie și ignoranță blestemam societatea, dar mi-am dat seama că nu am dreptate, cel puțin În ceea ce mă privește. Într-adevăr, uneori societatea te ajută să nu-ți mai poți controla amărâta de viață, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
săi. Cu o salutară importanță acordată intruziunii anecdoticului în demersul său, care, altfel, poate, ar fi devenit fastidios, Roxana Melnicu realizează o retrospectivă captivantă prin accentul personal ce s-ar putea sintetiza în câteva fraze concluzive, precum aceasta: "ș...ț psihanaliza parcurge un traseu "mitic": începe prin a avea caracterul profan al unei întreprinderi burgheze, trece prin mitul eroic al aventurierului explorator al unor teritorii virgine și apoi îmbrățișează mitul biblic al unei misiuni de cucerire și convertire duse în numele unor
Portretul unei culturi by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/7476_a_8801]
-
scria cu greșeli: câte, ne va spune ediția germană. Am lăsat la urmă conținutul acestei corespondențe. Ea îi va interesa, cu siguranță, pe cercetătorii operei și personalității lui Cioran, și mai ales pe cei care s-au grăbit să-l psihanalizeze înainte de-a dispune de documente autentice ale discursului său privat. Cioran este surprinzător de cald și de cordial în această corespondență, putând trece foarte repede de la reflecții despre spiritul european la lamentări pe tema dificultăților bătrâneții și de la remarci
Cioran necunoscut by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6293_a_7618]
-
chiar Onfray. Gestul lui iconoclast de anul trecut a fost precedat în 2005 de publicarea Cărții negre a psihanalizei, un masiv compendiu de 832 de pagini, cuprinzînd contribuțiile a 47 de autori în marginea șarlataniei terapeutice pe care o reprezintă psihanaliza. Volumul a fost trecut în categoria literaturii de extremă dreaptă, numai că Onfray a luat volumul și a trecut la verificarea afimațiilor din paginile lui. Rezultatul este chiar volumul de față, Freud, amurgul unui idol, publicat în 2010 la Editions
Omul cu canapeaua by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5363_a_6688]
-
ci curată filozofie și, cum orice filozofie e povestea autobiografică a autorului ei, Freud a construit un sistem în care au ajuns să creadă prea mulți. Psihanaliza nu poate trata nici o boală, decît fantasmele celor care se complac în ele. „Psihanaliza - e teza acestei cărți - este o disciplină reală și justă atît timp cît i se aplică lui Freud și numai lui. Conceptele enormei saga freudiene îi servesc mai întîi pentru a-și scruta propria viață, pentru a face ordine în
Omul cu canapeaua by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5363_a_6688]
-
prin care psihanaliștii resping orice critică la adresa religiei lor: 1) o critică venită de la un profan care nu a trecut printr-o analiză abisală e neavenită; 2) critica psihanalizei se hrănește din motivații secrete de ordin antisemit; 3) cine critică psihanaliza o face dintr-o patologie ascunsă de natură erotică. Pînă cînd dosarul psihanalizei va căpăta o soluție acceptabilă, Onfray își notează în postscriptumul cărții vorbele lui Karl Kraus: „Psihanaliza e acea maladie al cărei leac pretinde că este” și nu
Omul cu canapeaua by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5363_a_6688]
-
se hrănește din motivații secrete de ordin antisemit; 3) cine critică psihanaliza o face dintr-o patologie ascunsă de natură erotică. Pînă cînd dosarul psihanalizei va căpăta o soluție acceptabilă, Onfray își notează în postscriptumul cărții vorbele lui Karl Kraus: „Psihanaliza e acea maladie al cărei leac pretinde că este” și nu am o îndoială că Onfray e încredințat de adevărul lor.
Omul cu canapeaua by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5363_a_6688]
-
-i oferi standardul maxim medicului, în timp ce Freud trebuie să constate diferența de clasă. Rasa joacă și ea un rol, nu atât „rasist” cât mai degrabă un rol de poziționare socială, dar și psihologică. Freud îl corectează pe Jung vorbind despre „psihanaliză” și nu despre „psihoanaliză”, iar înregistrarea conceptului în nomenclatorul disciplinelor se vădește a fi o chestiune de politică instituțională. Pentru Freud deja psihanaliza reprezintă o instituție în sine care trebuie să-și consolideze poziția, în timp ce Jung reclamă o libertate mai
Sex și caracter by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5025_a_6350]
-
mai degrabă un rol de poziționare socială, dar și psihologică. Freud îl corectează pe Jung vorbind despre „psihanaliză” și nu despre „psihoanaliză”, iar înregistrarea conceptului în nomenclatorul disciplinelor se vădește a fi o chestiune de politică instituțională. Pentru Freud deja psihanaliza reprezintă o instituție în sine care trebuie să-și consolideze poziția, în timp ce Jung reclamă o libertate mai mare pentru câmpul de observație clinică, fiind împotriva fixării terminologice. În acest context, libertatea maximă este asociată unei puteri creatoare de noi concepte
Sex și caracter by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5025_a_6350]
-
mâncat la micul dejun, și mai ales nu-și mai găsește cuvintele pentru a continua romanul la care lucrează. Muzica silabelor îl subjugă mai multe zile până când întâlnește un prieten, un reverend, căruia îi relatează necazul de care e cuprins. Psihanalizat acum (sic), transferă cu succes versurile în mintea acestuia, astfel că Mark se vindecă și se reîntoarce la viața sa normală. După câteva zile, reverendul îl vizitează pe scriitor, e într-o stare deplorabilă, ritmul și rimele îi umblă prin
O traducere a lui Eminescu din Mark Twain by Horațiu Stamatin () [Corola-journal/Journalistic/4412_a_5737]
-
drag, dacă nu la amiază, cu realitățile impunându- se - cum persoanele iubite odinioară?... Rânjetul voios al lui C. prezentând condoleanțe... Trebuie să vrea, să dorească și Dumnezeu să ia legătura cu tine, spunea răposatul doctor C. Daniel, psihanalistul lăsându-se psihanalizat de bunăvoie... Opera scuză nebunia. M. Foucault în Istoria nebuniei. Pravila lui Matei Basarab, care le dădea voie țiganilor să fure - o pâine, un sac - nu cu carul. Toleranță de răzlețiți, de populație care a dus greul vieții, justificând acest
Amprente (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/5799_a_7124]
-
ne aflăm mai curând în debaraua secretă a existenței hitchcockiene, acolo unde acesta își ține măștile de carnaval ale eului și monștrii personali alături de ficțiunile preferate. Regizorul merge chiar mai departe într-o încercare aș zice stângace de a-l psihanaliza pe versatilul regizor sau mai bine zis de a-l psychoanaliza. Într-adevăr, filmul la care lucrează regizorul în încercarea de a se reinventa, săgetat de o replică malițioasă, profund veninoasă și eficace a unui reporter privitoare la etatea sa
Psychodrame hitchcockiene by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3794_a_5119]
-
Ales, chemat să aducă la lumina conștiinței, din magma obscură a inconștientului, proiecții fantasmatice ale "unității cosmice originare" sau ale "sufletului universal". Riscul inevitabil presupus de un asemenea demers, într-o modernitate ce ocultează sistematic Invizibilul, Necunoscutul - în pofida alibiurilor numite psihanaliză, pop art etc. - constă în multitudinea de concepte conotate negativ și care însoțesc, invariabil, evaluarea operelor în cauză: incoerență, arbitrariu, evazionism. Acestui risc principial i se atașează, augmentativ, pentru poezia heliadescă, limitele implacabile, în perspectiva istoriei interne a literaturii, pe
I. Heliade-Rădulescu - 200: Viziuni poetice by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Imaginative/15245_a_16570]