KorAP: Find »[drukola/base=psihobiografie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 2 3 4 5 >

118 matches

Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590

timpul În cetate sunt corespunzătoare imaginii spațiale pe care omul o are despre el Însuși, iar durata cetății, ca istorie a acesteia, corespunzătoare sentimentului timpului trăit de om. Din aceste motive, istoria cetății se va structura după același model ca psihobiografia persoanei. Din momentul În care omul a Început să construiască cetatea, s-a identificat cu ea. El nu mai poate părăsi acest spațiu care Încorporează umanul, Întrucât este „replica” acestuia. Din acest moment, totul se va desfășura În interiorul cetății, cetatea

[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
care doresc și fac Răul, este un Eu pervertit. El trebuie considerat ca instrument al realizării pulsiunilor negative care vin să se descarce la nivelul său prin acte imorale, din sfera Inconștientului și a supraeului acestuia. Persoana agresivă are o psihobiografie semnificativă În direcția unei dezvoltări de factură perversă. Ea are carențe emoțional-afective sau de educație, este frustrată, s-a format sub influența unor modele negative și a interiorizat antivalori care au dus la formarea unui supraeu slab sau imoral, fapt

[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
pe care victima o resimte. Frustrarea victimei va fi condiția unei traumatizări afective și morale, pe care acesta o va resimți, În mod dureros, multă vreme. Frustrarea și actul xxxx vor constitui o experiență psihomorală traumatizantă, care poate marca chiar psihobiografia acestei persoane. Prejudiciul poate declanșa reacții psihice dintre cele mai diferite din partea victimei, dezvoltări patologice sau chiar stări nevrotice. Psihotraumatismul frustrării sau situația castratoare sunt resimțite de aceasta În mod dureros, ducând la tulburarea echilibrului psihic al personalității. Pot apărea

[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
durere, de eșecul care Închide persoana și viața acesteia. În ambele situații trebuie să vedem atât aspectele de ordin psihologic, cât și pe cele de ordin moral. 32 ÎNCHEIEREA EXISTENȚEI Cadrul problemei Orice existență este o istorie psihobiografică a individului. Psihobiografia persoanei umane, fiind interioară acesteia, reprezintă o istorie a Eului personal. Eul este cel care percepe și gândește propria sa istorie, Întrucât la nivelul său se Întâlnesc și fuzionează obiectul cu subiectul. El este „subiectul care face din el Însuși

[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
unei realități, sau, mai exact, al unei vieți a persoanei umane. Din acest motiv, nu greșim dacă afirmăm că realitatea ultimă, care este destinul, reprezintă pentru o persoană fie realizarea, fie epuizarea tuturor posibilităților sale de viață. Privită din perspectiva psihobiografiei sale, ca istorie personală, viața oricărei persoane se descarcă sau se Încarcă până În clipa finală, când se epuizează orice energie sufletească. Numai În momentul acela se poate vedea cu adevărat cine a fost persoana respectivă și cum s-a realizat

[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
Eroismul, Exilul, Forța sufletească, puterea sufletească, Ideile morale, Întâlnirea, Împăcarea, Intimitatea, Judecata de apoi, Libertatea, Modestia, Neliniștea metafizică, Psihologia, generală, morală, Persoana, În Psihologie, În Morală. tipuri de persoană, valoarea, semnificația, tensiuni și neliniști, persoana mea, persoana celuilalt, persoana-limită, Personajul, Psihobiografia, Psihoterapia morală Persoana, modelul psihologic, modelul moral, modelul metafizic, Prejudiciul, Puterea, Personajul, definiție, caracteristici, Psihologia morală, definiție cadru, sursele Psihologiei morale, obiectul, principiile. Patologia psihomorală, patologia morală, imoralitatea, Păcatul, Restaurarea, Regretul, Omul În Psihologia morală, ideea de Om, imaginea Omului

[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
Corola-publishinghouse/Science/2269_a_3594

medico-psihologică în psihosexologie Capitolul 39. Semnificația modelelor de narațiune clinică în psihosexologie Capitolul 40. Conflictele oedipiene și dificultățile de identificare Capitolul 41. Maternitatea ca formă de împlinire ideală a sexualității Capitolul 42. Tulburările de orientare și dinamică sexuală Capitolul 43. Psihobiografia vieții sexuale și tulburările ei Glosar de termeni Bibliografie selectivă Index tematic Cuvânt înainte la Ediția a IV-a Cea de a patra ediție a Tratatului de psihosexologie este o versiune revăzută și adăugită a edițiilor anterioare. Păstrând aceeași organizare

[Corola-publishinghouse/Science/2269_a_3594]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469

detesta pe nemți și nu avea Încredere În ei; la masa de negocieri purta tot timpul mănuși din antilopă gri. Dar să lăsăm la o parte mănușile - ce vreau eu să spun e că nu urmărim să facem aici o psihobiografie. Oricum, În dimineața aceasta Ravelstein nu avea chef să‑și evoce copilăria. Place de la Concorde Începuse să‑și piardă frăgezimea matinală. Jos, În stradă, traficul se subțiase, dar căldura de iunie se Îngroșase. În soare, pulsul nostru Încetinește. După primele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691

activități suplimentare, care stimulează interesul și generează motivații noi, plimbări, activități culturale; pregătirea prin antrenament și fixarea sarcinii în raport cu posibilitățile și aptitudinile individului; echilibrul între „sarcini” și „aptitudini”; evitarea stimulentelor (cafea, alcool, droguri). Capitolul 13 Psihologia vârstelor (Aspecte generale) 1. Psihobiografia Psihoigiena se interesează de două chestiuni importante privind persoana umană; pe de o parte, de individ ca persoană, cu dimensiunile sale sufletești organice și psihosomatice, iar pe de lată parte, de dinamica vieții acestuia, cu un caracter extins (psihobiografia). După

[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
1. Psihobiografia Psihoigiena se interesează de două chestiuni importante privind persoana umană; pe de o parte, de individ ca persoană, cu dimensiunile sale sufletești organice și psihosomatice, iar pe de lată parte, de dinamica vieții acestuia, cu un caracter extins (psihobiografia). După K. Jaspers, viața psihică a fiecărui individ formează un tot temporal. Dacă dorim să înțelegem o persoană, acest fapt implică o privire globală asupra vieții sale de la naștere până la moarte. Istoria fiecărui caz tipic ne este relevată de biografie

[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
experiențelor și evenimentelor trăite de persoană în decursul diferitelor sale etape de viață. Aceasta constituie „istoria vieții individuale” (L. Binswanger, K. Kolle). Majoritatea specialiștilor care s-au ocupat de această problemă au scos în evidență valoarea studiului vieții individului sau psihobiografia acestuia (Ch. Bühler, L. Binswanger, K. Jaspers, W. Lange-Eichbaum, J. Ralph, G. Gusdorf, E. Minkowski, U. Șchiopu și E. Verza). Studiul „biografiilor exemplare” a atras de mult atenția, în primul rând cea a istoricilor, fiind cunoscute în sensul acesta scrierile

[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
Herzberg, P. Acooce și P. Rentchnik. Interesul psihologic și psihiatric pentru biografia individului se accentuează o dată cu studiile psihanalitice (S. Freud). Psihanaliza pune problema relațiilor existente între evoluția persoanei și evenimentele psihotraumatizante ale vieții individuale, scoțând prin aceasta în față studiul psihobiografiei individului (S. Freud, O. Rank, W. Steckel, J. Ralph). Psihanaliza pornește de la interpretarea și analiza fenomenelor nevrotice, bazându-se pe studiul cazurilor în perspectiva dinamică a vieții subiecților analizați (S. Freud): fapte care aduc date noi, deosebit de interesante, dar totodată

[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
interioare, subliniind valoarea practică a analizei jurnalelor, autobiografiilor sau a corespondenței. Pornind de la punctul de vedere psihanalitic, se disting două direcții principale de analiză psihobiografică a individului: un aspect exterior și un aspect interior. Din perspectiva aspectului exterior al vieții, psihobiografia apare ca fiind o succesiune de etape psihobiologice și psihosociale ale persoanei în raport cu factorii externi, care au o acțiune „modelatoare” asupra acesteia. Ea este reprezentată sub forma unei curbe dinamice a vieții, care a fost studiată de Ch. Bühler. Teoriile

[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
psihosociale ale persoanei în raport cu factorii externi, care au o acțiune „modelatoare” asupra acesteia. Ea este reprezentată sub forma unei curbe dinamice a vieții, care a fost studiată de Ch. Bühler. Teoriile ce iau în considerare aspectul interior al vieții privesc psihobiografia ca fiind expresia unei istorii interioare a persoanei, cu o problemă pur personală, de inspirație analitico-existențială, punând în valoare dimensiunea istorică personală, individuală, a vieții fiecărei persoane. Este vorba, în primul rând, de o experiență sufletească intimă, proprie și specifică

[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
psihologic al vieții, Ch. Bühler ordonează aceste cercetări în cinci grupe: studii biografice ale evoluției psihologice a persoanei; studii psihanalitice orientate clinic; studii fundamentate sociologic; studii comportamentale statistice; studii umaniste asupra persoanei. Desigur că toate acestea privesc laturi diferite ale psihobiografiei individuale, dar o viziune completă asupra acesteia nu se poate elabora decât luându-le pe toate în considerare. Cea mai importantă și completă metodă de abordare a vieții individuale, ca psihobiografie, o reprezintă metoda propusă de Ch. Bühler; această va

[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
persoanei. Desigur că toate acestea privesc laturi diferite ale psihobiografiei individuale, dar o viziune completă asupra acesteia nu se poate elabora decât luându-le pe toate în considerare. Cea mai importantă și completă metodă de abordare a vieții individuale, ca psihobiografie, o reprezintă metoda propusă de Ch. Bühler; această va constitui direcția noastră de orientare metodologică, pe care o considerăm ca fiind cea mai adecvată din punct de vedere aplicativ în domeniul igienei mintale. 2. Etapele și dinamica vieții Majoritatea autorilor

[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
fost întreprinse și de E. Minkowski și M. Manfredi. L. Binswanger distinge patru mari tipuri de bază ale existenței umane, de fapt tot atâtea „modele de viață”. D. Cargnello remarcă faptul că orice încercare de analiză a vieții individuale, a psihobiografiei, este în esența sa o analiză psihoantropologică, o încercare de descifrare a semnificațiilor vieții individului și, implicit, a stării de sănătate mintală sau de tulburare psihică. În această ordine de idei, el consideră că „psihiatria este știința care studiază modul

[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
citat, boala psihică se înfățișează ca o dovadă a faptului de „a fi constrâns să nu mai fi tu însuți”, în sensul schimbării personalității, a propriei identități, prin pierderea sănătății mintale (D. Cargnello). Existența, modul de viață ale bolnavului psihic, psihobiografia sa vor diferi fundamental în acest caz de cele ale omului sănătos mintal. Ele vor fi expresia unei lumi închise, opuse, opresive, negatorii, delirante, schimbate afectiv etc. L. Binswanger consideră că modalitățile de bază ale existenței umane se pot grupa

[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
mintală, cât și a bolii psihice. R. Le Senne, situându-se pe pozițiile moralei, descrie de asemenea patru modele de viață, care par a-i fi mai accesibile, ca instrument general, atât psihologului, cât și pedagogului, în ceea ce privește înțelegerea și abordarea psihobiografiei individului. Acestea sunt cele prezentate mai jos: a) viața eșuată este viața omului dominat de boală și de nenorociri; e viața dominată de disperare și de privațiuni, de lipsa de încredere în viitor; este modelul unei vieți fără posibilități, în

[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
care depășește persoana; se remarcă o proiecție dominantă în domeniul unor idealuri superioare de viață morală, care transcend persoana; acestea sunt în primul rând credința și devoțiunea; este modelul exemplar de „viață creatoare”. Această clasificare a modelelor de viață, a psihobiografiilor, are o fundamentare valorică în primul rând de factură morală, fapt de o deosebită importanță și care ne obligă să reflectăm asupra ideii că sănătatea mintală trebuie considerată o valoare pozitivă a persoanei, o trăsătură valorică a personalității, care se

[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
valoare pozitivă a persoanei, o trăsătură valorică a personalității, care se pierde, se transformă sau este deteriorată în cazul bolii psihice. Din acest motiv, igiena mintală trebuie să se ocupe în mod direct și predilect de sănătatea mintală în sfera psihobiografiei, considerând-o o valoare fundamentală, structurală și dinamică, a individului, pe când boala mintală ne apare ca o formă de tip accidental, ontologic, a psihobiografiei, a vieții umane. 5. Sănătatea mintală și boala psihică în raport cu etapele vieții Existența unei corespondențe între

[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
igiena mintală trebuie să se ocupe în mod direct și predilect de sănătatea mintală în sfera psihobiografiei, considerând-o o valoare fundamentală, structurală și dinamică, a individului, pe când boala mintală ne apare ca o formă de tip accidental, ontologic, a psihobiografiei, a vieții umane. 5. Sănătatea mintală și boala psihică în raport cu etapele vieții Existența unei corespondențe între starea de sănătate mintală și morbiditatea individului prin boli psihice și etapele vieții acestuia este o chestiune general admisă. Ea are o importanță deosebită

[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
caracteristicilor bio-psihosocio-culturale pentru fiecare „etapă de viață”. Pentru realizarea scopului propus, vom lua din nou ca reper „curba dinamică a vieții” (vezi schema de mai jos), pentru justificarea măsurilor de „protecție” și „intervenție” de igienă mintală. Schemă: Durata vieții individului (psihobiografia) p. 99 1. Etapa de evoluție 2. Etapa de stabilitate 3. Etapa de involuție Criza de evoluție Criza de involuție Considerând că durata vieții individuale se întinde între „momentul natal” (N) și „momentul mortuar” (M), vom înscrie pe orizontală timpul

[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
acționat cu mult discernământ pentru a evita o deteriorare a stării de sănătate mintală, promovând în paralel cu progresul social și progresul omului. Capitolul 19 Psihoigiena activității profesionale 1. Cadrul general al problemei Activitatea profesională reprezintă un sector esențial în psihobiografia individului, cu efecte multiple asupra personalității acestuia. Profesiunea și activitatea profesională împlinesc personalitatea, o maturizează, întăresc și definesc identitatea, ordonează și organizează conduitele și acțiunile individuale, conferă un statut și un rol psihosocial, ajută la efortul împlinirii de sine, valorizează

[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
un efort de adaptare. În cazul „conflictelor de muncă” având drept urmare șomajul, se impune ca măsură de „readaptare” și de „reintegrare” profesională reciclarea sau reprofesionalizarea acestei categorii de indivizi. Reprofesionalizarea reprezintă un moment important din punct de vedere psihologic în psihobiografia unei persoane. Ea presupune un efort serios de schimbare a modului de viață al acesteia, o trecere de la modelele de gândire și de conduită vechi, anterioare, stabile, consolidate în decursul timpului, la altele noi, care urmează să fie deprinse și

[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]