38 matches
-
și incertitudine. 4) abulii sistematizate, constând în imposibilitatea realizării voluntare a unor anumite acțiuni, cu caracter particular, datorită unor inhibiții obsesive sau fobice. Tulburările de tip abulic pot fi întâlnite la melancolici sau schizofrenici, în tabloul clinic al unor nevroze, psihastenie, la alcoolici și toxicomani, precum și în unele cazuri de sindroame psiho-organice cerebrale. Tulburările de caracter Cadrul general Caracterul reprezintă totalitatea trăsăturilor esențiale și calitativ specifice ale persoanei și care se manifestă în acțiunile acesteia. În sfera caracterului sunt cuprinse următoarele
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
interpretare a propriei scheme corporale, apar fie în asomatognozia totală, fie în cursul sindromului Cottard, de negare corporală și imortalitate, din melancolia delirantă. Tulburările de schemă corporală din nevroze și psihoze sunt reprezentate prin următoarele: - depersonalizarea din cursul neurastemei și psihastenie, - alochiria din isterie, - halucinațiile somato-corporale și viscerale, fenomenele de derealizare-depersonalizare, heautoscopia din cursul schizofreniei, - dismorfofobia din cursul stărilor obsesivo-fobice, - stările ipohondrice asociate cu falsa impresie a unor afecțiuni ale organelor interne. Tulburările de personalitate Cadrul psihologic general Personalitatea este sinteza
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Esquirol descrie monomaniile, iar Trélat delimitează la folie lucide. R. van Kraft-Ebbing (1867) le va numi tulburări obsesive (Zwangsvorstellungen), termen care va fi preluat de A. Wesiphal. P. Janet, carem la sfârșitul secolul al XIX-lea, descriu cadrul clinic al psihasteniei. Pentru M. Dide și P. Guiraud, obsesiile se caracterizează prin următoarele aspecte psihopatologice: a) o stare de anxietate asociată cu elemente mintale și organice; b) pătrunderea în sfera conștiinței a unui sentiment, idee sau tendință care este în dezacord cu
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
bogăție imaginativă, exprimată prin forma și conținutul obsesiilor. Tulburările obsesive pot fi întâlnite în numeroase afecțiuni psihiatrice cum ar fi: - simpla stare de oboseală, - stările astenice febrile, post-infecțioase etc., - în cursul neurasteniei, - în nevroza obsesivo-fobică, - în mod episodic la psihopații psihasteniei, - în stadiul inițial la bolnavii cu hipertensiune arterială, - în stadiul terminal al encefalitei epidemice, - în epilepsie având un caracter paroxistic ca simptom al unei stări disforice, - în cursul fazei depresive a PMD. Din punct de vedere psihanalitic, S. Freud distinge
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Este o tulburare proiectată asupra imaginii corporale a individului. Ea are două aspecte principale: - preocupare patologică pentru exterioriul propriu; - încercarea bolnavului de a-și corecta defectul prin orice fel de mijloace posibile. P. Janet include dismorfofobia în sfera clinică a psihasteniei. Ipohondria este un sindrom psihopatologic care, în diferite forme și grade, poate fi întâlnit atât în nevroze, cât și în psihoze. În sensul acesta se descriu două grupe de ipohondrie: a) Ipohondria nevrotică este o tulburare nevrotică actuală a cărei
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de dezvoltări anormale ale personalității, după B. Peuleikhoff și H. Mester, sunt următoarele: tulburările astenice, depresive, isterice, ipohondriace și paranoide. Le vom prezenta în continuare. 1) Dezvoltarea astenică Aceasta corespunde cu ceea ce P. Janet a reunit în conceptul clinico-nosologic de psihastenie. E. Bleuler insistă asupra extravaganței asociată cu o stare de epuizare cronică a individului. Se notează astenie, apatie, scăderea tenacității voliționale, evitarea răspunderilor, tulburări de ordin neurovegetativ și chiar preocupări ipohondriace. 2) Dezvoltarea depresivă Acest tip de tulburare începe prin
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
folie raisonnante sau folie morale. Contribuții în acest domeniu au adus A. Morel (1866) care vorbea despre „delirul emotiv”, Legrand du Saulle (1875) care a numit-o la folie du doute, iar P. Janet (1903) va crea cadrul clinic al „psihasteniei”. Din punct de vedere clinic și psihopatologic, se disting următoarele forme de tulburări psihice în cadrul nevrozei obsesive: a) Obsesiile Obsesia constă în invadarea, independentă de circumstanțe, a conștiinței și rațiunii - care rămân clari și intacți - ori rămân clare și intacte
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Prodrom: grup de manifestări constante ca asociere, cu caracter bizar, vizând caracterul și comportamentul, care preced cu mai multe ore, zile sau săptămâni declanșarea atacului epileptic paroxistic. Prosopagnozia: agnozia figurilor, incapacitatea bolnavului de a recunoaște persoanele cunoscute după figura acestora. Psihastenie: nevroză caracterizată prin asocierea angoasei cu fobii și obsesii, la care se adaugă inhibiție intelectuală, timiditate, manii mintale (precauție, îndoială, perfecțiune, control, rezervă, ruminație). Psihobiografie: istoria vieții individuale, ca imagine sintetică de factură ontologică, a formării și evoluției personalității bolnavului
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Descrie prima dată hebefrenia (1871) A. Sutzu (1837-1919) România Alienatulu în faça societății și Sciinței, 1877 R. von Kraft-Ebbing (1840-1902) Austria Psychopathia sexualis H. Emminghaus (1845-1904) Germania Descrie tulburările psihice la copii P. Janet (1859-1947) Franța L’automatisme psychologique (1889). Psihastenia (1903) S.S. Korsakov (1854-1900) Rusia Psihoza alcoolică cu neuropatie E. Kraepelin (1855-1926) Germania Tratat de psihiatrie. Clasificarea clinico-nosologică a bolilor psihice. Descrie demența precoce, PMD, paranoia, parafrenia J.H. Jackson (1835-1911) Anglia Ierarhizarea funcțiilor, a simptomelor clinice și organizarea sistemului nervos
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Mitomania Mongolism Monomanie Moria Mutism Narcisism Narcolepsie Narcomanie Negativism Neologism Nevroză Nimfomania Normalitate Nozofobie Obsesie Obtuzie Oligofrenie Onirism Oniroidie Onomatomanie Opoziție Palilalie Panică Pantofobie Paralizie Pasivitate Pederastie Pedofilie Persecuție Perseverare Perversitate Perversiuni sexuale Piromanie Pitiatism Posesiune Potomanie Predispoziție Prodrom Prosopagnozia Psihastenie Psihobiografie Psihochirurgie Psihogenie Psihopatie Psihoplasticitate Psihotraumatism Psihoză Puerilism mintal Raptus Reacție Refugiu Refuz Retard Sadism Satiriazis Sănătate mintală Senilitate Sevraj Simptom Simulare Sindrom Sitiofobia Sociogeneza Status Stereotipii Stigmate Stupoare Sugestibilitate Suicid Surmenaj Tensiune psihică Ticul Timiditate Tip Torpoare Toxicomanie Travestismul
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
aceștia e posibilă autosugestia și întreaga psihoterapie dă rezultate optime. Alții (celelalte 10 cazuri din lot), dimpotrivă, prezintă încăpățânare, privesc cu neîncredere orice intenție și influență străină și la aceștia succesul muncii de reeducare este foarte dificil. Ca și la psihasteniei, cinci logonevrotici din lotul nostru, prezintă impresionabilitate, anxietate, stângăcia mișcărilor în colectiv, neîncredere sporită încât acțiunile de încurajare și calmare sunt puse uneori sub semn de întrebare. Apare individualismul, refugiul în lumea propriilor trăiri, tendința de izolare, irascibilitatea și fatigabilitate
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
de viață". Pentru Dimitrie Cantemir, ipohondria este "boala care amintește fantezia: slăbiciunea părților trupului carile sunt pregiur (de) inemă"48. În secolul al XVIII-lea, așa cum vom vedea, hipohondria avea înțelesul care se atribuie astăzi acestei acțiuni. Sugestia, isteria și psihastenia (în special sub forma sa zisă "legătură", adică impotența sexuală) erau cunoscute. Nu a existat un termen care să diferențieze nici isteria de cadrul general al celorlalte boli. Începând cu secolul al XIX-lea, prin aportul și apoi creația de
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
stors tot spiritul și puterea de viață”. Pentru Dimitrie Cantemir ipohondria este „boala care zmintește fantasia: slăbiciunea părților trupului carile sunt pregiur (de) inimă”. În secolul al XVIII-lea, hipocondria avea Înțelesul care se atribuie astăzi acestei noțiuni. Isteria și psihastenia (În special sub forma sa denumită „legătură”, adică impotență sexuală) erau cunoscute. Nu a existat un termen care să diferențieze, Încă, nosografic, isteria, În cadrul general al celorlalte boli psihice. Nu avem cunoștințe de eventualele relații pe care le făcea țăranul
Prelegeri academice by Prof. dr. CONSTANTIN ROMANESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92355]