58 matches
-
depersonalizare: „Coeficientul personal al aplicării metodelor [...] rămâne însă mai important decât folosirea unor prefabricate de gândire, a unor iluzorii aparate de stabilit valoarea și de captat emoția.” Critica structuralistă (care se îndepărtează de creație în dauna esteticului), tematică, existențialistă, sociologică, psihocritica nu sunt respinse în principiu, dacă se grefează pe și sunt acceptate de corpul operei, fără a o văduvi de calitatea estetică. Alarmat de riscul dezumanizării, conținut în metodele „formalizante” dirijate spre aspectele transindividuale ale creației, G. optează pentru eficacitatea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287364_a_288693]
-
a unei materii roase de morbul autodistrugerii. În Proza lui Alexandru Ivasiuc (1988) studiul tematist, de o certă subtilitate, se îmbină cu analiza naratologică, comentarea „metaforei obsedante” din imaginarul scriitorului - și anume conceptul de putere - făcându-se prin apelul la psihocritică. M. pornește de la premisa schizoidiei narative sesizabile între diferitele vârste ale prozei lui Ivasiuc (constatare de bază a exegezei) și demonstrează, într-o manieră receptivă la ultimele tendințe ale criticii, că aceasta se mulează, de fapt, pe un același pattern
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288245_a_289574]
-
numere), dar relevante ca structură pentru modalitățile de creație folosite și pentru noua viziune propusă. Perspectiva în care se plasează Cristina Ciobanu este una tematică, stilistică, dar și textuală, aleasă de pe poziții echilibrate, făcându-se apel și la elemente specifice psihocriticii, foarte utile în a sesiza rețelele de simboluri, de motive care revin obsedant în scrierile unuia sau altuia dintre acești poeți sau în opera tuturor. Desigur că grila teoretizantă a lui Jean-Pierre Richard, din cunoscutul și mereu fructificatul studiu Poezie
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
dar însoțind-o de o deschidere spre comunicare și de un tușeu emotiv personal. Tot atât de individualizat este și demersul critic din Jocurile alterității (2002), unde Ș. asociază unor procedee actuale și la modă de abordare a textului - critica arhetipală, hermeneutica, psihocritica - un efort propriu de stabilire a „identității” scriitorului comentat. „Fețele alterității” sunt urmărite de la romantism la postmodernism, în încercarea de descifrare a procesului scrierii, iar „momentele inițiatice” ale unui autor ori „jocurile limbajului” sunt puse în discuție cu finețe și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289721_a_291050]
-
discuta situează instanța creatoare într-un context al perceptibilității vizuale, prin asocierea sintagmatică a autorului cu substantive generice precum figură, imagine, chip, profil, etc. Iată câteva exemple din acest prim orizont de viziune critică asupra creatorului operei literare: Ipostaze... "Metoda psihocritică e cel mai operant instrument pentru desenarea chipului heliadesc" (p. 17); În textul acesta s-a întipărit pregnant o parte din figura spiritului heliadesc" (p. 51); "Heliade este omul timpului său; în orice evocare (...) răzbate imaginea sa în luptă cu
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
pătimașă/violentă (éperdue) a legăturilor fuzionale, "a unei relații în oglindă". 4. Pidosnica oglindă a țesătoarelor de tapiserii socializdeggg sau dincolo de text(ură) și psihocrație În spirit calembourghez decalat, aș spune că așa-numită critică tematică a lui Mauron (autoproclamată "psihocritică" de creatorul ei și vândută pe sub mână de teoreticienii dintre Bach-Louis, Dâmbov-Tisa și Cacaina) prinde cheag și se înăcrește, precum laptele, fiind mai ușor de asimilat de psihocrații auxiliari. Mă pregăteam să dezvolt tema când mă trezesc cu textul de
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
faliile subconștientului evidențiate de jocurile de limbaj, despre disensiunile previzibile. Cum "pretorienii" mai "palmau"hhh manuscriptele celor supuși "avizării", anal(ist)ul de serviciu avea "du pain sur la planche". Firimiturile reveneau "avizuțelor" (de ambele genuri) cu vagi cunoștințe de psihocritică, la modă în deceniile 7-8 în Hexagon, care aplicau schemele respective la relațiile interpersonale din lumea "prețioaselor" frigidicole și din așa-numitul "roman personal" (sentimental) din perioada romantică. Un bun exercițiu tartuffesc pentru câmpul de observație reprezentat de studențelele naive
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
aș putea găsi (sau dacă nu inventa pentru el) tehnici vizând realizarea regăsirii narcisiace la modul "vicariant și factice". Dacă nu o fac, este pentru a nu da apă la moara de locuri comune și de măcinat vânturi a diverșilor "psihocritici". Ar mai fi un argument: când Freud a introdus conceptul de narcisism în teoria psihanalitică, el s-a bazat pe studiul somnului, al ipohondriei și al psihozelor 87. Nici unul dintre fenomenele menționate nu fac obiectul căutării mele, nu am calificarea
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
determinate pe două direcții de generare intratextuală: 1. "pe orizontală" corespondență și 2. "pe verticală" filiație. Exegezele operei lui Mihai Eminescu ce și-au dorit decelarea mitului personal eminescian din magma sensurilor poetice (de esență arhetipală) s-au distanțat de psihocritică și de cele patru etape ale avansării spre mit. Psihocritica este utilă, dacă știi când să te oprești. Trebuie căutat visul profund, sub elaborarea care îl ascunde privirii celei mai lucide (Mauron: 2001, 24). Psihocritica era în căutarea asociațiilor de
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
corespondență și 2. "pe verticală" filiație. Exegezele operei lui Mihai Eminescu ce și-au dorit decelarea mitului personal eminescian din magma sensurilor poetice (de esență arhetipală) s-au distanțat de psihocritică și de cele patru etape ale avansării spre mit. Psihocritica este utilă, dacă știi când să te oprești. Trebuie căutat visul profund, sub elaborarea care îl ascunde privirii celei mai lucide (Mauron: 2001, 24). Psihocritica era în căutarea asociațiilor de idei involuntare sub structurile voite ale textului. Tehnica trebuia (provizoriu
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
arhetipală) s-au distanțat de psihocritică și de cele patru etape ale avansării spre mit. Psihocritica este utilă, dacă știi când să te oprești. Trebuie căutat visul profund, sub elaborarea care îl ascunde privirii celei mai lucide (Mauron: 2001, 24). Psihocritica era în căutarea asociațiilor de idei involuntare sub structurile voite ale textului. Tehnica trebuia (provizoriu) să le anuleze pe acestea din urmă pentru a permite apariția celor dintâi (ibidem). Charles Mauron urmărește în primă etapă corespondența, pentru ca ulterior privirea criticului
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
literaturii. Și atunci, de ce citim? Pentru a descoperi, dacă știm să vedem, referințele literaturii la ea însăși (Compagnon: 1998, 110). Tot așa, a descifra mitul personal eminescian relevat prin intratext cu bifarea inclusiv a celei de a patra etape din psihocritica lui Charles Mauron confun tarea cu biografia ar însemna să irosim niște adevăruri hermeneutice, fie și relative, rezultate din parcurgerea primelor trei etape recomandate de Mauron 45 de dragul unei iluzii. Parafrazân du-l pe Eminescu, dacă nu l-am aflat
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
mitul personal, traducere de Ioana BOT, aparat critic, bibliografie și note: Ioana BOT și Raluca LUPU, Cluj-Napoca : Editura Dacia, Colecția "Mundus Imaginalis" (Des métaphores obsédantes au mythe personnel. Introduction à la psychocritique, Paris: Éditions José Corti). * mitul personal al autorului; * psihocritica. Mc HALE Brian [1987] (2009) Ficțiunea postmodernistă, traducere de Dan Horațiu POPESCU, Iași: Polirom, Colecția "Collegium" (Postmodernist Fiction, New York, Routledge). * intertextualitatea (transferul personajelor). MERLEAU-PONTY Jacques [1965] (1978) Cosmologia secolului XX. Studiu epistemologic și istoric al teoriilor cosmologice contemporane, (traducător neprecizat
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
cosmologice; * modelul einsteinian; * timpul cosmologic. MIHĂILĂ Ecaterina (1995) Textul poetic Perspectivă teoretică și modele generative, București: Editura Eminescu. * structura de suprafață; * structura de adâncime MUREȘANU IONESCU Marina (1996) Literatura, un discurs mediat, Iași: Editura Universității "Al. I. Cuza". * teoria lecturii; * psihocritica; * comunicarea literară mediată; * referință și intertextualitate; * pact de lectură. PETRES-CU Lăcrămioara (2000) Poetica personajului în romanul lui Camil Petrescu, Iași: Junimea. * autoreferențialitatea * -generică; * -po(i)etică; * -auctorială. PIÉGAY-GROS Nathalie (1996) Introduction à l'intertextualité, Paris: DUNOD. * protocol de lectură
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Haide dar", în schimb, Maria " Dar ce va zice mama...". În termenii "legii ondulațiunii universale", care opunea unda cumpenei, Maria este cumpăna. 44 [Însemnări caracterologice] Eminescu: 2011, II, 286. 45 Vom/am insista asupra abordării textului/operei eminesciene cu instrumentele psihocriticii, criticii tematice sau celei genetice în deschiderea capitolului referitor la intratextualitatea transprozastică, generată prin corespondență sau prin filiație (autogenerare) vezi infra. 46 Pentru semiosis-ul intertextual, v. și capitolul "Intertextualitate și semioză nelimitată", în studiul Textul poetic Perspectivă teoretică și modele
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Brockhaus Enzyklopädie și la Kindlers Neues Literaturlexikon, este prezentă în reviste academice și în volume de sinteză apărute în Germania, Olanda, Franța cu o serie de studii și eseuri despre Mihai Eminescu, I. L. Caragiale (cu o interesantă încercare de analiză psihocritică a piesei O noapte furtunoasă), Mateiu I. Caragiale, Lucian Blaga, Emil Cioran, Eugen Ionescu, Gherasim Luca, iar dintre scriitorii contemporani, despre Ștefan Bănulescu, Dumitru Țepeneag, Ana Blandiana, Radu Petrescu, Mircea Cărtărescu. Caracteristica studiilor publicate de G. este perfecta stăpânire a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287350_a_288679]
-
impus atât prin maniera inedită de abordare, cât și prin rigurozitate analitică, cartea rămânând un punct de referință pentru cercetătorii interesați de modul în care a evoluat realismul. SCRIERI: Critica psihanalitică, în Analiză și interpretare, București, 1972; Critica psihică și psihocritica, în Estetica filosofică și științele artei, București, 1972; Mutațiile realismului. Literatura realistă: istorie și structură, București, 1974. Traduceri: Joan Miró, Culoarea visurilor mele. Convorbiri cu Georges Raillard, București, 1982. Referințe critice: Dumitru Micu, Literatura realului, CNT, 1975, 4; Marina Ionescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286491_a_287820]
-
de psychologie leopardienne, suivi du Journal d’amour, inédit en français. Dacă teza de doctorat îl recomandă ca pe un comparatist de excelentă ținută, ultima carte, inovatoare și cu mult înaintea timpului său, este o încercare de interpretare din perspectiva psihocriticii a pesimismului leopardian, în sensul pe care îl vor impune ceva mai târziu cercetările freudiene, așa cum remarca Al. Dimitriu-Păușești. După 1920 Ș. se va dedica recuperării vieții și operei lui Pierre Loti, această alegere fiind justificată de raporturile afective care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289632_a_290961]
-
individualizat al personalității poetului (narcisismul, megalomania, complexul persecuției etc.), B. descoperă mai întâi esența morală a complexului modernității (la Macedonski echivalat cu pledoaria pentru propria poezie) și impune „filonul de aur” al operei în diversele variante ale sublimării prin creație. Psihocritica i-a sugerat un instrument de cercetare (rețelele de imagini) care poate servi la configurarea devenirii operei, de la intuiții poetice spontane la obsedanta aspirație spre „excelsior”. Rețelele de imagini, adică disperarea și sarcasmul, postura egolatră, mirajul, lumina, cu modificările de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285713_a_287042]
-
creație, exercițiu definit ca inutil de unele școli de critică ce susțin ineficacitatea unei asemenea practici și pericolul asumării rolului de unică formă de interpretare literară. Critica psihologică, de exemplu, dă iluzia analizei operei, dar tratează autorul în afara operei sale. Psihocritica solicită efectuarea a mai multor operațiuni: selectarea unui număr stabil de texte care se suprapun pentru a demasca simbolurile și imaginile suprasolicitate; acestea sunt apoi urmărite în întreaga operă a scriitorului și combinate cu sistemul de teme și motive folosite
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
critica practicată de acest simpatizant al „criticii complecte” la care visa G. Ibrăileanu, pare situată mai degrabă în descendența lovinescianismului interbelic. Pe de altă parte, Simuț e unul dintre puținii critici optzeciști centrați pe istoria literară tradițională, deschisă eventual spre psihocritică, dar fără idiosincrazii ideologice sau veleități teoretizante. Cel mai recent volum al său, Vămile posterității, se înfățișează ca un șantier deschis al unui istoric literar combativ și explorator, dublat de un critic cu vocație canonizantă. Mai mult decît un miscelaneu
Istoricul literar, canonul și politicul by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3786_a_5111]
-
scriu cîte o carte la orele zece/ strivind sub bancă firimiturile - cum/ nici o columba nu trece să// apuce cu ciocul maximele și aforismele,/ drăgălașe chemări din fulgi și din gheare" (Drăgălașe serbări de fulgi). Modalitatea predilecta: o pastișa, am spune, psihocritica, în care nu e urmat un model textual, ci unul umoral, ducînd la figurarea unor origini fabuloase. De relevat factura lor resemnata, care îmbină asprimea erei geologice cu spectrul delicat al amintirii "copilului iubit" ce-a fost odinioară și care
Un basm pentru adulti by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18133_a_19458]
-
de teorie, neadaptată mișcărilor europene din a doua parte a secolului XX. În Luceafărul nr. 17, dl. Mincu întreprinde un adevărat rechizitoriu la adresa întregii critici postbelice, rămasă, după părerea d-sale, la un impresionism primar, inaptă a înțelege structuralismul, semiotica, psihocritica, socio-critica și mai ales textualismul. Cronicarul e serios nedumerit în privința criticii pe care dl. Mincu o va practica în cenaclul pe care-l conduce. Se întreabă dacă debutanții pe care șeful cenaclului îi va întîmpina vor fi psihanalizați ori semiotizați
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15207_a_16532]
-
aduse de apropierea senectuții. Iată cum evoluția creației macedonskiene urmează o curbă existențială, ca și cum cauzalitatea sa s-ar afla în însuși destinul ființei capabile de cinetica unei autoproiecții stilistice. Astfel abordat, barocul lui Macedonski devine o cheie deopotrivă estetică și psihocritică a înțelegerii poetului. Explicabil, poetul alunecă astfel într-un soi de voluptuoasă "prolixitate", în manierismul euforic (mievrerie) ce reprezintă o rotire în cerc, o virtuozitate captivă sieși a verbelor și imaginilor. "Cînd zicem, bunăoară, că "prolixitatea" este unul din excesele
Baroc existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9585_a_10910]
-
aduse de apropierea senectuții. Iată cum evoluția creației macedonskiene urmează o curbă existențială, ca și cum cauzalitatea sa s-ar afla în însuși destinul ființei capabile de cinetica unei autoproiecții stilistice. Astfel abordat, barocul lui Macedonski devine o cheie deopotrivă estetică și psihocritică a înțelegerii poetului.
Baroc existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9585_a_10910]